ICCJ. Decizia nr. 723/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 723/2013

Dosar nr. 4095/107/2007

Şedinţa publică din 28 februarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4095/107/2007, în temeiul art. 174, 175 lit. c), 176 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.A., la o pedeapsă de:

- 25 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit a), b), d) şi e) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 12 august 2002 şi până la 18 septembrie 2003.

În temeiul art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform legii, sens în care se va comunica un exemplar al prezentei hotărâri la I.G.P.R.

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă U.I. şi în consecinţă în baza art. 14 C. proc. Pen. rap. la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei cu care partea civilă s-a constituit, respectiv la 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, în favoarea părţii civile, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, ocazionate în ambele faze ale urmăririi penale şi judecăţii.

Instanţa de fond a expus detaliat ciclurile procesuale parcurse de,

I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa emis în Dosar nr. 1469/P/2002 în data de 18 decembrie 2002, a fost trimis în judecată inculpatul R.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 175 lit. c),art. 176 lit. e) C. pen., reţinându-se în sarcina sa că în noaptea de 11/12 august 2002 a omorât-o pe soţia sa, R.C., aceasta fiind însărcinată, aspect cunoscut de inculpat, în timp ce se aflau în camera în care locuiau în imobilul Vila C. din localitatea Eforie Sud, jud Constanţa.

Prin sentinţa penală nr. 223 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Alba, instanţă la care cauza a fost strămutată de la Tribunalul Constanţa, s-a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. reţinându-se în esenţă că probele administrate nu au fost în măsură să dovedească vinovăţia inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 85/A din 02 martie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi în consecinţă a menţinut sentinţa de achitare mai sus arătată.

Prin Decizia penală nr. 3297 din 14 ianuarie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în vederea completării urmăririi penale conform disp. art. 333 C. proc. pen.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut în esenţă că instanţele de fond şi de apel au ignorat unele probe defavorabile inculpatului ori au minimalizat forţa lor doveditoare şi această modalitate de abordare segmentată şi dispersată a probelor a condus la încălcarea prevederilor art. 1, art. 4 şi art. 62 din C. proc. pen., potrivit cărora instanţelor le revine îndatorirea de a insista în administrarea tuturor probelor relevante pentru o constatare exactă şi completă a situaţiei de fapt, aflate la originea trimiterii în judecată a inculpatului.

În consecinţă, s-a apreciat că pentru o corectă şi deplină aplicare a prezumţiei de nevinovăţiei şi a principiului aflării adevărului este nevoie de o completare a materialului probatoriu şi de unele verificări suplimentare, cum ar fi ; completări ale raportului de expertiză din 2003 cu argumentele ştiinţifice care au stat la originea concluziilor că paginile 13-14 ale acestui raport au fost redactat în alt moment, a raportului de expertiză criminalistică din 2003 al Institutului de Expertize Criminalistice în sensul de a se indica un număr rezonabil de surse bibliografice care a condus la concluzia incertitudinii că desenul palmar de pe punga albă a fost creat de palma dreaptă a inculpatului în contextul în care autorii expertizei au identificat 24 detalii coincidente; să se procedeze la reaudierea inculpatului şi a martorilor C.R. şi A.N., confruntări între aceştia; să se întocmească un tabel centralizator la serviciul de telefonie privind convorbirile inculpatului şi a victimei în noaptea crimei ; reaudierea martorilor D.R. şi M. (M.) S.D.; efectuarea unor experimente privind cronometrarea activităţilor pe care inculpatul le-a desfăşurat în cameră cu victima în noaptea crimei, conform declaraţiilor sale şi să se solicite de la organele de stat informaţii cu privire la eventuala implicare a victimei şi inculpatului în activităţi de trafic de droguri.

După efectuarea majorităţii probelor solicitate de instanţa supremă (cu excepţia audierii inculpatului R.A. şi a martorei A.N. care nu au putut fi găsiţi, iar în urma investigaţiilor nu s-au putut stabili adresele la care locuiesc în străinătate - astfel că n-au făcut nici confruntările solicitate), la data de 20 noiembrie 2007 a fost întocmit rechizitoriul în acelaşi Dosar nr. 1469/P/2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa cu care a fost sesizată instanţa Tribunalului Alba, ca efect al strămutării iniţiale de la Tribunalul Constanţa.

Prin noul rechizitoriu, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul R.A. s-a căsătorit cu numita U.C. la data de 29 iunie 2002, aceasta luând numele soţului, respectiv R. Înainte de căsătorie, cei doi au fost prieteni, însă din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul o înşelase pe U.C. cu o tânără, A., cu care s-a afişat chiar în localitate, în preajma zilei de 1 mai 2002, când a venit la bunica sa din Eforie. Căsătoria dintre inculpat şi victimă a intervenit mai mult formal, victima vrând ca mama sa care era grav bolnavă şi urma să moară, să o vadă căsătorită. De asemenea, din declaraţia unei prietene rezultă că inculpatul şi victima erau interesaţi mai mult fiecare de banii celuilalt. La oficierea căsătoriei a participat doar tatăl victimei, U.I. şi câţiva prieteni, nefiind prezent nici un membru al familiei inculpatului. Inculpatul şi victima au locuit în perioada verii într-o încăpere din imobilul Vila „C." situat în localitatea Eforie Sud. Victima R.C. era asociat unic la SC G.T. SRL, iar împreună cu inculpatul se ocupau de administrarea unui restaurant-terasă din Eforie Nord. După moartea mamei sale, victima era retrasă, stătea mai mult în camera în care locuia din Vila „C." În schimb, inculpatul ieşea tot timpul şi stătea puţin timp cu soţia sa, motiv pentru care victima era nemulţumită, reproşându-i aceasta inculpatului. Aşa cum rezultă din declaraţiile persoanelor apropiate victimei, cei doi se certau des, uneori din motive minore. înainte de căsătorie, victima i-a spus prietenei sale Dobre R.C. că dacă nu se va înţelege cu inculpatul va divorţa. Chiar a doua zi după încheierea căsătoriei, victima i-a spus martorei D.R.C. că va divorţa.

Victima obişnuia să stea în cameră cu uşa încuiată, aşa cum rezultă din declaraţiile prietenelor sale şi ale angajaţilor. Aceasta, întrucât nu voia să fie deranjată în momentele sale de tristeţe, tot mai dese în ultima perioadă în care mama sa era grav bolnavă şi nu voia să fie văzută de către tatăl său că fuma.

În seara zilei de 11 august 2002, în jurul orei 19.30, aşa cum rezultă din declaraţia sa, inculpatul s-a întors la Vila „C.", venind de la Constanţa unde a fost să discute cu o contabilă probleme legate de administrarea firmei. Inculpatul a stat cu soţia sa în camera în care locuiau până în jurul 20.00, plecând după ce la ora 19.56 a discutat la telefon cu o persoană pe nume „N." de la care inculpatul închiriase o suprafaţă de plajă, acesta cerându-i să se întâlnească la ora 20.30. Inculpatul a plecat pentru a se întâlni cu această persoană şi s-a întors în jurul orei 21.30-22.00. Soţia sa nu credea că inculpatul a stat două ore de vorbă cu acea persoană, astfel încât inculpatul a trebuit să o convingă de aceasta. R.C. i-a spus soţului său că este iresponsabil, că trebuie să se maturizeze întrucât era însărcinată şi urmau să aibă un copil (aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului). Inculpatul a declarat că aveau des astfel de discuţii întrucât soţia sa era foarte geloasă. După aproximativ jumătate de oră inculpatul s-a dus să îi cumpere dulceaţă şi nişte brânză topită soţiei sale, iar când s-a întors, după aproximativ 15-20 de minute, la vilă îl aştepta numitul V.A. şi un cameraman cu care filmaseră în acea zi pentru o emisiune TV. R.C. s-a supărat iar pe inculpat întrucât acesta nu a vrut să stea cu ea, spunându-i că trebuie să se întâlnească cu cei doi arătaţi mai sus. In jurul orei 23.10, martora S.E. a vorbit cu inculpatul care era la vilă despre cadoul pe care îl cumpăraseră pentru numitul D.V. care îşi serba ziua de naştere. Martora D.N. a declarat că la ora 23.30 inculpatul nu coborâse încă din camera sa. R.C. a fost apelată de către martora M. (fostă M.) S.D. la data de 11 august 2002 de două ori, o dată la ora 23.09, convorbirea durând 605 secunde, iar a doua oară la ora 23.20, convorbirea durând 528 secunde, respectiv până la ora 23.30. Victima R.C. i-a relatat martorei M. (fostă M.) S.D. că s-a certat cu soţul ei, că şi-a dat seama că nu se potriveşte cu el şi că o să stea cu acesta până îşi va găsi pe altcineva. În timpul convorbirii, victima i-a mai spus martorei că inculpatul bătea la uşă şi că nu o să-i deschidă.

După ce inculpatul a coborât din camera sa şi a stat de vorbă cu numitul V.A. şi cameramanul timp de aproximativ 10 minute, aceştia au plecat pentru a vedea la Neptun emisiunea T.V. pentru care au filmat şi în care trebuia să apară şi inculpatul, aceasta urmând să înceapă la ora 23.45. Inculpatul a rămas în continuare pe terasa vilei împreună cu martorii C.R. şi A.N. (Aceste împrejurări rezultă şi din declaraţiile martorilor D.S., O.M.L., P.F., D.N., C.R. şi A.N.).

Inculpatul a declarat că în timp ce se afla pe terasă şi se uita la televizor, soţia sa i-a trimis două mesaje pe telefonul mobil, o dată întrebându-l pe ce program este emisiunea şi apoi spunându-i că are picioare frumoase. Acest din urmă mesaj inculpatul i l-a citit martorului P.F. Rezultă şi din desfăşurătorul convorbirilor telefonice că la orale 23.54 şi 00.26 victima i-a trimis două mesaje inculpatului.

După terminarea emisiunii inculpatul la sunat pe numitul V.A. (ora 00.30 potrivit desfăşurătorului; „A.C." în memoria telefonului inculpatului). Martorul i-a spus inculpatului că merge în discoteca „M." din staţiunea Jupiter, iar inculpatul a fost de acord să meargă şi el. după terminarea emisiunii inculpatul şi martorii C.R. şi A.N. au mai stat de vorbă circa 10-15 minute pe terasă după care au mers cu toţii în camerele lor să-şi schimbe hainele pentru a pleca la discotecă. Era în jurul orei 00.45, declaraţia inculpatului coroborându-se cu cele ale martorilor C.R. şi A.N. şi cu ora convorbirii efectuate de inculpat cu martorul Vosganian Alexandru. în camera sa, inculpatul i-a spus soţiei sale că va merge la discotecă în staţiunea Jupiter. Cu privire la ce s-a întâmplat în camera în care locuiau inculpatul şi soţia sa, nu există alte mărturii decât cele ale inculpatului. Declaraţia inculpatului care a afirmat că a stat în cameră aproximativ 15 minute nu poate fi reţinută în cauză. Din declaraţiile martorilor C.R. şi A.N. (care au declarat că inculpatul a stat în camera 35-45 minute, iar martora A.N. a declarat că a văzut la ceasul de bord al autoturismului inculpatului că era ora 01.30 când au plecat spre Jupiter), coroborate şi cu celelalte elemente de fapt ale cauzei (faptul că au fost opriţi în Tuzla de către un poliţist în jurul orei 02.00, plus-minus 15 minute, discuţia telefonică a inculpatului de la ora 01.51 cu martorul V.A., cu puţin înainte de a ajunge sau când a ajuns la discotecă), rezultă că inculpatul a stat în camera sa aproximativ 45 minute. În acest timp inculpatul s-a certat cu soţia sa care era nemulţumită că inculpatul iar pleca şi o lăsa singură. Este greu de crezut că victima ar fi fost de acord ca inculpatul să plece la discotecă în acea noapte şi să o lase singură în casă, aşa cum a susţinut inculpatul, în condiţiile în care aceasta era foarte geloasă după cum chiar inculpatul a afirmat, erau căsătoriţi de puţin timp, victima ştia că inculpatul avusese o altă relaţie cu acea Alexandra, înainte de căsătorie, deşi era prietenul victimei în acea perioadă, iar în ziua de 11 august 2002 se certaseră de mai multe ori din cauza faptului că inculpatul era tot timpul plecat şi o lăsa singură.

Pe fondul tensiunii existente între cei doi soţi, inculpatul a lovit-o pe soţia sa cu pumnii peste cap, cauzându-i leziuni la nivelul feţei şi epicraniului. După ce victimei a început să îi curgă sânge de la nas, inculpatul a apăsat cu mâinile pe faţa victimei pentru a o sufoca. Este posibil ca inculpatul să fi încercat să o sufoce şi cu cele două pungi găsite la faţa locului având în vedere că acestea prezentau urme de sânge. Inculpatul i-a tras pe cap victimei o pungă din material plastic de culoare neagră şi i-a înfăşurat cablul unui încărcător de telefon mobil în jurul gâtului pe care apoi l-a înnodat. După ce pe mâinile inculpatului s-a depus sângele victimei şi rujul acesteia, acesta a atins cu palma punga din material plastic de culoare albă şi punga de culoare roşie. Aşa se explică existenţa celor două urme palmare relevate pe punga albă şi pe cea roşie. Uciderea victimei în această modalitate nu presupunea neapărat că victima s-a „luptat" cu inculpatul, astfel încât să ajungă sânge pe pereţi, ori că aceştia au ţipat, astfel încât să fie auziţi de martorii C.R. şi A.N. sau ceilalţi turişti aflaţi în vilă.

După săvârşirea faptei inculpatul a aruncat punga de culoare roşie în coşul de gunoi din baie şi, eventual, a şters alte urme, după care şi-a schimbat hainele şi a coborât la parterul vilei, întâlnindu-se cu martorii C.R. şi A.N., împreună cu care a plecat la discoteca „M." din staţiunea Jupiter. Inculpatul R.A. a afişat pe toată durata deplasării şi pe timpul cât s-a aflat în prezenţa martorilor o stare de bună-dispoziţie pentru a evita o eventuală suspiciune ulterioară că el ar fi ucis-o pe R.C.

Inculpatul şi martorii C.R. şi A.N. s-au întors din staţiunea Jupiter în jurul orei 03.40-03.45. Inculpatul le-a propus martorilor C.R. şi A.N., deşi era o oră înaintată, să mai stea pe terasa vilei pentru a bea whisky. Inculpatul a mers, astfel, în camera sa pentru a lua o sticlă de whisky, iar martorii C.R. şi A.N. au mers în camera lor să-şi ia haine mai groase. La scurt timp de când s-au despărţit („câteva zeci de secunde" după afirmaţiile martorului C.R.F.) inculpatul a coborât scările zgomotos, astfel încât martorul C.R.F. a ieşit din cameră să vadă ce se întâmplă. L-a văzut pe inculpat care l-a tras de mână spunându-i să vină în camera lui. Martorul l-a urmat pe inculpat şi a văzut în camera în care locuia acesta şi soţia lui pe victima R.C., întinsă pe salteaua din încăpere, având o pungă de culoare neagră pe cap care-i acoperea toată faţa. Inculpatul s-a dus la soţia sa şi i-a tras punga de pe faţă, înspre frunte, după care s-a îndreptat spre uşă.

Inculpatul a fost nesincer şi cu privire la perioada de timp petrecută în camera sa, după ce s-a despărţit de martorii C.R.F. şi A.N. şi până l-a alertat pe martorul C.R.F. Inculpatul a încercat să explice astfel urmele găsite la faţa locului prin diferite activităţi pe care a susţinut ulterior că le-a făcut în cameră timp de 5-10 minute, până să constate că soţia sa fusese ucisă.

S-a reţinut că inculpatul a fost nesincer cu privire la anumite ore şi durate, numai în ceea ce priveşte momentele cheie ale desfăşurării evenimentelor din noaptea din 11/12 august 2002, respectiv timpul petrecut în camera în care locuia cu soţia sa înainte de a pleca la discotecă şi după ce s-a întors.

În consecinţă, s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav comis asupra soţiei sale R.C., comis în noaptea de 11/12 august 2002 prin aplicarea mai multor lovituri şi strangularea victimei cu cablul unui încărcător de telefon mobil.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul R.A., care a considerat hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

- greşita interpretare a probelor existente la dosarul cauzei care a dus la concluzia vinovăţiei sub aspectul faptei reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care aceleaşi probe, în alt ciclu procesual au format instanţei de fond şi apel convingerea că nu el este autorul faptei.

A considerat că tribunalul a făcut o interpretare subiectivă a probelor de la dosar, a înlăturat din motivare o parte a probelor, iar altora le-a dat o interpretare care nu corespunde realităţii. S-a precizat că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză au fost redate de judecătorul fondului doar în măsura în care ar fi susţinut ideea că între el şi victimă ar fi fost relaţii tensionate, ceea ce nu corespunde realităţii.

A apreciat că au fost interpretate partinic şi cu rea credinţă rezultatul unor probe ştiinţifice administrate, respectiv includerea unor probe lovite de nulitate datorită lipsei de procedură şi a falsurilor confirmate de I.N.E.C., recunoscute de instanţa de fond, apel şi Înalta Curte de Casație și Justiție şi însuşite de procurorii de şedinţă din primul ciclu procesual, respectiv:

1. proces verbal de cercetare la faţa locului din 12 august 2002 şi din 15 august 2002 cu planşele anexe („lovit de nulitate relativă” conform hotărârii Tribunalului Alba din 14 aprilie 2003”).

2. raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 13 august 2002 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Constanţa („instanţa apreciază că sunt lovite de nulitate relativă”conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).

3. raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică din 29 august 2002 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Constanţa („instanţa apreciază că sunt lovite de nulitate relativă” conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).

4. raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistic din 20 august 2002 întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Galaţi („instanţa apreciază că sunt lovite de nulitate relativă”conf. hotărârii Tribunalului Alba din 19 mai 2003).

- s-a invocat influenţarea martorilor de către partea vătămată U.I., prin punerea la dispoziţia unora a garsonierei din Bucureşti, asigurarea transportului, masei şi cazării până la Alba Iulia, sau promisiunea diverselor avantaje.

- s-a menţionat că parchetul a făcut presiuni şi a încercat intimidarea martorilor, au pierdut unele declaraţii importante, au falsificat documente şi au ameninţat experţii I.N.E.C.

- s-a considerat că există disproporţie între cererile în probaţiune formulate de inculpat, căruia instanţei i-a încuviinţat un singur martor, şi probaţiunea admisă acuzării.

- s-a menţionat că redactările prezentate de instanţă în argumentarea hotărârii nu coincid cu declaraţiile martorilor şi redă elemente din declaraţiile martorilor: M. (M.) S.D., D.R.C., C.R., A.N., D.N., D.V., P.F., D. (actualmente N.) Ş., S. (actualmente P.) E.M., Ş.M., P.N.T., M.E., C.A.

A precizat că declaraţiile martorilor P.V. şi Ş.V. relevă împrejurarea că nu inculpatul este autorul faptei în aprecierea acestor martori.

- în ceea ce priveşte evaluarea poligraf coroborat cu audierea martorului T.B., inculpatul a invocat faptul că această probă testimonială ar fi fost înlăturată concluziile instanţei de fond având ca bază constatările lui L.C. şi opinia lui C.A.

A considerat esenţială declaraţia martorului T.B. care confirmă susţinerile raportului de expertiză, unde se evidenţiază greşelile de la testarea poligraf în ceea ce priveşte împrejurarea că inculpatul ar fi trebuit respins de la expertizare deoarece astmul bronşic îl face incompatibil cu testul poligraf.

A considerat că declaraţia acestui martor trebuie coroborată cu declaraţia notarială a tatălui inculpatului care precizează că numitul C.A. i-a solicitat 10.000 dolari SUA pentru a demonstra că inculpatul nu este vinovat.

A precizat că expertiza efectuată de expertul T.B. a dispărut de la dosar,menţionând că această dispariţie a fost determinată de cererea instanţei de fond.

A considerat greşită teza potrivit căreia se dă valoare probatorie înscrisului din 15 mai 2006 a A.R.P., instanţa omiţând să se pronunţe asupra adresei oficiale din 21 ianuarie 2010 a Colegiului Psihologilor din România.

- a precizat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a recomandat efectuarea unui probatoriu suplimentar iar experimentele judiciare nu sunt concludente deoarece nu au fost efectuate în condiţii similare producerii evenimentului.

- referitor la analiza corpurilor delicte : punga albă şi roşie, precizează că din expertizele nr. 189, 159 şi 468 ale I.N.E.C., rezultă că nu se poate preciza dacă amprentele sunt ale inculpatului, dar sigur ele nu au fost utilizate în dinamica luptei.

A apreciat greşită reţinerea în starea de fapt a împrejurării că i-ar fi tras pe cap o pungă de material plastic de culoare neagră şi a ştrangulat-o cu cablul unui încărcător (…) cât timp nu s-au găsit amprentele inculpatului pe exteriorul pungii, pe cablu şi pe încărcător.

- a considerat că neprelevându-se mostre de ruj de pe buzele victimei ci doar dintr-o trusă de farduri aflată în baie, afirmaţia instanţei în sensul că „după ce mâinile inculpatului s-a depus sângele victimei şi rujul acesteia, acesta a atins cu palma punga de material plastic de culoare albă şi punga de culoare roşie”, nu este susţinută de probe.

A apreciat că susţinerile instanţei de fond sunt contrazise de opinia profesorului S.E. şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală din 18 februarie 2002.

A apreciat că amprentele de pe cele două pungi ar fi trebuit să fie dinamice şi nu statice, iar forma lor pentru o suprafaţă curbă şi nu plană, astfel cum au stabilit experţii I.N.E.C., în ipoteza în care ar fi folosit cele două pungi: albă şi roşie, dar ar fi trebuit să existe şi urme de sânge pe saltea şi pe hainele inculpatului în situaţia în care ar fi existat o luptă între el şi victimă.

- a menţionat că analiza grupei de sânge descoperită la locul faptei pe punga albă şi pe cea roşie, nu sunt de natură a-l incrimina, deoarece inculpatul şi victima aveau aceeaşi grupă de sânge, la fel ca şi 30% din populaţia ţării.

A precizat că starea de graviditate a victimei nu a fost probată, datorită modului deficitar în care a fost efectuată autopsia victimei.

Aceste argumente au fost prezentate de către inculpat în motivele de apel depuse la filele 23-33.

Prin Decizia penală nr. 153/A din 4 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins ca fiind nefondat apelul inculpatului.

Împotriva deciziei penale susmenţionată, prin mandatarul său R.A.D., a declarat recurs inculpatul R.A., fiind reiterate motivele invocate cu ocazia judecării apelului.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul R.A. a decedat la data de 25 februarie 2007 în Republica Guyana conform certificatului de deces din 7 martie 2007, ulterior eliberându-se în România de către Primăria sectorului 5 Bucureşti certificatul de deces din 26 iulie 2012 (filele 76-79 dosar recurs).

În consecinţă, Înalta Curte constată că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., motiv pentru care va admite recursul în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 95 din 1 martie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală, şi se va rejudeca latura penală.

Se impune precizarea că atâta timp cât latura civilă a fost soluţionată de prima instanţă anterior decesului inculpatului nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a eventualilor moştenitori.

Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.A. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. c), 176 lit. e) C. pen., ca urmare a decesului intervenit la data de 25 februarie 2007.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 95 din 1 martie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva Deciziei penale nr. 153/A din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 95 din 1 martie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 lit. c), 176 lit. e) C. pen., constatând că a intervenit decesul acestuia.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3961/2013. SECŢIA PENALÂ. Infracţiuni la...		ICCJ. Decizia nr. 1041/2013. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: