ICCJ. Decizia nr. 466/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 466/2013

Dosar nr. 2492/111/2006

Şedinţa publică din 8 februarie 2013

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă constată următoarele:

Prin sentința penala nr. 231/P/2011 din 28 octombrie 2011, Tribunalul Bihor, secţia penală, printre altele, a dispus:

I. A respins cererea inculpatelor privind schimbarea încadrării juridice a faptelor.

II. 1 A. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) şi alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) a condamnat pe inculpata M.I.D. la o pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 07 februarie 2003 a Tribunalului Bihor şi a dispus executarea în întregime a pedepsei, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

B. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. V din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) si alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) si alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. X din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) si alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. XIII din rechizitoriu), a condamnat pe inculpata M.I.D. la 6 (șase) pedepse de câte 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârşirea unui număr de 5 infracțiuni de tâlhărie şi o infracțiune de complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 07 februarie 2003 a Tribunalului Bihor şi a descontopit pedeapsa în pedepsele componente de 1 an închisoare si 8 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a dispus revocarea beneficiului grațierii privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 174/2004 a Judecătoriei Oradea.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare si 3 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi a dispus executarea în întregime a pedepsei rezultante alături de fiecare din pedepsele aplicate la pct. B, în șase pedepse rezultante de cate 10 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen., a contopit cele șase pedepse rezultante de câte 10 ani închisoare aplicate la pct. B cu pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată la pct. A, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpata să execute 11 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

2. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. III din rechizitoriu) a condamnat pe inculpata P. (fosta A.) R.L. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracțiunii de tâlhărie.

3. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. XI din rechizitoriu), a condamnat pe inculpata V.M. la doua pedepse de cate 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârşirea unui număr de doua infracțiuni de tâlhărie, a contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. XI din rechizitoriu), a condamnat pe inculpata K.M. la 2 pedepse de cate 7 ani închisoare, pentru săvârşirea unui număr de doua infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 ani si 1 luna închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 1155 din 28 iunie 2002 a Judecătoriei Oradea, definitiva prin neapelare, şi a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de fiecare din pedepsele aplicate în cauză, stabilind o pedeapsă rezultantă de 8 ani si 1 luna închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse rezultante de câte 8 ani și 1 luna închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi o lună închisoare, la care a aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute 9 ani şi 1 luna închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

5. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. XIV din rechizitoriu) a condamnat pe inculpata R.C. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracțiunii de tâlhărie.

6. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) si alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), a condamnat pe inculpatul F.C.A. la 2 pedepse de cate 7 ani închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit cele două pedepse inculpatul, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi inculpaţii R.J., G.C.E., R.E. şi F.F.M.

III. În baza art. 14 C. proc. pen. şi 998 şi următoarele C. civ. instanţa a obligat inculpaţii la plata pretenţiilor civile in favoarea părţilor civile, după cum urmează:

- inculpata M.I.D., la 3.200 lei în favoarea părţii civile P.A., domiciliat în com. Mlăceni, Judeţ Vâlcea;

- inculpatele M.I.D. şi R.J., inculpatul F.C., în solidar, la 6.000 lei în favoarea părţii civile B.I., domiciliat în Oradea;

- inculpatele M.I.D. şi P. (fostă A.) R., inculpatul F.C., în solidar, la 4.000 lei în favoarea părţii civile B.I., domiciliat în Soltvadkert, Ungaria;

- inculpatele V.M. şi K.M., în solidar, la 1.600 euro în echivalent în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile U.S., domiciliat în Jesenice, Slovenia;

- inculpatele M.I.D. şi R.J., în solidar, la 1.100 euro în echivalent în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile I.L., domiciliat în Cisnădie, Judeţ Sibiu;

- inculpatele M.I.D. şi R.J., în solidar, la 900 lei, în favoarea părţii civile C.P., domiciliat în Cisnădie, Judeţ Sibiu;

- inculpatele M.I.D. şi R.J., în solidar, la 2.800 lei, în favoarea părţii civile K.M., domiciliat în Sfântul Gheorghe, Judeţ Covasna;

- inculpatele V.M. şi K.M., în solidar, la 550 euro în echivalent în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile G.I.P., domiciliat în Skocrow, Polonia;

- inculpatele M.I.D. şi R.E., în solidar, la 1.500 lei, în favoarea părţii civile M.R., domiciliat în Bacău, Judeţ Bacău;

- inculpatele R.J. şi R.C. în solidar, la 5.000 lei, în favoarea părţii civile H.M., domiciliat în Baia Mare, Judeţ Maramureş.

A constatat că partea civilă W.G. a renunțat la constituirea de parte civilă şi, în baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpata R.J., contravaloarea în lei a sumei de 5.000 euro, în echivalent lei la data punerii în executare a acestei dispoziții.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond, a reținut că prin rechizitoriul din 19 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus, printre altele, trimiterea în judecata a inculpaților:

- M.I.D. pentru săvârşirea unui număr de 6 infracțiuni de tâlhărie şi o infracțiune de complicitate la infracțiunea de tâlhărie;

- P. ( fosta A.) R.L. pentru săvârşirea unei infracțiuni de tâlhărie;

- V.M. pentru săvârşirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie;

- K.M. pentru săvârşirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie;

- R.C. pentru săvârşirea a infracțiunii de tâlhărie şi

- F.C.A. pentru săvârşirea unui număr de 2 infracțiuni de tâlhărie, respectiv de complicitate la infracțiunea de tâlhărie.

Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimise în judecată inculpatele R.J., G.C.E. şi R.E. şi F.F.M.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în mai multe rânduri, într-unul din cazuri ajutate de inculpatul F.C.A., inculpatele, singure ori câte doua împreuna - au pătruns în cabinele unor autocamioane unde, după ce au administrat șoferilor substanțe narcotice în cafea, le-au sustras bani si bunuri, respectiv că, în același mod, inculpatele şi inculpatul F.C.A. au pătruns într-o locuință unde, după ce a pus șoferilor substanțe narcotice în cafea, le-au sustras bunuri şi bani. Totodată, s-a reținut în sarcina inculpatului F.F.M. faptul ca a valorificat bunurile sustrase în acest mod de inculpata R.J.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătoreşti: procese-verbale de cercetare la faţa locului, buletine de analiză toxicologică, procese-verbale de cercetare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor, procese-verbale de confruntare, procese-verbale de recunoaştere din grup şi după fotografia judiciară, procese-verbale de redare convorbiri telefonice, celelalte înscrisuri de la dosar, instanţa a reţinut, în fapt, printre altele, următoarele:

În seara zilei de 22 decembrie 2003, în jurul orei 23⁰⁰, inculpatele M.I.D. şi P.R.L. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămata P.A., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părții vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în bere, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 650 euro si un telefon mobil.

În seara zilei de 19 august 2004, inculpatele M.I.D. şi R.J., împreuna cu inculpatul F.C., taximetrist, l-au transportat cu taxi-ul condus de inculpat pe partea vătămată B.I. la un local, unde au consumat suc. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în suc și apoi l-au transportat cu acelaşi taxi la locuința victimei de unde, după ce acesta a adormit, au sustras 400 lei, 200 euro, bijuterii şi bunuri. Suma de bani sustrasă a fost împărţită de către inculpat cu inculpatele.

În seara zilei de 27 septembrie 2004, pe la orele 21³⁰, inculpatele M.I.D. şi P. (fosta A.) R.L. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată B.I., căruia i-au cerut cafea. Intrucât victima nu avea cafea, inculpata M.I. i-a telefonat inculpatului F.C. şi, împreuna cu acesta, s-au deplasat la o stație de benzină din apropiere, de unde au adus cafele. Inculpata M.I. nu a mai revenit în cabina autocamionului, acolo rămânând doar inculpata P.L. şi victima, în cafeaua căreia a fost pus diazepam. După ce victima a adormit, i-a sustras suma de 450 euro, 100 lei, un televizor portabil, bijuterii şi un telefon mobil. Suma de bani sustrasa a fost împărţită de către inculpată cu inculpata M.I. si cu inculpatul F.C.

În noaptea de 12 noiembrie 2004, inculpatele K.M. şi V.M. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată U.S., cu care au consumat cafea. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpatele i-au turnat un somnifer în cafea, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 320 euro, 2.500 dolari sloveni, bijuterii, un aparat foto şi un telefon mobil.

În seara zilei de 09 noiembrie 2004, inculpatele M.I.D. şi R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată I.L., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpatele i-au turnat diazepam în bere şi, după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 550 euro, bijuterii şi un telefon mobil.

În seara zilei de 03 decembrie 2004, inculpatele M.I.D. şi R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată C.P., cu care au consumat bere și vin. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpata M.I. i-a turnat diazepam în vin, iar după ce acesta a adormit, i-au sustras suma de 120 euro, 40 lei şi un telefon mobil.

În seara zilei de 18 decembrie 2004, inculpatele M.I.D. şi R.J. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată K.M., cu care au consumat cafea. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpatei i-au turnat diazepam în cafea, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 500 euro, 80 lei și un telefon mobil.

În seara zilei de 15 ianuarie 2005, inculpatele K.M. şi V.M. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată G.J.P., cu care au consumat bere. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpatele i-au turnat diazepam în bere, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 550 euro.

În noaptea de 18/19 februarie 2005, inculpatele M.I.D. şi R.E. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată M.R., cu care au consumat vin. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpata M.I. i-a turnat dizepam în vin, iar după ce acesta a adormit i-au sustras suma de 50 euro, 1.070 lei și un telefon mobil.

În noaptea de 15 martie 2005, inculpatele R.J. şi R.C. au urcat în cabina autocamionului condus de partea vătămată H.M., cu care au consumat vin. Profitând de neatenția părţii vătămate, inculpata R.C. i-a turnat diazepam în băutură, iar după ce acesta a adormit i-a sustras suma de 500 euro, doua telefoane mobile și bijuterii.

Inculpatul F.F.M., având cunoștință despre proveniența bunurilor sustrase de inculpata R.J., a căutat şi a găsit cumpărători, reușind înstrăinarea acestora. Inculpatul i-a vândut chiar inculpatei M.I.D. unul din telefoanele sustrase de inculpata R.J. (pv. interceptare fila 85-92 vol. II up).

S-a reţinut că părţile vătămate P.A., B.I., B.I., U.S., I.L., C.P., S.S., K.M., G.I.P., M.R., H.M., s-au constituit părţi civile în cauză (file 4, 39, 84, 96, 159, 178, 214, 224 vol. I up; 20, 30, 44, 102, 136, 161, 179, 197, 208, 234, 252 vol. II up.).

Cu privire la partea civilă W.G., pe parcursul cercetării judecătoreşti aceasta a renunţat la constituirea de parte civilă (fila 134 vol. 1 trib).

Prima instanţă a precizat că pricina a suferit amânări repetate, justificate prin lipsa de procedură cu inculpatele aflate în străinătate ori în diferite locuri de detenţie din ţara, prin cererile de amânare ale apărării, prin lipsa repetată a martorilor - în condiţiile în care a fost încuviinţată audierea unui număr relativ mare de martori.

Cu privire la administrarea probelor, instanţa a menţionat că s-a supus exigenţelor C.E.D.O. (Vidal contra Belgia, 1992) care arată că instanţa naţională apreciază numărul de martori şi probe ce urmează a fi administrate in cursul judecăţii.

A constatat că din probele administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că starea de fapt, reţinută în actul de sesizare, este conformă cu starea de fapt probată la dosar.

S-a reţinut că, pe parcursul cercetărilor, părţile vătămate au recunoscut inculpatele din grup sau după albumul cu fotografii judiciare, iar din buletine de analiză toxicologică a rezultat că, la data faptelor, victimelor le-a fost administrat diazepam ori somnifere nenominalizate în urma analizelor de laborator.

Pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză, instanţa a procedat la reaudierea martorilor audiaţi în dosarul de urmărire penală, constatându-se că martorii audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti şi-au menţinut declaraţiile date în dosarul de urmărire penală, au recunoscut semnăturile aplicate pe formularele declaraţiilor şi pe procesele-verbale întocmite la dosar, şi au arătat că, la data audierii lor, au spus doar adevărul, însă au declarat că nu pot face alte precizări deoarece, datorită trecerii timpului, detaliile au fost uitate.

În ce-i priveşte pe martorii legal citaţi care nu au putut fi reaudiaţi, pentru motive de celeritate, s-a dat citire declaraţiilor acestora, iar cu privire la martorul care nu a putut fi legal citat s-a dispus revenirea asupra încuviinţării audierii acestuia.

Instanţa a arătat că au putut fi audiate doar inculpatele M.I.D., K.M. şi V.M., ceilalţi inculpaţi, deşi legal citaţi, sustrăgându-se cercetărilor.

S-a reţinut că, potrivit actelor dosarului de urmărire penală, inculpatele audiate au recunoscut faptele. Totodată, s-a menţionat că, audiate în faţa instanţei, inculpatele, cu o doză firească de subiectivism, nu au recunoscut, ori au recunoscut doar, în parte, săvârşirea faptelor, respectiv săvârşirea unor furturi, în respectivele împrejurări, nerecunoscând administrarea diazepamului în băuturile părţilor vătămate, apărările fiind formulate pe inexistenţa infracţiunilor de tâlhărie.

În cauză, s-a efectuat referat de evaluare, prin intermediul Serviciului de probaţiune, cu privire la inculpata G.C.E., minoră de 16 ani împliniţi la data faptei, precum şi la inculpata V.M.

Instanţa a reţinut că probatoriul administrat a dovedit că inculpatele au acţionaat cu scopul declarat de a oferi servicii intime victimelor. Infracţiunea de prostituţie nu era însă săvârşită datorită efectului folosirii narcoticelor, inculpatele dispărând după ce sustrăgeau bunurile şi banii.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că impresiunile digitale găsite pe obiectele din cabinele autocamioanelor aparţin inculpatelor.

Sumele de bani şi bunurile au fost împărţite şi folosite de inculpaţi.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul F.F.M., cunoscând provenienţa bunurilor sustrase de inculpata R.J., a căutat şi găsit cumpărători, reuşind înstrăinarea acestora.

Referitor la fapta prezentată la pct. 1 din rechizitoriu, faţă de inculpata P. (fostă A.) R.L., s-a constatat că nu s-a început urmărirea penală. Ţinând seama de prev. art. 317 C. porc. pen., excepţia invocată de apărare şi solicitarea restituirii cauzei la procuror au fost respinse. Instanţa a menţionat că este legal sesizată şi judecă faptele potrivit dispozitivului rechizitoriului. Astfel, dacă parchetul a indicat mai multe fapte, în expozitiv, dar a pus în mişcare acţiunea penală doar pentru unele dintre acestea, instanţa a apreciat că nu s-a dorit trimiterea în judecată a inculpatei decât pentru fapta de la pct. III din rechizitoriu.

Cu privire la cererea inculpatei M.I.D. de aplicare a prev. art. 320¹ C. porc. pen., în ce o priveşte, cererea i-a fost respinsă pentru că la data respectivă momentul procesual era depăşit - actul de sesizare a fost citit - şi nu existau alte reglementări care să permită aplicarea prev. art. 13 C. pen.

În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, reţinând şi poziţia exprimată de inculpatele prezente, prima instanţă a concluzionat că faptele sunt săvârşite de inculpaţi şi starea de fapt este stabilită, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unor pedepse.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații F.C.A., M.I.D., P.R.L., V.M., K.M., R.C. si F.F.M.

Inculpatul F.C.A. a invocat poziția sa de recunoaștere a faptelor şi a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹din C. proc. pen. Totodată, acesta a solicitatreținerea în favoarea sa si a circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi a disp. art. 86¹ C. pen.

Inculpata M.I.D. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpata R.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate şi modificarea acesteia, în principal, în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, apreciat ca fiind prea mare în raport de faptele comise şi împrejurarea că nu este recidivistă.

Inculpatele P.R.L., V.M. si K.M. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate şi, în rejudecare, reținerea dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen., precum şi a circumstanțelor atenuante în favoarea acestora prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, în sensul suspendării executării acesteia.

Inculpatul F.F.M. a solicitat desființarea hotărârii atacate şi modificarea sentinței în sensul reducerii pedepsei spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, motivat de existenta unor suficiente indicii privitoare la reintegrarea acestuia în societate.

Prin Decizia penala nr. 69/A/2012 din 24 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații P.R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A. şi a desființat hotărârea atacată, în sensul că:

I. Pentru inculpata M.I.D.

a. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente de 7 ani închisoare, 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)¹lit. a) şi b) C. pen., aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 7 ani închisoare la 4 ani 6 luni închisoare

b. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată aceleaşi inculpate în pedepsele componente. A înlăturat sporul de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru cele cinci infracţiuni de tâlhărie şi pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie şi, pe cale de consecinţă, a redus cele şase pedepse de câte 7 ani închisoare la şase pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele şase pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare (pct.1 lit. a), şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani 6 luni închisoare, sporită cu 1 an închisoare, urmând a executa pedeapsa rezultantă de:

- 5 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceleaşi inculpate, prin sentinţa penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 8 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a dispus revocarea beneficiului graţierii privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceleaşi inculpate prin sentinţa penală nr. 174/2004 a Judecătoriei Oradea.

În baza art. 33 şi 34 C. pen. a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare şi 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea acestei rezultante de 3 ani închisoare şi executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, prin privare de libertate.

II. Pentru inculpata P. (A.) R.L.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa şi s-a redus pedeapsa aplicată acesteia de la 7 ani închisoare la:

- 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

III. Pentru inculpata V.M.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatei în două pedepse de câte 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni de tâlhărie reţinute în sarcina inculpatei şi s-au redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare aplicate acesteia la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

IV. Pentru inculpata K.M.

S-a contopit pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 1 lună închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat aceleaşi inculpate.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru cele două infracţiuni de tâlhărie reţinute în sarcina inculpatei şi a redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an 1 lună închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1155/2002 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă şi s-a dispus executarea acestei pedepse, în întregime, prin privare de libertate, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

V. Pentru inculpatul F.C.A.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

S-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de tâlhărie şi complicitate la infracţiunea de tâlhărie reţinute în sarcina inculpatului şi s-a redus cele două pedepse de câte 7 ani închisoare la două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. s-au contopit cele două pedepse de câte 4 ani 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani 6 luni închisoare, cu executare în detenţie, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-au respins apelurile inculpaţilor R.C. şi F.F.M.

S-au menţinut restul dispoziţiunilor hotărârii atacate.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a apreciat că sunt întemeiate criticile apelanților inculpaţi P.R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A., referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen., având în vedere că, aşa cum reiese din actele de la dosar, inculpații au recunoscut în faţa instanței de apel toate faptele reținute în sarcina lor, solicitând totodată aplicarea acestor dispoziții.

S-a considerat că, din probele administrate, a rezultat în mod indubitabil că faptele reţinute în sarcina lor există şi sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Cât priveşte critica inculpatei R.C. privind greşita condamnare, instanţa a reţinut că in cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă vinovăţia acestuia şi, cu titlu exemplificativ, s-a enumerat depoziţia inculpatei R.J. care a arătat că, la data de 15 martie 2005, cele două au urcat in cabina autocamionului condus de partea vătămată H.M., au consumat vin şi profitând de neatenţia părţii vătămate, R.C. i-a turnat diazepam în băutură, iar după ce acesta a adormit, s-a sustras 500 euro, 2 telefoane mobile şi bijuterii. De altfel, s-a reţinut că, pe parcursul cercetărilor, s-a stabilit că impresiunile digitale găsite pe diferite obiecte din cabină aparţin inculpatei R.J..

Aşa fiind instanţa a găsit criticile formulate de către inculpată ca fiind nefondate şi hotărârea instanţei de fond ca fiind legală din acest punct de vedere.

Cât priveşte temeinicia aceleiaşi hotărâri, în ceea ce o priveşte pe inculpata R.C., s-a arătat că instanţa de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatei - fără ocupaţie, neîncadrată in muncă, cu trecut nepedepsit, dar şi fapta şi, mai ales, gradul de pericol ridicat al faptei săvârşite.

S-a remarcat că instanţa de fond a avut in vedere şi dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv aspectele legate de pedeapsă, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatei, dar şi scopul pedepsei, respectiv acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpată.

Instanța de apel a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpatul F.F.M., cu referire la reducerea pedepsei, întrucât vinovăţia acestuia este dovedită fără dubiu, iar la aplicarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind în măsură a asigura realizarea scopului şi funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 din același cod.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi inculpaţii F.C.A., P. (fosta A.) R.L., V.M., K.M. si R.C., prin R.I., tatăl acesteia.

Recursul procurorului priveşte pe inculpaţii F.C.A., P. (fosta A.) R.L., M.I.D., V.M. şi K.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14teza a doua C. proc. pen., ”când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, condamnarea inculpaților la pedepse în limite legale, având în vedere că minimul special pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor, după reducerea cu 1/3, conform art. 320¹ C. proc. pen., este de 4 ani şi 8 luni închisoare.

Recurentele inculpate V.M., K.M. şi recurentul inculpat F.C.A. au criticat decizia apelată susţinând că aceasta este nemotivată - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii privind aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen. - caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. În subsidiar, au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea pedepselor. În plus, inculpaţii V.M. şi F.C.A. au cerut suspendarea executării pedepsei în conformitate cu dispoziţiile art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Recurenta inculpată P. (fosta A.) R.L. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând diminuarea pedepsei prin reţinerea art. 74 lit. a) C. pen. şi suspendarea executării pedepsei conform art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Cât priveşte recursul inculpatei R.C., instanţa de recurs constată că acesta este inadmisibil. Decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatei R.C. la data de 29 mai 2012, iar calea ordinară de atac a apelului a fost promovată la 6 iunie 2012, pentru inculpată, de tatăl acesteia, Rostaş Ion. Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 385² combinat cu art. 362 C. proc. pen., tatăl inculpatei nu se regăseşte printre persoanele enumerate de textul legal ca fiind titulari ai dreptului de a declara recurs pentru inculpată, motiv pentru care, în conformitate cu art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acest recurs va fi respins ca inadmisibil.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile susţinute, de cazurile de casare invocate, precum şi în conformitate cu dispozițiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpaţii V.M., K.M. şi F.C.A., Înalta Curte consideră că acesta nu poate constitui un temei pentru casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. Decizia instanţei de apel este motivată, evidenţiind că instanţa de prim control judiciar a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (a se vedea jurisprudenţa C.E.D.O. - „Boldea contra României”), şi care privesc inculpaţii V.M., K.M. şi F.C.A.. Astfel, ţinând seama că aceşti inculpaţi au solicitat a fi judecaţi potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei (prin declaraţiile de la filele 146, 147 şi 208), instanţa de apel a analizat această cerere şi, în conformitate cu art. 320¹ C. proc. pen., a apreciat, pe baza probelor administrate, că dispoziţiile legale menţionate au incidenţă în cauză. Înalta Curte constată, de altfel, că inculpaţii nu au criticat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., care reglementează o procedură de judecată favorabilă lor, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, instanţa de recurs apreciază că nu este fondată nici critica privind omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cererii celor trei inculpaţi de a li se reţine circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. Potrivit art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului. În raport de această dispoziţie legală, se consideră că nu este îndeplinită una dintre cerinţele cumulative, respectiv ca omisiunea instanţei să fi influenţat soluţia procesului. Astfel, nepronunţarea asupra circumstanțelor atenuante nu a influenţat soluţia procesului, deoarece instanţa de apel, deşi nu a reţinut art. 74 C. pen., a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Incidenţa dispoziţiilor referitoare la circumstanţele atenuante judiciare va fi examinată de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de cei trei inculpaţi, precum şi de inculpata P. (fostă A.) R.L.

Instanța de apel a admis apelurile formulate de inculpații P. (fostă A.) R.L., V.M., M.I.D., K.M. si F.C.A., constatând că sunt îndeplinite condițiile aplicării procedurii speciale reglementate prin art. 320¹ din C. proc. pen., derogatorie de la dreptul comun, declanșata la cererea inculpaţilor şi supusă unor condiții de admisibilitate.

În cazul constatării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate şi aplicării procedurii speciale, intervine beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă. Potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care în această procedură beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul închisorii.

În speţă, limitele de pedeapsă, prevăzute de norma incriminatoare pentru infracţiunea de tâlhărie în forma calificată reţinută în sarcina inculpaţilor, sunt de 7 ani, ca minim special şi 20 ani închisoare, ca maxim special. Conform beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, pedepsele inculpaților urmau a fi individualizate judiciar între limita minimă de 4 ani şi 8 luni închisoare şi limita maxima de 13 ani şi 4 luni închisoare.

Prin urmare, se constatată că, pedepsele aplicate inculpaților pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, de câte 4 ani şi 6 luni închisoare, se situează în afara limitelor legale, respectiv sub minimul special. Astfel, critica Parchetului referitoare la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se constată a fi întemeiată, decizia atacată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.

În privinţa cererilor recurenţilor inculpați privind reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, instanța de recurs consideră că acestea nu pot fi primite.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispozițiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Rezultă din aceste dispoziții legale că răspunderea penală trebuie să fie diferențiată, funcție de aceste criterii de individualizare, care sunt obligatorii dar care trebuie analizate conjugat, aşa încât pedeapsa aplicată inculpatului să asigure îndeplinirea funcţiilor şi a scopului acesteia.

Circumstanțele atenuante judiciare, având ca efect reducerea pedepsei principale sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, sunt acele stări, împrejurări ori calităţi ce ţin de infracțiune sau inculpat care preced, însoțesc sau succed activitatea infracțională şi care fac dovada diminuării gradului de pericol social al infracțiunii sau a periculozităţii făptuitorului.

Din modul de redactare a art. 74 C. pen., privitor la circumstanțele atenuante judiciare, rezultă că existenta uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în textul menționat, sau altele asemănătoare, nu justifică prin ele însele considerarea ca atare, deoarece recunoașterea acestora este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

Pentru ca împrejurările invocate de inculpați să poată fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, aprecierea constituind atributul instanței de judecată, trebuie să se constate că acestea nu reflectă doar conformarea lor ordinii normative, anterior săvârşirii infracțiunii, ci caracterizează un comportament pozitiv special, evidențiat printr-o activitate meritorie sau calităţi morale deosebite, în raport de care săvârşirea infracțiunii să apară ca un accident în viaţa acestora.

Or, cât priveşte comportamentul inculpaţilor, înainte de comiterea infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, acesta nu poate fi apreciat de natură să determine reducerea pedepselor sub minimul special de 4 ani şi 8 luni închisoare. Acest comportament trebuie pus în balanţă cu datele ce denotă periculozitatea inculpaţilor, care este dovedită prin modalitatea de comitere a tâlhăriilor (în timpul nopţii, de două sau mai multe persoane împreună, având asupra lor o substanţă narcotică sau paralizantă), inculpata K.M. fiind cunoscută şi cu antecedente penale care au atras starea de recidivă postcondamnatorie. De asemenea, perseverenţa infracţională reliefată prin concursul de infracţiuni săvârşit de V.M., F.C.A. şi K.M., constituie un argument pentru respingerea cererii de aplicare a art. 74 lit. a) C. pen.

În privinţa dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., se menţionează că, poziţia sinceră a inculpaţilor, de recunoaştere a acuzaţiilor aduse, nu poate primi o dublă valenţă juridică din moment ce această circumstanţă a fost valorificată în procedura reglementată de art. 320¹ C. proc. pen.

Este adevărat că recurenta inculpată P. (fostă A.) R.L., fără antecedente penale, a comis o singură infracţiune de tâlhărie pe care a recunoscut-o, solicitând, printr-un act notarial, aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. Însă, instanţa de recurs consideră că acestor împrejurări nu le poate da prevalenţă şi nu pot îmbrăca forma unor circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special de 4 ani şi 8 luni închisoare, având în vedere că inculpata a săvârşit infracţiunea tot pe timp de noapte, împreună cu altă coinculpată, însuşindu-şi fără drept o sumă în valută şi bunuri de la partea vătămată pe care au adormit-o cu diazepam pus în cafea.

Înalta Curte apreciază că o justă individualizare se realizează prin aplicarea unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, după reducerea acestora cu o treime conform art. 320¹ C. proc. pen., situaţie în care criticile aduse de recurenţii inculpaţi procesului de individualizare a pedepsei sunt neîntemeiate. La stabilirea cuantumului pedepselor instanţa de recurs are în vedere şi perioada de timp îndelungată ce s-a scurs de la data faptelor.

Pe cale de consecinţă, în raport de cuantumul pedepselor aplicate, singura modalitate legală de executare o reprezintă starea de detenţie, fiind aşadar de neprimit şi cererile recurenţilor inculpaţi de suspendare condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 69/A din 24 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia atacată şi, rejudecând:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei M.I.D. pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze în pedepsele componente de 4 ani şi 6 luni închisoare şi sporul de 1 an închisoare.

Va majora pedeapsa de la 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată acestei inculpate la 4 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2)¹ lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (pct. I rechizitoriu).

Va majora pedepsele de câte 4 ani şi 6 luni închisoare la câte 4 ani şi 8 luni închisoare pentru cele cinci infracţiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 26 rap. art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2)¹ lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. (pct. II, III, V, VI, X, XIII din rechizitoriu).

În baza art. 33 şi 34 C. pen. va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 8 luni închisoare, la care va aplica sporul de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 1754/2002 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 69 din 7 februarie 2003 a Tribunalului Bihor şi va descontopi pedeapsa în pedepsele componente de 1 an închisoare şi 8 luni închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 va revoca beneficiul graţierii privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 174/2004 a Judecătoriei Oradea.

În baza art. 33 şi art. 34 C. pen. va contopi pedepsele de 1 an închisoare, 8 luni închisoare şi 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, care se va executa alături de pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, în final, inculpata urmând să execute pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare.