ICCJ. Decizia nr. 34/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 34/2014
Dosar nr.7883/260/2011
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2014
Asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218/D din 10 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, în Dosarul nr. 7883/260/2011 s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost admise, în parte, pretenţiile civile formulate de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G. F.P.S. Bacău şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Comăneşti, la plata sumei de 193.625 RON cu dobânzile şi penalităţile aferente creanţei bugetare principale, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a debitului, către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P.S. Bacău.
S-a dispus înregistrarea în contabilitatea SC N. SRL a următoarelor facturi: X1 din 24 noiembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA Dărmăneşti, X2 din 25 decembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA, X3 din 14 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X4 din 25 ianuarie 2000, acelaşi beneficiar, X5 din 29 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X6 din 25 februarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X7 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X8 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X9 din 19 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X10 din 22 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X11 din 23 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X12 din 25 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X13 din 28 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X14 din 29 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X15 din 5 iulie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X16 din 27 septembrie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X17 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X18 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X19 din 15 noiembrie 2000, beneficiar SC G. SRL Oneşti, X20 din 30 noiembrie 2000, beneficiar SC M. SA Comăneşti, X21 din 2 decembrie 2000, beneficiar SC T. SRL Huşi, X22 din 20 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X23 din 27 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X24 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X25 din 23 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X26 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X27 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X28 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X29 din 10 noiembrie 2000, X30 din 13 noiembrie 2000, X31 din 15 noiembrie 2000, X32 din 24 noiembrie 2000, X33 din 20 noiembrie 2000, X34 din 2 decembrie 2000, X35 din 7 decembrie 2000, X36 din 19 decembrie 2000, X37 din 22 decembrie 2000, X38 din 28 decembrie 2000, beneficiar SC A.T.S. SA Feteşti.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales şi, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Moineşti, pronunţată în Dosarul nr. 5016/2003, în baza art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din art. 12 Legea nr. 87/994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., inculpatul M.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 13 Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele susmenţionate în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 112 lit. c) C. pen. coroborat cu art. 115 C. pen., a fost interzis inculpatului dreptul de a mai deţine ocupaţia de administrator.
A fost dispusă înregistrarea în contabilitatea SC N. SRL a următoarelor facturi: X1 din 24 noiembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA Dărmăneşti, X2 din 25 decembrie 1999, beneficiar SC M.F. SA, X3 din 14 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X4 din 25 ianuarie 2000, acelaşi beneficiar, X5 din 29 ianuarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X6 din 25 februarie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X7 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X8 din 8 martie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X9 din 19 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X10 din 22 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X11 din 23 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X12 din 25 mai 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X13 din 28 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X14 din 29 iunie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X15 din 5 iulie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X16 din 27 septembrie 2000, beneficiar SC A. SA Slobozia, X17 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X18 din 31 octombrie 2000, beneficiar SC A.L.D.P. SA Bacău, X19 din 15 noiembrie 2000, beneficiar SC G. SRL Oneşti, X20 din 30 noiembrie 2000, beneficiar SC M. SA Comăneşti, X21 din 2 decembrie 2000, beneficiar SC T. SRL Huşi, X22 din 20 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X23 din 27 decembrie 2000, beneficiar SC M.F. SA, X24 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X25 din 23 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X26 din 24 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X27 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X28 din 26 octombrie 2000, beneficiar SC M.C. SRL Bucureşti, X29 din 10 noiembrie 2000, X30 din 13 noiembrie 2000, X31 din 15 noiembrie 2000, X32 din 24 noiembrie 2000, X33 din 20 noiembrie 2000, X34 din 2 decembrie 2000, X35 din 7 decembrie 2000, X36 din 19 decembrie 2000, X37 din 22 decembrie 2000, X38 din 28 decembrie 2000, beneficiar SC A.T.S. SA Feteşti, Ialomiţa.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul M.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Comăneşti, la plata către partea civilă a sumei de 3.219.408.049 ROL reprezentând contravaloare prejudiciu.
S-a mai reţinut că în cauza menţionată, inculpatul M.I. a fost judecat în lipsă, hotărârea de condamnare rămânând definitivă prin neapelare.
Întrucât mandatul de executare a pedepsei închisorii din 1 martie 2004 nu a putut fi pus în executare, inculpatul M.I. nefiind în ţară, la data de 23 iunie 2008, pe numele condamnatului M.I. s-a emis mandat european de arestare.
În baza acestui mandat, condamnatul M.I. a fost arestat pe teritoriul Spaniei, în vederea predării în România, la data de 13 martie 2011, predarea efectivă realizându-se la data de 10 octombrie 2011.
Cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.I. la data de 19 octombrie 2011, iniţial înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 7883/260/201 la fost declinată, spre competentă soluţionare, prin sentinţa penală nr. 562 din 28 noiembrie 2011, la Tribunalul Bacău, secţia penală.
Argumentele soluţiei de declinare au vizat modificarea competenţei materiale a judecătoriilor şi a tribunalelor, operată prin Legea nr. 202/2010.
Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia penală, formând obiectul Dosarului nr. 7883/260/2011.
În procedura de rejudecare după extrădare, tribunalul a procedat mai întâi la audierea inculpatului luând act de faptul că acesta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201C. proc. pen., recunoscând învinuirile ce i se aduc prin rechizitoriu şi solicitând ca judecarea sa să se realizeze pe baza probelor de la urmărirea penală.
Ca urmare, luând act şi de faptul că inculpatul a formulat obiecţiuni cu privire la valoarea prejudiciului şi la modul de calcul a acestuia, instanţa a apreciat că, pentru buna soluţionare a cauzei, se impune disjungerea laturii penale de cea civilă şi soluţionarea cu prioritate a laturii penale.
Procedând în acest fel, prin sentinţa penală nr. 218/D din 10 septembrie 2012 Tribunalul Bacău, secţia penală a dispus următoarele:
În temeiul art. 5221 C. proc. pen. şi art. 406 C. proc. pen. a fost admisă cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 266 din 11 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Moineşti în Dosarul nr. 5016/2003 şi în consecinţă:
S-a anulat sentinţa penală nr. 266 din 11 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Moineşti în Dosarul nr. 5016/2003, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.
În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 3201C. proc. pen. a fot condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului M.I. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei accesorii.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
S-a constatat că, prin punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 1 martie 2004 emis de Judecătoria Moineşti, inculpatul a executat perioada de la 13 martie 2011-10 octombrie 2011 pe teritoriul Spaniei, şi de la 11 octombrie 2011, când a intrat pe teritoriul României, la zi.
S-au anulat vechile forme de executare emise în baza sentinţei penale nr. 266 din 11 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Moineşti în Dosarul nr. 5016/2003 şi s-a dispus emiterea de noi forme de executare.
În temeiul art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei în vederea efectuării de probatorii, fixându-se la data de 4 octombrie 2012.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a hotărârii să se comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului acesteia.
Rămânând în continuare investit cu judecarea laturii civile a cauzei, Tribunalul Bacău a dispus efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele: stabilirea prejudiciului cauzat prin neintroducerea în contabilitate a facturilor care se află la dosarul cauzei, şi după stabilirea bazei de impozitare, stabilirea TVA-ului şi impozitului aferent acestui prejudiciu.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză s-a constatat că obligaţia de plata rezultată din neînregistrarea în contabilitate a facturilor aflate la dosarul cauzei, corespunzătoare bazei de impozitare de 4.296.445.348 ROL (429.644 RON), este în sumă totală de 1.936.252.633 ROL, respectiv 193.625 RON, compunându-se din: 81.717 RON, taxa pe valoare adăugată şi 111.908 RON, impozitul pe profit.
Împotriva acestora concluzii, inculpatul, prin apărător ales, a formulat obiecţiuni, arătând că în mod greşit s-a considerat ca bază de impozitare valoarea facturilor ce nu au fost introduse în contabilitate, ca şi cum societatea nu ar fi avut activitate în acea perioadă.
S-a mai arătat că, în condiţiile în care societatea a avut într-adevăr activitate, modalitatea de calcul ar fi trebuit să fie prin majorarea fictivă a veniturilor societăţii, prin introducerea facturilor neînregistrate în contabilitate, urmată de scăderea cheltuielilor societăţii urmând ca abia apoi, la această sumă finală, să se calculeze impozitul şi respectiv TVA-ul.
Expertul a menţionat că este de acord cu susţinerile inculpatului, însă numai în condiţiile în care acesta va depune la dosar documente care să ateste tranzacţii similare din aceleaşi perioade fiscale.
Pe baza actelor şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu nr. 142/P/2001 din 15 septembrie 2003 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut că M.I. a fost administrator la SC N. SRL Comăneşti, calitate în care a efectuat diverse tranzacţii comerciale vânzând combustibil (păcură CLU), piese auto şi alte bunuri. Pentru a se sustrage obligaţiilor fiscale care îi reveneau, M.I. a hotărât să nu ţină evidenţă contabilă corespunzătoare şi să nu înregistreze facturile fiscale întocmite cu ocazia livrării unor mărfuri.
În baza acestei rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie 1999-decembrie 2000, inculpatul a emis către SC M.F. SA Dărmăneşti, SC A.L.D.P. SA Bacău, SC A. SA Slobozia, SC G. SRL Oneşti, SC L.C. SRL Bacău, Cooperativa Meşteşugărească SC M. SA Comăneşti, un număr de 26 facturi fiscale în valoare de 3.794.587.000 ROL care nu au fost înregistrate în contabilitate.
Ulterior, în anul 2002, SC N. SRL Comăneşti a livrat către SC A.T.S. SA Feteşti combustibil CLU tip 3 neînregistrând în contabilitate cele 10 facturi fiscale întocmite, în valoare de 1.437.853.108 ROL.
Garda Financiară Bacău, în urma controalelor efectuate a întocmit procesele-verbale din 30 aprilie 2001, din 25 iunie 2001 şi din 6 decembrie 2002, constatând că prejudiciul total produs de M.I. este de 3.219.408.049 ROL şi se compune din: 1.232.824.093 ROL impozit pe profit neînregistrat; 926.978.009 ROL taxa pe valoare adăugată neînregistrată; 577.931.212 ROL majorări de întârziere pentru nevirarea în termen a impozitului pe profit; 461.684.735 ROL majorări de întârziere pentru nevirarea în termen a TVA.
În cadrul procedurii de rejudecare după extrădare, în raport de manifestarea de voinţă a inculpatului care a invocat art. 3201 C. proc. pen., s-a reţinut ca situaţie de fapt cea prezentată în rechizitoriu, cu excepţia actelor materiale privind cele 10 facturi fiscale emise de SC N. SRL Comăneşti către SC A.T.S. SA Feteşti, care au fost apreciate ca fiind rezultatul unei erori de dactilografiere, dat fiind faptul că facturile în discuţie au fost emise în cursul anului 2000.
În drept, faptele comise de inculpatul M.I. de a nu ţine evidenţa contabilă în mod corespunzător şi de a nu înregistra în contabilitate mai multe facturi fiscale a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994. Situaţia de fapta fost reţinută pe baza materialului probator administrat, respectiv: procesele-verbale întocmite de Garda Financiară Bacău; adresa din 9 decembrie 2002; nota explicativă dată de M.I.; declaraţiile lui U.G., T.A.; expertiza contabilă efectuată cu prilejul rejudecării cauzei.
În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, s-a constatat că, potrivit raportului de expertiză contabilă, acesta este de 1.936.252.633 ROL, respectiv 193.625 RON şi se compune din: 81.717 RON, taxa pe valoare adăugată; 111.908 RON, impozitul pe profit.
S-a mai constatat că obiecţiunile formulate de condamnat la raportul de expertiză contabilă sunt neîntemeiate întrucât acesta nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Ca urmare, constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, Tribunalul, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 9987 C. civ. (aplicabil la momentul sesizării instanţei, înainte de 15 februarie 2013) a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Comăneşti, la plata sumei de 193.625 RON către partea civilă Ministerul Fiananţelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P.S. Bacău.
Totodată, s-a dispus înregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale indicate în cuprinsul dispozitivului sentinţei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Bacău şi inculpatul M.I.
În cuprinsul motivelor de apel, partea civilă a contestat cuantumul prejudiciului reţinut a fi fost produs de către inculpatul M.I., susţinând că, în mod greşit, prima instanţă nu a luat în considerare valoarea superioară stabilită prin raportul de expertiză, în cauză negăsindu-şi aplicabilitatea principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac întrucât Tribunalul Bacău a soluţionat cauza pe fond, în primă instanţă.
Şi inculpatul M.I. a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului prejudiciului, arătând că expertul contabil nu a luat în considerare facturile de intrare pe activităţile societăţii, situaţie în care prin scăderea valorii acestora s-ar fi calculat un prejudiciu mai mic.
Prin decizia penală nr. 166 din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie au fost respinse, ca nefodate, apelurile declaate în cauză.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 266/2004 a Judecătoriei Moineşti, definitivă prin neapelare la 1 martie 2004, s-a procedat, sub aspectul laturii civile, la obligarea inculpatului la plata sumei de 3.219.408.049 ROL către partea civilă cu titlu de contravaloare prejudiciu.
La baza stabilirii acestui prejudiciu au stat procesele-verbale de calcul întocmite de Garda Financiară Bacău la nivelul anilor 2001-2002, informaţiile oferite de Administraţia Financiară şi facturile fiscale emise de societatea administrată de inculpat către SC A.T.S. SA Feteşti, în perioada noiembrie-decembrie 2000, reţinându-se că suma totală aferentă de 1.208.279.930 ROL nu a fost înregistrată în contabilitatea societăţii.
Ulterior, în urma admiterii cererii de rejudecare după extrădare, s-a dispus anularea sentinţei penale nr. 266/2004 a Judecătoriei Moineşti, iar prin sentinţa penală nr. 218/D din 10 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău a fost rejudecată latura penală a cauzei, dispunându-se, totodată, disjungerea laturii civile.
În cauză s-a procedat la administrarea unei expertize contabile pentru evidenţierea prejudiciului produs în urma activităţii infracţionale a inculpatului, prin concluziile raportului de expertiză stabilindu-se un prejudiciu de 193.625 RON, superior aşadar prejudiciului la care a fost obligat inculpatul prin hotărârea iniţială de condamnare, valoarea mai mare fiind explicabilă prin faptul că a fost luat în considerare un număr mai mare de facturi care au intrat în contabilitatea societăţii.
În această situaţie, în mod justificat, instanţa care a rejudecat cauza ca urmare a solicitării inculpatului, după extrădarea acestuia, a reţinut valoarea iniţială, calculată cu prilejul primei judecăţi, în respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, evident aplicabil şi în situaţia rejudecării după extrădare.
Ca urmare, s-a apreciat că apelul părţii civile este neîntemeiat.
În ceea ce priveşte apelul inculpatului, s-a reţinut, deopotrivă, că susţinerile acestuia în sensul că expertul nu a luat în considerare, în mod corespunzător, facturile de achiziţie ale produselor comercializate, situaţie în care prejudiciul ar fi avut o valoare mai redusă, sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a reţinut că din toată documentaţia aflată la dosar rezultă că nu a putut fi identificată evidenţa contabilă pentru întreaga perioadă 1998-2000, din conţinutul procesului-verbal încheiat la 24 aprilie 2001 de Garda Financiară Bacău reieşind că înscrisurile contabile au fost distruse. Or, având în vedere faptul că după iniţierea procedurilor penale, inculpatul a părăsit teritoriul ţării, fiind dat în urmărire generală din anul 2002, s-a apreciat că fiind evident faptul că documentele contabile au fost distruse prin ardere de către inculpat (aşa cum de altfel acesta a şi recunoscut în declaraţia iniţială dată organelor Gărzii Financiare Bacău, la data de 22 februarie 2001).
Prin urmare, s-a apreciat ca fiind justă modalitatea de stabilire a prejudiciului prin luarea în considerare a preţului obţinut de inculpat prin comercializarea produselor petroliere, nefiind posibilă stabilirea modalităţii de achiziţionare datorită activităţilor frauduloase ale inculpatului
Şi împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 1 noiembrie 2013.
La primul termen de judecată, din 5 noiembrie 2013, recurenta parte civilă a solicitat amânarea cauzei în vederea formulării şi depunerii motivelor de recurs.
Motivele de recurs formulate de partea civilă la data de 6 ianuarie 2014 au fost transmise, pe fax, purtând menţiunea transmiterii lor la data de 5 mai 2004.
În cuprinsul lor, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, obligarea condamnatul M.I., în solidar cu SC N. SRL Comăneşti, la plata sumei de 321.940,80 RON la care se adaugă accesoriile aferente obligaţiilor fiscale, către partea civilă Ministerul Fiannţelor Publice prin A.N.A.F. reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău. Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.
Analizând recursul formulat conform dispoziţiilor art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 3851 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, la data de 8 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi-a motivat recursul abia la data de 6 ianuarie 2014, în preziua şedinţei de judecată, incertitudinea care poartă asupra datei transmiterii efective la instanţă, generată de înscrierea pe memoriul cuprinzând motivele de recurs, ca dată de transmitere prin fax, a zilei de 5 mai 2004, evident eronată, fiind înlăturată prin faptul menţionării pe acelaşi înscris a numărului documentului şi a datei acestuia, din 6 ianuarie 2014.
Prin urmare, în raport de data întocmirii memoriului cuprinzând motivele de recurs, 6 ianuarie 2014, este evident faptul că momentul transmiterii lor pe fax, la instanţă, putea fi data de 6 ianuarie 2014 sau 7 ianuarie 2014, ambele situate însă în afara intervalului de timp prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. în care recurenta parte civilă era îndrituită a depune motivele căii de atac exercitate.
Prin urmare, partea civilă a încălcat astfel obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, se constată că, prin obiectul lor, criticile formulate de partea civilă se puteau invoca numai în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. care, prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, nu se poate lua în considerare din oficiu.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de partea civilă, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, constatând că recurenta parte civilă nu şi-a motivat în termen recursul, nerespectând condiţiile formale prevăzute de art. 385 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., precum şi faptul că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (3), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, care se iau în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.
Totodată, având în vedere faptul că partea civilă se află în culpă procesuală, o va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva deciziei penale nr. 166 din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu intimatului condamnat M.I., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 317/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
