ICCJ. Decizia nr. 533/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 533/2013
Dosar nr. 8725/118/2012
Şedinţa publică din 14 februarie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 399 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen.s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1229 din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar penal nr. 2193/212/2011, definitivă prin nerecurate la data de 02 decembrie 2011, pedeapsă adăugată celei aplicate prin perezenta sentinţă astfel că în final inculpatul B.C.C. execută o pedeapsă de 6 ani şi 9 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 02 iulie 2012 lăzi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.C. dispusă prin încheierea nr. 112 din 03 iulie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. 7689/118/2012 al Tribunalului Constanta."
S-a admis în parte acţiunea civilă şi în baza art. 1381 şi urm Noul C. proc. civ. a fost obligat inculpatul B.C.C. să plătească părţii vătămate - parte civilă B.A.L. suma de 587,41 lei cu titlul de daune materiale şi suma de 5.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plăţii, cu titlul de daune morale.
A fost obligat inculpatul B.C.C. la plata către S.C.J.U. Constanţa a sumei de 10.062,70 lei daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea succesivă a părţii vătămate.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui cuţit tip fluture, individualizat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Constanţa la ordinul nr. 193/2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1047/P/2012 înregistrat la această instanţă sub nr. de Dosar nr. 8725/118/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de inculpare că la data de 02 iulie 2012, la sediul Politiei mun. Mangalia s-a prezentat inculpatul B.C.C. care a declarat că în urma unei discuţii contradictorii cu soţia sa, B.A.L., a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit în zona spatelui.
Cu această ocazie, organele de politie au găsit asupra inculpatului un telefon mobil precum si cartea de identitate iar pe obiectele de vestimentaţie au fost observate urme de substanţă brun roşcat cu aspect de sânge .
În urma cercetării locului faptei, respectiv scara B a blocului de pe strada T.S.S., la etaj, la baza treptelor scării către etaj, au fost găsite mai multe urme de substanţă brun roşcat, cu aspect de sânge.
Martorul P.N.M. a declarat că în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului unde bea o cafea.
În jurul orei 07:00, martorul l-a observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C. despre care cunoştea că era în proces de divorţ cu soţia sa, B.A.L., care locuia si ea în acelaşi bloc.
Ulterior, la scurt timp după aceasta, martorul a auzit ţipete din scara blocului si, cunoscând relaţiile conflictuale dintre ce doi soţi a crezut că aceştia se certau si a intrat pentru a-i despărţi.
La etajul blocului martorul l-a observat pe inculpat stând în picioare lângă partea vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată de către soţul ei.
Potrivit declaraţiilor martorului, inculpatul a fugit si abia după acest moment a observat urmele de sânge de pe sol si a fost solicitat ajutorul serviciului de ambulantă.
Martorul B.R., fratele inculpatului a declarat că acesta avea frecvent izbucniri violente împotriva soţiei sale, motiv pentru care aceasta a introdus acţiune de divorţ după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în apartamentul mamei inculpatului.
Martorul a mai arătat că în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, a fost trezit din somn de ţipetele unei femei iar când a ieşit pe scara blocului a văzut-o pe partea vătămată căzută și murdară de sânge, afirmând că fusese înjunghiată de către inculpat.
Declaraţii similare a dat și martora B.D., mama inculpatului care a arătat că acesta o bătea frecvent pe soţia sa.
Din acest motiv, partea vătămată l-a părăsit pe acesta și s-a mutat în locuinţa ei iar în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din somn de ţipetele părţii vătămate.
Martora a mai declarat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un cuţit cu mâner metalic și lama rabatabilă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din care rezultă că partea vătămată si inculpatul erau în proces de divorţ, că acesta din urmă fusese evacuat din locuinţa comună din cauza caracterului violent iar pentru siguranţa părţii vătămate fusese emis un ordin de protecţie potrivit căruia inculpatului i-a fost interzis să se apropie la mai puţin de 50 de metri de soţia sa.
Lucrătorii Poliției mun. Mangalia au efectuat cercetări în evidentele proprii și au constatat că partea vătămată formulase mai multe plângeri împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 278 din Legea nr. 25/2012 raportat la art. 271 C. pen.
Partea vătămată B.A.L. a declarat că s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă în luna aprilie a anului 2012 a plecat împreună cu cei trei copii din cauza faptului că soţul ei o agresa frecvent.
După acest moment, partea vătămată s-a mutat împreună cu soacra sa unde a continuat să locuiască până la data săvârşirii faptei.
Partea vătămată a mai declarat că in dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, când pleca spre locul de muncă, în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a întâlnit cu inculpatul.
Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, inculpatul a prins-o de mâini si i-a cerut să îl urmeze iar când ea a refuzat, acesta a scos un cuţit pe al cărui mâner era inscripţionat numele A. și i-a cerut să îi citească cuvântul respectiv.
La acel moment, partea vătămată s-a speriat si a început să ţipe, iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în fată si apoi cu cuţitul respectiv întâi în zona picioarelor iar când a încercat să fugă, acesta a înjunghiat-o în spate.
Partea vătămată a mai arătat că după aceasta inculpatul i-a lăsat cuţitul înfipt în spate si a fugit.
La internarea în S.C.J., medicii au constatat ca aceasta avea în continuare cuţitul înfipt în spate, că aceasta nu își putea mişca membrele inferioare si că măduva fusese afectată.
Partea vătămată B.A.L. a fost examinată de medicul legist care a constatat că aceasta prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, care i-au pus în pericol viata prin șoc hipovolemic și care au necesitat pentru vindecare minim 200 de zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, medicul legist a stabilit că direcţia de lovire a fost posterior - anterior, de la dreapta la stânga și de sus în jos.
Medicul legist nu a putut însă să stabilească dacă partea vătămată va rămâne cu infirmitate fizică permanentă în urma agresiunii, eventuala producere a unei asemenea consecinţe urmând a fi evaluată ulterior.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul B.C.C. a recunoscut săvârşirea faptei precizând că intenţia sa a fost de a o speria pe partea vătămată insă deoarece aceasta s-a întors, a recepţionat lovitura în zona spatelui.
De asemenea, inculpatul a declarat că nu a mers la domiciliul părţii vătămate pentru a o agresa pe aceasta ci pentru a-si vizita copii, întâlnirea lor pe scara blocului fiind întâmplătoare.
Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se susţine în cauză cu proces verbal de cercetare la fata locului;proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante ; planşe foto ; mijloace materiale de probă ; alte procese verbale ; raport de constatare medico-legală ; declaraţii martori ; declaraţiile părţii vătămate ; declaraţiile inculpatului; fisa de cazier judiciar a inculpatului.
În şedinţa publică din data de 19 septembrie 2012 inculpatul în prezenţa apărătorului său arată că recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi înţelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen.
S-a constatat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpatul recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi înţelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Fapta inculpatului B.C.C. care la data de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, a aplicat mai multe lovituri de cuţit soţiei sale B.A.L., dintre care una în zona fetei dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin șoc hipovolemic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Astfel cum rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei, conform cu dispoziţiile art. 72 C. pen. s-au avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv a aplicat mai multe lovituri de cuţit soţiei sale B.A.L., dintre care una în zona feţei dorsale a toracelui, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare minimum 200 de zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în pericol prin șoc hipovolemic dar şi datele ce-l caracterizează pe inculpat, apreciindu-se, în aceste condiţii că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie.
Astfel trebuie avut în vedere că inculpatul B.C.C. este cetăţean român, în vârstă de 29 de ani, nescolarizat, fără ocupaţie, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut şi aşa cum rezultă din analiza fisei de cazier judiciar a inculpatului acesta nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist iar pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei care face obiectul cauzei.
Toate aceste aspecte, suprapuse peste gravitatea faptei comise dar şi peste faptul că aşa cum rezultă din fisa de cazier judiciar a inculpatului B.C.C., acesta a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C.pen, nu impun reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
S-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată puţin peste minimul prevăzut de lege, după aplicarea cauzelor de atenuare legală, răspunde, exigenţelor scopului educativ al executării pedepsei.
Partea vătămată B.A.L. s-a constitui parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale şi suma de 10.000 lei daune materiale însă, prin actele depuse, partea civilă nu justifică decât suma de 587,41 lei cu titlul ca daune materiale
S-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului constând în acţiunea inculpatului de a o înjunghia pe partea civilă provocându-i acesteia leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 200 zile de îngrijiri medicale, punându-i viaţa în primejdie prin soc hipovolemic, prejudiciul suferit de partea civilă, urmare a durerilor fizice inerente leziunilor suferite şi a durerii psihice încercate ; raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciul produs; vinovăţia dovedită a inculpatului.
În ceea ce priveşte acordarea de daune morale pentru durerile fizice şi psihice încercate, trebuie reţinut că stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente a unui prejudiciu nepatrimonial include o doza apreciabila de arbitrar, dar ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care vine sa compenseze prejudiciul, iar nu prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate.
În aprecierea importantei prejudiciului moral trebuie avute in vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătăţii părţii civile, precum si asupra posibilităţii ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional si familial.
Observând natura şi gravitatea leziunilor traumatice suferite de partea civilă, ţinând seama de numărul de zile îngrijiri medicale necesar părţii civile pentru vindecare, perioadă în care aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se bucura de lucrurile pe care le făcea înainte şi în care a suportat dureri fizice intense, instanţa apreciază că suma de 5.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plăţii, cu titlul de daune morale reprezintă o sumă rezonabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.
De asemenea S.C.J.U. Constanţa s-a constituit parte civilă în cuantumul sumei de 10.062,70 lei reprezentând daune materiale respectiv cheltuieli ocazionate de internarea succesivă, în perioade diferite, a părţii vătămate, sumă care este de altfel justificată prin actele depuse la dosarul cauzei.
împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apei partea civilă B.A.L. şi inculpatul B.C.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În apelul formulat de apelanta parte civilă B.A.L.:
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se majorarea acestuia.
În acest sens se face trimitere la circumstanţele reale în care s-a comis fapta, prin folosirea unui cuţit, zona vizată, numărul loviturilor aplicate şi consecinţele grave produse, respectiv leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 200 zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.
Se solicită să se ia în considerare că inculpatul este recidivist şi a săvârşit fapta încălcând ordinul de protecţie emis de Judecătoria Mangalia.
Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit acţiunea civilă prin reducerea cuantumului daunelor morale acordate, având în vedere urmările faptei comisă de inculpat şi împrejurarea că are în întreţinere trei copii minori.
În apelul formulat de apelantul inculpat B.C.C.:
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se reducerea acestuia sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, respectiv atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal.
Prin Decizia penale nr. 146/P din 9 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost admis apelul formulat de apelanta parte civilă B.A.L.
S-a desfiinţat, în parte sentinţa penală nstanţa în Dosar nr. 8725/118/2012, numai cu privire la latura civilă, şi rejudecând:
S-a majorat cuantumul daunelor morale la care a fost obligat apelantul inculpat B.C.C. către partea civilă B.A.L. de la 5.000 euro la 10.000 euro în echivalent lei, actualizat la data efectuării plăţii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat B.C.C.
Examinând legalitatea şi temeinicia susmenţionatei sentinţe, din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea constată:
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, în acord cu materialul probator administrat în cauză.
Partea vătămată B.A.L. s-a căsătorit cu inculpatul B.C.C. în anul 2009 însă, urmare a comportamentului deosebit de violent al inculpatului, partea vătămată a introdus acţiune de divorţ după care s-a mutat, împreună cu cei trei copii, în apartamentul mamei inculpatului, cu menţiunea că, pentru siguranţa părţii vătămate a fost emis un ordin de protecţie potrivit căruia inculpatului i-a fost interzis să se apropie la mai puţin de 50 de metri de soţia sa.
In dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:15, partea vătămată a plecat din locuinţă şi în timp ce cobora scările dintre etaje, s-a întâlnit cu inculpatul, pe care l-a întrebat ce caută în acel loc, şi în urma unei discuţii contradictorii, inculpatul a scos din buzunar un cuţit şi i-a aplicat mai multe lovituri, respectiv pe feţele laterale ale ambelor coapse şi la nivelul feţei dorsale şi toracelui, cuţitul rămânând înfipt la nivelul corpului vertebral T4, fiindu-i afectată măduva spinării.
Relevante în sensul reţinut, sunt declaraţiile martorului P.N.M., care, în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012 se afla în fața blocului şi în jurul orei 07:00, l-a observat intrând în scara blocului pe inculpatul B.C.C. despre care cunoştea că era în proces de divorţ cu soţia sa, B.A.L., care locuia si ea în acelaşi bloc, şi la scurt timp a auzit ţipete din scara blocului si, cunoscând relaţiile conflictuale dintre ce doi soţi a crezut că aceştia se certau si a intrat pentru a-i despărţi.
A susţinut martorul că, la etajul blocului, l-a observat pe inculpat stând în picioare lângă partea vătămată care era căzută la pământ si afirma că fusese înjunghiată de către soţul ei, după care inculpatul a fugit, martorul observând urmele de sânge de pe sol.
Martorul B.R., fratele inculpatului, a confirmat comportamentul violent al inculpatului faţă de soţia sa, precum şi faptul că, în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, a fost trezit din somn de ţipetele unei femei iar când a ieşit pe scara blocului a văzut-o pe partea vătămată căzută si murdară de sânge, afirmând că fusese înjunghiată de către inculpat.
Şi martora B.D., mama inculpatului, a confirmat relaţiile tensionate dintre soţi determinate de comportamentul deosebit de violent al inculpatului şi că, în dimineaţa zilei de 02 iulie 2012, în jurul orei 07:00 a fost trezită din somn de ţipetele părţii vătămate şi ajungând la locul unde se afla, martora a observat că partea vătămată era căzută la pământ iar în spate avea înfipt un cuţit cu mâner metalic si lama rabatabilă.
Aceleaşi aspecte sunt relatate şi de partea vătămată.
Inculpatul a recunoscut fapta, astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare.
Conform raportului de constatare medico-legală din 17 iulie 2012 întocmit de S.J.M.L. Constanţa, partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor înţepător, situate la nivelul feţei dorsale şi toracelui şi ambelor coapse feţe laterale. Leziunea de la nivelul hemitoracelui drept i-a pus în pericol viaţa prin şoc hipovolemic.
S-a concluzionat că leziunile cauzate necesită minim 200 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii.
Prima instanţă a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptei prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstantiază cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, realizând o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) C. pen.
Reţinem că, fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, în primul rând raportat la valoarea socială lezată, dreptul la viaţă al unei persoane, împrejurările şi modalitatea de comitere, respectiv deşi avea un ordin de restricţie de a se apropia de partea vătămată, inculpatul a venit la locuinţa acesteia, având asupra sa un cuţit, a aplicat mai multe lovituri, ultima într-o zonă vitală, leziunile grave produse,afectarea gravă a sănătăţii părţii vătămate şi numărul deosebit de mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătăţii.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, reţinem comportamentul deosebit de violent al inculpatului faţă de soţia sa, care a condus la emiterea unui ordin de protecţie.
De asemenea, facem trimitere şi la antecedentele penale ale inculpatului, care, deşi aflat în cadrul unui termen de încercare, a comis o altă infracţiune, ceea ce atrage starea de recidivă postcondamnatorie, însă se va avea în vedere că, această condamnare, nu s-a pronunţat pentru o infracţiune de violenţă.
Reţinem că, judecata cauzei a avut loc în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel încât, minimul pedepsei s-a redus la 5 ani, instanţa aplicând o pedeapsă peste minimul special, maximul ce putea fi aplicat inculpatului fiind de 8 ani şi 4 luni, astfel încât, apreciem, în raport de toate aspectele reliefate că s-a realizat o individualizare corectă a pedepsei, nefiind necesară nici reducerea dar nici majorarea acestuia.
Nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere că, împrejurării constând în atitudinea sinceră adoptată de inculpat i s-a dat eficienţă prin reducerea limitelor de pedeapsă în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În consecinţă, criticile formulate de partea civilă şi de inculpat referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, apar ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile, apreciem, sub aspectul cuantumului daunelor morale, că acesta nu este suficient pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Este cert că, raportat la leziunile deosebit de grave cauzate părţii civile, care în fază iniţială au determinat paralizia membrelor inferioare, numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordate pentru restabilirea sănătăţii, 200 de zile dacă nu intervin complicaţii, suferinţele fizice şi psihice cauzate au fost intense, cu atât mai mult cu cât partea civilă a fost în situaţia de a-şi pierde viaţa.
Totodată, este cert că, partea civilă, pe toată această perioadă, nu a avut posibilitatea de a avea grijă de cei trei copii şi de aici şi suferinţa psihică a acesteia, fiind afectată în mod substanţial viaţa de familie dar şi participarea părţii civile la viaţa socială şi la locul de muncă.
În consecinţă, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale de la 5.000 euro la suma de 10.000 euro, în echivalent la data plăţii.
împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă B.A.L. şi inculpatul B.C.C.
Partea civilă a criticat soluţia instanţei de apel sub aspectul greşitei încadrări juridice date faptei săvârşite de inculpat, dar şi sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestuia, inclusiv în ce priveşte aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Inculpatul a criticat de asemenea individualizarea pedepsei, susţinând că nu a avut intenţia de a ucide victima, ci a dorit doar să-şi vadă copiii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
În ce priveşte încadarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpatului, Curtea reţine ca fiind întemeiată critica formulată de partea civilă, ambele hotărâri pronunţate în cauză fiind afectate de cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în dimineaţa zilei de 2 iulie 2012, în jurul orei 7,00, având asupra sa un cuţit pe care era inscripţionat numele soţiei sale, victima B.A.L., inculpatul B.C. s-a deplasat la locuinţa unde aceasta se mutase împreună cu cei trei copii, a aşteptat-o pe scara blocului şi a înjunghiat-o în spate.
Această conduită a inculpatului a fost greşit încadrată în drept doar prin raportare la art. 175 lit. c) C. pen., în condiţiile în care din cele expuse anterior rezultă pe de o parte că inculpatul a acţionat cu premeditare, iar pe de altă parte, că fapta a fost comisă în public.
Astfel, Curtea constată că în cauză este incidenţă şi agravanta prev.de art. 175 lit. a) C. pen., fiind evident că inculpatul a acţionat în baza unei hotărâri mai dinainte luate, care s-a materializat în anumite activităţi de pregătire a infracţiunii, cum ar fi înarmarea cu un cuţit, inscripţionarea acestuia cu numele victimei şi, în final, pândirea şi atacarea ei în scara blocului.
În acelaşi timp, locul în care inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii era unul public, scara blocului fiind totdeauna accesibilă publicului, inclusiv în situaţia în care uşa de la intrare ar fi fost prevăzută cu interfon (a se vedea Decizia penală nr. 1441 din 7 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, publicată).
Prin urmare, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat trebuia făcută prin raportare la agravantele înscrise în art. 175 lit. a), c) şi i) C. pen., sens în care în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul părţii civile este fondat, va fi admis, iar hotărârile casate în parte, făcându-se aplicarea art. 334 C. proc. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată de asemenea întemeiată critica părţii civile, fiind astfel incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În acest sens, Curtea constată că, deşi instanţa de apel a reţinut în mod corect elementele care circumstanţiază gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, precum şi datele ce caracterizează persoana acestuia, nu Ie-a dat eficienţa corespunzătoare, apreciind în mod greşit că pedeapsa de 6 ani aplicată de instanţa de fond este corect individualizată.
Astfel, modul în care inculpatul şi-a conceput şi realizat activitatea infracţională, premeditarea cu care a acţionat, comportamentul deosebit de violent avut în raport cu soţia sa inclusiv în perioada anterioară comiterii infracţiunii (care a determinat-o pe aceasta să obţină un ordin de protecţie a sa şi a celor trei copii minori), împrejurarea că inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală justifică pe deplin aplicarea unui tratament sancţionator sever, orientat spre maximul rezultat din aplicarea art. 3201 C. proc. pen., Curtea apreciind că numai astfel pedeapsa îşi poate realiza funcţiile de constrângere şi reeducare înscrise în art. 52 C. pen.
În mod evident, faţă de cele expuse anterior, apare ca vădit nefondată critica inculpatului vizând de asemenea individualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
În fine, în ce priveşte aplicarea art. 3201 C. proc. pen., Curtea constată că instanţa de fond a dat efectele recunoscute de lege conduitei inculpatului, în condiţiile în care acesta a recunoscut în integralitate fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare şi a fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În acest context, Curtea reţine de asemenea că nu pot fi cenzurate susţinerile inculpatului în sensul că nu ar fi intenţionat să ucidă victima, beneficiul art. 3201 C. proc. pen. presupunând o recunoaştere totală şi necondiţionată, inclusiv sub aspect subiectiv a faptelor ce i-au fost imputate prin rechizitoriu.
În consecinţă, doar recursul părţii civile este fondat şi va fi admis, iar hotărârile casate în limitele expuse anterior, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Văzând şi disp. art. 88 C. pen.,art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea civilă B.A.L. împotriva Deciziei penale nr. 146/P din 9 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 399 din 21 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi rejudecând:
În baza ar.334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul B.C.C. din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev.de art. 20 rap.la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), c) şi i) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., făcând aplicarea în cauză a disp.art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1229/2011 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare, pedeapsă pe care o adaugă la cea aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani şi 9 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri.
Respinge recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 2 iulie 2012 la 14 februarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 500/2013. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
