ICCJ. Decizia nr. 3961/2013. SECŢIA PENALÂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALÂ
Decizia nr. 3961/2013
Dosar nr. 8187/101/2011
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 96 din 16 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-au dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R.O. a fost trimis în judecată din infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 inculpatul R.O., domiciliat în sat. Lupşa de Sus, com. Broşteni, judeţul Mehedinţi, fără antecedente penale, a fost condamnat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de contrabandă calificată.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) din C. pen.
În temeiul art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei închisorii să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplic. art. 13 C. pen.
În baza art. 12 C. proc. pen. s-a dispus sesizarea I.P.J. Mehedinţi - Serviciul A.E.S.P. - pentru a dispune cu privire la eventuala sancţionare contravenţională a inculpatului R.O., pentru contravenţia prevăzută de art. 132 pct. 221 din Legea nr. 295/2004 în forma în vigoare la 28 iunie 2011 şi cu privire la sancţiunea complementară prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 443/P/2011 din 04 noiembrie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul R.O. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004 raportat Ia art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în data de 02 mai 2011, fără a îndeplini vreo formalitate legală, în sensul de a notifica organele abilitate intenţia de a achiziţiona o armă neletală, inculpatul R.O. s-a deplasat în Bulgaria şi a cumpărat, conform facturii ataşate la dosarul cauzei - un pistol şi un număr de 10 cartuşe.
Inculpatul R.O. a introdus în România arma şi muniţia menţionată fără ca la P.T.F.S. Calafat să declare aceste bunuri pe care, ulterior, Ie-a deţinut la domiciliul său până la data de 28 iunie 2011 când Ie-a predat, de bună voie, organelor de poliţie - acestea sesizându-se din oficiu - la data de 23 iunie 2011 - cu privire la infracţiunile de contrabandă calificată şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Arma şi muniţia au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, iar din Raportul din 11 iulie 2011 întocmit de către Serviciul criminalistic al I.P.J. Mehedinţi rezultă că arma, reprezintă un pistol, de calibru 9 mm, fabricat special pentru a utiliza muniţie cu efect sonor sau pentru a împrăştia gaze iritante-lacrimogene, în stare de funcţionare, iar cele 10 cartuşe sunt, de calibru 9 mm, P.A.P.V. şi reprezintă muniţie confecţionată special pentru a împrăştia gaze iritante pe bază de piper.
În completarea acestui raport, prin adresa din 30 ianuarie 2012 SA.E.S.P. al I.P.J. Mehedinţi a comunicat că până la data de 17 iulie 2011 arma respectivă făcea parte din categoria F, arme supuse notificării, fiind prevăzută la punctul 26 al Anexei la Legea nr. 295/2004, iar după această dată, prin intrarea în vigoare a modificărilor actului normativ menţionat, arma face parte din categoria C, arme supuse autorizării, fiind prevăzută la pct. 24 al Anexei.
Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea probelor reţinute prin actul de sesizare a instanţei, respectiv proces verbal de sesizare din oficiu (fila 5 d.u.p.), proces verbal de verificare în baza de date a R.N.A. (fila 7 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică (filele 14-19 d.u.p.), declaraţia de recunoaştere a învinuitului R.O. (fila 25 d.u.p.) şi adresa din 30 ianuarie 2012 SA.E.S.P. al I.P.J. Mehedinţi.
S-a arătat că organele de urmărire penală au considerat că faptele inculpatului R.O., de a achiziţiona un pistol dintr-o altă ţară, fără să aibă autorizaţie în acest sens şi de a-l deţine, fără drept întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen.
Cu privire la încadrarea în drept a faptelor inculpatului prima instanţă a reţinut că în perioada 30 mai 2010 - 26 iulie 2011 Legea nr. 295/2004, prevedea, la art. 1361 că „Deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an."
Anexa actului normativ prevedea, în perioada menţionată că arma (şi muniţia corespunzătoare), ce fac obiectul prezentei cauze, se încadrează în cap. III - Arme şi muniţii neletale - categ. F - Arme supuse notificării - pct. 26."
La art. 132 pct. 221, Legea nr. 295/2004 prevedea că neîndeplinirea obligaţiei de notificare prealabilă a inspectoratului judeţean de poliţie în raza căruia domiciliază persoana fizică înainte de procurarea armei constituie contravenţie, iar la art. 133 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ se prevedea că în afară de sancţiunea contravenţională principală se aplica şi sancţiunea complementară a confiscării armei.
Începând cu data de 27 iulie 2011, a fost modificată Anexa, arma ce face obiectul prezentei cauze încadrându-se în Capitolul III - Arme şi muniţii neletale - categ. C - Arme supuse autorizării - pct. 24, iar textul art. 1361 nu a fost modificat.
În M. Of. Nr. 814 din 17 noiembrie 2011 Legea nr. 295/2004 - cu modificările şi completările până la acea dată - a fost republicată şi textele au primit o nouă numerotare, iar art. 1361 a devenit art. 134.
S-a arătat că dispoziţiile cuprinse în C. pen. au caracter general, iar cele cuprinse în Legea nr. 295/2004 au caracter special.
Prima instanţă a constatat că în Dosarul penal nr. 443/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin Rezoluţia din 06 iulie 2011, organele de poliţie au dispus începerea urmăririi penale faţă de R.O., pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 279 alin. (1) C. pen., actul procesual fiind confirmat prin Rezoluţia nr. 443/P/2011 din data de 08 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
La data de 29 septembrie 2011, învinuirea şi încadrarea juridică i-au fost aduse la cunoştinţă învinuitului, iar prezentarea materialului de urmărire penală a avut în vedere, fără a exista o Ordonanţă de schimbare a încadrării juridice, dispoziţiile art. 271 din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. şi art. 1361 din Legea nr. 295/2004, prin rechizitoriu dispunându-se punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată pentru infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 1361 din Legea nr. 295/20042006 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen.
Faţă de cele de mai sus, s-a reţinut aşadar că de la momentul comiterii presupuselor fapte şi până la momentul judecării cauzei au intervenit modificări ale condiţiilor în care este incriminată fapta penală referitoare la deţinerea armei neletale.
De aceea s-a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R.O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 443/P/2011 din 04 noiembrie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, din infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 136 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 şi art. 134 din Legea nr. 295/2004 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.O. pentru infracţiunea de deţinere fără drept a unei arme neletale din categoria celor supuse autorizării (şi a muniţiei aferente - cele 10 cartuşe iritante), întrucât la data constatării faptei - 28 iunie 2011 - arma şi muniţia deţinute se încadrau în categoria armelor neletaie pentru procurarea şi deţinerea cărora era obligatorie şi suficientă notificarea prealabilă a organelor de poliţie şi nu era necesară existenţa unei autorizări pentru procurare şi/sau deţinere.
Deoarece s-a reţinut că achiziţionarea unei astfel de arme fără notificare prealabilă era prevăzută de lege ca fiind o faptă de natură contravenţională, în baza art. 12 C. proc. pen., s-a dispus sesizarea I.P.J. Mehedinţi - Serviciul A.E.S.P. pentru a dispune cu privire la eventuala sancţionare contravenţională a inculpatului R.O., pentru contravenţia prevăzută de art. 132 pct. 221 din Legea nr. 295/2004 în forma în vigoare la 28 iunie 2011 şi cu privire la sancţiunea complementară prevăzută de art. 133 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ.
În ceea ce priveşte apărarea formulată de către inculpat, prin apărător, referitoare la reţinerea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării, s-a arătat că nu este întemeiată deoarece fapta a existat, însă nu era prevăzută de lege ca infracţiune la momentul constatării, ci abia în prezent, prin modificarea Anexei la Legea nr. 295/2004, deţinerea unei arme de tipul respectiv este prevăzută de lege ca fiind infracţiune.
Referitor la infracţiunea de contrabandă calificată s-au reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 271 din Legea nr. 86/2006, introducerea în, sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracţiunea de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
De aceea, s-a reţinut că fapta comisă de inculpatul R.O., care la data de 02 mai 2011 a introdus în România, fără a fi notificat în prealabil I.P.J. Mehedinţi, cu privire ia intenţia de a cumpăra o armă neletală de genul celei achiziţionate din Bulgaria (şi a muniţiei aferente - cele 10 cartuşe iritante) şi fără a formula, potrivit Regulamentului de aplicare a Codului vamal aprobat prin H.G. nr. 707/2006, o declaraţie vamală privind introducerea în ţară a unei astfel de arme, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006.
S-a menţionat că nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile inculpatului, prin apărătorul ales, potrivit cărora infracţiunea are un obiect material multiplu reprezentat de „arme, muniţii, materiale explozibile, etc.", iar introducerea în ţară a unei singure arme neletale nu poate realiza latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă calificată.
S-a constatat că latura obiectivă a infracţiunii este realizată de acţiunea de introducere în ţară, obiectul material al infracţiunii este unul alternativ, iar introducerea în ţară a oricărui obiect dintre cele prevăzute de textul menţionat conduce la existenţa infracţiunii.
S-a arătat că pistolul în cauză este „armă" în sensul legii şi constituie obiect material al infracţiunii de contrabandă calificată dacă este introdus în ţară fără însă, la momentul constatării deţinerii sale, datorită specificaţiilor tehnice, fapta de deţinere în România nu era decât contravenţie.
Prima instanţă a menţionat că nu poate fi reţinută ca o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei nici necunoaşterea dispoziţiilor legale, dispoziţiile art. 51 alin. (4) C. pen. arătând expres că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei, iar eroarea de fapt prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., prin raportare la dispoziţiile vamale, nu este operantă.
Din modalitatea de comitere a faptei a rezultat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând pericolul pe care îl produce relaţiilor sociale ce reglementează securitatea relaţiilor vamale şi urmărind producerea acestui rezultat.
Faţă de cele de mai sus, s-a constatat că fapta există, a fost comisă de inculpat, ca autor, în sensul art. 24 C. pen. şi constituie infracţiunea de contrabandă calificată, fiind realizate condiţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului de executat cât şi al modalităţii de executare, prima instanţă a arătat că a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. dar şi atitudinea sinceră a inculpatului.
II. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul R.O.
În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând următoarele aspecte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., arătându-se că potrivit acestui text de lege, lucrurile deţinute în contra dispoziţiilor legale sunt supuse confiscării.
Or, în speţă, ca urmare a condamnării inculpatului pentru infracţiunea de contrabandă calificată se impunea şi confiscarea armei.
b) Schimbarea greşită a încadrării juridice cu consecinţa greşitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 134 din Legea nr. 295/2004.
În argumentarea acestui motiv de apel s-a susţinut în esenţă că se impunea reţinerea în sarcina inculpatului, în concurs ideal, atât a infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 cât şi a celei prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. care s-a consumat în momentul executării acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii respectiv deţinerea armei şi transportul acesteia.
Pe parcursul judecării apelului reprezentantul Parchetului a invocat oral o critică suplimentară susţinând că se impune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute de prima instanţă, respectiv aceea prevăzută de art. 134 din L 295/2004, în două infracţiuni, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu referire la armă, şi cea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. cu referire la muniţia aferentă.
În apelul formulat, inculpatul a criticat sentinţa tot pentru netemeinicie şi nelegalitate susţinându-se că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de contrabandă deoarece arma a fost introdusă în ţară fără a fi ascunsă iar organele vamale nu i-au pus în vedere faptul că nu are voie să o introducă în ţară.
A mai arătat că a predat arma imediat ce i-a fost cerută şi nu a folosit-o niciodată, de la cumpărare, solicitând, în teza principală, achitarea şi pentru această infracţiune, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau, în teză subsidiară, reducerea pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 330 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi declarat împotriva sentinţei penale nr. 96 din 16 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi şi a admis apelul inculpatului R.O., a desfiinţat în parte sentinţa şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 a achitat pe inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar în baza art. 181 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă de 1.000 lei amendă, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin celor de mai sus.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel constată următoarele:
În primul rând a făcut precizarea că Legea nr. 245/2004 reglementează regimul armelor şi muniţiilor, aceasta fiind o lege specială în raport cu dispoziţiile generale ale art. 279 C. pen., lege care se a aplică prioritar în temeiul principiului de drept „specialia generalibus derogant".
În al doilea rând a reţinut că prima instanţă a reliefat corect succesiunea în timp a modificărilor intervenite cu privire la Legea nr. 245/2004 şi a arătat că art. 1361 din Legea nr. 245/2004, în varianta aflată în vigoare la data de 02 mai 2011, încrimina „Deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept."
Pistolul procurat de inculpat din Bulgaria nu se încadra însă în această categorie, deoarece, conform concluziilor raportului de expertiză, era o armă fabricată pentru a utiliza muniţie cu efect sonor sau pentru a împrăştia gaze iritant lacrimogene, deci o armă neletală.
Pistolul în cauză era prevăzut în Anexa III din Legea nr. 245/2004, categ. F, pct. 26, arme neletale supuse notificării, în această categorie fiind inclusă şi muniţia aferentă pistolului, astfel încât singura obligaţie a inculpatului, care se deduce din coroborarea dispoziţiilor art. 132 pct. 221 din Legea nr. 295/2004 cu aceea a art. 133 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ (după cum a arătat anterior şi instanţa de fond) era aceea a notificării prealabile a inspectoratului judeţean de politie în raza căruia domiciliază, de intenţia de a cumpăra o astfel de armă, iar neîndeplinirea obligaţiei constituie contravenţie.
Prin Legea nr. 117 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011, intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, deci abia la data de 26 iulie 2011 (a se vedea art. II! al acestui act normativ), Legea nr. 245/2004 a fost modificată, fiind modificată totodată şi Anexa, iar categoria de arme din care făcea parte şi pistolul inculpatului a fost introdusă la Titlul III, arme şi muniţii neletale, dar în categoria C care prevede armele supuse autorizării (pct. 24).
Cum art. 1361 din acelaşi act normativ a rămas neschimbat, rezultă că deţinerea de arme şi muniţie din categoria căreia făcea parte şi pistolul inculpatului a devenit infracţiune abia după data de 27 iulie 2011. Or, în speţă, organele de politie s-au sesizat la data de 23 iunie 2011 iar pistolul Ie-a fost predat de către inculpat în aceiaşi zi, deci mai înainte ca fapta respectivă să constituie infracţiune, astfel încât Curtea de apel a apreciat că schimbarea de încadrare juridică operată de prima instanţă este corectă iar achitarea inculpatului dispusă în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte muniţia aferentă acestui tip de pistol, curtea de apel a reţinut că este prevăzută în aceiaşi anexă şi, ca atare, deţinerea ei urma acelaşi regim juridic ca şi arma, constatând că dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen. nu devin incidente pentru muniţie deoarece legea specială derogă de la legea generală, apreciind că schimbarea de încadrare juridică solicitată de reprezentantul Ministerului Public în fata instanţei de apel este neîntemeiată.
Referitor la infracţiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, tehnic vorbind, inculpatul a comis acţiunea ce constituie obiectul material al acestei infracţiuni, respectiv a introdus în tară „fără drept" arme.
Acţiunea de introducere în tară a fost realizată „cu intenţie" iar în speţă, este vorba de „o armă", astfel cum este definită de lege iar necunoaşterea legii nu poate fi invocată în exonerarea de răspundere astfel că, instanţa de apel a apreciat că şi critica inculpatului prin care solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. este nefondată.
Curtea de apel a constatat că în speţa de fată „cu drept" însemna doar o simplă notificare prealabilă pe care inculpatul trebuia să o adreseze I.P.J. de la locul de domiciliu, iar deţinerea acelei arme, în sine, nu constituia infracţiune ci contravenţie (deoarece nu avea notificarea prealabilă), iar pistolul a fost cumpărat dintr-un magazin specializat (cu factură) şi nu de pe piaţa neagră şi nu prezintă modificări ale formei constructive iniţiale, astfel încât a apreciat că fapta inculpatului nu întruneşte gradul de pericol social al infracţiunii încriminate de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, respectiv contrabanda cu armament.
III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând soluţia instanţei de apel atât sub aspectul nelegalitătii cât şi sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 şi 18 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, reprezentantul Ministerului Public a arătat că recursul parchetului vizează netemeinicia hotărârii instanţei de apel în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii administrative a amenzii inculpatului pentru săvârşirea infracţiunea de contrabandă, pe motiv că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. în susţinerea recursului, reprezentantul Ministerului Public a arătat că pentru o astfel de faptă inculpatului trebuia să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea, întrucât fapta reţinută în sarcina sa prezintă gradul de pericol social suficient de ridicat pentru aplicarea unei astfel de pedepse. De altfel, instanţa de apel, a reţinut în motivarea hotărârii, în mod tehnic, că inculpatul a săvârşit elementul material al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că a introdus fără drept în ţară o armă procurată din Bulgaria. De asemenea, instanţa a mai reţinut că acţiunea de introducere în ţară a armei a fost comisă cu intenţie şi, totodată, a motivat că inculpatul nu poate invoca necunoaşterea legii atunci când a respins cererea de achitare formulată în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât sintagma „fără drept" s-ar rezuma la obligaţia inculpatului de a se prezenta la autorităţile vamale şi de a face demersuri în vederea obţinerii certificatului ce-i acorda dreptul să deţină arma şi că din Bulgaria arma ar fi fost achiziţionată dintr-un magazin autorizat pe bază de factură, iar nu de pe piaţa neagră. Referitor la toate aceste elemente, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că nu sunt suficiente pentru a-i aplica inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii, întrucât fapta prezintă pericolul social al unei infracţiuni, având în vedere că a introdus acea armă în mod fraudulos în ţară, prin vamă, tocmai pentru că nu şi-a respectat obligaţia de sesizare a organelor pentru obţinerea certificatului pentru deţinere a armei, în situaţia în care inculpatul avea cazier judiciar şi nu putea obţine acel permis de portarma, fapt ce conturează şi mai mult gravitatea faptei.
În ceea ce priveşte fapta de deţinere a muniţiei armelor, reprezentantul parchetului a arătat că nu susţine această critică, arătând că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Înalta Curte, analizând hotărârea recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 172 şi 18 C. proc. pen., apreciază că recursul promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondat.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a constatat că Legea nr. 245/2004 reglementează regimul armelor şi muniţiilor, aceasta fiind o lege specială în raport cu dispoziţiile generale ale art. 279 C. pen., lege care se a aplică prioritar în temeiul principiului de drept „specialia generalibus derogant".
De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reţinut de către instanţele anterioare succesiunea în timp a modificărilor intervenite cu privire la Legea nr. 245/2004 şi au constatat că art. 1361 din Legea nr. 245/2004, în varianta aflată în vigoare la data de 02 mai 2011, încrimina doar deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, iar că pistolul procurat de inculpat din Bulgaria nu se încadra în această categorie, deoarece, conform concluziilor raportului de expertiză, era o armă fabricată pentru a utiliza muniţie cu efect sonor sau pentru a împrăştia gaze iritant lacrimogene, deci o armă neletală.
Pistolul procurat de inculpat din Bulgaria era prevăzut în Anexa III din Legea nr. 245/2004, categ. F, pct. 26, arme neletale supuse notificării, în această categorie fiind inclusă şi muniţia aferentă, astfel încât singura obligaţie a inculpatului era aceea a notificării prealabile a inspectoratului judeţean de poliţie în raza căruia domiciliază, de intenţia sa de a cumpăra o astfel de armă, iar neîndeplinirea obligaţiei constituie doar contravenţie. Prin Legea nr. 117 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011, intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, deci abia la data de 26 iulie 2011, Legea nr. 245/2004 a fost modificată, fiind modificată totodată şi Anexa, iar categoria de arme din care făcea parte şi pistolul inculpatului a fost introdusă la Titlul III, arme şi muniţii neletale, dar în categoria C care prevede armele supuse autorizării.
Cum art. 1361 din acelaşi act normativ a rămas neschimbat, rezultă că deţinerea de arme şi muniţie din categoria căreia făcea parte şi pistolul inculpatului a devenit infracţiune abia după data de 27 iulie 2011, ulterior datei de 23 iunie 2011 când inculpatul a predat pistolul organelor de urmărire penală, astfel încât schimbarea încadrării juridice operată de prima instanţă este corectă iar achitarea dispusă în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. este legală.
Deşi reprezentantul Ministerului Public nu a mai susţinut critica privind greşita achitare a inculpatului pentru fapta de deţinere a muniţiei, înalta Curte constată că muniţia aferentă acestui tip de pistol este prevăzută în aceeaşi anexă şi, ca atare, deţinerea ei urma acelaşi regim juridic ca şi arma, situaţie în care dispoziţiile art. 279 alin. (1) C. pen. nu devin incidente pentru muniţie deoarece legea specială derogă de la legea generală.
Cu privire la infracţiunea de contrabandă calificată prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, înalta Curte constată că fapta inculpatului de introducere în ţară, fără drept, a unui pistol constituie obiectul material al acestei infracţiuni, însă pentru tragerea la răspundere penală nu este suficient doar realizarea obiectului material al infracţiunii respective. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 17 C. pen. pentru ca o faptă să fie infracţiune, aceasta trebuie să fie prevăzută de legea penală, condiţie îndeplinită în speţa de faţă, să fie săvârşită cu vinovăţie, de asemenea condiţie îndeplinită, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă şi să prezinte gradul de pericol social al unei infracţiuni, condiţie care în cauza de faţă nu este îndeplinită datorită atingerii minime aduse valorilor sociale ocrotite de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se arată în alin. (2) al aceluiaşi articol, se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana sau conduita făptuitorului. în speţa de faţă nu se poate face abstracţie de faptul că deţinerea acelei arme la momentul respectiv nu constituia infracţiune ci doar contravenţie, ca urmare a lipsei notificării prealabile, iar pistolul a fost predat de inculpat, din proprie iniţiativă, organelor de urmărire penală, fără a fi folosit. în raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege nu este suficient de ridicată astfel încât să prezinte gradul de pericol social al infracţiunii încriminate de art. 271 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, respectiv contrabanda cu armament.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 330 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat R.O., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 330 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat R.O.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3960/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 723/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
