ICCJ. Decizia nr. 525/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 525/2013
Dosar nr. 7443/1/2012
Şedinţa publică din 13 mai 2013
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1978/C/2012 din 25 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de către P.V.P., de trimitere la un alt parchet egal în grad a dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nr. 5783/P/2012.
Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că, la data de 25 septembrie 2012, a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cererea formulată de P.V.P. prin care a solicitat trimiterea Dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nr. 63/2012, la un parchet egal în grad, întrucât „(...) am lucrat ca executor judecătoresc timp de 38 ani pe raza Judecătoriei Arad, timp în care prin natura profesiei am devenit indezirabil şi incomod pentru jumătate din justiţiabili, plus rudele lor”.
Din verificările efectuate au rezultat următoarele:
La data de 14 august 2012, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a fost înregistrat Dosarul penal nr. 5783/P/2012, având ca obiect plângerea penală formulată de P.V.P. privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., constând în aceea că, în cursul anului 2004, o persoană rămasă neidentificată a emis extrasul din 30 august 2004 din cartea funciară Arad, cuprinzând date false, având drept consecinţă condamnarea persoanei vătămate la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare, pronunţată prin sentinţa penală nr. 119/PI din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 16070/55/2006.
Plângerea a fost iniţial adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, constatând că nu sunt incidente normele de competenţă materială, prevăzută de art. 29 C. proc. pen., a trimis plângerea spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
S-a reţinut că, potrivit art. 2171 C. proc. pen., „când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la cererea părţilor sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad”.
A fost avut în vedere că trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad cu parchetul la care aceasta se află în curs de soluţionare reprezintă o prorogare de competenţă teritorială între parchete de acelaşi grad în vederea asigurării bunei desfăşurări a activităţii de urmărire penală.
Astfel, s-a constatat că din textul de lege menţionat reiese că cererea de trimitere a cauzei la un alt parchet trebuie motivată, fiind necesară indicarea situaţiei de fapt faţă de care este necesară dispunerea acestei măsuri, precum şi a probelor pe care aceasta se întemeiază, pentru a se justifica intervenţia în soluţionarea unei cauze ce ar putea ştirbi imparţialitatea magistratului procuror care efectuează cercetarea penală.
În speţă, s-a constatat că nu există indicii în sensul că activitatea de cercetare penală ar fi afectată în vreun fel sau că nu s-ar asigura imparţialitatea soluţionării cauzei, cu atât mai mult cu cât actul de inculpare a fost supus cenzurii instanţei de judecată, fiind confirmată obiectivitatea raţionamentului juridic al organelor de urmărire penală, petiţionarul apreciind, în mod subiectiv, că este afectată activitatea de cercetare penală.
S-a reţinut că simpla îndoială a părţii cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea procurorului nu constituie un motiv pentru a se dispune admiterea cererii şi, drept urmare, a fost apreciată ca neîntemeiată cererea de trimitere a cauzei la un alt parchet.
Nemulţumit de soluţia adoptată, petiţionarul P.V.P. s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 22 noiembrie 2012.
În cuprinsul plângerii formulate, s-a susţinut că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiţionar este greşit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă:
a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari;
b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;
c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale:
d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;
g) alte cauze date prin lege în competenţa sa;
Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior menţionate se desprinde concluzia potrivit căreia competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi este reglementată în mod expres de dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei.
Or, în prezenta cauză, se constată, pe de o parte, că plângerea nu a fost formulată împotriva unor persoane care să deţină vreo calitate specială, de natură să atragă competenţa Înaltei Curţi în soluţionarea plângerii, iar pe de altă parte, rezoluţia prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulate de către petiţionarul P.V.P., de trimitere la un alt parchet egal în grad a Dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, nr. 5783/P/2012, nu este dintre cele care pot fi atacate pe calea procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât devin aplicabile regulile generale în materia competenţei instanţelor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., competentă să judece cauza în primă instanţă, faţă de natura infracţiunilor sesizate de către petiţionar, respectiv cele prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 C. pen., este Judecătoria Arad.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este investită legal să judece prezenta cauză, astfel că va permite plângerea formulată de petiţionarul P.V.P. la Judecătoria Arad, spre competentă soluţionare.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul P.V.P. la Judecătoria Arad, spre competentă soluţionare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 524/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 532/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
