ICCJ. Decizia nr. 524/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 524/2013
Dosar nr. 492/1/2013
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 723/P/2012 din 17 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii: M.A. procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi P.I.A. procuror în cadrul aceluiaşi parchet; I.T.I., G.S. şi M.O., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea; P.V., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi G.V.G., procuror în cadrul aceluiaşi parchet; D.A.C., judecător în cadrul Judecătoriei Oradea, respectiv C.S. director general al SC G.F.R. SA Bucureşti şi M.B., executor judecătoresc din raza Curţii de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute art. 246, art. 247, art. 264, art. 262, art. 289, art. 259. art. 291 şi art. 267 C. pen.
Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-a reţinut că nu există indicii temeinice care să ateste existenţa faptelor reclamate în materialitatea lor.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarul S.I. s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 24 ianuarie 2013.
Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este greşit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 281 pct. 1 lit. b2) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă instanţă „infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe”.
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă este Curtea de Apel Oradea, una dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere, respectiv M.A., având calitatea de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este investită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiţionarul S.I. la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul S.I. la Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 525/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
