ICCJ. Decizia nr. 317/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005), infracţiuni la regimul va

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 317/2014

Dosar nr. 4332/114/2011

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 209 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, împotriva sentinţei penale nr. 118 din 28 iunie 20912 a Tribunalului Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte, pe latură civilă, în sensul că a fost menţinută măsura sechestrului asupra sumelor 5 . 250 euro, aparţinând inculpatului D.C. şi respectiv a sumei de 38.500 RON, aparţinând inculpatului T.F.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.C., G.R., G.M., T.F. şi de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 118 din 28 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, în Dosarul nr. 4332/114/2011, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză.

I. În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare], cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D.C. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-au aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv pe perioada 10 mai 2011-30 august 2011.

S-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar în care se afla inculpatul D.C. conform art. 1605 alin. (6) C. proc. pen.

II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.R., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.R. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

III. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul G.M. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

IV. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.F., pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 [art. 270 alin. (2) în vechea reglementare] cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă calificată.

În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 33-art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai mare, urmând ca acesta să execute 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 2 ani.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

V. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.R., cu dublă cetăţenie română şi moldovenească, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat inculpata la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33-art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai mare, urmând ca aceasta să execute 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., inculpata va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

S-a dispus confiscarea ţigărilor găsite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare.

S-a dispus confiscarea sumelor de 5.250 euro aparţinând inculpatului D.C. (recipisa de consemnare din 21 decembrie 2009) şi de 38.500 RON, aparţinând inculpatului T.F., recipisa de consemnare din 18 decembrie 2009.

Au fost obligaţi inculpaţii D.C., G.M. G.R. şi T.F. în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON către D.N.A.O.V. prin Direcţia Regională Galaţi (din care G.R. şi G.M. până la concurenţa sumei de 228.982,35 RON, iar T.F. până la concurenţa sumei de 132.118,43 RON), la care se adaugă majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că inculpata C.R. a achitat întregul prejudiciu de 19.237 RON către D.G.F.P. Buzău.

S-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii, după rămânerea definitivă a hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului Buzău.

S-a menţinut sechestrul asigurator asupra unei vile cu dependinţe, şi garaj, situată în comuna M., localitatea F., Suceava aparţinând inculpatului G.R., asupra unei vile cu dependinţe situată în comuna M., localitatea F., judeţul Suceava, aparţinând inculpatului G.M. şi asupra garsonierei din Ploieşti aparţinând inculpatului T.F.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 18.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul G.M. şi la 300 RON onorariu apărător oficiu la instanţă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău din 6 iunie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi contrabandă cu ţigări în formă calificată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen., G.R., G.M., T.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la contrabandă cu ţigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 C. pen., C.R., pentru infracţiunile de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen., T.F. şi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen.

În fapt, inculpatul D.C., cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul în C., împreună cu numiţii C.D., „O.”, „N.”, (aceştia nefiind identificaţi), în perioada iulie-decembrie 2009, au efectuat numeroase transporturi de ţigări cu timbru de marcare al autorităţilor din Moldova şi Ucraina, cu autoturismul personal sau cu alte mijloace de transport, prin punctul de trecere a frontierei C.-S.-B. (conform menţiunilor din paşaport şi convorbirilor telefonice înregistrate), fără a le declara autorităţilor vamale, ţigări pe care le-au transportat la domiciliile inculpaţilor G.R. şi G.M. din comuna M., sat F., judeţ Suceava, conform comenzilor telefonice făcute de aceştia.

La data de 17 decembrie 2009, inculpatul D.C. a fost găsit la domiciliul lui G.R., autoturismul său fiind în garajul casei acestuia, iar aici şi în alte încăperi ale locuinţei au fost găsite impresionante cantităţi de ţigări (29.120 pachete ţigări) role şi saci menajeri pentru ambalarea şi depozitarea lor.

De asemenea, la locuinţa surorii inculpaţilor G., B.A., situată în apropiere, au fost găsite 11.633 pachete ţigări de contrabandă.

Inculpatul T.F. se aproviziona cu ţigări de la cei doi inculpaţi G. în urma discuţiilor telefonice avute cu aceştia, la percheziţiile domiciliare făcute la locuinţele sale sau ale rudelor lui, găsindu-se numeroase cantităţi de ţigări, iar în perioada august-decembrie 2009 acesta a revândut o parte din ţigările pe care le-a luat de la fraţii G., inculpatei C.R., aceasta vânzându-le prin firma sa SC C.I. SRL fără a le înregistra în evidenţele contabile.

La locuinţa şi în boxa subsolului din blocul inculpatei C.R. au fost găsite 1.836 pachete cu timbru de marcare al autorităţilor din Ucraina şi Moldova.

În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor instanţa a constatat că inculpatul D.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost dedus judecaţii. A arătat că, în 17 decembrie 2009, a fost supus unui control de poliţişti şi nu s-au găsit ţigări de contrabandă asupra sa, iar banii pe care îi avea nu proveneau din activitatea ilicită de care a fost acuzat, în acea zi mergând la familia G. deoarece dorea să cumpere o maşină.

Instanţa nu a putut reţine această apărare, ea fiind contrazisă de următoarele probe existente la dosarul cauzei: convorbiri telefonice, cele din 9, 15 noiembrie 2009, 7 şi 15 decembrie 2009 cu inculpaţii G.R. şi G.M. şi tatăl lor; declaraţii contradictorii (inculpatul D.C. declara ca nu îi văzuse pe fraţii G. până în acea zi, G.R. afirma că venise să îi aducă daruri copilului sau); D.C. a recunoscut iniţial că a avut telefonul cu nr. X1, cel de pe care au fost transcrise convorbirile telefonice, după care spune ca l-a pierdut apoi, prezentându-i-se înregistrările din care a rezultat aceeaşi voce atât înainte cât şi după data la care pretindea ca l-a pierdut, nu a mai dat declaraţii.

Potrivit declaraţiei de la instanţă, a intrat cu maşina în garaj, acolo s-au găsit ţigări la percheziţie. Cu ocazia judecării cererii de arestare preventivă a declarat că nu îi cunoaşte pe fraţii G. dar ca a intrat cu maşina în garaj, însă nu ştie cine i-a deschis; arată apoi că era sunat de fraţii G. care îi comandau diferite cantităţi de mere, nu ştie de ce G. a afirmat că intrase în garaj pentru a da daruri pentru fiul său: vize de intrare pe paşaport, a rezultat că venea aproape zilnic în lunile noiembrie-decembrie 2009.

Inculpatul G.R. iniţial a refuzat să dea declaraţii în faza de urmărire penală. Ulterior, a declarat că ţigările găsite la domiciliul său au fost cumpărate în decursul timpului de tatăl lui de la bazarul din Suceava pentru consumul familiei, susţinere contrazisă de înregistrările telefonice dar şi de o constatare logică, aceea că nu poţi avea pentru consumul familiei aproximativ 30.000 pachete ţigări.

Din convorbiri a rezultat că cei doi fraţi G. chemau periodic cumpărători pentru a prelua ţigările aduse, printre care şi T.F.

La instanţă (a declarat că nu îl cunoştea pe D.C., l-a văzut doar în ziua percheziţiei şi deşi „nu a deschis uşa garajului său şi a interzis şi tatălui său să intre cu persoane străine în lipsa sa, nu ştie cum a ajuns D.C. în garaj). A declarat că inculpatul D.C. i-a adus daruri deoarece „a presupus” pentru că în maşina la D.C. s-au găsit şampanie şi dulciuri; a achiziţionat ţigări din bazar pentru că se anunţau scumpiri şi dorea „să se asigure”, nu ştie ce înseamnă căpriţe, arătura, mătură deşi chiar el foloseşte aceste denumiri în convorbirile telefonice; a declarat că încearcă să ajute „mulţi oameni care cumpără ţigări din bazar găzduindu-i”; înregistrări telefonice G.R. cu T.F., G.M. şi cu alte persoane, „vine N., pleacă cu o maşină din Chişinău, face cam 3-4 ore, o maşină cu domnişoara (D.), îi spune fratelui său ca are musafiri ce l-au aprovizionat cu marfă de 90 milioane etc., proces-verbal de percheziţie domiciliară, ocazie cu care au fost găsite 29.120 pachete ţigări de diferite sortimente în garajul vilei şi într-un dormitor, precum şi 69 bucăţi role de scotch şi 17 role saci menajeri, o parte din ţigări fiind puse în saci sau punguliţe.

La locuinţa numitei B.A., sora inculpaţilor G. pachete ţigări, cu timbru de Moldova sau fără timbru, găsite într-o cămară şi un carneţel cu menţiuni despre ţigări, denumite „morcovi”, G.V., tatăl inculpaţilor G. declarând că îi aparţine.

Inculpatul G.M. s-a prevalat la urmărirea penală de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., refuzând să dea declaraţii. La instanţa a declarat că pe Darea l-a văzut prima dată chiar în ziua percheziţiei, nu îl cunoaşte pe T.F. şi nu a avut nicio convorbire telefonică legată de contrabandă de ţigări, nu cunoaşte nici măcar numărul său de telefon şi nici pe al fratelui său.

Apărarea sa a fost contrazisă de următoarele probe: convorbiri telefonice între G.R., G.M. şi furnizori de ţigarete din Republica Moldova, inclusiv cu D.C., aceştia direcţionând persoanele respective să vină cu ţigările către comuna M., sat F., şi în care se folosesc termeni codificaţi: căpriţe, tractoare, lemne, arătura, morcovi, doiniţa (…); discuţii telefonice între G.R. şi D.C. (nr. tel. X1- recunoscut de Darea, e marfă lipsă, să aibă grija de băieţi, interlocutorul îi spune că e la Chişinău, „ne vedem oricum”, deci se cunoşteau, convorbiri anterioare percheziţiei; la 7 decembrie 2009, discută cu o persoană despre faptul că „ţiganul i-a făcut o comandă de capre”; convorbiri despre caprite, preţuri, despre faptul că după C. s-a ţinut cineva (…); discuţii telefonice, după descoperirea activităţii infracţionale, în care fraţii G. îi reproşează lui T.F. că i-a demascat; declaraţie T.F. de la instanţă, recunoaşte că a cumpărat de la fraţii G., de la tatăl lor, iar în discuţiile telefonice le spunea ţigărilor tractoraşe, arătură (marca Y1) şi doiniţa (mărcii Y2), se întâlnea cu fraţii G. la intrarea în Suceava, în bazarul din Suceava sau în parcarea unui han din Suceava, uneori aceştia i-au adus ţigările în saci menajeri; convorbire G.M. nr. telefon X2, G.M. se interesează cât mai au până ajung, dacă i-a văzut poliţia, să dea maşina mai în faţa să descarce; discuţie între fraţii G., în care G.R. îl roagă pe G.M. să dea maşina mai în faţă că îl trimite de domnul D.C.; convorbire G.R. cu o altă persoană referitoare la N., la ţigări subţiri, cantităţi, la preţuri, îi dirijează pe traseu.

Convorbiri telefonice G.R. cu fratele său despre N., termeni codificaţi, despre preţuri jumătate-jumătate, transporturi, se interesează de mersul lucrurilor, unele discuţii au loc în timp ce inculpatul conduce autoturismul şi îi dirijează pe interlocutori spre locul de întâlnire.

Procesul-verbal de percheziţie domiciliară, efectuată la domiciliul lui G.R. consemnează că au fost găsite 29.120 pachete ţigări de diferite sortimente în garajul vilei şi într-un dormitor, precum şi 69 bucăţi role de scotch şi 17 role saci menajeri, o parte din ţigări fiind puse în saci sau punguliţe.

La locuinţa numitei B.A., sora inculpaţilor G., 11633 pachete ţigări, cu timbru de Moldova sau fără timbru, găsite într-o cămară şi un carneţel cu menţiuni despre ţigări, denumite „morcovi”, G.V., tatăl inculpaţilor G. declarând că îi aparţine.

T.F. a recunoscut că s-a aprovizionat cu ţigări cu timbru de marcare al autorităţilor din Republica Moldova şi Ucraina dar a susţinut că le-a cumpărat din bazarul din Suceava. Ulterior, după ce i s-au prezentat convorbiri telefonice, a recunoscut că a cumpărat şi de la G.R.

A fost găsit un bileţel la domiciliul lui T.F. cu mărci de ţigări, cantităţi şi sume de bani, unele menţiuni fiind radiate, recunoscând ca radierea se făcea după achitarea preţului şi că a vândut şi numitei C.R.

Activitatea sa infracţională a mai rezultat şi din următoarele probe : proces-verbal de urmărire din care a rezultat că T.F., într-o singură zi, 14 octombrie 2009, s-a deplasat cu autoturismul său, împreună cu concubina sa la 5 locaţii şi au lăsat câte 2 sau 4 saci menajeri plini; proces-verbal de urmărire din 10 noiembrie 2009, din care a rezultat că în acea zi, acelaşi inculpat, însoţit de concubina sa s-au deplasat la 2 locaţii din Ploieşti, la una lăsând 12 saci, iar la cealaltă 3 saci menajeri; convorbiri telefonice la care s-a făcut anterior referire.

La domiciliul lui din Ploieşti, str. C. au fost găsite 13.520 pachete de ţigări, 2 role de saci menajeri şi 38.500 RON ; la locuinţa concubinei lui, M.E.C. 4.943 pachete, diferite mărci; la domiciliul fratelui său, C.D.A., 5.960 pachete ţigări sortate şi puse în saci menajeri; la casa părintească din B., locuită de fratele său, M.M., 196 pachete cu timbru de Moldova şi 228 seturi de saci menajeri; la locuinţa numitului M.M.A. din Ploieşti 30 pachete, din convorbirile telefonice rezultând că T.F. le depozitase la el; la locuinţa şi în boxa de la subsolul blocului în care locuia C.R. au fost găsite 1.836 pachete cu timbru de Moldova şi Ucraina, rezultând din convorbiri ce le avea de la T.F.

C.R. a recunoscut că a cumpărat ţigări de contrabandă pe care le-a vândut pe tarabă, pe care o deţinea în piaţa D., ca administrator a SC C.I. SRL Buzău.

A arătat, în cursul urmăririi penale, că le lua de la o persoană pe nume „A.”, însă, din convorbirile telefonice înregistrate a rezultat că le lua de la T.F.

În faza cercetării judecătoreşti a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi nu doreşte să facă alte precizări.

Activitatea infracţională a inculpaţilor deduşi judecăţii a rezultat şi din alte probe: declaraţia lui G.V., tatăl inculpaţilor G.R. şi G.M., îl cunoştea pe D.C. din bazar îl cunoaşte şi pe T.F.; constatările Gărzii Financiare şi declaraţiile altor învinuiţi cercetaţi în cauza şi faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală; procesul-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare; se aprovizionează de la fraţii G. din Suceava, livrările se fac pe timp de noapte, membri familiei G. asigurau traseul cu maşinile proprietate.

În drept, inculpaţii s-au făcut vinovaţi de următoarele infracţiuni: D.C., contrabandă cu ţigări în formă calificată, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; G.R., G.M., complicitate la contrabandă cu ţigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; T.F. pentru complicitate la contrabandă cu ţigări în formă calificată, prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen.; C.R. pentru infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 C. pen.

Prin apărător, inculpatul D.C. a solicitat : achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, nerezultând ca a introdus de fiecare dată ţigări a căror valoare era mai mare de 20.000 RON); achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006 în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., nerezultând că a introdus ţigări împreună cu ceilalţi inculpaţi, aceştia având calitatea de complici şi nu de coautori pentru a se putea reţine formă calificată); achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, el nefiind iniţiatorul grupului, necunoscând activităţile grupului.

În subsidiar, a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere participarea sa la întregul proces penal, trecerea unei perioade mari de timp de la constatarea faptelor, faptul că soţia sa este grav bolnavă.

În latură civilă a solicitat a nu răspunde întrucât nu există prejudiciu, mărfurile nefiind introduse în circuitul comercial, fiind confiscate.

Inculpaţii G.R. şi G.M. au solicitat achitarea pentru infracţiunea de complicitate la contrabandă calificată întrucât din nicio probă nu a rezultat că l-au ajutat pe inculpatul D.C. să treacă peste frontieră ţigări nesupuse controlului şi taxelor vamale, că ar fi făcut parte dintr-un grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003, mărfurile au fost confiscate şi nu există prejudiciu; în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 861C. pen.

Inculpatul T.F. a susţinut că, în sarcina sa, nu poate fi reţinută decât infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, nu a făcut parte din vreun grup infracţional şi nu a ajutat pe nimeni să introducă în ţară ţigări ce nu au fost supuse controlului vamal ; în latura civilă, nu poate răspunde întrucât ţigările au fost confiscate astfel că nu există prejudiciu.

Inculpata C.R., prin apărător, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen. întrucât a achitat prejudiciul produs statului prin neplata impozitelor şi taxelor datorate .

Apărătorii inculpaţilor, cu excepţia inculpatei C.R., au susţinut că cel mult poate fi vorba de contrabandă simplă, şi au solicitat o schimbare a încadrării juridice, ulterior achitarea pentru că nu s-a dovedit că valoarea în vamă la un transport depăşea 20.000 RON.

Instanţa, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă calificată (fapta săvârşită de două sau mai multe persoane) în contrabandă simplă.

Într-adevăr, nu s-a putut reţine această încadrare dacă inculpatul D.C. ar fi autor, iar inculpaţii G. şi T.F. complici, însă instanţa nu a avut în vedere această situaţie de fapt ci împrejurarea că inculpatul D.C. a săvârşit fapta împreună cu alte persoane ca autori şi care nu au fost trimişi în judecată (C.D., „Oli”, „N.”), rezultând fără dubiu aceasta situaţie din convorbirile telefonice şi din împrejurarea că C.D. a fost găsit împreuna cu inculpatul D.C. la domiciliul inculpatului G. în ziua efectuării percheziţiei domiciliare.

Prin urmare, instanţa a reţinut coautoratul în sarcina inculpatului D.C. şi a celorlalţi, (nu a complicilor din dosar) acesta fiind motivul pentru care încadrarea corectă este de contrabandă calificată şi de complicitate în sarcina inculpaţilor G. şi T.F., constând în „ajutorul” dat prin înlesnirea valorificării, ştiind că acestea provin din contrabandă, la momentul săvârşirii faptelor, în 2009, neexistând art. 270 alin. (3) (o tăinuire din contrabandă), acest text fiind introdus în iunie 2010 prin O.U.G. nr. 54/2010.

Cu privire la faptul că nu s-a dovedit că, la un singur transport valoarea în vamă depăşea 20.000 RON instanţa a constatat că, la momentul săvârşirii faptelor, textul în vigoare, art. 270 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 291/2009, privind aprobarea O.U.G. nr. 33/2009 pentru completarea art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României publicată în M. Of. nr. 645/1.10.2009, avea următorul cuprins: „(2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.” Lit. b), cu privire la introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite (…) a fost introdus în iunie 2010 prin O.G. nr. 54/2010. Prin urmare, anterior acestei date, răspunderea penală pentru această variantă putea fi atrasă de formă continuată a infracţiunii cu privire la o valoare totală şi care, în speţă este reţinută.

Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 s-a constatat de instanţă că ele nu există.

Pentru existenţa grupului infracţional organizat, art. 7, s-a impus ca inculpaţii să aibă roluri clare, prestabilite, grupul să aibă o organizare precisă, o conducere care să dispună şi membri care să execute, precum şi existenţa unei colaborări, nu ocazionale, pentru săvârşirea de infracţiuni grave.

Ori, în speţă, nu avem decât o simplă complicitate a celorlalţi la infracţiunea de contrabandă săvârşită de inculpatul D.C. împreună cu alte persoane, fiecare fiind de fapt interesat de „propria afacere” din care să iasă un profit.

Nu a putut fi reţinută nici infracţiunea prevăzută de art. 8, fiind vorba doar de o colaborare ocazională pentru ca fiecare inculpat să câştige o suma de bani din activitatea desfăşurată .

În concluzie, reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa i-a condamnat la pedepse cu închisoarea, cu executare, cu excepţia inculpatei C.R., pentru care a făcut aplicarea art. 81 C. pen.

La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere gravitatea faptelor comise şi, în mod deosebit, împrejurarea ca inculpaţii, cu excepţia inculpatei C.R., nu au depus nici un efort pentru achitarea prejudiciului. Argumentul contrar ce a stat la baza aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. pentru această inculpată, dispoziţii ce ar fi putut fi aplicate şi celorlalţi inculpaţi dacă acopereau prejudiciul şi dacă ar fi recunoscut săvârşirea faptelor.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante judiciare pentru considerentul arătat anterior dar, având în vedere lipsa antecedentelor penale, s-a orientat către minimele prevăzute de textele de lege.

S-a constatat sechestrul asigurator, confiscând sumele ridicate în cursul urmăririi penale şi ţigările confiscate.

În legătură cu latura civilă, A.N.A.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 454.549,11 RON cu majorările de întârziere.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C.R., D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu 17.661,36 RON şi aceeaşi sumă la urmărirea penală. Ulterior, a solicitat suma de 19.237 RON, inculpata achitând-o în întregime la 15 septembrie 2011 conform chitanţei.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar potrivit acesteia, inculpaţii vor răspunde civil după cum urmează: inculpaţii D.C., G.M., G.R. şi T.F. în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON către D.N.A.O.V. prin Direcţia Regională Galaţi (din care G.R. şi G.M. până la concurenţa sumei de 228.982,35 RON, iar T.F. până la concurenţa sumei de 132.118,43 RON), la care se adăuga majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului, conform cererii parii civile.

S-a precizat că expertiza s-a efectuat doar pe cantităţile găsite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare, din acest punct de vedere neexistând obiecţiuni din partea inculpaţilor.

S-a susţinut că, fiind confiscate, inculpaţii nu au putut fi obligaţi la valoarea în vamă a pachetelor de ţigări. Aceasta susţinere s-a întemeiat corect pe dispoziţiile legale numai că, în lucrarea întocmită expertul nu a însumat şi valoarea în vamă, făcând astfel un calcul corect al prejudiciului.

Inculpaţii însă au trebuit să suporte accizele, taxele vamale, TVA, având în vedere că mărfurile au fost introduse în circuitul comercial, potrivit art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

Datoria vamală la import ia naştere şi prin: introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

Debitorii sunt : persoana care introduce ilegal mărfurile în cauză; orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie că o astfel de introducere este ilegală.

În raport de aceste dispoziţii în mod cert că inculpaţilor li se aplică prevederile legale arătate anterior.

În ceea ce priveşte T.V.A., inculpatul T.F. a susţinut că nu poate fi obligat la această taxă.

Potrivit art. 125 şi art. 1251 C. fisc., TVA este un impozit indirect şi se aplică şi produselor accizabile. Art. 144 arată că sunt scutite de taxă mărfurile ce sunt plasate în regim de antrepozit vamal. Cum ţigările, în această cauză, nu au fost plasate în regim de antrepozit vamal a rezultat că inculpaţii trebuie să suporte şi plata acestei taxe.

La stabilirea acestei obligaţii, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 86/2006, care arată că „dispoziţiile privind plata drepturilor de import (dispoziţiile ce se aplică persoanelor ce introduc ilegal mărfuri sau care a deţinut sau cumpărat mărfurile ştiind ca au fost introduse ilegal, conform art. 224 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006) (…) se aplică în mod corespunzător şi pentru TVA şi accize”.

În concluzie, inculpaţii au eludat prevederile legale privind produsele accizabile, motiv pentru care ei trebuie să suporte toate taxele ce s-ar fi plătit în condiţii de legalitate şi de care statul a fost prejudiciat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, inculpaţii D.C., G.R., G.M., T.F. şi partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galaţi, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, după cum urmează:

În apelul declarat D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, a arătat că:

- în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra menţinerii măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparţinând inculpatului D.C. şi 38.500 RON, aparţinând inculpatului T.F. deşi, a dispus confiscarea specială a acestor sume de bani de la cei doi inculpaţi;

- în mod eronat instanţa de fond a fixat cuantumul despăgubirilor civile datorate de inculpaţii G.R. şi G.M., către partea civilă pentru prejudiciile pe care le-au cauzat bugetului de stat;

- în mod nelegal Tribunalul Buzău i-a achitat pe inculpaţii D.C., G.R., G.M., T.F. şi C.R., pentru una dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cazul inculpaţilor D.C., G.R., G.M. şi T.F. şi respectiv, pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind pe inculpaţii C.R. şi T.F.

În apelul său, inculpatul D.C. a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât, faptele nu au fost săvârşite de acesta, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În acelaşi timp, într-un subsidiar îndepărtat dacă se va considera că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost dedus judecăţii, a solicitat ca la individualizarea pedepselor să se reţină dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere.

În apelurile lor inculpaţii G.R. şi G.M., au solicitat, în esenţă, schimbarea încadrării juridice a faptelor din contrabandă calificată în contrabandă simplă, iar la individualizarea pedepselor reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, conform art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

În apelul său, inculpatul T.F., a solicitat, în esenţă, reţinerea dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., deoarece a recunoscut faptele pentru care a fost dedus judecăţii, iar la individualizarea pedepselor reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare conform art. 76 C. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante urmează să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art. 861 C. pen.

În acelaşi timp, inculpatul T.F. a arătat că, prejudiciul este corect stabilit şi a mai solicitat ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală asupra garsonierei din Ploieşti.

În apelul declarat, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. GALAŢI, a arătat că, în mod greşit prima instanţă a redus cuantumul despăgubirilor civile de la suma de 454.459,11 RON, la suma de 317.474,78 RON sumă la care trebuie să se adauge penalităţi şi majorări de întârziere până la data efectuării integrale a plăţii, conform prevederilor C. proc. fisc., motiv pentru care solicită obligarea inculpaţilor la plata sumei cu care iniţial s-a constituit parte civilă.

Curtea examinând hotărârea recurată în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, actele şi lucrările dosarului şi motivele invocate în apelurile declarate a constatat că, apelul parchetului este întemeiat, iar apelurile declarate de inculpaţi şi partea civilă sunt nefondate.

I. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, Curtea a constatat că, acesta este întemeiat numai în ceea ce priveşte faptul că, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra menţinerii măsurii sechestrului asigurător cu referire la sumele aparţinând inculpaţilor D.C. şi T.F.

Este adevărat că, în faza de urmărire penală s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparţinând inculpatului D.C. şi 38.500 RON aparţinând inculpatului T.F., sume rezultate din săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost deduşi judecăţii.

Deşi, s-a dispus confiscarea specială a acestor sume de bani de la cei doi inculpaţi în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în mod greşit Tribunalul Buzău, nu a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra acestor sume de bani care erau indisponibilizate prin ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din 28 februarie 2011.

S-a apreciat că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 163 alin. (1), art. 347 alin. (3) şi art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

Sub acest aspect apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, a fost admis, a fost desfiinţată în parte în latură civilă sentinţa penală nr. 118 din 28 iunie 2012, a Tribunalului Buzău, în sensul că, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro, aparţinând inculpatului D.C. şi respectiv, a sumei de 38.500 RON aparţinând inculpatului T.F.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel invocat de parchet, respectiv că, în mod eronat instanţa de fond a fixat cuantumul despăgubirilor civile datorate de inculpaţii G.R. şi G.M., către partea civilă pentru prejudiciile pe care le-au cauzat bugetului de stat, Curtea a constatat că, în cauză s-a dispus şi efectuat o expertiză contabilă, iar potrivit acesteia inculpaţii au fost obligaţi să răspundă în solidar la plata sumei totale de 317.474,78 RON, către partea civilă sumă din care inculpaţii G.R. şi G.M., urmează să răspundă până la concurenţa sumei de 228.982,35 RON, în timp ce inculpatul T.F. până la concurenţa sumei de 132.118,43 RON, la care se adaugă majorări de întârziere până la achitarea integrală a debitului conform cererii părţii civile.

Fiind o probă ştiinţifică efectuată pe cantităţile găsite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare şi asupra căreia nu au existat obiecţiuni, Curtea a reţinut că prejudiciul a fost corect stabilit.

Cel de al treilea motiv de apel invocat de parchet a vizat greşita achitare a inculpaţilor D.C., G.R., G.M., T.F. şi C.R., pentru una din infracţiunile reţinute în sarcina lor, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în cazul inculpaţilor D.C., G.R., G.M. şi T.F., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inculpaţii C.R. şi T.F. Curtea a constatat că aceste infracţiuni nu există şi că în mod corect prima instanţă a apreciat că pentru existenţa grupului infracţional organizat conform art. 7 se impunea ca inculpaţii să aibă roluri clare, prestabilite, grupul să aibă o organizare precisă, o conducere care să dispună şi membrii care să execute, precum şi existenţa unei colaborări permanente, nu ocazionale, pentru săvârşirea de infracţiuni grave, ori în speţă nu există decât o simplă complicitate a celorlalţi la infracţiunea de contrabandă săvârşită de inculpatul D.C., împreună cu alte persoane (neindentificate până în prezent), fiecare dintre inculpaţi fiind de fapt interesat de „propria afacere” din care să iasă un profit.

În acelaşi sens, nu a fost reţinută nici infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind vorba doar de o colaborare ocazională, pentru care fiecare inculpat să câştige o sumă de bani din activitatea desfăşurată.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003.

II. Cu privire la apelul declarat de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galaţi.

Curtea a constatat că apelul este declarat în termen. Aşa cum de altfel s-a arătat la pct. I, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar latura civilă a cauzei a fost soluţionată în conformitate cu concluziile acestei expertize.

Prin urmare, motivul de apel invocat de partea civilă în sensul că, inculpaţii trebuiau obligaţi la plata sumei de 454.549,11 RON la care se adaugă penalităţi şi majorări de întârziere până la data efectuării integrale a plăţii nu are suport probator şi corespondent în expertiza contabilă menţionată, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a constatat, în acest context, că, inculpata C.R. a achitat integral suma de 19.237 RON către D.G.F.P. Buzău.

Aşa fiind, apelul declarat de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. Galaţi, a fost respins ca nefondat în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

III. Cu privire la apelul declarat de inculpatul D.C.

În apelul său, inculpatul D.C. a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât, faptele nu au fost săvârşite de acesta, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât, faptelor le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În acelaşi timp, într-un alt subsidiar, dacă se va considera că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost dedus judecăţii, a solicitat ca la individualizarea pedepselor să se reţină dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere.

Instanţa de control judiciar a apreciat că situaţia de fapt în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.C. a fost corect reţinută de prima instanţă şi pe larg descrisă, în sensul că, acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată împreună cu alte persoane neidentificate până la momentul soluţionării acestei cauze.

Probele administrate în cauză, în principal convorbirile telefonice cu ceilalţi coinculpaţi, dar şi cu persoanele neidentificate, respectiv „C.D.”, „O.”, „N.”, confirmă din plin săvârşirea acestei infracţiuni astfel încât, s-a apreciat că nu se impune achitarea inculpatului aşa cum de altfel acesta a solicitat.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, pericolul social creat, dispoziţiile art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare a pedepsei, cuantumul prejudiciului, circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar şi împrejurarea că nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, deşi, din întregul material probatoriu administrat în cauză, rezulta cu certitudine săvârşirea acesteia.

În atare situaţie, în mod corect prima instanţă a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, apreciind că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.C., nu se impune achitarea acestuia pentru infracţiunea de contrabandă calificată şi nici reţinerea circumstanţelor atenuante personale astfel cum s-a solicitat, cu consecinţa reindividualizării pedepsei şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. pro. pen. apelul a fost respins ca nefondat.

IV. Cu privire la apelurile declarate de inculpaţii G.R. şi G.M.

În apelurile lor, inculpaţii G.R. şi G.M. au solicitat, în esenţă, schimbarea încadrării juridice a faptelor din contrabandă calificată în contrabandă simplă, iar la individualizarea pedepselor reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, conform art. 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea condiţionată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de contrabandă calificată în infracţiunea de contrabandă simplă şi respectiv, complicitate la contrabandă simplă, Curtea a constatat că, prima instanţă în mod corect a reţinut coautoratul în sarcina inculpatului D.C. la contrabandă calificată, infracţiunea fiind săvârşită împreună cu alte persoane neidentificate.

Prin urmare, încadrarea corectă şi în opinia instanţei de control judiciar este de contrabandă calificată şi respectiv, de complicitate la infracţiunea de contrabandă calificată în sarcina inculpaţilor G.R. şi G.M., constând în „ajutorul” dat prin înlesnirea valorificării ţigărilor ştiind că acestea provin din contrabandă.

În atare situaţie, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a arătat că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor G., prima instanţă a avut în vedere gravitatea faptelor comise, cuantumul prejudiciului, dispoziţiile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei, împrejurarea că inculpaţii nu au depus nici un efort pentru achitarea prejudiciului, dar şi circumstanţele personale ale acestora, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi se află la primul conflict cu legea penală, sens în care a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare. În atare situaţie, s-a avut în vedere faptul că, scopul preventiv educativ al pedepselor aplicate în sensul dispoziţiilor art. 52 C. pen., poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite.

Aşa fiind, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., apelurile declarate de inculpaţii G.R. şi G.M., au fost respinse ca nefondate.

V. Cu privire la apelul declarat de inculpatul T.F.

În apelul său, inculpatul T.F., a solicitat, în esenţă, reţinerea dispoziţiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen., deoarece a recunoscut faptele pentru care a fost dedus judecăţii, iar la individualizarea pedepselor reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare conform art. 76 C. pen., iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante urmează să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art. 861 C. pen.

În acelaşi timp inculpatul T.F. a arătat că, prejudiciul este corect stabilit şi a mai solicitat ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală asupra garsonierei din Ploieşti.

Conform art. 3201alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că inculpatul T.F., nu a solicitat primei instanţe să se facă aplicarea dispoziţiilor acestui text de lege, chiar dacă a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost dedus judecăţii.

În atare situaţie, Curtea a apreciat că nu poate reţine în favoarea acestui inculpat dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., întrucât pe de o parte, s-a trecut de momentul procesual până la care se putea solicita acest lucru, iar pe de altă parte, în cauză s-a mers pe procedura de drept comun şi nu cea simplificată, fiind administrate probatorii în faza de judecată, la prima instanţă.

La individualizarea pedepselor Tribunalul Buzău a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, pericolul social creat, circumstanţele personale ale inculpatului, fiind la primul conflict cu legea penală, cuantumul prejudiciului care nu este recuperat, dar şi împrejurarea că a recunoscut şi regretat faptele comise.

În raport de aceste criterii de individualizare, prima instanţă a aplicat inculpatului pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, apreciind, în mod corect, că scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante aplicate corespunde dispoziţiilor art. 52 C. pen.

În atare situaţie, Curtea a constatat că, nu este posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., în raport de cuantumul pedepsei.

Cu privire la motivul de apel referitor la ridicarea sechestrului instituit de organul de urmărire penală pe garsoniera din Ploieşti, proprietatea inculpatului T.F., Curtea a apreciat că şi acest motiv de apel este nefondat, atâta vreme cât inculpatul nu a acoperit prejudiciul cauzat părţii civile.

Aşa fiind, pe cale de consecinţă, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul T.F., ca nefondat.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, împotriva sentinţei penale nr. 118 din 28 iunie 2012, a Tribunalului Buzău, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură civilă în sensul că, a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 5.250 euro aparţinând inculpatului D.C. şi respectiv, a sumei de 38.500 RON, aparţinând inculpatului T.F.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii D.C., G.R., G.M. şi T.F. şi de partea civilă A.N.A.F., A.N.V., D.N.A.O.V. GALAŢI, împotriva aceleiaşi sentinţe.

La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie şi de nelegalitate, sens în care, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., prin D.N.A.O.V. Galaţi şi inculpaţii D.C., G.R., G.M. şi T.F.

Motivele de recurs au fost consemnate pe larg în încheierea de la 16 ianuarie 2014.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de instanţă constată următoarele:

În ceea ce priveşte recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Parchetul a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală pentru greşita achitare a inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, cazul de casare fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Eroarea gravă de fapt, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.

În mod corect au apreciat cele două instanţe, cea de fond şi cea de apel că din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea condiţiilor pentru participaţia constituită sau legală, în sensul că nu se poate vorbi de un grup infracţional organizat, cu o structură şi organizare bine determinate şi cu membrii care să deţină roluri precise în cadrul grupului, astfel încât să se poată reţine art. 7 sau art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru participaţia penală, astfel încât în mod corect a fost reţinut autoratul la infracţiunea de contrabandă şi complicitate la această infracţiune pentru ceilalţi inculpaţi.

Parchetul a mai criticat hotărârea instanţei de apel pentru greşita fixare a cuantumului despăgubirilor civile datorate de inculpaţii G.R. şi G.M. către partea civilă, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Curtea constată însă că asemenea critică nu se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. „hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii” şi nici în alt caz de casare expres prevăzut de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.

Inculpatul D.C. a solicitat achitarea în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, pct. 14 şi pct. 172C. proc. pen.

Înalta Curte constată că solicitarea privind achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu se poate circumscrie nici un caz de casare.

Deşi a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul nu a arătat care sunt elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă ce nu sunt îndeplinite în cauză.

Curtea constată că sub acest aspect, cele două instanţe au indicat pe larg faptele reţinute în sarcina inculpatului şi în mod corect au stabilit încadrarea juridică şi vinovăţia în sarcina acestuia pentru infracţiunea de contrabandă.

În ceea ce priveşte reindividualizarea pedepsei, Curtea constată că în raport de gravitatea faptelor comise, de durata în timp a săvârşirii acestora, de gradul de participare a inculpatului, pedeapsa este adecvată şi nu se impune reindividualizarea acesteia.

Inculpaţii G.R. şi G.M. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi pct. 17 C. proc. pen. şi au solicitat reţinerea infracţiunii de contrabandă în forma simplă, arătând că în mod greşit au fost reţinute în formă calificată şi redozarea pedepselor aplicate.

Deşi inculpaţii au arătat că doar în sarcina inculpatului D.C. s-a reţinut că s-ar fi sustras de la plata accizelor, şi ca atare doar în cazul acestuia ar trebui reţinută infracţiunea de contrabandă calificată, Înalta Curte constată că cei doi recurenţi inculpaţi sunt complici la infracţiunea săvârşită de inculpatul D.C. şi ca atare răspund solidar cu acesta pentru prejudiciul creat. De aceea, nu se poate vorbi de un prejudiciu corespunzător faptelor fiecărui inculpat, iar o schimbare a încadrării juridice nu se impune.

În ceea ce priveşte solicitarea celor doi inculpaţi, de reindividualizare a pedepsei, Curtea constată că pedepsele aplicate sunt adecvate gravităţii faptelor, aspectului că infracţiunea a fost reţinută în formă continuată, prejudiciului produs, motiv pentru care nu se va dispune reindividualizarea acestora.

Inculpatul T.F. a criticat decizia pentru că în mod greşit nu au fost reţinute dispoziţiile art. 3201C. proc. pen. şi a solicitat redindividualizarea pedepsei.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. până la momentul procesual impus de lege, ca atare solicitarea sa ulterioară nu poate fi avută în vedere.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Curtea constată că aceasta corespunde exigenţelor impuse de prevenţia generală şi cea specială şi nu se impune redozarea acesteia.

Partea civilă a criticat decizia atacată pentru faptul că nu au fost acordate despăgubiri civile în sumă de 454.459,11 RON, aşa cum au fost solicitate, ci în sumă de 371.474,78 RON.

Înalta Curte constată că nu există un caz de casare în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. care să permită analizarea acestei critici, motiv pentru care recursul formulat este nefondat.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., prin D.N.A.O.V. Galaţi şi de inculpaţii D.C., G.R., G.M. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 209 din 12 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpata C.R.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Va obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.R., în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă A.N.A.F., A.N.V., prin D.N.A.O.V. Galaţi şi de inculpaţii D.C., G.R., G.M. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 209 din 12 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpata C.R.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.R., în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 34/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare...  ICCJ. Decizia nr. 27/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 317/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005), infracţiuni la regimul va