ICCJ. Decizia nr. 99/2013. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 99/2013

Dosar nr. 1854/88/2011**

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1584/88/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.A. în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64.lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani; în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 10 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului N.C.A. prin Sentinţa penală nr. 101 din 19 mai 2011 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare la 28 decembrie 2011 în pedepsele componente astfel:

- 3 ani închisoare aplicată pentru art. 42 alin. .(1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 3 ani închisoare aplicată pentru art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 6 luni închisoare aplicată pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 1 an închisoare aplicată pentru art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 3 ani închisoare pedeapsă aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 41 alin. (2) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 591 din 10 iunie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, modificată prin Decizia penală nr. 512 din 06 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj.

- - 5 luni închisoare spor.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 C. pen. s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul N.C.A. a fost condamnat prin prezenta hotărâre, sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 101 din 19 mai 2011 a Tribunalului Sibiu şi prin Sentinţa penală nr. 591 din 10 iunie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dispunându-se contopirea pedepselor aplicate pentru aceste infracţiuni, în cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ce a fost sporită la 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., până la terminarea executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa principală de 4 ani închisoare durata arestului preventiv de la 08 august 2006 la 12 august 2006 şi perioada executată de la 05 februarie 2010, la zi.

A fost anulat mandatul de executare nr. 269/2011 din 21 iuni 2011 emis în baza Sentinţei penale nr. 101 din 19 mai 2011 a Tribunalului Sibiu şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.A. din două infracţiuni prevăzute de art. 42 alin. (1) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în una singură, prevăzută de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul C.A. a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: în temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320¹ alin.(7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 10 luni închisoare; în baza art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an (un an) închisoare; în baza art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an (un an) închisoare; în baza art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare; în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an (un an) închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.A., în cea mai grea de 3 ani închisoare.

În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹, art86² şi art. 86³ C. pen. cu referire la art. 71 alin.(5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare, inculpatul fiind obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să .se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acest serviciu;

b) Să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În conformitate cu art. 86³ alin. (3) C. pen. inculpatul C.A. a fost obligat să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori calificare şi să nu intre în legătură cu inculpaţii N.C.A. şi A.A.C.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86 ⁴ raportat la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul C.A. a fost reţinut 24 de ore în baza ordonanţei procurorului din data de 08 august 2006.

În baza art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. inculpatul A.A.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, fiindu-i interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, prevăzută de art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul A.A.C. a fost reţinut 24 de ore în baza ordonanţei procurorului din data de 08 august 2006.

Instanţa a luat act de faptul că SC R.B. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 8.800 lei, de la inculpatul N.C.A., din care, 4.941 lei se află depusă la casieria D.I.I.C.O.T. — Structura Centrală, în baza chitanţei nr. 63 din 25 noiembrie 2010.

S-a dispus restituirea către N.C., a cantităţii totale de 94,55 grame bijuterii din aur, depusă la Trezoreria municipiul Constanţa, conform procesului-verbal nr. 52952 din 28 aug.2006, precum şi 1 card Selgros, 1 card Metro, 1 card Mall Multibonus şi un card Bank Post.

S-a dispus confiscarea în folosul statului a următoarelor bunuri folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor: unitate de calculator Pentium IV de 3GHZ şi unitate de calculator Pentium II (ridicate de la inculpatul C.A., conform procesului verbal din 08 august 2006) şi o unitate de calculator HP Pavilion 1 seria 12108040020041 (ridicată de la inculpatul N.C.A.).

În temeiul art. 118 lit. b) şi c) C. pen. s-au confiscat, în vederea distrugerii, de la inculpatul C.A. următoarele bunuri: hard-disk marca Seagate Barracuda 7200.9 SN.5LS09Z2A model ST 3120813AS cap.l20GB; hard-disk marca Quantum Fireball, S/N QML20000LD-A cap.204 GB; 33 CD-uri, 1 mini-CD şi 7 dischete iar de la inculpatul N.C.A. următoarele bunuri: hard-disk Western Digital Caviar, S/N WMAM9F020996, model WD800JB-00JJCO cap.80 GB., 48 card-uri blank-uri, 2 card-uri Raiffeisen Bank având seriile 520012200167824 şi 54835920000107947 şi un memory-styck de culoare albastră, de cap.256MB inscripţionat USB.

S-a dispus restituirea către inculpatul N.C.A. a unui telefon mobil Nokia 6230, precum şi a următoarelor bunuri: memory-stick galben auriu de cap.2GB. cu inscripția PNY, două DVD-uri, 22 CD-uri şi 3 dischete, bunuri depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea, la 11 septembrie 2008, către inculpatul A.A.C. a unui telefon mobil Nokia 3250, către numitul N.R.A. a următoarelor bunuri: 1 card ING, 2 card-uri Mall Multibonus şi două telefoane mobile (Nokia A6680 şi Nokia 8801), depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea, conform dovezii seria A.B. nr. 0030063 din 11 septembrie 2008.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi să plătească fiecare, câte 1300 lei în folosul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 88D/P/2006 din 17 mai 2011 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: N.C.A., pentru săvârşirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 din Legea nr. 365/2002; art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; C.A. pentru săvârşirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 din Lg.365/2002; art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Lg.365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. l din Lg.l61/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003; art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit a) şi b) C. pen. şi A.A.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin actul de sesizare că la data de 08 august 2006, ofiţeri din cadrul S.C.C.O. Tulcea, s-au sesizat pe baza unui denunţ făcut telefonic, cu privite la faptul că pe raza comuna Mahmudia, jud. Tulcea, un grup de 3 tineri, care se deplasau cu un autoturism marca „VW Passat" de culoare albastră, deţin mai multe card-uri bancare, posibil contrafăcute, cu care au încercat în mod repetat să sustragă sume de bani de la bancomatul (ATM-ul) Raiffeisen Bank, situat în centrul localităţii.

La indicaţia lucrătorilor operativi, persoana care a făcut sesizarea, a oprit alimentarea cu curent electric a respectivului ATM în scopul capturării card-urilor suspecte. Urmare acestui fapt cei trei tineri au părăsit imediat localitatea.

Autoturismul respectiv a fost oprit în trafic pe raza comuna Baia, jud. Tulcea, cei trei suspecţi fiind identificaţi în persoana inc. N.C.A., C.A. şi A.A.C., tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 22 de ani, toţi trei domiciliaţi pe raza mun. Constanţa, primii doi studenţi, ultimul fără ocupaţie.

La verificarea autoturismului, în diferite locuri din habitaclu, ca şi asupra inculpaţilor, au fost găsite şi ridicate următoarele bunuri: un"număr de 36 (treizeci şi şase) de card-uri, dintre care: 11 inscripţionate (personalizate), tip Mall - Multibonus (2), Univers AH -Bonus Card (9); un card inscripţionat ING şi personalizat pe numele C.A. şi 24 card-uri albe, nepersonalizate, aparent neinscripţionate cu date în format electronic pe benzile magnetice ale suporturilor din plastic („blank-uri"), toate card-urile având însă consemnate, la loc vizibil, cu marker negru, grupuri de câte 4 cifre (posibil PIN-uri pentru conturile de card) şi diverse litere; suma totală de 4.441 lei (RON), din care: 4.200 lei formată din 84 bancnote în cupiură de 50 lei (ridicată din portiera stângă - faţă), 122 lei ridicată din cotiera centrală faţă a maşinii, 119 lei ridicată de la A.A.C.; diverse alte bunuri şi înscrisuri (CD-uri, facturi, schiţe, un dispozitiv antiradar, etc).

Conform primelor declaraţii date de inculpaţi s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 05 august 2008, N.C.A. şi C.A., s-au deplasat în localitatea Mahmudia judeţul Tulcea şi începând cu orele 07:31 au accesat ATM - ui Raiffeisen Bank şi utilizând mai multe card-uri contrafăcute au obţinut în final suma de 900 lei.

La data de 06 august 2006, sus-numiţii s-au deplasat din nou în localitatea Mahmudia şi de la acelaşi ATM al Raiffeisen Bank, începând cu orele 07:33, în aceeaşi manieră au încercat mai multe card-uri contrafăcute, obţinând în final suma totală de 1800 lei.

La data de 07 august 2006, cei doi inculpaţi s-au deplasat în acelaşi scop din nou în localitatea Mahmudia, unde au utilizat mai multe carduri donate dar nu au mai reuşit să extragă nici un ban.

În noaptea de 7/8 august 2006, inculpaţii N.C.A. şi C.A. l-au cooptat în „echipă" şi pe inculpatul A.A.C., un vechi prieten, împreună deplasându-se în comuna Mahmudia, judeţul Tulcea, în acelaşi scop, împărtăşit pe traseu şi noului participant, de a extrage bani din ATM - uri cu card-urile falsificate aflate în posesia primului.

Ajunşi în respectiva localitate în jurul orelor 06:40, cei trei inculpaţi au încercat pe rând la acelaşi ATM, folosind card-urile falsificate să extragă sume de bani. Şi de această dată cel care a reuşit a fost inculpatul N.C.A., extrăgând în mai multe tranşe suma totală de 4200 lei.

Din sumele extrase, coinculpaților C.A. şi A.A.C. nu le-a revenit nici un ban, ambii insistând asupra faptului că deşi au încercat să extrasă bani din ATM cu card-urile înmânate de inculpatului N.C.A.- doar card-urile folosite de acesta au „dat" rezultate.

Card-urile ridicate de la inculpaţi au fost citite de către specialiştii din cadrul I.G.P.R.-D.G.C.C.O.-D.C.C.O., rezultatul fiind consemnat în procesul-verbal din 08 august 2006 şi a anexelor acestuia, arătându-se că :„plasticurile tip carte de credit cuprinse în anexă la pct. 10, 11 şi 14 — 33 reprezintă cărţi de credit contrafăcute prin inscripţionarea pe pista a Il-a (trak 2) a unor suporturi din plastic alb (nepersonalizate), cu date referitoare la conturi de card… suporturile din plastic puse la dispoziţie şi cuprinse în anexă la pct. 1—9, respectiv 12 şi 13, reprezintă cărţi de credit contrafăcute parţial prin inscripţionarea pe pista a Il-a (trak 2) a unor suporturi din plastic personalizate cu date referitoare la alte conturi de card".

Cât priveşte card-urile folosite la ATM - ul din localitatea Mahmudia, inculpatul N.C.A. a susţinut că le-a distrus dându-le foc.

Declaraţiile inculpaţilor privind activitatea infracţională desfăşurată în localitatea Mahmudia s-au coroborat cu datele ce au rezultat din registrul jurnal al ATM - ului Raiffeisen Bank, în ceea ce priveşte cuantumul sumei solicitate, numerele de card-uri folosite, frecvenţa de operare, suma totală retrasă în intervalul 05 august - 08 august 2006, fiind de 8.800 lei.

Comparându-se cardurile ridicate de la inculpaţi cu prilejul depistării lor în trafic, cu cele utilizate şi consemnate în registrul jurnal al ATM - ului din 08 august 2006, din localitatea Mahmudia a rezultat fără echivoc vinovăţia inculpaţilor.

În afara card-urilor depistate asupra inculpatului N.C.A., la data de 08 august 2006, prin actul de acuzare s-a mai reţinut că acesta a mai deţinut şi pus în circulaţie un număr de alte 85 de card-uri falsificate, pe care, la data de 16 septembrie 2006, le-a dat lui L.I., împreună cu o serie de coduri din 4 cifre (PIN-uri).

L.I. a susţinut că inculpatul N.C.A. s-a prezentat sub numele de A. şi i-a sugerat cum, unde, la ce ATM - uri să acceseze pentru a obţine rezultate.

Ulterior, inculpatul L.I. a mai oferit o serie de detalii pentru atenuarea răspunderii sale penale şi care, au putut fi folosite în sensul identificării numitului A. în persoana inculpatului N.C.A..

Referitor la provenienţa acestor card-uri bancare contrafăcute, inculpatul N.C.A., a arătat că la data de 03 august 2006, a intrat în conversaţia on-line, pe Internet, cu o persoană necunoscută care i-a propus să facă „…cash-aut…" (să scoată bani din ATM - uri cu card-uri false, n.n.). Acceptând, inculpatul a declarat că, la data de 04 august 2006, s-a întâlnit cu respectiva persoană (rămasă în continuare neidentificată), pe Autostrada Soarelui, în zona localităţii Lehliu, unde i-au fost înmânate circa 100 de card-uri bancare false („donate"), pe care erau trecute codurile PIN, cu condiţia să-i remită acestuia 50 % din cât ar fi reuşit să scoată de pe acele card-uri.

Ulterior depistării celor 3 inculpaţi, la 8 august 2006 au fost efectuate percheziţii domiciliare, din locuinţele inculpaţilor N.C.A. şi C.A., fiind ridicate echipamente, suporturi informatice şi alte medii de stocare.

Conţinutul acestor suporturi informatice, a fost ulterior analizat „constatându-se deţinerea de programe informatice, parole, coduri de acces şi alte date informatice care permit accesarea fără drept a unui sistem informatic, introducerea de pagini clonă ale unor instituţii financiare conţinând date necorespunzătoare adevărului în scopul obţinerii de date informatice şi încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice.

Astfel, în urma percheziţionării hard-disk-ului (HDD) marca Seagate Barracuda 7200.9, SN 5LS09Z2A, model ST 3120813 AS, capacitate 120 GB, ridicat de la inc. C.A., au fost identificate următoarele: - 213 fişiere fără extensie aflate în spaţiile nealocate de pe HDD;

-13 fişiere cu extensia.exe, executabile ale unor programe de extragere a adreselor de e-mail sau de verificare a cărţilor de credit; -41 fişiere cu extensia.dll; -12 fişiere cu extensia.htm; -16 fişiere arhivă cu extensia.zip;

-1 director conţinând 8 fişiere cu extensia, db ce conţin baze de date cu numere de identificare ale băncilor (BIN-uri);

-1 director conţinând 39 fişiere temporare de acces Internet cu extensia.htm; -1 director denumit „conţinut e-mail-uri" conţinând 8 fişiere temporare de acces Internet cu extensia.htm;

-1 director conţinând 54 fişiere cu extensia.txt conţinând date de pe cărţi de credit şi, respectiv, date despre anumite servere;

-1 director conţinând 2 fişiere temporare de acces internet cu extensia.htm şi un fişier cu extensia php;

-1 director conţinând 12 fişiere cu extensia.txt, 1 fişier cu extensia zip şi 4 fişiere din spaţiile nealocate, toate rezultate în urma căutării după criteriul CW2;

-1 director conţinând 1 fişier descoperit la căutarea după criteriu MSR 206;

-1 director denumit „Imagini" conţinând 3 fişiere cu date privind imagini cu cărţi de credit;

-1 director conţinând 78 fişiere cu imagini ale unor cărţi de credit.

În urma percheziţionării hard-disk-ului marca 1 HDD Quantum Fireball, S/N QML20000LD-A, capacitate 20.4 GB au fost identificate următoarele: -11 fişiere fără extensie exportate din zona nealocată a HDD-ului cuprinzând date de pe cărţi de credit;

-10 fişiere reprezentând imagini cu cărţi de credit precum şi fotografia inc. C.A.;

În urma percheziţionării celor 33 CD-uri, 1 mini-CD şi 7 disckete, au mai fost identificate şi alte date care interesează cauza pe două CD-uri marca X-DATA şi pe mini-CD-ui marca Traxdata, după cum urmează:

- 3 directoare denumite „alexams", „mutual" şi „shit", 5 fişiere cu extensia.txt şi două arhive conţinând date de pe cărţi de credit şi programe de postare a unor pagini contrafăcute de Internet ale unor instituţii de plată electronică respectiv „JP Morgan Chase" şi numere de identificare a băncilor;

- 4 fişiere cu extensia.txt conţinând e-mail-uri şi un fişier cu extensia.exe denumit „shopping";

- 3 directoare denumite „cdl", „cd2" şi, respectiv, „chase" cuprinzând date de pe cărţi de credit, programe şi pagini de Internet contrafăcute ale unor diverse instituţii de plată electronică.

Pe cele două HDD-uri au mai fost descoperite şi adresele unor servere ale căror măsuri de siguranţă au fost încălcate, fiind obţinute fraudulos, cu programe speciale, numele de utilizatori ale administratorilor, parolele de acces şi tipul acestui server, destinaţia pentru care se află în reţea.

Aceste date au probat faptul că respectivele servere au fost accesate în mod neautorizat, cu hardware şi software, procurate, instalate, deţinute şi folosite în mod special de către inc. C.A. pentru a posta pe ele pagini „clonă" ale unor instituţii financiare în scopul capturării datelor de pe cărţile de credit aparţinând deţinătorilor legitimi.

Atât pe cele două HDD-uri, cât şi pe cele trei CD-uri se află în format electronic paginile „clonă" ale unor instituţii financiare alături de scrisori în limba engleză către utilizatorii legitimi ai serviciilor site-urilor respective, concepute ca să pară a fi venite din partea administratorilor de drept şi prin care utilizatorii sunt somaţi să îşi introducă datele de pe cărţile de credit sub pretextul reactualizării acestor date şi că, în caz contrar, conturile lor vor fi blocate.

În stadiul de pregătire ale acestor atacuri informatice au fost extrase adrese de e-mail de pe Internet, de ordinul sutelor de mii sau milioanelor, cu ajutorul unor programe dedicate ca „101 Email Address Extractor" iar ulterior „scrisorile" arătate mai sus au fost expediate concomitent către toate aceste adrese de e-mail, folosind alte programe dedicate, precum „Mail bomber", prin procedeul trimiterii de mesaje nesolicitate, denumit „Spam", urmând ca din toate aceste adrese să răspundă numai acele persoane care deţin conturi la instituţia financiară la care se face referire. Cea mai uzitată pagină aparţine „Pay-pal-ului", întrucât este şi cea mai larg răspândită pentru efectuarea de cumpărături şi plăţi on-line pe piaţa virtuală oferită de serviciile puse la dispoziţie de Internet.

Paginile de Internet ale instituţiilor financiare au putut fi clonate cu ajutorul programului „E-mail Spider", soft care permite copierea unor întregi pagini de Internet.

Datele de pe cărţile de credit ale deţinătorilor de drept induşi în eroare erau introduse de către acesta pe pagina „clonă" a instituţiei financiare, iar ulterior trimise automat către adresa de e-mail utilizată de către cel în cauză. Una dintre adresele folosite de către el este şi s@yahoo.com , în al cărui conţinut au fost descoperite date piratate electronic de pe cărţi de credit.

Tot în stadiul de pregătire, anterior „donării" efective a card-urilor cu ajutorul programului (softului) dedicat MSR 206, prin folosirea altor programe speciale, au fost obţinute de pe Internet şi BIN-uri reprezentând numere de identificare ale unor bănci, constând în primele şase cifre de pe cărţile de credit, cifre care arată cărei bănci îi aparţine card-ul în cauză şi tipul card-ului ca produs şi instrument financiar de plăţi electronice (ex. Platinum).

Ulterior, datele primite de la bănci erau corelate cu cele primite de la posesorii legitimi ai card-urilor, clienţi ai respectivelor bănci şi puteau fi inscripţionate pe benzile magnetice ale card-urilor, rezultând copii false ale unor instrumente de plată electronice, apte extragerii frauduloase de sume de bani din ATM - uri.

Numerele de cărţi de credit obţinute în mod fraudulos au putut fi verificate cu ajutorul programului informatic „cc2bank" existent de asemenea pe HDD-ul Seagate Barracuda ridicat de la inc. C.A..

Datele de pe cărţi de credit descoperite pe HDD-ul Quantum Fireball al inc. C.A. arată faptul că acesta a deţinut date de pe cărţi de credit şi anterior datei de 08 august 2006.

Cu ajutorul datelor obţinute în mod fraudulos inculpatul C.A. putea reconstitui track-ul 2 de pe cărţile de credit piratate electronic, care date se inscripţionează ulterior pe card-uri blank cu ajutorul dispozitivului tip MSR 206 (dispozitiv de inscripționare frauduloasă a card-urilor).

În urma percheziţiei informatice, pe calea „C:/Documents and Settings/Administrator/Start Meniu/MSR206 Demo AP/" a fost descoperit faptul că a fost instalat programul destinat unui astfel de dispozitiv de inscripţionare frauduloasă a card-urilor.

În urma percheziţionării hard-disk-ului marca Western Digital Caviar, S/N WMAM9F020996, moderWD800JB-00JJCO, capacitate 80 GB, ridicat de la inc. N.C.A., au fost identificate următoarele:

-452 de fişiere temporare de acces Internet cu extensia.htm aflate în directorul Temporary Internet Files ce au fost exportate în directorul „Export";

-20 fişiere temporare de acces Internet cu extensia.htm de accesare a diverse adrese de e-mail;

-1 fişier temporar de acces Internet cu extensia.htm cuprinzând conţinutul adresei de e-mail s@yahoo.com , având un număr de 17 (şaptesprezece) seturi de date de pe diferite tipuri de cărţi de credit.

La percheziționarea memory-stik-ului de culoare albastră cu capacitatea de 256 MB, inscripţionat USB, au fost identificate următoarele: baze de date cuprinzând adrese de e-mail; instrucţiuni de inscripţionare a card-urilor cu ajutorul MSR-206, precum şi modul de reconstituire a track-ului 2 și fişiere cu BIN-uri - numere de identificare a băncilor;

Toate aceste date se află pe spaţiul nealocat, fiind extrase în trei fişiere în directorul export.

La percheziționarea memory-stick-ului de culoare galben-argintiu, cu capacitatea 2 Gb, cu inscripţia PNY nu au fost identificate date de interes în cauză.

În urma percheziţionării celor 2 DVD-uri, 22 CD-uri şi 3 dischete nu au fost identificate date sau informaţii care interesează cauza.

Datele descoperite pe HDD-ul ridicat de la inculpatul N.C.A. arată faptul că şi acesta a accesat conţinutul aceleiaşi adrese de e-mail ce conţinea date de pe cărţi de credit, iar datele de pe memory-stick arată că acesta deţinea baze de date cu e-mail-uri extrase de pe Internet şi folosite pentru „Phishing", instrucţiuni cu modul de instalare a dispozitivului MSR 206 pentru inscripţionat card-uri, precum şi BIN-uri reprezentând numere de identificare ale unor bănci, constând în primele şase cifre de pe cărţile de credit, care cifre arată cărei bănci îi aparţine card-ul în cauză şi tipul card-ului ca produs financiar.

Comparând datele existente în registrul jurnal al ATM-ului din comuna Mahmudia, jud. Tulcea, accesat în mod fraudulos de către participanţi, cu datele card-urilor ridicate de la inculpaţi şi cele capturate de ATM, cu datele găsite în sistemele informatice ridicate şi percheziţionate nu s-a putut concluziona că acestea ar fi fost contrafăcute cu ajutorul acestor date. Nu s-a putut realiza în schimb o comparaţie cu celelalte carduri contrafăcute despre care N.C.A. a declarat că le-a folosit în zilele anterioare datei de 08 august 2006 şi ulterior le-ar fi dat foc.

La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului N.C.A. au mai fost descoperite şi ridicate, în vederea continuării cercetărilor, sume de bani, în lei şi valută, diferite înscrisuri şi documente, 2 telefoane mobile şi 10 card-uri, precum şi o armă cu aer comprimat, marca „DIANA", md.48, seria 02122778.

Arma specificată s-a dovedit a fi a învinuitului N.A., tatăl inculpatului N.C.A. şi a învinuitului N.R.A. şi deţinută cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în Legea nr. 295/2004, republicată, privind regimul armelor şi muniţiilor, fapt pentru care instrumentarea cauzei cu privire la acest aspect a fost declinată organelor competente.

Asupra sumelor ridicate în valută procurorul s-a pronunţat în faza urmăririi penale dispunând restituirea acestora întrucât nu aveau legătură cu obiectul cauzei.

Cu privire la cele 10 card-uri găsite şi ridicate de la locuinţa familiei Neagu, pe parcursul cercetărilor a reieşit că 6 dintre acestea îi aparţin învinuitului N.R.A., iar 4 numitei N.C., mama inculpatului N.C.A. şi a învinuitului N.R.A.. Din cele 6 card-uri ce aparţineau învinuitului N.R.A., patru erau carduri Mall Multtibonus iar două dintre acestea au fost supuse examinării deoarece prezentau suspiciuni de contrafacere.

Pentru a reţine această situaţie de fapt au fost avute în vedere: actele de sesizare, constatare şi investire; procesele-verbale de prindere în flagrant, de ridicare de obiecte şi înscrisuri şi de efectuare a percheziţiilor domiciliare; planşele foto; procesele-verbale de consemnare a datelor conţinute pe mediile de stocare de pe benzile magnetice ale instrumentelor electronice de plată falsificate şi din calculatoarele participanţilor, reieşite în urma efectuării percheziţiilor informatice; înregistrările magnetice (CD-urile) cu rezultatele percheziţiilor informatice; înscrisurile cu redarea conţinutul unor fişiere identificate în urma efectuării percheziţiilor informatice; concluziile constatărilor tehnico-ştiințifice; înscrisurile (procesele-verbale) referitoare la predarea — primirea bunurilor ridicate de la participanţi; registrul-jurnal al ATM - ului Raiffeisen Bank din comuna Mahmudia, jud. Tulcea; adresele Romcard S.A. şi Raiffeisen BANK SA. - Sucursala Tulcea; înscrisurile din dosarul nr. l09D/P/2005; listing-urile călătoriilor inculpatul N.C.A. în R. Bulgaria; declaraţiile numiţilor L.I. şi M.A.G.; înscrisuri referitoare la luarea sau/şi revocarea unor măsuri asigurătorii; declaraţiile participanţilor (inclusiv cele date în faţa instanţelor de judecată a măsurilor preventive propuse).

Cu privire la atitudinea inculpaţilor, prin rechizitoriu a fost subliniat faptul că N.C.A. și C.A., au recunoscut doar parţial comiterea infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi.

Astfel inculpatul N.C.A. a recunoscut participarea sa, în mod repetat, la extragerea frauduloasă a întregii sume consemnate, arătând că nu a falsificat nici un card. După efectuarea percheziţiei informatice a negat însă inclusiv proprietatea stick - ului pe care au fost găsite date relative la fraudele informatice comise. La prezentarea materialului de urmărire penală, sus-numitul a recunoscut doar deţinerea, folosirea şi transmiterea către co-participanţi a card-urilor falsificate cu care a fost depistat la data de 08 august 2006.

Inculpatul C.A. a recunoscut şi el participarea sa la extragerea frauduloasă, în mod repetat, a unor sume de bani din ATM - uri, precum şi, parţial, „..ridicarea.." de pagini false pe Internet pentru a determina anumiţi utilizatori, prin „SCAM", să-i comunice date de identificare ale cărţilor lor de credit. A arătat însă că datele şi informaţiile, precum şi programele de obţinere a acestora, evidenţiate şi la percheziţia informatică, nu le-a folosit pentru obţinerea de bani şi nici că respectivele date ar fi. fost folosite pentru donarea de card-uri.

Aceeaşi atitudine oscilantă a manifestat-o şi inculpatul A.A.C. care iniţial a recunoscut participarea la extragerea unor sume de bani la 08 august 2006 din ATM - ui băncii Raiffeisen din localitatea Mahmudia judeţul Tulcea iar ulterior, în prezenţa avocatului ales, a negat orice participare, susţinând că la acea dată s-a aflat s-a aflat în maşină cu ceilalţi inculpaţi, dar fiind „băut" şi obosit, a dormit tot timpul până au fost depistaţi în trafic, de organele de poliţie. A susţinut inculpatul că nici măcar nu ştie dacă au fost în dimineaţa respectivă în localitatea Mahmudia.

Declaraţia a fost susţinută de inculpatul N.C.A., care a arătat că într-adevăr inculpatul A.A.C. „… a dormit în maşină în continuare până am fost opriţi în trafic, în comuna Baia...".

În faţa instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, doar inculpaţii N.C.A. şi C.A., asistaţi de avocaţi aleşi, au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, prin actul de acuzare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conf. prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Analizând cererea formulată de cei doi inculpaţi în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a admis-o.

În ceea ce priveşte existenţa infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.A.C. şi vinovăţia acestuia, instanţa de fond a constatat următoarele:

S-a reţinut că inculpatul A.A.C., la data de 08 august 2006, a încercat în mod repetat, operaţiuni de extragere numerar din ATM - ui Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, folosind în mod neautorizat datele de identificare inscripţionate pe card-urile contrafăcute, puse la dispoziţie de inculpatul N.C.A..

Probele care au susţinut vinovăţia inculpaţilor au fost propriile lor declaraţii care s-au coroborat între ele dar şi datele ce au rezultat din registrul jurnal al ATM - ului din 08 august 2006 din localitatea Mahmudia judeţul Tulcea, comparate cu card-urile ridicate din autoturismul în care s-au aflat cei 3 inculpaţi la data de 08 august 2006 dar şi raportul din 08 august 2006 a postului de poliţie Murighiol, conform căruia: „în dimineaţa zilei de 08 august 2006 în jurul orelor 7:30-8:00 au fost văzuţi trei tineri care veniseră în comuna Mahmudia cu un autoturism. Toţi purtau lanţuri din aur groase şi prin comportament păreau deosebit de suspecţi. Unul dintre ei s-a apropiat de bancomatul Raiffeisen situate în imobilul Federal Coop şi a folosit mai multe card-uri, fără însă să extragă bani. Ceilalţi doi stăteau în apropiere şi supravegheau zona. Vânzătoarea de la magazine a observat aceste lucruri şi într-un moment în care suspectul introdusese un card în bancomat a întrerupt curentul electric şi a blocat cardul. Fără să întrebe cum îl poate recupera tânărul i-a chemat pe ceilalţi doi, s-au urcat în autoturism şi au plecat înspre Tulcea conducând autoturismul cu viteză mare."

Într-adevăr, cu ocazia refacerii urmăririi penale, ca urmare a deciziei instanţei de control judiciar, inculpaţii N.C.A. şi C.A. au încercat în mod evident să-l disculpe pe inculpatul A.A.C. negând participarea acestuia, susținându-i astfel declaraţiile.

Justificările oferite de inculpaţi pentru schimbarea atitudinii lor, nu sunt însă suficient de serioase pentru a fi luate în considerare.

Pe de altă parte, prima instanţă a apreciat că nu poate ignora declaraţiile date de inculpaţi în faţa instanţei de judecată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, la 09 august 2006 când inculpatul A.A.C., asistat de acelaşi avocat ales (dosar 3538/2006) a relatat următoarea situaţie: „înainte de a intra în municipiul Tulcea, Cosmin mi-a spus că are nişte cărţi de credit şi că urma să le folosească la bancomate pentru a scoate nişte bani. L-am întrebat ce este cu acele cârti, şi mi-a spus că a intrat pe internet în legătură cu cineva de la care le-a luat. Nu am purtat alte discuţii în legătură cu valabilitatea acelor cărţi. Am ajuns în Mahmudia şi am „tras" cărţile respective. Eu am utilizat trei dintre acele cărţi, nu am reuşit să scot nicio sumă de bani. Cred că în total s-au scos aproximativ 42 milioane de lei. Potrivit înţelegerii pe care o aveam cu Cosmin îmi revenea 20% din sumă. De acolo am plecat spre Constanţa şi am fost opriţi de poliţie în zona Baia. Menţin declaraţiile anterioare. Nu ştiam, că ceilalţi doi inculpaţi au mai procedat în acest mod de câteva ori. Nici Cioroiu nu a scos bani din bancomat."

În acelaşi sens au declarat şi inculpaţii C.A. şi N.C.A., asistaţi de asemenea de avocaţi aleşi, susţinerile lor coroborându-se cu cele consemnate în raportul din 08 august 2006 al şefului de post, din care rezultă că au fost remarcaţi la acea dată la ATM - ui din localitatea Mahmudia trei tineri şi nu doar doi.

Pentru aceste considerente tribunalul a reţinut că inculpatul A.A.C. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, referitor la N.C.A., s-a constatat că fapta acestuia de a deţine şi de a pune în circulaţie în mod repetat, instrumente de plată electronică — prin aceea că le-a înmânat atât celorlalţi doi inculpaţi cât şi lui L.I., inculpat în cauza nr. 109D/P/2005 a D.I.I.C.O.T. - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a deţine hardware şi software în calculatorul personal ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare din camera sa, necesare falsificării instrumentelor de plată electronică, fapt atestat de rezultatele percheziţiei informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. în art. 25 din Legea nr. 365/2002, republicată.

Faptele inculpatului de a efectua, în mod repetat şi fraudulos,în intervalul 05 - 08 august 2006 operaţiuni de extragere de numerar din ATM - ui Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe card-uri contrafăcute, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. în art27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a transmite către inculpaţii C.A. şi A.A.C. spre utilizare neautorizată datele de identificare inscripţionate pe card-uri donate în vederea efectuării de retrageri frauduloase de numerar din ATM, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzute. de art. 27 alin. (3) din Legea 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta sa de a deţine, fără drept, în calculatorul personal, programe informatice, parole, coduri de acces, date informatice concepute sau adaptate pentru acces ilegal la sisteme informatice, interceptare ilegală de transmisiuni de date informatice în scopul creări unei baze de date utilizată în scopul inscripţionării de card-uri falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C.A. de a deţine în calculatorul personal hardware şi software cu scopul de a le folosi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută în art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Fapta aceluiaşi inculpat de a încerca, în mod repetat operaţiuni de extragere de numerar din ATM - uri, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe card-uri contrafăcute puse la dispoziţie de inculpatul N.C.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută în art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.A. care, până la data de 08 august 2006, în mod repetat, cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice, a accesat, fără drept, sisteme informatice, (fapt atestat de percheziţia informatică) în scopul obţinerii de date informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C C. pen.

Prin urmare în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din două infracţiuni prevăzute de art. 42 alin. (1) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru care a fost trimis în judecată) într-o singură infracţiune prevăzută de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că C.A. a săvârşit la diferite intervale de timp, acţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. În cazul infracţiunilor care conţin şi variante agravate, unitatea de conţinut este realizată chiar dacă unele acţiuni sau inacţiuni îmbracă forma de bază a infracţiunii (în speţă art. 42 alin. l din Legea nr. 161/2003) iar altele ale conţinutului calificat (prin scop în speţă cum este cazul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003). În această situaţie, întreaga infracţiune continuată a fost considerată calificată.

Fapta inculpatului C.A. care în mod repetat, până la data de 08 august 2006, a transferat neautorizat date din sisteme informatice, constituie infracţiunea de transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic prevăzută în art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat de a deţine în calculatorul personal programe informatice, parole, coduri de acces şi date informatice care să-i poată facilita accesul fără drept la un sistem informatic şi transferul neautorizat de date informatice din alte sisteme informatice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Faptele inculpatului C.A., de a introduce într-un sistem informatic pagini clonă ale unor instituţii financiare conţinând date necorespunzătoare adevărului în scopul obţinerii de date informatice utilizate ulterior pentru producerea de consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Fapta inculpatului A.A.C. de a încerca, în mod repetat, la data de 08 august 2006, operaţiuni de extragere de numerar din ATM - ui Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe card-uri contrafăcute puse la dispoziţie de inculpatului N.C.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, conform prevederilor art. 72 C. pen. au fost avute în vedere persoana inculpaţilor, modul concret de comitere a faptelor, gradul de pericol social concret şi urmările acestora.

Cu privire la inculpatul C.A. au fost avute în vedere la aplicarea pedepsei şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, chiar dacă avocatul ales al acestuia, în concluziile formulate pe fondul cauzei a solicitat achitarea întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale nu au dovedit existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului.

Tribunalul a considerat că probatoriile administrate în cauză au dovedit pe deplin existenţa infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.A. şi vinovăţia acestuia şi pentru aceste considerente a admis cererea de aplicate a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Întrucât inculpatul C.A. nu are antecedente penale, este tânăr, a manifestat regret, s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins şi fară privarea de libertate, în condițiile suspendării sub supravegherea Serviciului de Probațiune, a executării pedepsei rezultante.

În raport de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpatul A.A.C., având în vedete atitudinea acestuia în proces dat şi faptul că este tânăr, la primul conflict cu legea penală, s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 alin. (2) C. pen. și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aspectele legate de persoana inculpatului, respectiv tinereţea acestuia şi lipsa antecedentelor penale au determinat instanţa să aprecieze că pentru reeducarea inculpatului A.A.C. nu este absolut necesară executarea pedepsei în regim de detenţie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei.

Instanţa a luat act că partea vătămată SC R:B. SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Cu privire la obiectele reţinute de organele judiciare în cursul urmăririi penale, s-a constatat că se impune confiscarea în folosul statului a sumelor obţinute de inculpatul N.A.C. de la ATM - ul Raiffeisen Bank, respectiv a sumei de 8.800 lei, din care 4.941 lei se află în casieria D.I.I.C.O.T. iar restul banilor la inculpat, precum şi a bunurilor folosite de inculpaţii N.A.C. şi C.A. la săvârşirea infracţiunilor, şi anume: unitate de calculator Pentium IV de 3 GHZ şi unitate de calculator Pentium II (ridicate de la inculpatul C.A.) conform procesului verbal din 08 august 2006) şi o unitate de calculator HP pavilion 1 seria 12108040020041 (ridicată de la inculpatul N.A.C.).

În temeiul. art. 118 lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, de la inculpatul C.A. a următoarelor bunuri: hard-disk matca Seagate Barracuda 72009 SN.5LS09Z2A model ST 3120813AS cap.l20GB; hard-disk matca Quantum Fireball S/N QML20000LD-A cap.204 GB; 33 CD-uri, 1 mini-CD şi 7 dischete; iar de la inculpatul N.C.A., a următoarelor bunuri: hard-disk Western Digital Caviar, S/N WMAM9F020996, model WD800JB-00JJCO cap.80 GB., 48 card - uri blank, 2 card-uri Raiffeisen Bank şi un memory - styck de culoare albastră, de cap.256MB inscripţionat USB.

Deoarece bijuteriile din aur depuse la Trezoreria municipiului Constanţa în greutate totală de 94,55 grame nu aparţin inculpatului N.A.C ci mamei acestuia, s-a dispus restituirea lor, neexistând nici un temei legal pentru a le confisca.

De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpaţi a bunurilor care nu au legătură cu faptele comise de aceştia şi pentru cate au fost condamnaţi după cum urmează: către inculpatul N.C.A. a unui telefon mobil Nokia 6230, precum şi a următoarelor bunuri: memory - stik galben auriu cu Cap.2Gb cu inscripţia PNY, două DVD-uri, 22 CD-uri şi 3 dischete, bunuri depuse în camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea, la 11 septembrie 2008, către inculpatul A.A.C a unui telefon mobil Nokia 3250, iar către numitul N.R.A. a următoarelor bunuri: 1 card PNG, 2 card-uri Mall Multibonus şi 2 telefoane mobile (Nokia A6680 şi Nokia 8801), depuse la camera de corpuri delicte a I.PJ. Tulcea, conform dovezii seria A.B. nr. 0030063 din 11 septembrie 2008.

Împotriva Sentinţei penale nr. 12 din 19 ianuarie 2012, au declarat apel inculpaţii N.A.C., C.A. şi A.A.C., iar prin Decizia penală nr. 89/ P din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Constanţa, le-a respins ca nefondate.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 88D/P/2006 din data de 14 noiembrie 2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N.C.A., C.A., A.A.C. şi N.R:A. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 365/2002 şi Legea nr. 161/2003, instanţa sesizată fiind Tribunalul Tulcea.

Prin Decizia penală nr. 656/ P din 05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa a fost admis recursul declarat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea dispunându-se, în baza art. 332 C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile legale privind competenţa după materie, întrucât anumite acte de cercetare penală, respectiv percheziţiile domiciliare autorizate de către instanţă, au fost efectuate de alţi poliţişti decât cei delegaţi în mod expres de către procuror, care efectua în mod obligatoriu urmărirea penală faţă de natura infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii. S-a mai constatat a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului A.A.C., reţinându-se că procurorul a procedat la audierea inculpatului, aflat în stare de reţinere, în prezenţa unui avocat din oficiu, trecând peste voinţa acestuia de a fi asistat de un apărător ales.

Referitor la cuprinsul rechizitoriului, s-a arătat că se impune descrierea actelor materiale reţinute în sarcina inculpaţilor, precizând care sunt tranzacţiile efectuate şi cardurile utilizate, urmând să fie identificate şi persoanele fizice şi juridice, titularii conturilor din care s-au extras sumele de bani, pentru a se putea stabili dacă operaţiunile de extrageri bancare s-au efectuat fără consimţământul acestora.

După restituirea cauzei, procurorul le-a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptele pentru care sunt cercetaţi şi drepturile procesuale, în prezenţa apărătorilor aleşi, doar inculpatul C.A. dând o nouă declaraţie, ceilalţi doi inculpaţi prevalându-se de dreptul de a nu face nici o declaraţie.

Cu privire la percheziţiile domiciliare efectuate de alţi poliţişti decât cei delegaţi de procuror, s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. proc. pen., rămânând valabile.

Verificând regularitatea actului de sesizare, respectiv rechizitoriul nr. 88/D/2006 din data de 17 mai 2011 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea, în virtutea efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 371 C. proc. pen., ce obligă instanţa să examineze cauza sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie a hotărârii atacate, instanţa de apel a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 263 alin. (1) C. proc. pen. rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persona inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Analizând modalitatea în care faptele sunt descrise în rechizitoriu, instanţa de apel a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 263 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor N.C.A., C.A. şi A.A.C.

Astfel, în partea expozitivă a rechizitoriului sunt arătate în concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, actele materiale ce se încadrează în latura obiectivă a fiecărei infracţiuni, fiind menţionate tranzacţiile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, precum şi cardurile utilizate în efectuarea de operaţiuni nelegale.

Referitor la motivul de apel privind neidentificarea persoanelor fizice sau juridice, titulari ai conturilor din care s-a încercat extragerea sau s-au extras sume de bani, curtea a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 presupune utilizarea frauduloasă a unui instrument de plată electronic, indiferent dacă acesta este legal emis, dar nu există consimţământul titularului sau dacă este un instrument de plată electronică falsificat, caz în care operaţiunea financiară este prin ea însăşi frauduloasă, din modalitatea de comitere rezultând şi inexistenţa consimţământului titularului, pe care, de altfel, făptuitorul nici nu îl cunoaşte. Deci, în raport de modalitatea de comitere a faptelor (prin utilizarea unor carduri contrafăcute), nu se impunea identificarea titularilor conturilor, operaţiunile fiind efectuate incontestabil fără acordul acestora.

Aceeaşi critică a formulat-o şi apelantul C.A. însă, pentru aceleaşi considerente, nu va putea fi primita.

Celelalte aspecte invocate în apelul inculpatului A.A.C. în susţinerea cererii de restituire a cauzei la procuror exced cadrului legal prevăzut de dispoziţiile art. 300 C. proc. pen., urmând a fi analizate din perspectiva art. 332 C. proc. pen.

Conform art. 332 C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale se dispune când se constată că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea vreuneia dintre dispoziţiile legale aflate sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

În privinţa nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează competenţa după materie, constând în efectuarea percheziţiilor domiciliare de către alţi poliţişti decât cei desemnaţi de procuror, curtea a reţinut că, într-adevăr, nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în nici un mod, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, când, deşi au fost încălcate normele de competenţă materială, nulitatea este acoperită. Astfel, conform art. 332 alin. (1) C. proc. pen. restituirea cauzei la procuror se poate face numai în ipoteza în care constatarea că cercetarea penală a fost efectuată de un organ de cercetare necompetent are loc înainte de terminarea cercetării judecătoreşti.

Aşadar, în cazul în care solicitarea de restituire a cauzei la procuror întemeiată pe nerespectarea normelor de competenţă materială intervine după terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, nulitatea absolută este acoperită, iar în privinţa actelor procesuale care nu pot fi refăcute (în speţă percheziţiile domiciliare) sunt aplicabile dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. proc. pen., rămânând valabile.

Contrar susţinerilor inculpatului A.A.C., din considerentele Deciziei penale nr. 656/ P din 05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa rezultă că nu s-a constatat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală, ci doar a actelor îndeplinite cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează competenţa după materie şi dreptul la apărare, respectiv percheziţiile domiciliare şi declaraţia inculpatului A.A.C. din data de 08 august 2006. Astfel, nu se impunea începerea urmăririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale printr-o nouă rezoluţie sau respectiv ordonanţă sau rechizitoriu, fiind valabile rezoluţia de începere a urmăririi penale din data de 08 august 2006 şi ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din aceeaşi dată, dispuse de organele competente.

S-a mai constatat că faţă de inculpatul A.A.C. s-a dispus începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, prezentarea materialului de urmărire penală realizându-se sub aspectul comiterii aceleiaşi infracţiuni. Prin rechizitoriul nr. 88D/P/2006 din data de 17 mai 2011 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea consumată în tentativă.

Încălcarea dispoziţiilor legale privind dreptul la apărare, în speţă prin omisiunea schimbării încadrării juridice a faptei este sancţionată cu nulitatea relativă, în condiţiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., nefiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute, reglementată de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Deci, încălcarea dreptului la apărare se examinează prin prisma existenţei vătămării procesuale, în cadrul unei nulităţi relative invocate în termenul legal în faţa instanţei de judecată. Restituirea este posibilă în cazul încălcării dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitatea relativă dacă se constată că vătămarea produsă nu s-ar putea înlătura în al mod.

Instanţa de apel a considerat că, deşi procurorul nu a dispus schimbarea încadrării juridice prin trecerea de la o formă a infracţiuni la alta, nu s-a produs nici o vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului sau, în orice caz, ea nu a fost dovedită de către acesta. În acest sens, s-a avut în vedere că schimbarea încadrării juridice în modalitatea arătată anterior nu presupune reţinerea unei noi situaţii de fapt, astfel că inculpatul A.A.C. a cunoscut pe tot parcursul procesului fapta pentru care este cercetat, a dat declaraţii şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales, menţionând că nu solicită administrarea de probe şi nu are de formulat alte cereri în cauză.

Chiar în cazul în care s-ar reţine incidenţa unei vătămări procesuale, aceasta a fost acoperită prin citirea actului de sesizare, aducerea la cunoştinţă a încadrării juridice şi audierea inculpatului cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, de către instanţa de fond, de asemenea, în prezenţa apărătorului ales al acestuia.

Sub aspectul legalei sesizări a instanţei, în raport de susţinerile în sensul că nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.A.C., trebuie menţionat că începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale se dispun cu privire la faptă în materialitatea ei, iar o schimbare de încadrare juridică nu implică noi acte procesuale de începere a urmării penale sau de punere în mişcare a acţiunii penale.

Pentru considerentele mai sus arătate, întrucât nu se constată încălcări ale dispoziţiilor legale prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute sau nulităţii relative ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actelor lovite de nulitate, în opinia instanţei de apel nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a urmăririi penale.

Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, dovedită în afara oricărui dubiu, pronunţând în mod judicios o soluţie de condamnare, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) Cod de procedură penală.

La instanţa de fond, în şedinţa de judecată din data de 13 decembrie 2011, inculpaţii C.A. şi N.C.A. au arătat că doresc ca judecata să se facă potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., recunosc în totalitate săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, declarând că îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală ( declaraţiile inculpaţilor, registrul-jurnal al ATM - ului Raiffeisen Bank din comuna Mahmudia, judeţul Tulcea; adresele Romcard SA. şi Raiffeisen BANK SA. - Sucursala Tulcea; procesele-verbale de prindere în flagrant, de ridicare de obiecte şi înscrisuri şi de efectuare a percheziţiilor domiciliare; planşele foto; procesele-verbale de consemnare a datelor conţinute pe mediile de stocare de pe benzile magnetice ale instrumentelor electronice de plată falsificate şi din calculatoarele inculpaţilor, întocmite în urma efectuării percheziţiilor informatice; înregistrările magnetice (CD-urile) cu rezultatele percheziţiilor informatice; înscrisurile cu redarea conţinutul unor fişiere identificate în urma efectuării percheziţiilor informatice; concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică; procesele-verbale de primire-predare a bunurilor ridicate de la inculpaţi;), având în vedere şi declaraţia inculpatului N.C.A., dată în faţa instanţei de fond, rezultă că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 05 august 2006-08 august 2006, inculpaţii N.C.A. şi C.A., la data de 08 august 2006 fiind însoţiţi şi de inculpatul A.A.C., s-au deplasat în localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea unde, în mod repetat, au accesat ATM - ui Raiffeisen Bank şi, utilizând mai multe carduri contrafăcute, au încercat să extragă numerar, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe cardurile donate, inculpatul N.C.A. obţinând în această modalitate suma de 8.800 lei.

Astfel, la data de 05 august 2008 inculpaţii N.C.A. şi C.A. s-au deplasat pentru prima dată în localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea unde, în intervalul 07³¹-07⁴⁵, au accesat ATM - ui Raiffeisen Bank şi, utilizând mai multe carduri contrafăcute, inculpatul N.C.A. a obţinut suma de 900 lei în două tranşe, respectiv iniţial suma de 500 lei, iar la un minut suma de 400 lei, de pe cardul cu nr. 4037780728557774. Deşi inculpatul C.A. a încercat şi el, în mod repetat, să extragă numerar din ATM, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe cardurile falsificate, puse la dispoziţie de inculpatul N.C.A., nu a reuşit acest lucru.

La data de 06 august 2006 cei doi inculpaţi s-au deplasat din nou în localitatea Mahmudia la acelaşi ATM şi, în aceeaşi modalitate, în intervalul orar 07³³-07⁴⁹, au încercat mai multe carduri donate, inculpatul N.C.A. reuşind extragerea sumei de 1800 lei în trei tranşe (100 lei, 500 lei şi 300 lei), de pe cardul cu nr. 4409230000235418.

La data de 07 august 2006 inculpaţii N.C.A. şi C.A. s-au deplasat în acelaşi scop în localitatea Mahmudia unde, la acelaşi bancomat, au utilizat mai multe carduri contrafăcute în intervalul 09⁴⁵-ll²¹, inculpatul N.C.A. reuşind să extragă suma totală de 2000 lei, cardurile emitente de numerar fiind cele cu nr. 4140491008283065 (500 lei, ora 09⁵⁴), nr. 4790323008690549 (500 lei, ora 10") şi nr. 4790323000192635 (1000 lei, ora 10²³).

În noaptea de 07/08 august 2006 inculpaţii N.C.A., C.A. şi A.A.C. s-au deplasat din nou la acelaşi ATM din localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea. Inculpatul N.C.A. le-a înmânat şi celorlalţi doi inculpaţi o parte din cardurile clonate şi, începând cu ora 06⁴⁰ până la ora 07⁵², cei trei inculpaţi au încercat în mai multe rânduri să extragă sume de bani.

Şi de această dată cel care a reuşit a fost inculpatul N.C.A., care a obţinut în mai multe tranşe suma de 4100 lei, cardurile emitente fiind cele cu nr. 5450568300287505 (1000 lei, ora 06⁴⁹, 1000 lei, ora 06⁵⁰, 100 lei, ora 0653), nr. 4651560000020369 (1000 lei, ora 07¹⁸, 500 lei, ora 07¹⁹, 200 lei, ora 07²⁰) şi nr. 4522760000044446 (300 lei, ora 07²²).

La aceeaşi dată, cei trei inculpaţi au fost depistaţi în trafic, în localitatea Baia, judeţul Tulcea, de către lucrători operativi din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Tulcea. În interiorul autoturismului VW Passat, precum şi asupra inculpaţilor, au fost găsite şi ridicate următoarele bunuri care interesează cauza de faţă: 36 de carduri, dintre care: 11 inscripţionate (personalizate), tip Mall-Multibonus (2), Univers All-Bonus Card (9); un card inscripţionat ING şi personalizat pe numele C.A. şi 24 card-uri albe, nepersonalizate, aparent neinscripţionate cu date în format electronic pe benzile magnetice ale suporturilor din plastic („blank-uri"), toate card-urile având însă consemnate, la loc vizibil, cu marker negru, grupuri de câte 4 cifre (posibil PIN - uri pentru conturile de card) şi diverse litere, suma de 4.441 lei.

Din declaraţiile inculpaţilor N.C.A. şi C.A., date pe parcursul urmării penale, rezultă că până la depistarea şi identificare lor, primul inculpat a dat foc cardurilor clonate folosite la data de 08 august 2006.

Cardurile ridicate de la inculpaţi cu ocazia depistării au fost citite de către specialiştii din cadrul I.G.P.R.-D.G.C.C.O.-D.C.C.O., rezultatul fiind consemnat în procesul-verbal din data de 08 august 2006, în sensul că plasticurile tip carte de credit cuprinse în anexă la pct. 10, 11 şi 14-33 reprezintă cărţi de credit contrafăcute prin inscripţionarea pe pista a Il-a (trak 2) a unor suporturi din plastic alb (nepersonalizate), cu date referitoare la conturi de card, iar suporturile din plastic puse la dispoziţie şi cuprinse în anexă la pct. 1-9, respectiv 12 şi 13, reprezintă cărţi de credit contrafăcute parţial prin inscripţionarea pe pista a Il-a (trak 2) a unor suporturi din plastic personalizate cu date referitoare la alte conturi de card.

Trebuie menţionat că prin compararea cardurilor ridicate de la inculpaţi cu datele ce rezultă din registrul jurnal al ATM - ului Raiffeisen Bank s-a putut stabili care sunt cardurile donate folosite de către inculpaţi şi care dintre acestea au permis retragerea de sume de bani.

Ca urmare a percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpaţilor N.C.A. şi C.A. au fost ridicate echipamente, suporturi informatice şi alte sisteme de stocare a datelor informatice.

În urma percheziţiei informatice efectuate asupra suporturilor informatice ridicate de la inculpatul C.A. au fost identificate mai multe fişiere conţinând programe de extragere a adreselor de e-mail sau de verificare a cărţilor de credit, date de pe cărţi de credit, directoare conţinând baze de date cu numere de identificare ale băncilor (BIN-uri), date de pe cărţi de credit, date privind imagini cu cărţi de credit, un fişier descoperit la căutarea după criteriu MSR 206, programe de postare a unor pagini contrafăcute de Internet ale unor instituţii bancare, paginile „clonă" ale unor instituţii financiare, scrisori către utilizatorii legitimi ai serviciilor site-urilor respective, concepute pentru a părea că provin din partea administratorilor de drept şi prin care utilizatorii sunt somaţi să îşi introducă datele de pe cărţile de credit sub pretextul reactualizării acestor date şi că, în caz contrar, conturile lor vor fi blocate.

Pe cele două hard-disk-uri ridicate de la inculpatul C.A. au mai fost descoperite şi adresele unor servere ale căror măsuri de siguranţă au fost încălcate, fiind obţinute fraudulos, cu programe speciale, numele de utilizatori ale administratorilor, parolele de acces, tipul acestui server, destinaţia pentru care se află în reţea.

S-a mai constatat că au fost extrase adrese de e-mail de pe Internet, de ordinul sutelor de mii sau milioanelor, cu ajutorul unor programe speciale, iar ulterior scrisorile menţionate anterior au fost expediate către adresele de e-mail, prin procedeul trimiterii de mesaje nesolicitate (denumit „Spam"), urmând să răspundă numai acele persoane care dețin conturi la instituţia financiară la care se face referire. Ulterior, datele de pe cărţile de credit erau introduse pe pagina clonă a instituţiei financiare, iar apoi trimise automat către o adresă de e-mail utilizată de către inculpat Una din adresele folosite de către inculpatul C.A. este şi s@yahoo.com, în al cărei conţinut au fost descoperite date piratate electronic de pe cărţile de credit. In continuare,- cu ajutorul softului MSR 206, prin folosirea altor programe speciale, au fost obţinute de pe Internet BIN-uri reprezentând numere de identificare ale unor bănci, constând în primele şase cifre de pe cărţile de credit, ce permit identificarea tipului de card şi a băncii emitente a acestuia. Astfel, datele primite de la bănci puteau fi comparate cu cele primite de la deţinătorii legitimi ai cardurilor, clienţi ai respectivelor bănci, putând fi inscripţionate pe benzile magnetice ale cardurilor, în scopul contrafacerii instrumentelor de plată electronică, cu ajutorul dispozitivului tip MSR 206 (dispozitiv de inscripţionare frauduloasă a cardurilor), program ce a fost instalat de către inculpatul C.A. în calculatorul personal.

Datele de pe cărţile de credit descoperite pe hard-disk-ul marca Quantum Fireball al inculpatului C.A. atestă faptul că acesta a deţinut date de pe cărţi de credit şi anterior datei de 08 august 2006.

Rezultatul percheziţiei informatice efectuate asupra hard-disk-ului ridicat de la inculpatul N.C.A. a atestat faptul că acesta a accesat conţinutul unor adrese de e-mail ce conţineau date de pe cărţi de credit, iar datele de pe memory-stick relevă că acesta conţinea baze de date cu e-mail-uri extrase de pe internet şi folosite pentru „Phishing" (tentativă de a obţine date confidenţiale, precum nume de utilizatori, parole, detalii despre carduri de credit prin e-mail, utilizatorul fiind direcţionat către un site web fals care arată ca cel adevărat, unde utilizatorul introduce date confidenţiale, ce sunt ulterior transmise celui ce a creat site-ul fals în scopul obţinerii acestor informaţii), instrucţiuni privind modul de instalare a dispozitivului MSR 206 pentru inscripţionat carduri, precum şi BIN-uri, reprezentând numere de identificare ale unor bănci, constând în primele şase cifre de pe cărţile de credit, care indică instituţia bancară căreia îi aparţine cardul şi tipul de card.

Mai trebuie menţionat faptul că, în raport de datele rezultate în urma percheziţionării sistemelor informatice nu s-a putut concluziona în sensul contrafacerii cardurilor utilizate pentru extragerea frauduloasă de numerar sau a celor găsite asupra inculpaţilor cu ajutorul acestor date.

Constant în declaraţii, pe parcursul procesului penal inculpatul C.A. a recunoscut săvârşirea faptelor, relatând desfăşurarea activităţii infracţionale în modalitatea descrisă anterior, împrejurare care se coroborează, în sensul art. 69 C. proc. pen., cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. La instanţa de fond inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, dar a precizat că recunoaşte în totalitate comiterea faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A.A.C. a recunoscut iniţial încercarea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, dar instanţa a considerat că declaraţia în acest sens din data de 08 august 2006 este lovită de nulitate absolută, astfel cum s-a arătat în considerentele Deciziei penale nr. 656/P/05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa. Ulterior, acesta a negat comiterea faptei, precizând că la data de 08 august 2006 i-a însoţit pe inculpaţii N.C.A. şi C.A. în localitatea Mahmudia, dar a dormit pe bancheta din spate a autoturismului, fiind obosit şi sub influenţa băuturilor alcoolice, susţineri, pe care le-a reiterat şi în faţa instanţei de fond.

Apărările inculpatului A.A.C. sunt însă infirmate de mijloacele de probă administrate în cauză, care dovedesc, fără dubiu, vinovăţia acestuia.

Inculpatul C.A. a precizat atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, când s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., că la data de 08 august 2006 inculpatul A.A.C. a încercat în mod repetat să extragă bani din ATM - ui Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea, utilizând mai multe carduri falsificate, ce i-au fost înmânate de către inculpatul N.C.A..

De asemenea, activitatea infracţională a inculpatului A.A.C. a fost confirmată şi de inculpatul N.C.A., care a declarat constant, pe parcursul urmăririi penale, precum şi la instanţă, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă prin încheierea nr. 65/09 august 2006 a Tribunalului Tulcea şi a recursului împotriva încheierii anterior menţionate, că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care este cercetat, iar la data de 08 august 2006 s-a deplasat împreună cu ceilalţi doi inculpaţi în localitatea Mahmudia, pe drum relatându-i inculpatului A.A.C. că deplasarea se realiza în scopul de a retrage în mod fraudulos sume de bani de la bancomate, prin folosirea unor carduri clonate. Inculpatul N.C.A. a mai afirmat că inculpatul A.A.C. a fost de acord şi că acesta a încercat în mai multe rânduri să extragă sume de bani, folosind carduri clonate pe care i le-a pus la dispoziţie.

La instanţa de fond inculpatul N.C.A. a încercat să îl disculpe de inculpatul A.A.C., arătând că acesta din urmă i-a însoţit la data de 08 august 2006, dar nu a participat la activitatea infracţională, rămânând să doarmă pe bancheta din spate a maşinii. A mai afirmat inculpatul că la urmărire penală l-a implicat şi pe inculpatul A.A.C., întrucât procurorul şi apărătorul din oficiu l-au sfătuit în acest sens. Curtea a înlăturat aceste susţineri ale inculpatului N.C.A., revenirea asupra declaraţiei din faza de urmărire penală nefiind obiectiv argumentată, în condiţiile în care, fiind audiat la Tribunalul Tulcea şi la Curtea de Apel Constanţa, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă, a declarat cu privire la fapta pentru care este judecat inculpatul A.A.C. în sensul celor reţinute în rechizitoriu, în prezenţa unui apărător ales.

Aspectele relatate de inculpatul N.C.A. la prima instanţă, referitoare la inculpatul A.A.C. sunt contrazise şi de raportul întocmit de lucrătorii de politie la data de 08 august 2006, din care rezultă că în dimineaţa zilei de 08 august 2006, în localitatea Mahmudia, în jurul orei 07³⁰-08⁰⁰, au fost văzuţi trei tineri care se comportau suspect. Unul dintre ei a încercat să extragă bani de la bancomatul Raiffeisen Bank, iar ceilalţi doi supravegheau zona. În momentul în care suspectul a introdus un card în bancomat, s-a întrerupt curentul electric, cardul rămânând blocat fără să-l recupereze, tânărul i-a chemat pe ceilalţi doi şi s-au urcat în autoturismul VW Passat. Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile în sensul că din maşină au coborât doar inculpaţii N.C.A. şi C.A., inculpatul A.A.C. rămânând în autoturism.

Relevantă este şi împrejurarea că la soluţionarea propunerii de arestare preventivă şi a recursului împotriva încheierii nr. 65/09 august 2006 inculpatul A.A.C. a recunoscut comiterea faptei, descriind în detaliu modalitatea de acţiune. Justificarea în sensul că a recunoscut fapta fiind intimidat de procuror, care i-ar fi spus că, în caz contrar, va fi condamnat la mulţi ani de închisoare, nu poate fi primită, nefiind credibil că inculpatul nu a spus adevărul în faţa instanţei la care se discuta luarea celei mai severe măsuri preventive restrictive de libertate, în condiţiile în care, la acel moment, a beneficiat şi de asistenţă juridică din partea unui apărător ales.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, inculpatul A.A.C. nu poate fi exonerat de răspundere penală, prin achitare, astfel cum a solicitat în susţinerea motivelor de apel.

Î n ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.A., în mod întemeiat prima instanţă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002, în condiţiile în care modalitatea de intrare în posesia cardului bancar a fost una ilicită, este evidentă şi lipsa consimţământului posesorului legitim al cardului, astfel cum s-a arătat cu ocazia analizării legalei sesizări a instanţei.

Inculpatul C.A. a mai arătat că mijloacele de probă administrate în cauză nu dovedesc scopul infracţiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 48 din Legea nr. 161/2003, dar curtea a apreciat că apelul inculpatului C.A. este nefondat şi sub acest aspect.

Scopul prevăzut de latura subiectivă a infracţiunilor anterior menţionate rezultă din declaraţiile inculpatului, care şi-a recunoscut vinovăţia în raport de faptele reţinute în rechizitoriu, coroborate cu rezultatele percheziţiilor informatice efectuate în cauză.

Datele informatice valorificate în urma percheziţionării hard-disk-urilor ridicate de la inculpat sunt elemente suficiente pentru a demonstra intenţia inculpatului. Scopul în care inculpatul a deţinut echipamente, inclusiv hardware şi software şi a introdus şi modificat, fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, constă în falsificarea instrumentelor de plată electronică şi rezultă, aşadar, din poziţia procesuală a inculpatului, precum şi din activitatea infracţională reţinută în sarcina acestuia, inculpatul fiind implicat în fapte ce privesc utilizarea de instrumente de plată electronică contrafăcute.

În condiţiile în care, în urma percheziţiilor informatice, au fost identificate în posesia inculpatului C.A., stocate în memoria hard disk-ului calculatorului personal, deţinut la domiciliu, fişiere de date şi aplicaţii software specifice, ce servesc în mod evident la citirea, scrierea, copierea sau inscripţionarea unor carduri cu bandă magnetică de natura celor folosite de unităţile bancare ca instrumente de plată electronică, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 48 din Legea nr. 161/2003.

Această situaţie de fapt relevă în mod cert că scopul descărcării şi stocării aplicaţiilor se încadrează în norma incriminatoare, inculpatul neputând oferi o altă justificare plauzibilă privind o eventuală activitate legală ce ar implica descărcarea şi stocarea aplicaţiilor respective.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor N.C.A., C.A. şi A.A.C. şi implicit pedeapsa rezultantă stabilită pentru primii doi inculpaţi au fost individualizate corespunzător, conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. Au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, care rezultă din împrejurările concrete în care au fost săvârşite, din circumstanţele personale ale inculpaţilor, precum şi din rezonanţa socială negativă a faptelor comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dându-se eficienţă regulilor concursului de infracţiuni, cauză de agravare facultativă a pedepsei.

Circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, coroborate cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, se reflectă în mod corespunzător în cuantumul pedepselor, care sunt de natură să asigure reeducarea acestora şi prevenirea săvârşirii de noi fapte penale.

Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prezintă un grad sporit de pericol social, care rezultă din natura relaţiilor sociale încălcate, ce privesc sistemul informatic, utilizarea în societate a sistemelor automate de prelucrare a datelor, precum şi inviolabilitatea acestora, siguranţa folosirii instrumentelor de plată electronică pe teritoriul României, fiind afectată încrederea publicului, din împrejurările şi modalitatea de comitere (s-a reţinut în sarcina inculpaţilor N.C.A. şi C.A. că, pe baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat de mai multe ori în localitatea Mahmudia, în scopul de a efectua operaţiuni financiare în mod fraudulos, la ore la care ar fi fost mai puţin riscant să fie depistaţi, acţiuni ce denotă o organizare a activităţii infracţionale, ce a rezultat de altfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, inculpaţii fiind implicaţi într-o amplă activitate de folosire de carduri clonate; de asemenea, cei doi inculpaţi l-au atras în activitatea infracţională şi pe inculpatul A.A.C., punându-i la dispoziţie carduri falsificate). Trebuie avute în vedere şi urmările produse, prejudiciul cauzat având o valoare relativ ridicată, precum şi urmările care s-ar fi putut produce, ţinând seama că inculpaţii au încercat în repetate rânduri să extragă în mod fraudulos sume de bani de pe un număr mare de carduri, precum şi rezonanţa socială negativă a faptelor comise, în contextul în care utilizarea instrumentelor de plată electronică falsificate a înregistrat o amploare deosebită în ultima perioadă.

În ceea ce priveşte datele care caracterizează persoana inculpaţilor, s-a constatat că aceştia sunt tineri, inculpatul C.A. are ocupaţie şi loc de muncă şi a manifestat o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, inculpatul N.C.A. a adoptat o poziţie oscilantă, recunoscând parţial comiterea faptelor, iar inculpatul A.A.C. a negat constant implicarea sa în activitatea infracţională reţinută.

Inculpaţii C.A. şi A.A.C. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar inculpatul N.C.A. nu se află la primul conflict cu legea penală prin care sunt ocrotite aceleaşi valori sociale, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni similare celor pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, aspect ce formează convingerea instanţei de apel în sensul că inculpatul nu şi-a corectat conduita în vederea respectării normelor de drept şi nu a conştientizat urmările socialmente periculoase ale faptelor comise.

Apărările invocate în susţinerea apelurilor promovate de inculpaţii C.A. şi N.C.A. privind datele ce caracterizează favorabil persoana acestora au fost valorificate de către instanţa de fond cu ocazia individualizării sancţiunii penale, care a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, redus cu o treime, conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., executarea pedepsei rezultante pentru inculpatul C.A. fiind suspendată sub supraveghere.

Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la inculpatul N.C.A., având în vedere declaraţia acestuia, dată la instanţa de fond la termenul din data de 17 ianuarie 2012, în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.A.C., instanţa de apel a constatat că nu se poate reţine că acesta a recunoscut în totalitate faptele din actul de sesizare a instanţei, cerinţă prevăzută de aliniatul 2 al art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, inculpatul N.C.A. nu a recunoscut participarea la săvârşirea faptei din data de 07/08 august 2006 a inculpatului A.A.C. şi nici faptul că la aceeaşi dată i-a transmis acestuia posesia unor carduri clonate, precum şi date de identificare inscripţionate pe aceste carduri spre utilizare neautorizată, în vederea efectuării de retrageri frauduloase de numerar, acte materiale ce au fost reţinute în conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

Mai este de menţionat faptul că, deşi la termenul din data de 13 decembrie 2011 s-a încuviinţat cererea inculpatului N.C.A. privind judecarea conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., în raport de aspectele relatate de inculpat ulterior, cu prilejul audierii la data de 17 ianuarie 2012, prima instanţă putea reveni asupra aplicării dispoziţiilor privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, nefiind ţinută de considerentele ce au determinat anterior admiterea cererii inculpatului.

Însă, având în vedere că în cauză s-a promovat calea de atac a apelului numai de către inculpaţi, înlăturarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. ar constitui o agravare a situaţiei apelantului în propria cale de atac, în condiţiile în care acesta a obţinut reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, conform alin. (7) al articolului anterior menţionat, motiv pentru care soluţia nu poate fi corectată.

Aplicând regulile concursului de infracţiuni, având în vedere perseverența infracţională a inculpatului N.C.A. în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, judicios prima instanţă a aplicat acestuia un spor de 1 an închisoare, în care a fost inclus şi sporul de 5 luni închisoare, stabilit cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa penală nr. 101 din 19 mai 2011 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare.

Faţă de considerentele mai sus arătate, s-a constatat că pedepsele aplicate corespund unei individualizări proporţionale şi sunt de natură să asigure atât finalitatea preventivă, specială pentru inculpaţi şi generală, pentru ceilalţi destinatari ai legii penale, cât şi cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea lor, astfel că motivele de apel sunt neîntemeiate şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului C.A., în acord cu aprecierea primei instanţe, s-a reţinut că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în concordanţă cu scopul preventiv şi educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său anterior şi ulterior comiterii faptelor. Pe parcursul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei condamnatul se supune unor măsuri de supraveghere, fiind instituit un control periodic, care se impune, în cauza de faţă, având în vedere împrejurările de comitere a faptelor reţinute, ce denotă un grad relativ ridicat de pericol social, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, în vederea corectării conduitei acestuia în sensul respectării normelor de drept.

În concordanţă cu scopul preventiv şi educativ al pedepsei, se impune executarea pedepsei de către inculpatul N.C.A. în regim privativ de libertate, conform dispoziţiilor art. 57 C. pen., având în vedere modalitatea de comitere a faptelor şi persoana inculpatului. De altfel, prevederile art. 57 C. pen. sunt incidente în cauză, în considerarea faptului că inculpatul a fost condamnat anterior, pentru fapte concurente cu cele pentru care este judecat în prezent, la pedeapsa închisorii, prin Sentinţa penală 101 din 19 mai 2011 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin neapelare, instanţa stabilind, cu autoritate de lucru judecat, executarea în regim privativ de libertate.

În consecinţă, întrucât criticile formulate de inculpaţi nu pot fi primite şi nu se constată neregularităţi ale sentinţei penale apelate care să fie luate în considerare din oficiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții - inculpaţi N.C.A., C.A. şi A.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 12 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 1854/88/2011.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. apelanţii - inculpaţi au fost obligaţi la plata a câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 89/ P din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa au declarat recurs inculpaţii N.A.C., C.A. şi A.A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul N.A.C. a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen. extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni cu privire la care s-a pronunţat o hotărâre definitivă; schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 46 alin. (2) din Legea 161/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 în art. 25 din Legea 365/2002, întrucât acţiunile săvârşite pe care instanţa le-a apreciat ca realizând elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 sunt absorbite de elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea 365/2002.

Inculpatul A.A.C. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu au dovedit participarea sa la săvârşirea infracţiunii de tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

De asemenea, recurenţii au criticat decizia pentru netemeinicie, în sensul redozării pedepselor şi schimbării modalităţii de executare din detenţie în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru inculpatul N.A.C. urmând a fi avute în vedere circumstanţele personale favorabile.

Recursurile declarate de inculpaţii C.A. şi A.A.C. sunt nefondate.

În cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.A.C., întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

Probele administrate au dovedit că în noaptea de 7/8 august 2006, inculpaţii N.A.C., C.A. şi A.A.C. s-au deplasat la ATM - ul din localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea. Inculpatul N.A.C. le-a înmânat inculpaţilor C.A. şi A.A.C. o parte din cardurile clonate şi toţi trei au încercat repetat să extragă sume de bani. Inculpatul N.A.C. a reuşit să obţină suma de 4.100 lei, cardurile emitente fiind cele cu nr. 54 505 683 00 287 505 (1.000 iei, ora 6.⁴⁹, 1.000 lei ora 6.⁵⁰, 100 lei, ora 6.⁵³), nr. 465.156 6 000 00 203 69 (1.000 lei, ora 7.¹⁸, 500 lei ora 7.¹⁹, 200 lei, ora 7.²⁰) şi nr. 4522 760 0000 4444 6 (300 lei, ora 7.²²).

Inculpaţii au fost depistaţi în trafic, în localitatea Baia, judeţul Tulcea, de către lucrătorii de poliţie. În interiorul autoturismului cu care se deplasau şi asupra inculpaţilor au fost identificate 36 de carduri dintre care 11 inscripţionate, tip Mall-Multibonus, 1 card inscripţionat PNG şi personalizat pe numele C.A. şi 24 card —uri albe nepersonalizate (blank - uri) având consemnate, la loc vizibil, cu marker negru grupuri de câte 4 cifre si diverse litere, suma de 4.441 lei.

Cardurile ridicate de la inculpaţi cu ocazia depistării au fost citite de specialişti din cadrul IGPR, rezultatul fiind consemnat în procesul verbal din 8 august 2006, în sensul că plasticurile tip carte de credit reprezintă cărţi de credit contrafăcute prin inscripţionarea pe pista a II-a a unor suporturi din plastic alb cu date referitoare la conturi de card, iar suporturile din plastic reprezintă cărţi de credit contrafăcute parţial prin inscripţionarea pe pista a II-a a unor suporturi din plastic personalizate cu date referitoare la alte conturi de card.

Prin compararea cardurilor ridicate de la inculpaţi cu datele ce rezultă din registrul jurnal al ATM - ului Raiffeisen Bank s-a putut stabili care sunt cardurile donate folosite de către inculpaţi şi care dintre acestea au permis retragerea de sume de bani.

Aşadar, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, constând în declaraţiile inculpaţilor N.A.C. şi C.A., registrul jurnal al ATM Raiffeisen Bank comuna Mahmudia, judeţul Tulcea, proces verbal de prindere în flagrant, rapoarte de constatare tehnico - ştiinţifică a rezultat că inculpatul A.A.C. a încercat, în mod repetat, la data de 8 august 2006 operaţiuni de extragere de numerar din ATM Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare inscripţionate pe card-uri contrafăcute puse la dispoziţie de inculpatul N.A.C. În această modalitate au fost realizate elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 20 alin. (2) C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Participarea inculpatului A.A.C. la săvârşirea infracţiunii a fost atestată şi de către inculpaţii C.A. şi N.A.C..

În acest sens, inculpatul C.A., care a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, beneficiind de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., a relatat că la data de 8 august 2006 inculpatul A.A.C. a încercat în mod repetat să extragă bani din ATM Raiffeisen Bank din localitatea Mahmudia, judeţul Tulcea, utilizând mai multe carduri falsificate, ce i-au fost înmânate de inculpatul N.A.C..

Implicarea inculpatului A.A.C. în acţiunea infracţională a fost confirmată şi de inculpatul N.A.C., depoziţiile sale fiind concordante cu cele ale inculpatului C.A. şi cu procesul verbal de prindere în flagrant a celor trei inculpaţi încheiat de lucrătorii de poliţie.

Distinct de aceasta, se reţine că în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt poate exista numai dacă se constată că situaţia de fapt reţinută de instanţă este în contradicţie evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate.

Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate d numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor.

În cauză, nu există vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului şi considerentele deciziei atacate cu privire la săvârşirea infracţiunii de către inculpatul A.A.C., situaţia de fapt reţinută fiind în concordanţă cu dovezile administrate.

Înalta Curte, constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.A. şi A.A.C. pentru faptele săvârşite, au fost avute în vedere, corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social şi circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanțiază persoana inculpaţilor.

Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A. de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea în concurs a şase infracţiuni - deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces fără drept de sisteme informatice în scopul obţinerii de date informatice, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, fals informatic - este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Inculpatul C.A. are circumstanţe personale favorabile - necunoscut cu antecedente penale, are ocupaţie şi loc de muncă, fiind administrator al SC A.P. SRL Constanţa. Însă, aceste împrejurări au constituit temei pentru aplicarea unor pedepse spre minimul special prevăzut de lege şi raportat la existenţa stărilor de agravare a pedepsei - concursul de infracţiuni şi infracţiunea continuată, reducerea pedepselor nu se justifică.

În privinţa inculpatului A.A.C. pedeapsa stabilită de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi 6 luni termen de încercare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată este în conformitate cu criteriile de individualizare enunţate în art. 72 C. pen. şi prin urmare, reducerea pedepsei nu se impune.

Referitor la inculpatul N.A.C., se reţin următoarele:

La judecata în primă instanţă, la termenul din 13 decembrie 2011, inculpatul N.A.C., în prezenţa apărătorului ales a declarat până la începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa de fond a apreciat, corect, că este aplicabilă procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, pentru că există declaraţia inculpatului făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., iar din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Cererea inculpatului formulată în recurs de extindere a acţiunii penale pentru alte acte materiale care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni cu privire la care s-a pronunţat o hotărâre definitivă, este inadmisibilă.

Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale în conformitate cu dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. se poate realiza numai cu ocazia judecăţii în primă instanţă, nu si în căile de atac.

Pe de altă parte, procedura simplificată reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. exclude posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 335 C. proc. pen. - extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale.

În acest sens, dispoziţiile procesual penale - art. 320¹ alin. (6) C. proc. pen. - prevăd expres că în caz de soluţionare a cauzei prin procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, sunt aplicabile numai dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. - schimbarea încadrării juridice a faptei şi art. 340 - 344, referitoare la dezbateri, deliberare si hotărârea instanţei.

În acest context, împotriva hotărârii de condamnare, recurentul poate formula critici numai cu privire la încadrarea juridică şi individualizarea pedepselor, recursul putând fi examinat numai sub aceste două aspecte, dată fiind specificitatea acestei proceduri pe care inculpatul prin voinţă proprie a înţeles să o folosească, pledând pentru vinovăţia stabilită pe baza probelor legal administrate la urmărirea penală.

De asemenea, cererea recurentului, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 în art. 25 din Legea 365/2002, este nefondată.

Se reţine că potrivit art. 25 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic, fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, se sancţionează deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45.

Legea 161/2003 sancţionează infracţiuni îndreptate contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice, în timp ce Legea nr. 356/2002 privind comerţul electronic incriminează infracţiuni îndreptate împotriva securităţii şi integrităţii instrumentelor de plată electronice.

În ambele ipoteze reglementate de Legea nr. 161/2003 şi Legea nr. 356/2002, legiuitorul a incriminat actele de pregătire: deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile contra confidenţialităţii si integrităţii datelor si sistemelor informatice (art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003), respectiv fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică (art. 25 din Legea 365/2002).

Elementul material comun celor două infracţiuni, respectiv deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software face necesară analiza criteriilor de diferenţiere a faptelor. Încadrarea juridică dată faptelor de deţinere a respectivelor dispozitive este diferită în raport cu scopul urmărit de făptuitor prin montarea acestora. Dacă probele administrate conduc la concluzia că prin montarea dispozitivelor se urmăreşte scopul prevăzut de 42 - 45 din Legea 161/2003 sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

Dacă probele administrate conduc la concluzia că prin montarea dispozitivelor se urmăreşte falsificarea instrumentelor de plată electronice sunt întrunite elementele constitutive al infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea 365/2002.

Aşadar, scopul în care datele urmează să fie folosite ulterior face diferenţa între infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 din Legea 365/2002.

Prin urmare, nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 în art. 25 din Legea 365/2002, cum solicită apărarea, avându-se în vedere ambele infracţiuni săvârşite de către inculpat şi incriminarea distinctă a acestora în raport de scopul urmărit de făptuitor.

Astfel, inculpatul N.A.C. a deţinut hardware şi software în calculatorul personal ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, fapt atestat de rezultatele percheziţiei informatice, ceea ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea 365/2002.

De asemenea, inculpatul a deţinut, fără drept, în calculatorul personal programe informatice, parole, coduri de acces, date informatice în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45 - acces fără drept la un sistem informatic, interceptare ilegală de transmisiuni de date informatice în scopul creării unei baze de date utilizată în scopul inscripţionării de card-uri falsificate, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

De altfel, N.A.C. a recunoscut în totalitate ambele fapte reţinute în actul de sesizare a instanţei, beneficiind de prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului N.A.C. pentru faptele săvârşite sunt avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., natura şi gravitatea faptelor comise - deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, - precum şi circumstanţele personale ale inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, student al Colegiului Nautic Român.

Fiind stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege se au în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârstă, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, şi prin urmare, în raport de criteriile enunţate se justifică înlăturarea sporului de 1 an închisoare şi în temeiul dispoziţiilor art. 86¹ şi 86² C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani, cu instituirea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ lit. a) – d) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) și d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 89/ P din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

Va casa, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Tulcea, cu privire la inculpatul N.C.A. după cum urmează:

Va înlătura sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului.

În temeiul art. 86¹ şi 86² C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 8 ani care constituie termen de încercare pentru condamnat.

În baza art. 86³ C. pen., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acest serviciu;

b) Să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86 ⁴ raportat la art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A. şi A.A.C. împotriva aceleiaşi decizii.

În temeiul dispoziţiilor art 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul N.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 89/ P din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa - secţia penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi Sentinţa penală nr. 12 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Tulcea, cu privire la inculpatul N.C.A. după cum urmează:

Înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului.

În temeiul art. 86¹ şi 86² C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe o durată de 8 ani care constituie termen de încercare pentru condamnat.

În baza art. 86³ C. pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor, de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acest serviciu;

b) Să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86 ⁴ raportat la art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A. şi A.A.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat N.C.A., în sumă de 75 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi C.A. şi A.A.C. la plata sumei de câte 675 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3919/2013. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 1370/2013. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: