ICCJ. Decizia nr. 114/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 114/2013
Dosar nr. 5654/110/2011
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206/D din 27 august 2012, pronunţată în dosarul nr. 5654/110/2011 al Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului A.D., deţinut în Penitenciarul Bacău pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. f), i) - 176 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă din 8 august 2011, la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă din 8 august 2011 la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
Pedeaps ă rezultantă: 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moineşti rămasă definitiv ă la 14 iunie 2010 prin nerecurare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa rezultantă din cauză.
Pedeaps ă de executat: 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
I s-a interzis inculpatului exerci ţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu data de 9 august 2011 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei ţevi metalice (135 cm lungime şi 5,5 cm grosime) aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă H.I.I. în sumă de 15.000 euro echivalentul în lei la data punerii în executare daune materiale şi 15.000 euro echivalentul în lei la data punerii în executare reprezentând daune morale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către părţile civile după cum urmează: suma de 3517,24 lei către Spitalul Sf. Spiridon laşi; suma de 36,45 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a dispune astfel, prima instan ţă a arătat că în seara zilei de 08 august 2011, în jurul orelor 20:00-20:30, inculpatul s-a întâlnit pe drumul public, în apropierea locuinţei sale, cu un grup de tineri, între care se afla şi martorul G.A. Acei tineri purtau o anume discuţie, la al cărei conţinut inculpatul a devenit atent.
La un moment dat, martorul a f ăcut o afirmaţie despre faptul că cineva ar fi nebun, iar inculpatul a crezut că se referă la persoana sa, fapt pentru care l-a ameninţat pe martor cu bătaia şi imediat a încercat să-l agreseze. Martorul s-a refugiat din calea sa, escaladând mai multe garduri, însă a fost urmărit de către inculpat, care l-a prins în curtea martorei G.N. unde i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în zona cefei şi a spatelui.
Întrucât comportamentul inculpatului a fost de natură a crea zarvă, martora s-a sesizat de cele întâmplate în curtea sa şi a ieşit din casă în apărarea celui agresat, fapt pentru care inculpatul s-a retras, iar numitul G.A. a plecat din calea acestuia, refugiindu-se chiar în gospodăria unui alt consătean, de teamă ca inculpatul să nu-şi pună în aplicare în acea noapte intenţia de a-i incendia locuinţa, aşa cum afirmase anterior, în aceeaşi sear ă. Starea de agitaţie a inculpatului s-a datorat şi faptului că în aceeaşi seară, acesta avusese un conflict cu părinţii săi, A.Ş. şi A.I., pe care îi alungase din gospodărie, pentru faptul că părinţii au refuzat să-i restituie contravaloarea contribuţiei fizice şi financiare pe care el a avut-o la ridicarea casei.
În aplanarea conflictului din curtea martorei G.N. au intervenit şi fiii acesteia, situaţie care l-a iritat şi mai mult pe inculpat, iar după ce s-a retras în curte, acesta s-a urcat pe un imobil de pe acoperişul căruia a continuat scandalul, dar şi din curte a început să arunce cu pietre către vecini, locuinţele lor fiind apropiate.
Pe fondul acestei st ări conflictuale, de o oarecare durată în timp, mai multe persoane au sesizat organele de poliţie pentru a interveni să-l liniştească pe inculpat. Aşa se face că, în jurul orei 22:00, la faţa locului s-a deplasat echipa de agenţi de poliţie aflată de serviciu, respectiv agenţii B.D. şi H.I.I., cu autoturismul din dotare.
Cei doi agen ţi de poliţie le-au solicitat să-i însoţească şi să-i sprijine martorilor G.V. şi C.C., iar când au ajuns la faţa locului, inculpatul se afla în drumul public. Agenţii de poliţie au aflat ce se întâmplase şi au încercat să poarte un dialog cu inculpatul care, pe parcursul discuţiei, s-a dovedit a fi recalcitrant şi faţă de aceştia, motive pentru care a fost invitat să-i însoţească la postul de poliţie. Inculpatul a refuzat să dea curs invitaţiei, pretinzând că cei doi agenţi de poliţie doresc să-l bată şi a început să le ceară cu insistenţă restituirea permisului de conducere, reţinut anterior de un coleg al acestora, după ce s-a refugiat în curte, de unde a început să-i ameninţe pe cei doi agenţi cu moartea, să le adreseze expresii care nu pot fi reproduse şi să arunce cu bolovani, peste gard, în drum, în direcţia în care se aflau aceştia, precum şi alte persoane. Fiind întuneric, celelalte persoane prezente pe drumul public s-au retras şi s-au refugiat, din teamă să nu fie lovite de bolovanii aruncaţi de inculpat. Agentul H.l.l. s-a deplasat de la autoturismul din dotare şi l-a deplasat la o oarecare distanţă de locul în care parcase iniţial, din grijă să nu fie avariat, după care s-a întors la poarta inculpatului. Agitaţia inculpatului a devenit tot mai accentuată, văzând la centura agentului H. un spray iritant, fapt pentru care s-a înarmat cu o bucată de ţeava metalică, de 135 cm lungime şi 5,5 cm grosime, tip tubing, cu care a început să lovească în porţile metalice, avertizându-i totodată pe cei doi agenţi de poliţie să plece de la poarta sa pentru că, în caz contrar, le va da în cap cu acea ţeava, făcând afirmaţii de genul că „Aşa cum sar scântei din porţi, aşa vor sări scântei şi din capetele lor". Inculpatul Ie-a precizat celor doi agenţi de poliţie că în satul său el este poliţia şi Ie-a solicitat să plece de la poarta sa, oferindu-le pentru aceasta un interval de 5 minute pentru a se conforma. Pentru că inculpatul alterna aceste gesturi cu aruncarea bolovanilor peste gard, agentul H.l.I. s-a deplasat din nou către autoturismul din dotare, pentru a-i muta încă o dată locul, timp în care inculpatul a ie şit din curte având în mâini ţeava anterior precizată şi s-a deplasat după acesta. În timp ce agentul de poliţie H.l.l. se afla în picioare lângă autoturism, a fost ajuns de inculpat, care a ridicat cu ambele mâini ţeava cu intenţia de a-l lovi în cap. Instinctiv, dar şi fără a avea timpul necesar pentru a aborda o altă reacţie de apărare, agentul de poliţie a ridicat braţul mâinii stângi, în intenţia de a bara lovitura.
Lovitura a fost una însă foarte puternică şi care i-a fracturat ambele oase ale antebraţului stâng, fapt pentru care agentul de poliţie s-a prăbuşit de durere. Din depoziţiile martorilor B.D., G.V. şi C.C. reiese că inculpatul ar fi intenţionat să-i aplice agentului de poliţie agresat şi alte lovituri, însă acesta şi-a abandonat intenţia iniţială şi s-a refugiat înapoi în curte, ca urmare a intervenţiei celui de-al doilea agent de poliţie, care a dus mâna la tocul pistolului şi a strigat către cu afirmaţii de genul „Stai, nu mai da!" şi/sau „Stai că trag!".Agentul de poliţie şi cu una dintre persoanele de sprijin - martorul C.C. - au intervenit imediat, l-au urcat în autoturism pe agentul H.l.l. şi l-au transportat spre spital, dar la scurt timp s-au întors la faţa locului. Inculpatul şi-a continuat însă manifestările reprobabile, în sensul că a continuat să arunce cu bolovani în curţile şi pe acoperişurile imobilelor vecine şi să facă scandal în curtea sa, declaraţia martorului G.V., rămas la faţa locului, fiind elocventă în acest sens. După întoarcere, agentul de poliţie B.D. nu a mai avut curajul de a interveni în aplanarea scandalului, fapt pentru care a rămas în supraveghere şi a aşteptat deplasarea la faţa locului a echipei operative pe care o anunţase. Pentru aplanarea scandalului şi liniştirea inculpatului, a fost nevoie de deplasarea în aceeaşi noapte, după ora 24:00 (cercetarea la faţa locului fiind începută la ora 00:30 a zilei de 09 august 2011), a unei echipe de intervenţie rapidă („mascaţii") a I.P.J. Bacău, la apariţia căreia inculpatul a fugit prin grădină şi s-a ascuns. Inculpatul a fost identificat abia a doua zi, în timp ce se deplasa pe drumul judeţean 117, la câţiva kilometri de casa sa, având asupra sa şi ţeava cu care îl agresase pe agentul de poliţie H.I.I., împrejurare ce a permis organelor de poliţie prinderea lui, ridicarea armei folosite şi conducerea în faţa organelor de anchetă.
Partea v ătămată H.l.l. a fost transportată cu autoturismul din dotarea organelor de poliţie la Spitalul mun. Oneşti, de unde a fost trimisă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sf. Spiridon laşi, unde a suferit o intervenţie chirurgicală de necesitate în cadrul Secţiei exterioare Copou - ortopedie şi traumatologie.
Potrivit examin ării medico-legale de către specialiştii C.M.L. Oneşti, reiese că partea vătămată H.I.I. prezenta „Fractură ambele oase 1/3 proximală antebraţ stg., atelă ghipsată. Leziunile pot data din 8 august 2011 şi au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale." Situa ţia de fapt descrisă mai sus a fost probată cu: plângerea şi fişa intervenţiei la eveniment cu extras din registrul intervenţiei; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, cu actele depuse; procesul-verbal de identificare a inculpatului şi planşa foto aferentă; declaraţiile părţii vătămate H.I.I.; actele medicale depuse de acesta; graficul serviciului de permanenţă pentru luna august 2011, a Postului de poliţie Berzunţi şi a Postului de poliţie Livezi; Raportul medico-legal din 10 august 2011 al C.M.L. Oneşti; foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate; adresa cu relaţii cheltuieli de spitalizare; declaraţiile martorilor B.D., C.C., G.V., G.A., G.N., A.V., S.M., A.V.C., A.Ş., A.I., G.G.E., G.C., G.A.M. şi U.P.
At ât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut incidentul care a avut loc în seara zilei de 08 august 2011 arătând că a lovit partea vătămată cu ţeava metalică dar intenţia nu a fost aceea de a aplica lovitura în zona capului ci în zona braţului. De altfel şi cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică, considerând că fapta comisă este ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (5) C. pen. Aceste aspecte expuse de către inculpat nu au putut fi reţinute de către instanţă ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorinţa de a scăpa de consecinţele răspunderii penale sau cel puţin a atenua impactul acestor consecinţe. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat cu prisosinţă faptul că în urma unei discuţii contradictorii dintre inculpat şi agenţii de poliţie, primul dintre aceştia a acţionat cu o violenţă extremă, vizând o zonă corporală vitală (zona capului) şi folosind un obiect contondent dur şi apt de a produce moartea unei persoane. Chiar dacă leziunile nu au fost prin ele însele apte de a produce moartea unei persoane, neavând potenţial tanato-generator, aceasta nu îi poate profita inculpatului întrucât se datorează în mod exclusiv reacţiei de apărare energice a părţii vătămate, care şi-a apărat capul cu antebraţul mâinii. În cauză, încă de la începutul procesului, partea vătămată a declarat că intenţia inculpatului a fost a o lovi cu ţeava metalică în cap, dar apărându-se cu braţul, acesta i-a fost fracturat. Declaraţiile părţii vătămate s-au coroborat cu actele medico-legale în care se precizează că acesta a prezentat „fractură ambele oase 1/3 proximală antebraţ stg." ce s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent. Faptul că intenţia inculpatului a fost aceea de a lovi partea vătămată în zona capului a fost confirmată şi de depoziţiile martorilor oculari B.D. şi C.C. din care se reţine că au văzut momentul în care inculpatul a ridicat ţeava deasupra capului părţii vătămate însă aceasta a reuşit să ridice braţul pentru a se apăra. De vreme ce lovitura a fost aplicată cu o ţeava metalică în direcţia capului p ărţii vătămate, cu o asemenea forţă încât a produs fractura ambelor oase a antebraţului stâng ridicat în apărare, se impune concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale, acţiunea sa putând să producă moartea victimei dacă lovitura ar fi atins capul. Împrejurarea că partea vătămată a reuşit să pareze lovitura îndreptată asupra capului şi, deci, să împiedice consecinţe dintre cele mai grave, nu este relevantă nici din punctul de vedere al poziţiei subiective a inculpatului, caracterizată prin intenţia de a ucide, nici din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii de omor.
C ât priveşte încadrarea juridică a faptei s-a pus în discuţia părţilor schimbarea acesteia din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. f) şi i) - art. 176 lit. f) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. - 176 lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. deci prin înlăturarea lit. f) de la art. 175 alin. (1) C. pen. având în vedere că încercarea inculpatului de a ucide partea vătămată agent de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lovind-o cu o ţeava metalică peste antebraţul mâinii stângi cu care acesta şi-a apărat zona capului, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f) C. pen., fapta fiind săvârşită asupra unui poliţist aflat în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa. De asemenea fapta inculpatului care în public a proferat gesturi şi a proferat expresii de nereprodus, a produs scandal public, iar prin manifestări reprobabile a tulburat în mod grav liniştea publică, pentru aplanarea scandalului produs de acesta fiind necesară deplasarea la faţa locului a unei echipe de intervenţie rapidă a poliţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea sa. În cauză s-au reţinut şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie avându-se în vedere că faptele deduse judecăţii au fost comise de către inculpat înăuntrul termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. prin sentinţa penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moineşti rămasă definitivă la 14 iunie 2010, astfel că în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală menţionată, pedeapsă ce a fost cumulată în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Fiind stabilit ă vinovăţia inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia, şi s-a ţinut seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, consecinţele produse asupra integrităţii fizice a p ărţii vătămate, precum şi datele ce conturează persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal şi este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.
Av ând în vedere datele cauzei instanţa a apreciat că scopul educativ al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenţie, aplicându-i-se şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei ţevi metalice aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
Referitor la latura civil ă a cauzei s-a constatat că partea vătămată H.I.I. s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro daune materiale şi 15.000 euro daune morale, sume la care inculpatul a achiesat. Faţă de această situaţie, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumelor mai sus menţionate. De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către unităţile spitaliceşti reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată la Spitalul de Urgenţă Bacău şi Spitalul Sf. Spiridon laşi. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus la data rămânerii definitive a hotărârii prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul, nemotivat în scris.
Concluziile orale prezentate de ap ărătorul ales au fost redate pe larg în practicaua prezentei decizii, astfel că ele nu au mai fost reluate.
Analiz ând actele şi lucrările dosarului şi hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prima instan ţă a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate şi vinovăţia inculpatului. De altfel, acesta a dat o declaraţie de recunoaştere a vinovăţiei la data de 13 decembrie 2011 (fi.59 dosar Tribunalul Bacău) prin care urmărea să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, cerere care a fost respinsă temeinic de prima instanţă, întrucât legea exceptează de la această procedură infracţiunile pedepsite cu detenţiunea pe viaţă, cum este cazul şi în prezentul dosar, pentru fapta consumată. Separat de scopul urmărit de A.D., s-a reţinut că rămâne situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, astfel cum acesta şi l-a însuşit în declaraţia menţionată.
Or, rechizitoriul a expus în amănunt inclusiv actul material comis de inculpat de ridicare cu ambele mâini a ţevii pe care o avea, cu intenţia de a-l lovi în cap şi doar gestul instinctiv de apărare făcut de agentul de poliţie H.l.l. a dus la evitarea unui posibil deznodământ tragic, decesul. Mai mult, declaraţiile martorilor oculari C.C. şi B.D. (fi. 151 şi 152 dosar Tribunalul Bacău) au relatat cu claritate acelaşi episod de reacţie a victimei prin apărarea capului, de lovitura aplicată de inculpat, cu mâna stângă. Rezultatul vătămător a fost unul grav, „fractură ambele oase" ale antebraţului stâng, cu o perioadă de vindecare de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce a relevat intensitatea mare cu care a fost aplicată lovitura.
În aceste condiţii s-a reliefat intenţia, chiar indirectă, a inculpatului de a produce moartea victimei, obiectivată în actul material întreprins de acesta şi descris anterior, astfel că s-a reţinut că încadrarea juridică reţinută de prima instanţă este una corectă. Apă rărea inculpatului în apel, în sensul că nu a vizat zona capului, s-a apreciat că este incorectă, fie şi numai pentru faptul că prevederile art. 3201 C. proc. pen. au fost invocate ca şi circumstanţă atenuantă la individualizarea pedepsei.
Sub acest aspect, Tribunalul Bac ău a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor şi consecinţele produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, conform art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 317 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Moineşti. Mai mult, ţinând seama şi de atitudinea sa post infracţională, respectiv împrejurarea că a fugit şi s-a ascuns de organele de ordine care-l căutau, fiind identificat abia a doua zi, s-a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor sau reţinerea de circumstanţe atenuante.
Hot ărârea pronunţată de instanţa de fond, s-a apreciat este legală şi temeinică şi sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, atâta timp cât inculpatul a fost de acord cu pretenţiile formulate de victimă.
Astfel, în baza art. 379, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.D., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, s-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la 27 august 2012 la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul A.D. criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs, sus ţinute oral de către apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat a solicitat redozarea pedepsei aplicate, cu reţinerea circumstanţelor atenuante, având drept consecinţă aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Examin ând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei aplicat ă inculpatului de către instanţa de fond şi menţinută în apel, au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speţa de faţă, având în vedere datele cauzei înalta Curte apreciază că scopul educativ al pedepsei, ce s-a aplicat inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenţie, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, consecinţele produse asupra integrităţii fizice a părţii vătămate, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziţie parţial sinceră pe parcursul procesului penal şi este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu.
Curtea adaug ă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior, pe aspectul individualizării pedepsei, şi faptul că gravitatea faptelor este dată de pluralitatea actelor de executare care dovedesc perseverenţa infracţională a inculpatului A.D.
Astfel, în aceste condiţii pedepsele principale aplicate inculpatului pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, chiar dacă sunt orientate peste minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, acest fapt se datorează pluralităţii de infracţiuni, săvârşirea acestora în public cât şi perseverenţei infracţionale a inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postcondamnatoriu.
În aceste condi ţii nu se impune reducerea cuantumului pedepselor principale care oricum apar ca fiind blânde faţă de cele expuse anterior.
Circumstan ţele personale referitoare la situaţia familială, nu sunt suficiente pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei ori la reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Înalta Curte apreciază că, instanţele de fond şi apel în mod corect au reţinut împrejurarea că, poziţia procesuală a inculpatului în ansamblu, nu justifică reţinerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere poziţia procesuală oscilantă în faza de cercetare judecătorească, când a solicitat soluţionarea cauzei în procedura simplificată, doar pentru a obţine reducerea pedepsei.
Astfel c ă, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei rezultante de 10 ani închisoare fiind suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor sale şi asumării consecinţelor lor, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanţă.
Fa ţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 127 din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău - secţia penală, cauze minori şi familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.D., durata arest ării preventive de la 09 august 2011 la 16 ianuarie 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare c ătre stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 127 din 09 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bacău - secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.D., durata arest ării preventive de la 09 august 2011 la 16 ianuarie 2013.
Oblig ă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitiv ă.
Pronun ţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 951/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
