ICCJ. Decizia nr. 1155/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1155/2015
Dosar nr. 7224/2/2014
Ședința publică din 08 noiembrie 2015
Deliberând asupra contestaţiei, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83/F din 06 mai 2015 Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia, la executare formulată în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen. împotriva executării sentinţei penale nr. 500 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare la 24 martie 2014 privind persoana condamnată D.P. În baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a desfiinţat în parte susmenţionata sentinţă şi în rejudecare, în baza art. 136 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act de retragerea cererii formulate în baza art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind persoana condamnată D.P. în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 13/HV/8/13/h/47 din 21 februarie 2013 a Tribunalului St. Polten - Austria rămasă definitivă prin nerecurare prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav prin efracţie prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 4, art. 129 cifra 1 C. pen. austriac. De asemenea s-a luat act că persoana condamnată a fost pusă în libertate la data de 14 iulie 2014 conform adresei emisă de Ministerul Federal de Justiţie al Austriei din 30 iulie 2014 şi că aceasta se află în executarea mandatului european de arestare emis la 3 iulie 2013 de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 10633/182/2012 în vederea executării pedepsei de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi tâlhărie. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014 privind pe D.P. referitor la pedeapsa de 18 luni închisoare din executarea căreia a fost pus în libertate de autorităţile judiciare austriece la 14 iulie 2014 astfel cum rezultă din adresa din 09 septembrie 2014 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară -Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală din România. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei privind pe D.C.M. şi V.N.C.
Pentru a hotărî astfel curtea a reţinut că la data de 4 decembrie 2014 Biroul „Executări penale" din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat, în baza art. 554 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare împotriva sentinţei penale nr. 500 din 23 octombrie 2010 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la 24 martie 2014, prin care a fost recunoscută sentinţa penală nr. 13/HV8/13/h/47 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul St. Polten, Austria, definitivă prin nerecurare, iar persoana condamnată D.P. a fost transferată într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 18 luni și 4 luni închisoare şi s-a emis madatul.
Autorităţile judiciare austriece au comunicat Ministerului de Justiţie din România (adresa din 2013) că îşi retrag cererea de recunoaştere a sentinţei penale nr. 13/Hv/8/13/h/47 din 21 februarie 2013 a Tribunalului St. Polten, Austria şi pe cea de transfer a persoanei condamnate D.P., întrucât acesta a fost liberat la 14 iulie 2014 din executarea pedepsei de 18 luni închisoare. Persoana condamnată este predată autorităţilor române pentru executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria Baia Mare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că din documentele ataşate contestaţiei rezultă că D.P. a fost liberat din pedeapsa de 18 luni închisoare de către autorităţile judiciare austriece la 14 iulie 2014 şi că acesta se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare la care a fost condamnat pentru furt calificat şi tâlhărie, fiind emis M.E.A. la 3 iulie 2013 de către Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 10633/182/2012. Având în vedere dispoziţiile art. 136 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, a luat act de retragerea cererii formulată în baza art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, desfiinţându-se, conform art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în parte, sentinţa penală nr. 500 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă la 24 martie 2014.
Luând act de retragerea cererii de recunoaştere a sentinţei penale austriece şi de transferarea numitului D.P. pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România (pedeapsa de 18 luni închisoare) în condiţiile în care acesta este liberat din executarea ei la 14 iulie 2014, instanţa a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 500 din 23 octombrie 2013 privindu-i pe numiţii D.C.M. şi V.N.C.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând, în esenţă, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi înlăturarea dispoziţiei prin care curtea a luat act de retragerea cererii formulate în baza art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind persoana condamnată D.P. în vederea recunoaşterii sentinţei penale nr. 13/HV/8/13/h/47 din 21 februarie 2013 a Tribunalului St. Polten - Austria rămasă definitivă prin nerecurare prin care i s-a aplicat pedeapsa de 18 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt grav prin efracţie prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 4, art. 129 cifra 1 C. pen. austriac şi menţinerea hotărârii numai în sensul anulării formelor de executare privind persoana condamnată P.D.
Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este fondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 500 din 23 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut sentinţa penală nr. 13/Hv/8/13/h/47 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul St. Polten, Austria, rămasă definitivă prin nerecurare, privind persoanele condamnate cu privare de libertate D.P., D.C.M. şi V.N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, prev. de art. 127 și 128 alin. (1), cifra 4, art. 129 din C. pen. austriac, ce-şi găsesc corespondenţa în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. român. A luat act că persoanele transferabile şi-au exprimat la data de 21 februarie 2013 acordul irevocabil de a executa pedepsele aplicate într-un penitenciar din România, acesta fiind consemnat în sentinţa penală a cărei recunoaştere se solicită. A dispus transferarea celor trei persoane condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepselor aplicate, astfel: D.P. - 18 luni închisoare, D.C.M. - 22 luni închisoare şi V.N.C. - 2 ani închisoare. A fost computată prevenţia şi perioada executată din pedeapsele aplicate persoanelor condamnate de la 14 ianuarie 2013 la zi.
La data de 14 decembrie 2014 a fost introdusă contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 554 alin. (2) rap. la art. 598 lit. c) C. proc. pen., având în vedere incidentul referitor la punerea în executare a pedepsei aplicate prin hotărârea străină de condamnare, respectiv împrejurarea că la data de 14 iulie 2014 condamnatul D.P. a fost pus în libertate de autorităţile judiciare austriece din executarea pedepsei de 18 luni, astfel cum rezultă din adresa din 09 septembrie 2014 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală din România.
Prima instanţă a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 500 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a luat act de retragerea sesizării în condiţiile în care sentinţa penală nr. 500/2013 a rămas definitivă, bucurându-se astfel de autoritate de jucru judecat şi după ce a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014.
În această situaţie, se constată că sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii. În acest caz, sentinţa instanţei române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate".
Din situaţia juridică a condamnatului nu au rezultat date cu privire la o eventuală stare de recidiviă, astfel că prima instanţă trebuia să se limiteze la anularea mandatului de executare a mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014.
Luându-se act de retragerea sesizării se constată că prima instanţă a intervenit în mod nepermis în autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 500/2013.
Înalta Curte reţine că autoritatea de lucru judecat este puterea sau forţa acordată de lege hotărârii judecătoreşti definitive de a fi executată. Hotărârea penală definitivă învestită de lege cu autoritatea de lucru judecat are un efect pozitiv şi un efect negativ. Efectul pozitiv al lucrului judecat constă în aceea că dă naştere acelui drept subiectiv (potestas agendî), pe baza căruia organele competente trec la executarea dispoziţiilor cuprinse în hotărâre. Această eficienţă executivă a hotărârii definitive conferă persoanelor în favoarea cărora au fost pronunţate dispoziţiile hotărârilor legale pentru executarea dispoziţiilor respective. Efectul negativ al lucrului judecat constă în împiedicarea pe care o produce cu privire la desfăşurarea unui nou proces penal între aceleaşi persoane. Acest efect, concretizat în regula non bis in idem, este cunoscut sub denumirea de autoritate de lucru judecat.
Astfel, în practica judiciară s-a apreciat că a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare la pedeapsa închisorii în a cărei executare se afla condamnatul prin stabilirea - pe calea contestaţiei la executare - că fapta comisă este o infracţiune în dauna avutului privat şi nu în dauna avutului public.
Folosind acelaşi raţionament se apreciază că autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentinţa penală nr. 500/2013 a fost încălcată ca urmare a faptului că, pe calea contestaţiei la executare, instanţa a luat act de retragerea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind persoana condamnată D.P., fapt ce are drept consecinţă inexistenţa condiţiilor privind recunoaşterea hotărârii străine de condamnare, aspecte asupra cărora instanţa statuase anterior, în mod definitiv prin sentinţa penală nr. 500/2 013.
Or, în ipoteza retragerii certificatului .de către statul emitent instanţa respinge cererea ca nesusţinută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 154 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, retragere care poate interveni numai înainte de soluţionarea definitivă a cauzei.
Spre deosebire de această situaţie dispoziţiile art. 154 alin. 13 din Legea nr. 302/2004 după rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaştere, instanţa dispune numai anularea M.E.P.I.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 06 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7224/2/2014, va desfiinţa în totalitate sentinţa penală mai sus menţionată şi, în rejudecare, va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 562/2013 din 30 mai 2014 privind pe D.P., emis în baza sentinţei penale nr. 500/F din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare la fond şi cele ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D.P. la soluţionarea contestaţiei, în sumă de 400 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 06 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7224/2/2014.
Desfiinţează în totalitate sentinţa penală mai sus menţionată
Cheltuielile judiciare la fond şi cele ocazionate de soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pelângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D.P. la soluţionarea contestaţiei,însuma de 400 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în ședinţă publică, azi, 08 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1378/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
