ICCJ. Decizia penală nr. 3964/2013. Contestație la executare admisă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3964/2013
Dosar nr. 3120/2/2013
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212/ F din 07 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de condamnatul P.A.
S-a dedus perioada de detenţie provizorie de 22 zile, de la 24 aprilie 2007 la 16 mai 2007, din pedeapsa de 12 ani închisoare de executat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 3120/2/2013 prin declinarea de la Tribunalul Dolj, secţia penală, condamnatul P.A. a solicitat pe cale incidentală, să se recunoască actele judiciare emise de autorităţile judiciare din Franţa,cu referire la executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală din 06 octombrie 2009, de Curtea cu Juri din Essonne, prin care s-a redus pedeapsa executabilă aplicată acestuia cu 37 luni, apreciind că raportat la „Normele privind sistemul penitenciarelor şi punerea în aplicare a măsurilor privative de limitare a libertăţii..”, respectiv a dispoziţiilor privind eliberarea anticipată, această reglementare este similară dispoziţiilor privind liberarea condiţionată C. pen. roman.
Cea dea doua solicitare a fost, să se constate ca fiind efectiv executate un număr de 37 de luni închisoare din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală din 06 octombrie 2009, de Curtea cu Juri din Essonne, recunoscută prin sentinţa penală nr. 488 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, dosar 8755/2/2011 (3378/2011), prin care s-a dispus executarea unei pedepse de12 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen., contestatorul a solicitat să se deducă din mandatul de executare a pedepsei cele 37 de luni de închisoare executate precum şi 22 zile de închisoare executate, reprezentând detenţie provizorie internă, 22 zile [(începând cu 24 aprilie 2007; 24 aprilie 2007 - 16 mai 2007 (aşa cum rezultă din fişa penală emisă de Ministerul Justiţiei – D.A.P. Fresnes)].
În motivarea cererii,petentul-condamnat a invocat Decizia în interesul Legii nr. 9/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie potrivit căreia recunoaşterea actelor juridice străine poate fi făcută pe cale incidentală şi în faza de punere în executare a hotărârilor penale definitive şi a făcut referire la o serie de acte judiciare cu efecte asupra executării pedepsei, după cum urmează
- detenţie provizorie internă - 22 zile (începând cu 24 aprilie 2007; 24 aprilie 2007-16 mai 2007);
- aplicare reducere a pedepsei C.R.P. din 06 octombrie 2009 pentru recluziune criminală Credit de reducere a pedepsei 25 luni;
- Ordonanţa J.A.P. din 09 decembrie 2009 RSP3 3 luni, perioade examinate de la 16 mai 2007 la 16 mai 2009. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni);
- Ordonanţa J.A.P. din 07 mai C. proc. civ. 2010 RSP3 1 luna si 15 zile, perioade examinate de Ia 24 aprilie C. proc. civ., 2007 la 16 mai C. proc. civ. 2007, de la 16 mai C. proc. civ. 2009 la C. proc. civ., 24 aprilie C. proc. civ. 2010 C. proc. civ. (JAP=C. proc. civ., Judecător de Aplicare C. proc. civ., C. proc. civ., Pedepselor C. proc. civ., la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni);
- Ordonanţa JAP din 14 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2010 RSP3 3 luni, perioade examinate de la 16 mai C. proc. civ. 2009 la 16 mai C. proc. civ. 2010. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni):
- Ordonanţa JAP din 09 decembrie C. proc. civ., C. proc. civ., C. proc. civ. 2010 Re-Credit RSP3 (Ordonanţa din 14 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2010) 4 luni si 15 zile, perioade examinate de la 24 aprilie, C. proc. civ. 2007 la 16 mai C. proc. civ. 2007, de la 16 mai C. proc. civ. 2009 la 24 aprilie C. proc. civ.2010, 16 mai C. proc. civ. 209 - 16 mai C. proc. civ. 2010. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY);
- Ordonanţa JAP din 09 decembrie C. proc. civ. C. proc. civ. C. proc. civ. 2010 RSP3 3 luni,perioade examinate de la 16 mai C. proc. civ. 2009 la 16 mai C. proc. civ. 2010. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni)
- Ordonanţa JAP din 12 mai C. proc. civ. 2011 RSP3 3 luni, perioade examinate de la 16 mai C. proc. civ. 2010 la 16 mai C. proc. civ. 2011. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni);
- Ordonanţa JAP din 11 aprilie C. proc. civ. 2012 RSP3 3 luni, perioade examinate de la 16 mai C. proc. civ. 2011 la 16 mai C. proc. civ. 2012. (JAP = Judecător de Aplicare a Pedepselor la Tribunalul de Prima Instanţa din EVRY; RSP3 = reducere suplimentara a pedepsei de 3 luni).
Toate acestea, a arătat petentul, reprezintă un număr de 37 luni considerate ca executate pe teritoriul Franţei şi drept consecinţă trebuie deduse alături de detenţia provizorie internă de 22 zile (24 aprilie C. proc. civ. 2007 - 16 mai C. proc. civ. 2007) din pedeapsa de executat, respectiv 12 ani închisoare.
La dosar au fost depuse în copie, mandatul european de arestare şi acte ale instanţei judecătoreşti din Franţa traduse şi legalizate după cum urmează:
- copie sentinţa penală nr. 488 din 28 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2011, Curtea de Apel Bucureşti, recunoaşterea sentinţei penale din 06 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2009 pronunţată de Curtea cu Juri din Essonne-Franţa prin care contestatorul P.A. a fost condamnat Ia pedeapsa de 12 închisoare;
- fişa penală emisă de Ministerul Justiţiei – D.A.P. Fresnes;
- ordonanţa JAP din 09 decembrie C. proc. civ., C. proc. civ., C. proc. civ. 2009 RSP3 3 luni;
- ordonanţa JAP din 07 mai C. proc. civ. 2010 RSP3 1 lună şi 15 zile;
- ordonanţa JAP din 14 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2010 RSP3 3 luni;
- ordonanţa JAP din 09 decembrie C. proc. civ., C. proc. civ. C. proc. civ. 2010 Re-Credit RSP3 (ordonanţa din 14 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2010) 4 luni şi 15 zile;
- ordonanţa JAP din 09 decembrie C. proc. civ., C. proc. civ., C. proc. civ. 2010 RSP3 3 luni;
- ordonanţa JAP din 12 mai C. proc. civ. 2011 RSP3 3 luni;
ordonanţa JAP din 11 aprilie C. proc. civ. 2012 RSP3 3 luni;
- informarea condamnatului cu privire la data preconizată a liberării şi condiţiile de retragere a creditului de reducere a pedepsei, credit de reducere a pedepsei de 25 luni din 19 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2009;
- copie înştiinţare mandat european de arestare;
- practică judiciară.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 488 din data de 28 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penala, în dosarul nr. 8755/2/2011 (3378/2011), s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale definitive, pronunţată la data de 06 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2009, de către Curtea de Juri din Essonne,în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului P.A., formulată de autorităţile judiciare franceze.
A fost recunoscută sentinţa pronunţată la data de 06 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2009 de către Curtea cu Juri din Essonne, definitivă la aceeaşi dată.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate P.A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 12 ani.
S-a dedus prevenţia persoanei condamnate P.A. de la 16 mai C. proc. civ. 2007, lăzi C. proc. civ.
Cenzurând temeinicia cererii formulate, în raport cu prevederile art. 461 C. proc. pen., dar şi în raport cu prevederile art. 132 alin. (4) şi art. 159 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată şi nu în cele din urmă, cu motivele invocate,s-a reţinut că petentul, prin cererea formulată, pe calea unei contestaţii la executare, a invocat un incident anterior recunoaşterii hotărârii de condamnare penale străine şi care ţine de executarea în parte a hotărârii dispuse de către instanţa străină.
Ca atare,s-a constatat că incidentul invocat de către contestator, nu s-a ivit în cursul executării pedepsei aşa cum a fost ea recunoscută de către instanţa penală română, respectiv după transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei închisorii, neexistând la data formulării cererii de către autorităţile judiciare franceze şi, pe cale de consecinţă, la data sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată, s-a mai constatat că prin sentinţa penală nr. 488 din 28 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având la bază cererea autorităţilor judiciare franceze s-a dat curs la două proceduri reglementate de Legea nr. 302/2004, respectiv cea prevăzută în Titlul V şi cea prevăzută la Titlul VI.
Ceea ce a invocat contestatorul este executarea în parte a unei pedepse, înainte de transferarea acestuia şi de recunoaşterea sentinţei penale pronunţată la data de 06 octombrie C. proc. civ., C. proc. civ. 2009 de către Curtea cu Juri din Essonne, definitivă la aceeaşi dată, respectiv un incident care este anterior pronunţării hotărârii nr. 488/2011 a Curţii de Apel Bucureşti.
Normele din sistemul penitenciarelor şi punerea în aplicare a măsurilor privative de limitare a libertăţii în sistemul francez prevăd, în ceea ce priveşte reducerea pedepsei următoarele:
„Fiecare condamnat beneficiază de un credit de reducere a pedepsei calculat la durata condamnării pronunţate: 3.luni pentru primul an, 2 luni pentru următorii ani sau 7 zile pe lună.
Atenţie, în caz de recidivă, creditul de reducere a pedepsei este diminuat: 2 luni pentru primul an, o lună pentru anii următori sau 5 zile pe lună.
Dvs. trebuie
- în detenţie, să vă purtaţi bine; în caz de proastă conduită, judecătorul cu Aplicarea pedepselor (JAP) va putea retrage creditul de reducere a pedepsei la propunerea directorului sau la cererea procurorului;
- după eliberare, evitaţi orice nouă condamnare cu pedeapsa cu închisoarea.
În cazul unei noi condamnări cu pedeapsă privativă de libertate, chiar cu amânare, pentru fapte comise în perioada ce corespunde reducerii pedepsei dvs., jurisdicţia, de judecată poate să vă retragă creditul de reducere a pedepsei.
Pentru a obţine o reducere suplimentară a pedepsei (3 luni pe an, sau 2 luni în caz de recidivă), trebuie să depuneţi eforturi serioase de readaptare socială, de exemplu: reuşind la un examen şcolar sau profesional; manifestând reale progrese în cadrul unui curs de învăţământ sau de pregătire profesională; despăgubind în mod voluntar victimele.
JAP poate ordona ca, condamnatul ce a beneficiat de un credit de reducerea pedepsei sau de reduceri de pedeapsă suplimentare să fie supus, după eliberarea sa, unor interdicţii sau obligaţii vizavi de victimă. Dacă ele nu sun trespectate, el poate anula integral sau parţial durata reducerilor de pedeapsă şi ordona reîncarcerarea.
O reducere de pedeapsă excepţională, mergând până la o treime din pedeapsa pronunţată, poate fi acordată condamnaţilor ale căror declaraţii făcute autorităţii administrative sau judiciare înainte sau după condamnare au permis să înceteze sau să se evite comiterea unei infracţiuni menţionate la art. 706 - 73 şi art. 706-74 C. proc. pen. (trafic de stupefiante, proxenetism, agravat, terorism.:)”
Se constată că hotărârile statului francez cu privire la cererea de restabilire a pedepsei privative de libertate privesc reduceri ale perioadei de regim de închisoare a executării pedepsei cu 6 luni, iar cele ulterioare, cu câte 3 luni, ca urmare a comportamentului corespunzător al deţinutului în penitenciar şi respectării normelor cu privire la despăgubire a părţilor civile,muncii depuse,stagiilor de învăţătură sau deprinderi profesionale îndeplinite încât în urma acestora pedeapsa de 12 ani închisoare ar beneficia de 37 luni de reducere.
Dat fiind că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 executarea unei pedepse se face conform normelor statului în care se execută pedeapsa, iar în România calculul unor perioade de liberare condiţionată înainte de termen este reglementat de lege, potrivit dispoziţiilor art. 59 - 60 C. pen., revine comisiei de liberare condiţionată din cadrul penitenciarului să dispună asupra calculului cuprins în dispoziţiile legale şi actele judiciare emise de autorităţile judiciare franceze în această materie,acest lucru fiind făcut o singură dată cu ocazia propunerii liberării condiţionate a deţinutului şi nu semestrial ca în Republica Franceză.
Faţă de cele mai sus reţinute, Curtea a constatat întemeiată şi a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de condamnatul P.A. şi a dedus numai perioada prevenţiei interne de la 24 aprilie C. proc. civ. 2007 la 16 mai C. proc. civ. 2007 necesară transferului persoanei condamnate de către autorităţile franceze.
Sentinţa C. proc. civ. a C. proc. civ. fost C. proc. civ. recurată C. proc. civ. de C. proc. civ. contestatorul C. proc. civ. condamnat C. proc. civ. P.A.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei; şi susţinute şi oral de către apărătorul ales al recurentului contestator, s-a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate, în sensul că, în mod greşit nu s-a dedus perioada de 37 de luni din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală din 06 octombrie C. proc. civ. C. proc. civ. 2009 de Curtea cu Juri din Essonne, recunoscută prin sentinţa penală nr. 488 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, faţă de împrejurarea că, din înscrisul aflat la dosarul cauzei, respectiv la dosarul parchetului, rezultă că în cazul transferării condamnatului P.A. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, acestuia nu i se poate agrava situaţia.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de condamnatul P.A., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
În mod corect instanţa de fond a constatat întemeiată în parte contestaţia la executare formulată de condamnatul P.A. numai sub aspectul deducerii din pedeapsa de 12 ani închisoare pentru a cărei executare a fost transferat într-un penitenciar din România doar a perioadei de 22 de zile, de la 24 iulie C. proc. civ. C. proc. civ. 2007, la 16 mai C. proc. civ. 2007, reprezentând detenţie provizorie.
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că hotărârea pronunţată la 6 octombrie C. proc. civ. C. proc. civ. 2009 de Curtea de Juri din Essonne prin care recurentul contestator a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare a fost recunoscută de autorităţile judiciare române, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin sentinţa penală nr. 488 din 28 octombrie C. proc. civ. C. proc. civ. 2011 prin care s-a dispus transferarea condamnatului P.A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei susmenţionate, dispunându-se şi deducerea prevenţiei de la 16 mai C. proc. civ. 2007, la zi. C. proc. civ..
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, „executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.”
Prin urmare, şi acordarea liberării condiţionate se va dispune de instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile art. 59 şi urm. C. pen. român referitoare la fracţia de pedeapsă pe care trebuie să o execute recurentul şi la celelalte condiţii pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a putea beneficia de liberare înainte de împlinirea duratei pedepsei.
În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, recursul declarat de contestatorul condamnat P.A. se va respinge, ca nefundat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat P.A. împotriva sentinţei penale nr. 212/ F din 07 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Evaziune fiscală. Decizia nr. 1910/2013 | ICCJ. Decizia nr. 1060/2013. Omor calificat → |
|---|
