Conflict de competență. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTI PENALĂ
Sentinţa nr. 882/2013
Dosar nr. 182/338/2013
Şedinţa publică din 14 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 6 martie 2013 pronunţată în Dosar nr. 182/338/2013, Judecătoria Zărneşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Zărneşti, invocată din oficiu de către instanţă şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, având ca obiect „contestaţie la executare”, privind pe contestatorul C.V., cu domiciliul ales la cabinet de avocat C.V., în B., judeţul Braşov, în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Râşnov, cu sediul în R., judeţul Braşov, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Zărneşti a constatat următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul instanţei la data de 28 ianuarie 2013 contestatorul C.V. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Finanţelor Publice Râşnov, solicitând anularea formelor de executare efectuate, respectiv a somaţiei de executare şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că a primit o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 667/59/2011 a Curţii de Apel Timişoara, iar împotriva încheierii a formulat recurs în temeiul art. 3852 coroborat cu art. 3851 alin. (2) raportat la art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Având în vedere prevederile art. 3855 C. proc. pen. privind efectul suspensiv al recursului contestatorul a apreciat că nu poate fi pusă în executare încheierea prin care s-a dispus sancţionarea sa, până nu se va pronunţa o hotărâre definitivă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 339 şi urm. C. proc. civ.
S-a mai reţinut că a fost timbrată contestaţia cu taxă judiciară de timbru de 194 RON şi timbru judiciar de 1 RON.
Intimata Administraţia Finanţelor Publice Râşnov a formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată, din data de 27 februarie 2013 instanţa, în temeiul art. 464 C. proc. pen., coroborat cu art. 199 alin. (1) şi art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Zărneşti.
Instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale, invocate din oficiu, înainte de a trece la cercetarea în fond a pricinii.
Excepţia de necompetenţă, excepţie de procedură, trebuie analizată cu prioritate având în vedere că numai o instanţă competentă poate să se pronunţe pe fond asupra unei cereri, executoriu emis de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov, solicitând în acelaşi timp suspendarea executării silite. În drept, petentul a invocat prevederile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
De asemenea, instanţa a constatat că prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2012 dată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar 667/59/2011/a1*, în baza art. 198 alin. (4) lit. k) C. proc. pen., s-a aplicat avocatului C.V. din cadrul Baroului Braşov amendă judiciară în sumă de 3.000 RON.
Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 199 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora: „persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare”.
Totodată, s-a constat că petentul a uzat de această cale de atac, însă prin încheierea din 18 octombrie 2012 s-a respins ca nefondată „cererea avocatului C.V. din cadrul Baroului Braşov privind scutirea de amendă judiciară în sumă de 3.000 RON, sancţiune aplicată prin încheierea din 18 septembrie 2012. Definitivă.”
În considerentele hotărâri, Curtea de Apel Timişoara a mai reţinut că instanţa penală soluţionează contestaţia împotriva executării amenzilor judiciare, respectiv instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, numai în cazurile expres prevăzute de art. 461 C. proc. pen., iar conform acestui text de lege, împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestaţie la executare în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., anume:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
S-a constatat că, deşi potrivit considerentelor contestaţiei, s-a susţinut că încheierea prin care i s-a aplicat amenda judiciară nu era definitivă, însă aceasta a rămas definitivă la data de 18 octombrie 2012, petentul nu a invocat aceste prevederi.
Întrucât petentul nu a solicitat anularea dispoziţiilor din încheiere prin care a fost amendat, ci anularea unu act emis de organele de executare silită ale Administraţiei Finanţelor Publice, emis în procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003, instanţa penală nu este îndrituită a anula acest titlu executoriu, ci numai hotărârea judecătorească în baza căreia s-a apreciat că excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit adresei din 15 noiembrie 2012 emisă de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 667/59/2011/a1* către Administraţia Finanţelor publice Râşnov s-a cerut darea în debit a contestatorului C.V., care a fost obligat la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând amendă judiciară, stabilită conform încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul cu nr. 667/59/2011/a1*.
De asemenea, s-a mai avut în vedere că în materie penală, cazurile în care se pot aplica amenzile judiciare sunt reglementate de art. 198 C. proc. pen. drept abateri judiciare.
De asemenea, instanţa a mai avut în vedere dispoziţiile art. 199 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar de instanţa de judecată, prin încheiere, precum şi dispoziţiile art. 442 C. proc. pen. potrivit cărora, amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o, iar punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală, iar executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul precedent.
Au mai fost avute în vedere prevederile art. 464 C. proc. pen., conform cărora, contestaţia contra executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare.
Prin urmare, faţă de faptul că s-a invocat de către contestator că nu se putea pune în executare amenda judiciară, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, iar contestaţia la executare într-un astfel de caz se soluţionează de instanţa care a pus în executare amenda judiciară şi nu de judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care execută efectiv amenda, Judecătoria Zărneşti, în temeiul art. 464 C. proc. pen. coroborat cu art. 199 alin. (1) şi art. 442 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, care a fost invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect „contestaţie la executare”, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
La Curtea de Apel Timişoara, dosarul a fost înregistrat sub acelaşi nr. unic de dosar la data de 15 martie 2013.
La termenul din 8 mai 2013, Curtea de Apel Timişoara, la rândul său a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi materială referitoare la contestaţia formulată de petent.
Având a se pronunţa asupra acestei excepţii, instanţa a reţinut că prin contestaţia formulată, petentul a solicitat anularea titlului s-a emis, potrivit căilor de atac reglementate de C. proc. pen. şi pe care petentul le-a uzitat, cu consecinţa respingerii acestora.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că este în competenţa instanţei domiciliului debitorului, anularea titlului executoriu emis de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov.
Prin sentinţa penală nr. 105/PI din 8 mai 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a dispus în baza art. 39 alin. (1) şi (2) şi art. 42 C. proc. pen., admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale şi declinarea competenţei în favoarea Judecătorie Zărneşti.
În baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 iunie 2013, sub nr. 182/338/2013.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Timişoara şi Judecătoria Zărneşti cu privire la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul C.V., secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că prin adresa din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara (Dosarul nr. 182/338/2013 al Judecătoriei Zărneşti) a comunicat spre executare Administraţiei Finanţelor Publice Râşnov, cu sediul în R., judeţul Braşov, titlul executoriu conform căruia, debitorului C.V. a fost obligat să plătească suma de 3.000 RON, reprezentând amendă judiciară stabilită conform încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2012, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 667/59/2011/a1.
În urma primirii titlului executoriu menţionat, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov, a trecut la executarea silită a sumei de 3.000 RON, fiind emis în acest sens titlul executoriu din 28 decembrie 2012 şi somaţia de plată din 28 decembrie 2012.
La data de 28 ianuarie 2013, petentul C.V. a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu emis de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov, Judecătoria Zărneşti fiind investită cu soluţionarea ei.
În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 667/59/2011/a Curţii de Apel Timişoara, iar împotriva acestei hotărâri a declarat recurs.
Acesta a solicitat admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi să se dispună anularea formelor de executare efectuate, respectiv a „somaţiei de executare din 28 decembrie 2012” şi în baza art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii.
Conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele de timbru şi timbrul judiciar (în vigoare la data emiterii formelor de executate contestate), sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public pentru desfăşurarea proceselor penale, care sunt suportate de părţi sau de alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de C. proc. pen., precum şi din amenzile judiciare, constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei. Executarea silită a debitelor se efectuează de organele de executare ale unităţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită a creanţelor bugetare.
Din prevederile art. 141 alin. (1) C. proc. fisc. rezultă că „Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul (...)”.
Conform art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, în speţă, petentul C.V. a contestat titlul executoriu şi somaţia de plată emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov.
În reglementarea competenţei şi a modului de soluţionare, în cuprinsul art. 172 alin. (4) C. proc. fisc. se mai prevede: „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.”
În lipsa unor prevederi exprese referitoare la instanţa competentă, sunt incidente, în această privinţă, dispoziţiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., în care se precizează: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispoziţiile C. proc. civ.”
Drept urmare, sunt aplicabile dispoziţiile din Cartea a V-a a C. proc. civ.: „Despre executarea silită”, din interpretarea cărora rezultă că instanţa competentă în materia executării silite este judecătoria.
Astfel, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ.: „Contestaţia se introduce la instanţa de executare”.
Conform art. 650: „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”
Potrivit art. 623 C. proc. civ. referitor la organul de executare: „Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel”.
Cum în materia executării amenzii judicare, organul de executare este unitatea teritorială subordonată Ministerului Finanţelor Publice, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul organului fiscal de executare.
Astfel, în cauza de faţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov deţine calitatea de organ de executare silită căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, care reprezintă legea specială în materia executării silite şi se aplică prioritar faţă de orice alte dispoziţii referitoare la executare.
Având în vedere că atât sediul organului de executare silită, cât şi domiciliul petentului sunt în oraşul R., judeţul Braşov, localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Zărneşti, Înalta Curte constată că în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine acestei instanţe.
În concluzie, cum prin contestaţia la executare contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Râşnov, anularea formelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu din 28 decembrie 2012 şi a somaţiei de executare din 28 decembrie 2012, faţă de obiectul cererii, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei este stabilită de dispoziţiile C. proc. fisc. coroborat cu dispoziţiile C. proc. civ., şi nu de prevederile art. 442 şi art. 464 C. proc. pen., care nu îşi au aplicabilitate în speţă.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul C.V., în favoarea Judecătoriei Zărneşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul C.V. în favoarea Judecătoriei Zărneşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2013.
| ← Furt calificat şi violare de domiciliu. Omor deosebit de grav,... | ICCJ. Decizia nr. 2694/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
