Furt calificat şi violare de domiciliu. Omor deosebit de grav, tâlhărie şi violare de domiciliu

Comentarii

0

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Secţia penală

Dosar nr. 16887/3/2012

DECIZIA Nr. 2.913

din 30 septembrie 2013

Publicată în: Arhiva instanţei

Prin Sentinţa penală nr. 1.064/F din 17 decembrie 2012, pronunţată Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 192 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen.. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen.. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 23 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe un termen de încercare de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. c) C pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.

în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, ce a fost sporită cu 2 ani, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

A fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus prevenţia de la 18 noiembrie 2011 la zi.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art. 191 alin. (1) C proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 6787/P/20J1 din 09 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 192 alin. (1) C. pen., omor deosebit de grav, tâlhărie şi violare de domiciliu prev. de art. 174 -176 alin. (1) lit. d) C pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul nu a dorit să fie audiat la instanţa de fond, menţinându-şi declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator, instanţa de fond a reţinut:

1. Cu privire la fapta din data de 01 august 2010, în cursul serii, în intervalul orar 19.00 - 22.30, în care partea vătămată T.A. a părăsit locuinţa, inculpatul P.M. a pătruns fără drept în curtea imobilului părţii vătămate, pe poarta care era deschisă, s-a deplasat pe alee până în spatele casei unde a deschis împingând cu palma una din ferestrele tip termopan şi a pătruns în locuinţă prin escaladarea geamului, unde a căutat sume de bani pe care să şi le poată însuşi.

Inculpatul a găsit în camera de zi, pe măsuţa din bucătărie, două bancnote de 5 RON şi una de 1 leu, pe care le-a sustras, însuşindu-şi şi câteva monede metalice pe care le-a găsit pe o măsuţă din bucătărie. A părăsit locuinţa în acelaşi mod.

Situaţia de fapt a fost reţinută din declaraţiile şi plângerea părţii vătămate T.A. şi constatările efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului din care a reieşit că pe pervazul de la unul dormitorul din partea stângă a intrării, ceea ce corespunde parţial şi cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut că a intrat în locuinţa părţii vătămate prin escaladare, indicând însă că a pătruns pe fereastra unei alte camere.

De la faţa locului, de pe partea exterioară a ferestrei de la dormitorul din partea stângă a intrării s-au prelevat mai multe urme papilare - o urmă palmară şi una digitală.

În urma expertizării a reieşit, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 1036588 din 07 mai 2012, că urma palmară şi urma digitală în cauză au fost create de regiunea hipotenară a palmei de la mâna stângă, respectiv degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului P.M.

Probele reţinute s-au coroborat şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului din data de 18 noiembrie 2011, prilej cu care acesta a relatat în detaliu modul în care a pătruns în locuinţă şi modul în care a sustras sumele exacte de bani, declaraţii ce se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate şi concluziile raportului de expertiză dactiloscopică. în plângere, partea vătămată a precizat că nu a sesizat să i se fi sustras bunuri, amănunt explicabil întrucât suma de bani sustrasă de inculpat era redusă, lipsa a trei bancnote de valori reduse fiind în mod firesc uşor trecută cu vederea de victimă.

2. În ceea ce priveşte faptele săvârşite în noaptea de 12/13 noiembrie 2011 în locuinţa aceleiaşi părţi vătămate T.A., ce au avut ca rezultat moartea acesteia, s-a reţinut că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M. a pătruns în aceeaşi modalitate în locuinţa victimei T.A.

Motivul pentru care inculpatul a ales aceeaşi victimă constă, cel mai probabil, în aceea că T.A. era cunoscută în cartier ca procurând sume mari de bani din cerşetorie - o parte din martorii audiaţi în cauză confirmând această ocupaţie a victimei - suficiente pentru a împrumuta şi alte persoane, fapt de asemenea cunoscut între vecini. Inculpatul putea cunoaşte aceste amănunte prin aceea că la rândul său locuia în apropierea victimei T. Această concluzie este confirmată şi de împrejurarea că şi locuinţa celei de-a doua părţi vătămate, Z.C., se află în acelaşi cartier, indicii ce conduc rezonabil la concluzia că inculpatul avea în prealabil informaţii despre starea materială satisfăcătoare a celor două victime, cât şi de faptul că pătrunderea în locuinţe i-ar fi fost facilitată de condiţiile concrete - victima T. era foarte în vârstă, nefiind în măsură să opună rezistenţă, în timp ce a doua parte vătămată nu locuia efectiv în imobil.

Ca şi anterior, intenţia inculpatului a fost de a sustrage bunuri, aspect admis şi de acesta în declaraţii.

Inculpatul a fost surprins de victima T.A. în locuinţă, care i-a opus rezistenţă, condiţii în care inculpatul a lovit-o în numeroase rânduri în diferite zone ale corpului, cu consecinţa directă a decesului acesteia.

În continuare, inculpatul a căutat în locuinţa victimei bunuri de valoare, a găsit şi sustras sume modice de bani, după care a părăsit locuinţa victimei T. şi prin escaladare a pătruns în aceeaşi noapte în locuinţa părţii vătămate Z.C. de unde a sustras mai multe bunuri.

În ceea ce priveşte decesul victimei T.A., Tribunalul a constatat că acesta a fost rezultatul direct al unei agresiuni fizice concretizate în lovituri în zona feţei cu consecinţa căderii victimei cu impact cranian, şi a altor lovituri aplicate în mai multe zone ale corpului, aspecte reţinute în baza raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1532/2011, conform căruia: moartea victimei T.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-facial cu fracturi de neurocraniu, oase nazale şi os zigomatic drept; leziunile s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur (lovire activă la nivelul feţei, urmată de căderea victimei cu impact cranian fronto-temporo-parietal drept), în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul.

Conform aceluiaşi raport, la autopsie s-au mai constatat multiple fracturi costale, fractură de stern, contuzie cardiacă, infiltrate sanguine în musculatura cervicală, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cât şi prin comprimare între două planuri dure, în acelaşi context lezional. Celelalte leziuni traumatice externe constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, în acelaşi context lezional traumatic cu leziunile de mai sus.

Instanţa de fond a avut în vedere şi concluziile raportului de interpretare a urmelor biologice descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului, nr. 440913 din 20 februarie 2012, din care rezultă că mecanismul probabil de formare a urmelor constatate la faţa locului ar consta în aceea că victima s-a aflat iniţial în sufragerie, iar întâlnirea cu agresorul s-a produs în dreptul uşii de acces a dormitorului nr. 2 (unde au fost identificate şi urmele de escaladare), moment în care agresorul aplică victimei cel puţin o lovitură în regiunea feţei, producându-i leziuni şi sângerări, ceea ce determină căderea victimei în zona patului, urmată de lovirea victimei în această poziţie cel puţin o dată cu un corp dur în zona feţei, producând scurgeri abundente de sânge, şi împroşcarea obiectelor de mobilier din jur - partea laterală a patului, sertarul, soba, şi peretele dintre sobă şi uşa de acces.

Conform aceluiaşi raport, după acest moment inculpatul s-a deplasat în sufragerie, a tras victima pe podea până în zona centrală a dormitorului prin care s-a pătruns iniţial, ce oferea o vizibilitate mai redusă din exterior, probabil apucând-o iniţial de păr, iar după ce este lăsată în această poziţie victima se deplasează către dulap, unde sunt găsite alte urme de sânge, în acest moment inculpatul aplicând alte lovituri victimei, ce au avut ca urmare crearea urmelor de sânge prin împroşcare în zona dulapului şi pe perete. Victima se deplasează din nou în poziţia în care a fost găsită ulterior. Părăsirea imobilului de către inculpat s-a făcut prin escaladarea aceleiaşi ferestre.

Prezenţa inculpatului în locuinţa victimei este confirmată de amprentele papilare găsite pe factura A.N. aflată în corpurile de mobilier din sufrageria victimei şi recunoaşterile parţiale ale inculpatului.

Pe factura în cauză, aflată în interiorul unui corp de mobilier, a fost pusă în evidenţă o urmă digitală care, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 216346 din 05 decembrie 2011 a fost creată de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului P.M.

Aceste constatări confirmă de altfel şi intenţia inculpatului de a sustrage bunuri de valoare.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoaşte că a pătruns prin escaladare în locuinţa părţii vătămate, însă indică ca dată noaptea de 8/9 noiembrie 2011, deci cu 3 zile înaintea decesului, şi relatează că a fost surprins de partea vătămată, care a început să ţipe, i-a aplicat acesteia o lovitură cu piciorul în abdomen, aceasta a căzut fără a se lovi de vreun obiect, după care, întrucât victima continua să ţipe, a lovit-o cu pumnul în zona gurii şi în zona urechii, ocazie cu care s-a rănit la degete. Inculpatul a relatat că a sustras din locuinţa victimei suma de 46 de RON, mai multe bancnote de 10 şi 6 bancnote de 5 RON, şi a căutat în casă şi alte bunuri de valoare. Inculpatul susţine că la momentul la care a revenit unde se afla victima a găsit-o pe aceasta făcând eforturi pentru a se ridica şi încercând să vorbească, după care a părăsit locuinţa pe aceeaşi fereastră prin care a intrat.

În ceea ce priveşte decesul victimei, inculpatul a susţinut că acesta ar putut fi produs de o a doua persoană ce ar fi putut pătrunde în locuinţa părţii vătămate după ce el personal a părăsit locuinţa.

Această teză a inculpatului este infirmată de martorii care lucrau sau se aflau obişnuit în zona Pieţei Amzei unde victima cerşea, şi care au relatat că au văzut pe partea vătămată ultima dată în viaţă (şi aceasta nu prezenta urme de leziuni) în datele de 11 şi 12 noiembrie 2011.

Prin raportul de necropsie s-a concluzionat că decesul a avut loc cu 2 - 3 zile înainte de efectuarea autopsiei - 14 noiembrie 2011, rezultând intervalul cuprins între 11/12 - 12/13 noiembrie 2011, că martorii au văzut victima chiar în ziua precedentă faptei, or în măsura în care ipoteza susţinută de inculpat ar fi reală, aceştia nu ar fi putut să nu observe urmele leziunilor loviturilor pe care chiar inculpatul recunoaşte că le-ar fi aplicat victimei.

Rezultatele rapoartelor de constatare privind depistarea comportamentului simulat nu sunt concludente, relevant fiind însă cu privire la poziţia inculpatului că după un prim test neconcludent acesta a refuzat de două ori consecutiv efectuarea unui al doilea test.

În cursul urmăririi penale, martora B.N., vânzătoare de fructe în Piaţa Amzei, a declarat că o cunoaşte pe victima T.A., obişnuia să o vadă cerşind în faţa magazinului "N." din Piaţa Amzei şi că văzut-o pentru ultima oară la data de 12 noiembrie 2011 în jurul orelor 11.00.

La rândul său, martorul B.D. a declarat că o cunoştea pe victimă ca persoană care practică cerşetoria în Piaţa Lahovary şi că pentru ultima oară a văzut-o pe data de 12 noiembrie 2011 în jurul orelor 20.00.

În aceeaşi fază procesuală, martorul T.M.O. a declarat că tatăl său a văzut-o pe victimă la data de 11 noiembrie 2011.

La rândul lor, martorii B.G., vecin cu victima, şi I.I., fratele victimei şi vecin cu aceasta, au declarat că au văzut-o pentru ultima oară în datele de 10 şi respectiv 11 noiembrie 2011.

Din pricina intervalului de timp semnificativ scurs de la data faptei până la data audierii în faţa instanţei, aceşti martori nu au fost în măsură să precizeze cu exactitate momentul în care au văzut-o pe victima T. ultima dată în viaţă, însă fără excepţie au menţionat că ultima dată când au văzut partea vătămată a fost cu cel mult două zile înainte de data faptei, 12/13 noiembrie 2011 (sâmbătă spre duminică).

Mai mult, având în vedere reacţia promptă a victimei T. cu privire la fapta de furt din luna august 2011, când a formulat imediat plângere la poliţie, deşi nu a observat să i se fi sustras bunuri din casă, este dificil de crezut că, dacă inculpatul ar fi pătruns în locuinţa sa în data de 8/9 noiembrie 2011 şi ar fi agresat-o fizic în maniera pe care acesta o descrie, victima nu ar fi formulat plângere la poliţie.

Inculpatul a susţinut că în noaptea de sâmbătă spre duminică, 12/13 noiembrie 2011, a fost prezent toată noaptea până în jurul orelor 5 dimineaţă, la petrecerea dată de un prieten. Inculpatul a mai precizat că în cursul acestei petreceri s-a tăiat la mână cu cioburile de la un pahar.

În susţinerea acestui alibi inculpatul a invocat declaraţiile martorilor P.I., fratele său, P.A.G. şi P.G., date în cursul cercetării judecătoreşti.

Tribunalul a constatat că versiunile acestor martori sunt nesincere, poziţia martorilor fiind determinată de relaţiile de rudenie şi concubinaj, în cazul primilor doi martori, şi de prietenie, în cazul celui de-al treilea.

Instanţa a mai reţinut că declaraţiile martorilor P.I. şi P.A. sunt în contradicţie cu relatările lor din cursul urmăririi penale în ceea ce priveşte locul şi perioada unde s-ar fi aflat inculpatul în noaptea când s-a produs decesul victimei T.A.

Martorul P.I. a relatat în cursul urmăririi penale că l-a văzut pe inculpat în cursul zilei de 12 noiembrie 2011, sâmbătă, în jurul orelor 10:00, după care acesta a plecat de acasă însoţit de un prieten şi l-a revăzut abia în data de 15 noiembrie 2011, când l-a chestionat şi cu privire la provenienţa bunurilor pe care le-a găsit în garaj - bunuri ce proveneau din locuinţa părţii vătămate Z. în cursul urmăririi penale, martorul P. relatează că, cu siguranţă, inculpatul nu a dormit acasă în noaptea de 12/13 noiembrie 2011.

În cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi martor a susţinut că l-ar fi văzut pe inculpat plecând la o petrecere în data de 12 noiembrie 2011, în jurul orelor 21:00, iar a doua zi dimineaţa, pe 13 noiembrie 2011, orele 6, l-ar fi văzut pe inculpat ieşind pe poarta casei.

Apare ca evident faptul că acest martor tinde să susţină alibiul inculpatului, declaraţiile sale fiind contradictorii şi urmărind în mod flagrant tiparul versiunii prezentate de inculpat. De altfel, lipsa de credibilitate a acestui martor este pusă în evidenţă şi de implicarea sa activă din punct de vedere moral în activitatea ilicită a inculpatului, prin ajutorul dat acestuia pentru a valorifica televizorul tip plasmă sustras din locuinţa părţii vătămate Z., fapt ce reiese din declaraţiile martorului I.A.C.

În ce priveşte declaraţiile date de martora P.A.G., acestea sunt în mod evident influenţate de legătura de afecţiune pe care a dezvoltat-o faţă de inculpat, fapt ce reiese din contradicţiile evidente existente în declaraţiile date în cele două faze procesuale.

Martora a susţinut în cursul urmăririi penale că s-ar fi întâlnit cu inculpatul în seara zilei de 12 noiembrie 2011 şi ar fi petrecut cu acesta mai mult timp, şi susţine că l-ar fi însoţit la o petrecere a doua zi, în data de 13 noiembrie 2011, în timp ce în cursul cercetării judecătoreşti plasează temporal această petrecere în noaptea de sâmbătă spre duminică - 12 spre 13 noiembrie 2011.

În opinia instanţei de fond, nu prezintă credibilitate nici declaraţiile martorului P.G.C. Acesta a fost audiat pentru prima dată cu privire la aceste aspecte în faţa Tribunalului, şi nu a fost în măsură să plaseze temporal suficient de exact petrecerea cu privire la care menţionează că ar fi participat şi inculpatul.

Nu au fost reţinute nici explicaţiile date de inculpat cu privire la modalitatea în care a suferit o serie de leziuni cu sângerare la mâna dreaptă.

Martorii V.F.A. şi V.G. au arătat în cursul urmăririi penale, iar martorul V.G. şi în cursul judecăţii, că la câteva zile după ziua de Sfântul Mihail (8 noiembrie), au fost vizitaţi de inculpat, cu care se aflau în relaţii apropiate întrucât anterior acesta avusese o relaţie de concubinaj cu sora, respectiv fiica martorilor, şi au observat că are leziuni la nivelul pumnului, fapt despre care l-au întrebat, inculpatul susţinând că a omorât în bătaie pe cineva, susţinere pe care martorii au considerat-o iniţial o glumă.

Mai mult, în condiţiile în care inculpatul recunoaşte că a pătruns în locuinţa părţii vătămate Z., iar această pătrundere a avut loc conform camerelor de supraveghere în jurul orelor 03:00, încercarea de a susţine că a fost prezent la petrecere până la ora 16:00, este lipsită de logică.

Cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată în locuinţa părţii vătămate Z., au fost evidenţiate urme de sânge, posibil provenind de la aceste leziuni suferite de inculpat în urma agresării victimei T.A..

în raport de argumentele expuse mai sus, Tribunalul a apreciat ca dovedită vinovăţia inculpatului cu privire la uciderea victimei T.A. în noaptea de 12 spre 13 noiembrie 2011.

Conform raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/161/2012, inculpatul prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

3. În ceea ce priveşte fapta de furt săvârşită în aceeaşi noapte în dauna părţii vătămate Z.C., Tribunalul a reţinut că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M. a pătruns prin escaladarea ferestrei în locuinţa aparţinând părţii vătămate Z.C., din str. Şaradei nr. 120, de unde a sustras mai multe obiecte şi bunuri - bateria de la chiuveta din bucătărie, o baterie din baie, un televizor tip plasmă marca L., o combină muzicale şi două covoare.

Lipsa bunurilor a fost constatată de martorul P.L.V., persoană care se îngrijea de imobilul părţii vătămate care la momentul respectiv nu folosea imobilul, martor ce a fost la rândul său informat cu privire la acest fapt de mama sa, martora P.A., ce se deplasa zilnic la imobil pentru a hrăni câinii părţii vătămate.

Conform declaraţiilor acestui martor, după ce a constatat lipsa bunurilor, a luat legătura cu persoana ce locuia în imobilul vecin, numitul D.G. şi care deţinea o cameră de supraveghere, şi a vizionat înregistrările din noaptea de 12/13 noiembrie 2011, constatând că în jurul orelor 03:00 - 03:30, un bărbat a escaladat gardul de la imobilul din strada Şaradei nr. 120, iar după circa 45 de minute a ieşit din locuinţă cu televizorul tip plasmă, după care a revenit de patru ori în imobil. A mai văzut că bărbatul a revenit de patru ori şi a pătruns în imobil tot prin escaladarea gardului, transportând succesiv combina muzicală, boxele, o cutie şi în final, nişte covoare.

Mai mult, martorul a putut recunoaşte din aceste înregistrări pe inculpatul P.M., pe care îl cunoştea anterior din cartier.

Aspectele relatate de martor sunt confirmate şi de rezultatele cercetării la faţa locului, ocazie cu care s-a constatat că fereastra de la dormitorul imobilului era deschisă, iar în partea dreaptă se afla aruncat grilajul, pe rama ferestrei de termopan aflându-se urme de sânge.

S-au constatat urme de răvăşire în interior, şi lipsa bunurilor indicate de martorul P.L.

Au fost prelevate urme biologice de pe partea exterioară a ramei ferestrei, de pe placa de faianţă din baie, de pe un şerveţel şi de pe un bon fiscal, cu privire la care, prin raportul de expertiză genetică nr. 1574311 din 12 ianuarie 2012 s-a concluzionat că urma biologică de culoare brun roşcată ridicată de pe rama ferestrei imobilului din str. Şaradei nr. 120, precum şi urma de culoare brun roşcată ridicată de pe grupul sanitar al aceluiaşi imobil, prezintă sânge uman care aparţine aceluiaşi bărbat.

La stabilirea situaţiei de fapt au contribuit şi declaraţiile martorului G.A.C. care a declarat în cele două faze procesuale că în data de 15 noiembrie 2011 a cumpărat de la inc. P.M. un televizor marca L. contra sumei de 580 RON, pe care în data de 19 noiembrie 2011 l-a vândut martorului Constantin Bogdan contra sumei de 1.000 RON. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor C.B. - ce a cumpărat bunul în cauză şi I.A.V.C. - care a aflat de la inculpatul P. că are un televizor pe care doreşte să îl vândă şi i-a făcut legătura cu martorul G.A.C., care se ocupă cu intermedierea electrocasnicelor second-hand.

În urma interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 15 - 17 noiembrie 2011, a rezultat că inculpatul intenţiona să folosească banii pe care i-ar fi obţinut prin vânzarea acestui televizor pentru a părăsi ţara, aspect pe care i-l relatează telefonic martorului V.G., căruia îi cere să îl ajute să vândă plasma cu 1.500 RON, întrucât vrea să părăsească ţara.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa martorului P.I., folosită şi de inculpat, în camera folosită de inculpatul P.M. au fost găsite o combină marca S., două boxe S. şi două sacoşe din plastic şi o cutie ce conţin mai multe bunuri, precum şi două covoare ovale de dimensiunea 230 x 150 cm, şi două covoare ovale de dimensiunea 100 x 60 cm cu motive geometrice, ce au fost predate martorului P.L.V.

Inculpatul a recunoscut de altfel această faptă de furt, şi a relatat că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011 a mers la un imobil de pe str. Şaradei aparţinând angajatorului lui P.L., cu intenţia de a sustrage bunuri, a sărit gardul curţii, a smuls o gratie de la un geam, a lovit cu podul palmei rama, reuşind să deschidă geamul, după care a sustras un televizor marca L. cu diagonala de circa 106 cm, 3 baterii sanitare la duş, WC şi chiuveta din baie, 2 covoare mari şi două mici, precum şi un lampadar, bunuri pe care le-a transportat la domiciliul său, pe rând, făcând în total trei drumuri. A doua zi a valorificat bunurile la un centru de colectare a fierului vechi, iar televizorul l-a vândut contra sumei de 500 RON.

În drept, fapta inculpatului P.M. costând în aceea că în data de 01 august 2010, în jurul orelor 20:00, a pătruns în curtea imobilului şi apoi prin efracţie şi escaladarea ferestrei a pătruns fără drept în locuinţa numitei T.A. din Bucureşti, sector 1, de unde a sustras suma de aproximativ 11 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. i) C. pen. în concurs real cu violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului P.M. care în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, a pătruns în aceeaşi modalitate, fără drept, în curtea victimei T.A. şi, prin escaladare în locuinţa acesteia din Bucureşti, sector 1, cu intenţia de a sustrage bunuri, şi în momentul în care a fost surprins în locuinţă de către victimă, i-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale ale corpului cu intenţia de a suprima viaţa victimei, producându-se şi decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., şi omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Fapta inculpatului care după uciderea victimei a sustras din locuinţă suma de 170 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului care în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, în jurul orelor 03:00 - 03:30, prin efracţie şi escaladarea ferestrei a pătruns în imobilul din str. Şaradei, sector 1, Bucureşti, de unde a sustras un televizor tip plasmă marca L., o combină muzicală marca S., 4 covoare, trei baterii sanitare şi un lampadar, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, natura, gravitatea generică ridicată prin prisma rezultatului cauzat şi caracterul esenţial al valorii vizate, scopul urmărit - tâlhărie, vârsta foarte înaintată a victimei, ceea ce deja o punea pe aceasta în imposibilitatea obiectivă de a opune o rezistenţă utilă, dar mai ales, în acest context, violenţa excesivă de care inculpatul a dat dovadă în uciderea victimei, prin lovirea şi agresarea repetată a victimei, în toate zonele corpului, ce au avut ca efect decesul acesteia, urmare dorită de inculpat pentru a evita o eventuală identificare ulterioară din partea victimei.

Violenţa de care a dat dovadă inculpatul, coroborată şi cu poziţia de negare a acestei fapte în contextul în care a recunoscut infracţiunile pedepsite mai blând, relevă o totală lipsă de repere sociale din partea inculpatului, o poziţie de ignorare constantă a valorilor esenţiale ocrotite de legea penală, condiţii în care Tribunalul, alegând pedeapsa închisorii ca modalitate de individualizare, a apreciat că atingerea scopurilor de reeducare şi prevenţie generală se poate realiza prin aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P.M. criticând-o ca fiind nelegală doar în ce priveşte dispoziţia de condamnare pentru infracţiunea de omor, faptă pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei şi să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu a comis această faptă, fapt dovedit în cauză cu depoziţia martorului P.G., care a arătat că în noaptea respectivă a fost tot timpul la o petrecere.

Prin Decizia penală nr. 110 din 05 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.M. A fost menţinută starea de arest preventiv şi s-a dedus prevenţia de la 18 noiembrie 2011 la zi. Inculpatul a fost obligat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reţinut că instanţa de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpat şi a reţinut în mod judicios vinovăţia acestuia, în concordanţă cu întreg materialul probator administrat în cauză.

În speţă, inculpatul a pătruns în locuinţa victimei T.A. cu intenţia de a sustrage bunuri mobile şi fiind surprins de aceasta care i-a opus rezistenţă, a lovit-o în mod repetat în diferite zone ale corpului, cu consecinţa directă a decesului acesteia după care a căutat în locuinţă bunuri de valoare şi după ce a găsit şi sustras sume modice de bani a părăsit locuinţa victimei.

În raport de această stare de fapt, se impune concluzia că inculpatul, prin activitatea sa violentă şi-a dat seama de posibilitatea decesului victimei şi a acceptat acest rezultat, poziţia sa subiectivă, în momentul săvârşirii faptei, caracterizându-se prin intenţie, sub forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. c) C. pen. şi nu prin intenţia depăşită.

În consecinţă, Instanţa de Apel a apreciat că în mod legal prima instanţă a încadrat juridic această faptă în dispoziţiile art. 174 - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi nu în art. 211 alin. (3) C. pen., fapta fiind dovedită pe deplin prin raportul medico-legal de necropsie, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, depoziţiile martorilor şi raportul de interpretare a urmelor biologice.

Martorul P.G., invocat de inculpat în apărarea sa, a fost audiat de prima instanţă şi a relatat doar că inculpatul a participat în luna noiembrie 2011 la o petrecere în casa cumnatului său în localitatea Chitila, între orele 21 şi 5 - 6 dimineaţă, depoziţie care, evident, nu dovedeşte că în noaptea comiterii infracţiunii de omor calificat inculpatul nu putea să fie la locul faptei.

Ca urmare, s-a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.M., fără să expună motivele.

Ulterior, inculpatul a depus un memoriu în care precizează că recunoaşte comiterea infracţiunilor de furt şi tâlhărie şi neagă săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav comisă asupra victimei T.A., susţinând că această din urmă infracţiune a fost comisă de alte persoane şi că adevăraţii vinovaţi i-au promis o sumă de bani în schimbul tăcerii.

De asemenea, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a depus motive de recurs şi a criticat Hotărârea în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., cu privire la greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi pedeapsa rezultantă stabilită prin adăugarea unui spor.

La termenul din 30 septembrie 2013, fixat pentru soluţionarea recursului, inculpatul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, cerere respinsă de către instanţă pentru următoarele considerente:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în data de 19 aprilie 2013, iar recurentul a primit citaţia în data de 25 aprilie 2013.

În cauză au fost stabilite trei termene intermediare pentru discutarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a recurentului inculpat, respectiv: 20 mai 2013, 28 iunie 2013 şi 21 august 2013.

La acest ultim termen, recurentului i s-a atras atenţia în mod expres să facă demersuri pentru angajarea avocatului ales, precizându-se că o nouă amânare din acelaşi motiv nu va mai fi dispusă la termenul din 30 septembrie 2013.

Faţă de cele reţinute, se constată că recurentul a fost informat în mod corespunzător cu privire la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului şi la posibilităţile pe care le are cu privire la angajarea unui apărător ales şi a beneficiat de un timp suficient în acest sens, aşa încât o nouă amânare apare ca nejustificată.

Cu ocazia soluţionării recursului, având în vedere că recurentul inculpat nu a fost audiat de către instanţa de fond sau de către instanţa de apel, s-a procedat la audierea acestuia în temeiul art. 385¹⁴ alin. (1¹) C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunţării deciziei recurate, respectiv 5 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menţionate.

În al doilea rând, se constată că atât memoriul formulat de inculpat, cât şi motivele de recurs redactate de apărătorul din oficiu au fost depuse la dosar într-un termen mai mare de 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu respectarea art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Criticile formulate trebuie analizate atât din perspectiva cazului de casare expres invocat de apărător - respectiv art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., cât şi potrivit art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. - raportat la motivele invocate de către inculpat.

Invocarea de către recurent a nevinovăţiei sale cu privire la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav nu constituie o critică care poate fi încadrată în cele două cazuri de casare mai sus menţionate, după cum nu poate fi încadrată nici în celelalte cazuri expres prevăzute de lege.

În realitate, inculpatul nu invocă nelegalităţi comise cu ocazia soluţionării cauzei şi nu contestă încadrarea juridică sau întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, ci contestă situaţia de fapt (raportat la fapta cornişă asupra victimei T.A.), astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel, susţinând că nu el este autorul acţiunii de ucidere a victimei.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, recurentul recunoaşte că a comis infracţiunile de furt şi tâlhărie asupra victimei T.A. în noaptea de 8/9 noiembrie 2011, dar neagă prezenţa sa la domiciliul victimei în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, când a fost săvârşit omorul.

Având în vedere dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 2/2013 sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare, implicit referitor la criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi a deciziei pronunţată de Instanţa de Apel, reducând astfel şi limitele învestirii instanţei de recurs.

Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept, şi nu la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt în recurs nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar putea influenţa valabilitatea mijloacele de probă şi care ar determina înlăturarea acestora şi reevaluarea elementelor faptice.

În speţă, asemenea aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate. Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au evaluat întregul material probator, au analizat apărările inculpatului şi probele administrate în favoarea acestuia şi au evidenţiat cu claritate motivele pentru care au înlăturat declaraţiile martorilor care susţineau varianta expusă de inculpat, motivând corespunzător soluţia de condamnare.

În concluzie, se constată că stabilirea situaţiei de fapt s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., iar instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, aşa încât trebuie să aibă în vedere această situaţie de fapt, pe care nu o mai poate schimba.

S-a reţinut, astfel, că în noaptea de 12/13 noiembrie 2011, inculpatul P.M. a pătruns fără drept în curtea victimei T.A. şi, prin escaladare în locuinţa acesteia din Bucureşti, sector 1, cu intenţia de a sustrage bunuri, iar în momentul în care a fost surprins în locuinţă de către victimă, i-a aplicat mai multe lovituri în zone vitale ale corpului cu intenţia de a suprima viaţa victimei, producându-se şi decesul acesteia, iar după uciderea victimei a sustras din locuinţă suma de 170 RON.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în sarcina inculpatului au fost reţinute în mod corect atât comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie cât şi a infracţiunii de omor deosebit de grav, faptele stabilite corespunzând normei de incriminare a acestor infracţiuni, fiind întrunite toate elementele constitutive prevăzute de lege, nefiind incident nici cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 teza I C. proc. pen.

Drept urmare, sunt nefondate criticile referitoare la greşita condamnare a inculpatului cu privire la infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen.

Este nefondată şi critica referitoare la stabilirea pedepsei.

În primul rând, trebuie precizat că instanţa de recurs nu poate proceda la o nouă individualizare a sancţiunii, deoarece aceasta implică o apreciere a elementelor şi criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fără să se încadreze în dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

În al doilea rând, examinând cauza din oficiu, conform art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că atât pedeapsa de 23 de ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, cât şi pedeapsa rezultantă stabilită potrivit art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt aplicate în limitele prevăzute de dispoziţiile legale, aşa încât recursul nu poate fi admis nici din acest punct de vedere.

În final, constatând că motivele de recurs nu se încadrează nici în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., va deduce durata reţinerii şi arestării preventive, de la 18 noiembrie 2011 la 30 septembrie 2013.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 noiembrie 2011 la 30 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

_____________

Procesat de AM

← ICCJ. Decizia nr. 1370/2013. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de...		Conflict de competență. Contestație la executare →

Vezi şi alte speţe de drept penal: