ICCJ. Decizia nr. 1378/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1378/2015
Dosar nr. 1330/54/2015
Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2015
Deliberând, asupra actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 14 septembrie 2015 sub nr. 1330/54/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat, în temeiul art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 - privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - cu modificările ulterioare, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.Z. (alias D.), născută în localitatea Tunceli din Turcia.
În motivarea cererii s-a arătat că, faţă de persoana solicitată a fost emisă o „notiţă roşie", de către INTERPOL, în baza mandatului de arestare emis la data de 05 aprilie 2012 de către Camera 3 a Curţii cu Juraţi din Malatya Turcia, pentru săvârşirea infracţiunilor de terorism, prevăzute de art. 31, art. 33, art. 1021, art. 104 din C. pen. turc (nr. 765) şi art. 53, art. 589 şi art. 314 C. pen. turc (nr. 5237), pedepsite cu o pedeapsă maximă de 15 ani închisoare.
Din descrierea faptelor, s-a reţinut că persoana solicitată B.Z. (alias D.) a aderat la organizaţia teroristă P. pe când era elevă la Universitatea din Pamukkale în anul 1993, la Denizli.
În anul 1995 a participat la grupările armate ale P. delegată în zona rurală a localităţii Tunceli, sub pseudonimul N.
La data de 01 martie 1997, numita B.Z. (alias D.), împreună cu complicii săi, au pătruns într-un punct de supraveghere al Postului de Jandarmerie naţională Sutluce din localitatea Tunceli, de unde au sustras două puşti de asalt (G3), aparţinând jandarmeriei.
La data de 10 iunie 1997, B.Z. (alias D.) şi complicii săi au întins o capcană convoiului Forţelor de Securitate şi au lansat două rachete.
Între anii 2007 - 2008, ea şi-a continuat activităţile teroriste în numele grupării P. în Germania.
În anul 2009, atunci când ea a fost delegată la studiourile R.-TV (televiziunea grupării P. din Belgia), s-a deplasat la tabăra P. aflată în Irakul de Nord pentru a transmite problemele privind susţinerea logistică furnizată de Europa regiunii Tunceli.
Prin încheierea din 14 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea şi a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.Z. (alias D.), pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 15 septembrie 2015 până la data de 14 octombrie 2015, inclusiv.
Prin aceeaşi încheiere judecătorească, s-a acordat termen la data de 07 octombrie 2015 şi s-a dispus emiterea unei adrese către Ministerul Justiţiei pentru a comunica cererea de extrădare formulată în scris de statul solicitant.
La data de 24 septembrie 2015, Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a înaintat la dosar nota verbală a autorităţilor belgiene care învederau că persoana arestată de autorităţile române beneficiază din 2005 de un statut protejat de refugiat.
În raport de menţiunile cuprinse în această notă, instanţa de fond a preschimbat termenul de judecată la data de 25 septembrie 2015, termen la care a procedat la audierea persoanei extrădabile, sub aspectul statutului de refugiat învederat de autorităţile belgiene şi a dispus emiterea unor adrese către Oficiul Naţional de Refugiaţi - Serviciul Imigrări, judeţul Dolj şi către Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară.
La data de 01 octombrie 2015, cu adresa nr. xx din 30 septembrie 2015 Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Serviciul pentru Imigrări Dolj, a comunicat că persoana extrădabilă nu figurează cu solicitare pentru acordarea statului de refugiat şi, fiind cetăţean al Uniunii Europene (Belgia), nu poate fi verificat, conform Regulamentului Dublin nr. 604/2013, acesta aplicându-se doar resortisanţilor ţărilor terţe şi apatrizilor.
La data de 02 octombrie 2015, Biroul Naţional Interpol din România a înaintat la dosar mesajul prin care Ministerul de Justiţie din Turcia solicită prelungirea duratei arestării persoanei extrădabile până la 40 de zile.
La aceeaşi dată, 02 octombrie 2015, Ministerul Justiţiei a înaintat la dosar cererea de extrădare formulată de autorităţile turce cu privire la numita B.Z., comunicând totodată că sus-numita este urmărită internaţional, fiind cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3142, 53/1, 58/9 şi art. 66 din C. pen. turc nr. 5237 şi fostul C. pen. turc nr. 765 art. 168/2, 31, 33, 102, 104 respectiv aceea de a fi membru al organizaţiei teroriste P./K.. Se comunică totodată că împotriva persoanei susmenţionate, Tribunalul de Sentinţe Grele nr. 3 Malatya a emis un ordin de arest în contumacie la data de 05 aprilie 2012.
La data de 06 octombrie 2015, cu adresa nr. 74674 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat informaţiile transmise de Ambasada Regatului Belgiei la Bucureşti Ministerului Justiţie - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Juridică din care rezultă că numita B.D.. a primit pe data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, iar pe data de 11 iulie 2008 a obţinut cetăţenie belgiană şi, prin aceasta, a pierdut din punct de vedere juridic statutul de refugiat. S-a mai arătat că motivele pentru care a obţinut statutul de refugiat nu s-au schimbat, persoana în cauză este încă activ politic şi riscă să fie urmărită penal în ţara de origine.
La termenul din 07 octombrie 2015 s-a procedat la audierea persoanei solicitate care a arătat că nu este de acord să fie extrădată, fiind depusă şi opoziţie la extrădare formulată în scris, opoziţie în cadrul căreia s-a invocat faptul că nu este persoana căutată de autorităţile din Turcia.
S-a susţinut că s-a creat o gravă confuzie generată de coincidenţa de nume precum şi de datele de identificare privind data şi locul naşterii, fără însă a se ţine seama de diferenţa de nume, numele său fiind D., iar cel al persoanei căutate Z., dar şi de diferenţele de fizionomie.
Cu privire la corespondenţa dintre amprente, s-a susţinut că autorităţile române au comunicat autorităţilor turce datele ei de identificare şi ulterior autorităţile turce au comunicat amprentele sale, iar raportul INTERPOL conţine însă o singură amprentă şi un set de trei fotografii, elemente de identificare care nu-i aparţin, nu este, nu a fost jurnalistă la postul Tv R., este jurnalistă la Grupul de Presă S. din Belgia.
În dovedirea situaţiei de fapt s-a solicitat proba cu martori precum şi adresă către statul belgian pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii cărţii de identitate precum şi adresă către statul turc pentru a comunica dacă B.D. figurează în baza de date ca persoană distinctă de B.Z.
II Prin sentinţa penală nr. 184 din data de 07 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
S-a respins cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia - Procuratura Generală Republicană Tunceli, privind persoana extrădabilă B.D. (Z.), cetăţean belgian, de naţionalitate turcă, născută în localitatea Tunceli..
S-a revocat măsura arestării provizorii dispusă prin încheierea din data de 14 septembrie 2015 şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile.
Cheltuielile judiciare s-a dispus că vor rămâne în sarcina statului, din care 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus că se vor vira din fondurile Ministerului Justiţiei, alocate în acest scop, Curţii de Apel Craiova.
S-a dispus plata traducătorului B.A.M., în sumă de 555,6 RON, din fondurile Ministerului Justiţiei, alocate în acest scop, Curţii de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a avut în vedere următoarele considerente:
Examinând opoziţia la extrădare formulată de persoana extrădabilă, Curtea de Apel apreciază că aserţiunile formulate în susţinerea acesteia privind numele, data naşterii şi fotografiile ataşate noţiei roşii şi cererii de extrădare, sunt nefondate.
Astfel, referitor la nume se constată că persoana solicitată a păstrat numele de familie, schimbarea prenumelui reprezentând o posibilitate legiferată inclusiv în legislaţia română.
Referitor la data naşterii, atât în mandatului de arestare emis de Tribunalul de Sentinţe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012 cât şi în cuprinsul cererii de extrădare este indicată drept dată a naşterii persoanei solicitate data de 08 ianuarie 1978, aceeaşi dată fiind menţionată şi în cartea de identitate eliberată de autorităţile belgiene.
Se reţine, totodată că, în extrasul din actele de evidenţa populaţiei, comunicat de autorităţile turce, este menţionată data naşterii de 08 ianuarie 1978, iar împrejurarea că, cu ocazia traducerii, în înscrisul aflat la dosar, s-a menţionat 08 ianuarie 1976, este, în acest context, o simplă eroare materială.
În ceea ce priveşte diferenţele de fizionomie între persoana extrădabilă şi persoana din fotografiile înaintate de autorităţile turce, acestea se datorează intervalului de timp care a trecut de la momentul realizării acestor fotografii până în prezent.
Instanţa de fond a stabilit că actele dosarului dovedesc în schimb fără dubiu că persoana arestată de autorităţile române este aceeaşi persoană în privinţa căreia autorităţile din Republica Turcă au formulat cererea de extrădare.
În acest sens se reţine că, în „notiţa roşie" înaintată de INTERPOL, emisă la 02 iulie 2012 - se menţionează că există impresiunile papilare ale persoanei solicitată, atât de la mâna dreaptă, cât şi de la mâna stângă, pentru toate cele cinci degete.
Susţinerea formulată în cadrul opoziţiei în sensul că amprentele comunicate de autorităţile turce sunt de fapt cele prelevate de autorităţile române la data de 13 septembrie 2015 nu este, aşadar, reală, iar concluziile raportului de expertiză criminalistică din 14 septembrie 2015 sunt certe, în sensul că impresiunile prelevate la sediul PTF Calafat de la persoana de sex feminin care s-a prezentat cu datele de identificare B.D., născută la data de 08 ianuarie 1978, în Tuceli, Turcia şi impresiunile papilare depuse pe fişa de cod roşu a OIPC, transmisă de către autorităţile turce, cu nr. de control, conţinând datele de identificare pe numele B.Z. alias D., aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.
Analizând cererea de extrădare, Curtea de Apel Craiova a constatat că, din cuprinsul acesteia şi din cuprinsul mandatului de arestare emis de Tribunalul de Sentinţe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012, rezultă că persoana extrădabilă este solicitată pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de a fi membru al unei organizaţii teroriste, prev. de art. 3142, 53/1, 58/9 şi art. 66 din C. pen. turc nr. 5237 şi fostul C. pen. turc nr. 765 articolele 168/2, 31, 33, 102, 104, sancţionată cu închisoare de la 10 la 15 ani, iar ca dată a comiterii infracţiunii se menţionează anii 1995 şi următorii sub aspectul situaţiei de fapt, astfel cum rezultă din cererea de extrădare, activitatea imputată persoanei extradabile fiind cuprinsă între anii 1993 (când avea vârsta de 15 ani şi, potrivit declaraţiei dată de H.B. s-a ataşat organizaţiei) şi 1998 când, potrivit declaraţiei numitei S.A., ar fi participat „la aşa zisa academie a organizaţiei teroriste".
Instanţa de fond a mai reţinut că în legea română infracţiunea ce se impută persoanei extradabile îşi găseşte corespondent în infracţiunea prev. art. 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, conform căruia „fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii de acte de terorism ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, fără a se putea depăşi maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii" şi a precizat că forma actuală este în vigoare de la 01 februarie 2014, când art. 35 a fost modificat de art. 159 pct. 6, titlul II din Legea nr. 187/2012, anterior acestei date, fapta fiind sancţionată cu închisoare de la 10 la 15 ani.
Or, potrivit C. pen. anterior - lege mai favorabilă în cazul de faţă - termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 10 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, este împlinit dacă se depăşeşte cu încă jumătate - art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare anterior modificării din anul 2012 - iar în cauză, termenul de prescripţie specială calculat din anul 1998, data epuizării activităţii infracţionale ce se impută persoanei extrădabile, apare ca fiind împlinit în anul 2013, cu menţiunea că este real că în anul 2012 autorităţile turce au emis mandatul de arestare, însă, potrivit legii române, acest act, nefiind comunicat persoanei în cauză, nu a fost de natură să întrerupă termenul de prescripţie.
Examinând actele înaintate de autorităţile turce, instanţa de fond a constatat, totuşi, că există un act în legătură cu care s-ar putea considera că ar fi întrerupt prescripţia şi anume poziţia militantă pe care ar fi exprimat-o persoana extrădabilă în anul 2010 pe site-ul „g.tv.net", site pe care ar fi postat videoclipuri prin care îl preamărea pe liderul P. şi celelalte activităţi ale organizaţiei. Pe lângă faptul că acest act nu este expus în cererea de extrădare şi nici în „notiţa roşie" a INTERPOL, termenii generali folosiţi nu pot conduce cu certitudine la concluzia că acesta activitate s-ar putea circumscrie infracţiunii prev. de 35 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 sau altei infracţiuni din legislaţia română (apologia infracţiunilor, art. 332 din Legea nr. 535/2004 sau art. 368, 370 C. pen.).
Situaţia persoanei extrădabile ridică, aşadar, potrivit legii penale române, probleme de aplicare a legii penale mai favorabile şi intervenţie a prescripţiei speciale, caz în care ar fi incident art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform căruia „Extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripţia răspunderii penale sau prescripţia executării pedepsei este împlinită, fie potrivit legislaţiei române, fi potrivit legislaţiei statului solicitant".
Independent de problema prescripţiei, Curtea de Apel Craiova a constatat însă existenţa altui motiv care, potrivit legii române, reprezintă un motiv obligatoriu de refuz al extrădării şi anume motivul prev. de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 conform căruia extrădarea va fi refuzată dacă „există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motiv de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social".
În acest sens, instanţa de fond a constatat că autorităţile turce aveau încă din anii 1996 - 1999 date că B.Z. era membru P. - declaraţia numitului H.E., care, pe data de 25 februarie 1996, a declarat că „a auzit că acum câteva luni Z.B. a venit să participe la organizaţia teroristă P./K.", declaraţia lui G.B. (k) S.A., care, pe data de 28 aprilie 1999, a declarat că Z.B. este comandantul grupei de femei a Comandamentului de Vest tunceli şi că „în anul 1998 a participat la aşa-zisa academie a organizaţiei", declaraţia numiţilor F. (K) K.Ş. şi M. (K) I.T. din datele de 29 iunie 1997 şi 08 august 1998, care au declarat că N. (K) Z.B. este „comandatul adjunct al echipei şi că s-a ataşat organizaţiei din Tunceli în anul 1995" .
Instanţa de fond a mai reţinut că nu trebuie ignorat faptul că între timp, conform informaţiilor primite de la autorităţile belgiene, sus-numita a dobândit la data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, iar, pe data de 11 iulie 2008, a obţinut cetăţenie belgiană.
Or, statutul de refugiat acordat de un stat membru UE prezumă existenţa unor dovezi de persecutare pe motive de religie, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori apartenenţă la un anumit grup social; autorităţile belgiene au fost, de altfel, explicite, în sensul că şi în prezent subzistă motivele pentru care s-a acordat statutul de refugiat.
III. Împotriva sentinţei penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat, în esenţă, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova pentru netemeinicie, având în vedere faptul că greşit prima instanţă a apreciat că a intervenit prescripţia specială şi a reţinut motivul obligatoriu de refuz al extrădării, prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, arătând că, în cererea de extrădare se menţionează expres că infracţiunile pentru care este cercetată în Turcia persoana transferabilă nu constituie infracţiuni politice; iar totalitatea susţinerilor procurorului au fost consemnate pe larg inclusiv din partea introductivă a deciziei.
Înalta Curte, examinând contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În primul rând, Înalta Curte va proceda la identificarea legilor şi a convenţiilor privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aplicabile prezentei speţe.
Astfel, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, această lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală:
- extrădarea;
- predarea în baza unui mandat european de arestare;
- transferul de proceduri în materie penală;
- recunoaşterea şi executarea hotărârilor;
- transferarea persoanelor condamnate;
- asistenţa judiciară în materie penală;
- alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.
Textul art. 4 din Legea sus citată prevede că această lege "se aplică în baza şi pentru executarea normelor interesând cooperarea judiciară în materie penală, cuprinse în instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, pe care le completează în situaţiile nereglementate".
Art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede la alin. (1) că „examenul de regularitate internaţională are ca scop verificarea conformităţii cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale."
La alin. (2) al aceluiaşi art. se arată că „Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă: a) între România şi statul solicitant există norme convenţionale ori reciprocitate pentru extrădare; b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil; c) cererea şi actele anexate acesteia sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 14; d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3".
În cauza penală de faţă, în urma controlului de regularitate, realizat în conformitate cu dispoziţiile mai sus arătate, Ministerul Justiţiei a transmis următoarele: a) din actele înaintate rezultă că persoana a cărei extrădare se solicită are dublă cetăţenie, turcă şi belgiană; b) între România şi Republica Turcia se aplică dispoziţiile Convenţiei Europene de Extrădare, încheiată la Paris, la data de 13 decembrie 1957; c) extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004; d) la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004 e) nu este incidenţă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Prin urmare, conform celor transmise de către Ministerul Justiţiei, între România şi Republica Turcia se aplică dispoziţiile Convenţiei Europene de Extrădare, încheiată la Paris, la data de 13 decembrie 1957, iar Legea nr. 302/2004 se aplică în baza şi pentru executarea acestei convenţi pe care o completează în situaţiile nereglementate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4, mai sus menţionate, din aceeaşi lege.
În continuare, Înalta Curte va verifica dacă, în sprijinul cererii de extrădare au fost prezentate actele menţionate de dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată şi au fost îndeplinite condiţiile arătate acolo.
Astfel, dispoziţiile anterior menţionate arată că, în sprijinul cererii de extrădare se vor prezenta:
a) în funcţie de faza procesului penal, originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive, cu menţiunea rămânerii definitive, deciziilor pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, respectiv originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventivă, rechizitorului sau ale altor acte având putere egală.
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea. Data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil;
c) o copie a dispoziţiilor legale aplicabile sau, dacă aceasta nu este cu putinţă, o declaraţie asupra dreptului aplicabil, precum şi semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte informaţii de natură să determine identitatea şi naţionalitatea acesteia;
Se constată că, anexat cererii de extrădare, formulată la data de 17 septembrie 2015, de autorităţile turce, au fost transmise la dosar şi înscrisurile prevăzute la pct. a) al art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv mandatul de arestare emis pe numele persoanei transferabile şi procesul-verbal de cercetare al dosarului.
De asemenea, aşa cum se prevede la pct. c) al aceluiaşi text de lege, a fost transmisă la dosar şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile, sub denumirea „Textele legilor posibil de aplicat suspiciatei B.Z. ", înscris aflat la fila din dosarul instanţei de fond.
Însă, referitor la înscrisurile menţionate la pct. b) din textul de lege incident, constând într-o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, Înalta Curte constată că această cerinţă nu a fost respectată de către autorităţile turce.
Astfel, nici în cererea scrisă de extrădare, aflată la dosarul Curţii de Apel Craiova şi nici în procesul-verbal de cercetare al dosarului, autorităţile turce nu au procedat la descrierea faptelor de care persoana transferabilă este acuzată.
Se reţine din conţinutul ambelor înscrisuri sus indicate că acesteia îi sunt aduse acuzaţii, întrucât „este membru al organizaţiei terorieste P./K." şi „publica clipuri video prin care preamărea activitatea liderului organizaţiei P./K. şi, de asemenea, sunt prezentate mai multe declaraţii de martori prin care se arată care sunt acuzaţiile care i se aduc persoanei transferabile.
Astfel, sunt prezentate declaraţia numitului H.E., care pe data de 25 februarie 1996 a declarat că „a auzit că acum câteva luni Z.B. a venit să participe la organizaţia teroristă P./K.", declaraţia lui G.B. (k) S.A., care, pe data de 28 aprilie 1999, a declarat că „Z.B. este comandantul grupei de femei a Comandamentului de Vest Tunceli", şi că „în anul 1998 a participat la aşa-zisa academie a organizaţiei", declaraţia numiţilor F. (K) K.Ş. şi M. (K) I.T. din datele de 29 iunie 1997 şi 08 august 1998, care au declarat că N. (K) Z.B. este „comandatul adjunct al echipei şi că s-a ataşat organizaţiei din Tunceli în anul 1995".
Înalta Curte constată că, întrucât faptele imputate persoanei transferabile nu sunt descrise, nu se poate face o evaluare a limitelor în care poate interveni extrădarea, iar această lacună a cererii de extrădare face imposibilă respectarea regulii specialităţii.
Aceasta întrucât dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că „persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea".
Înalta Curte constată că, întrucât autorităţile turce nu au descris aceste fapte de care este acuzată persoana extrădabilă, nu poate fi stabilit faptul „care a motivat extrădarea", aşa cum prevede articolul mai sus menţionat şi, prin urmare, nu pot fi determinate limitele în care aceasta va fi urmărită, judecată, deţinută în vederea executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale.
Totodată, Înalta Curte constată faptul că între „notiţa roşie" a INTERPOL şi „Ordinul de arest în contumacie", emis de Tribunalul de Sentinţe Grele nr. 3 din Malatya la data de 05 aprilie 2012, există o discrepanţă evidentă referitoare la acuzaţiile care i se aduc persoanei extrădabile.
Astfel, în „notiţa roşie" a INTERPOL se arată, printre altele, că persoana extrădabilă B.Z. (alias D.), împreună cu complicii săi, au pătruns într-un punct de supraveghere al Postului de Jandarmerie naţională Sutluce din localitatea Tunceli, de unde au sustras două puşti de asalt (G3), aparţinând jandarmeriei. La data de 10 iunie 1997, B.Z. (alias D.) şi complicii săi au întins o capcană convoiului Forţelor de Securitate şi au lansat două rachete.
Or, în „Ordinul de arest în contumacie " nu este menţionată niciuna dintre aceste acuzaţii care i se aduc persoanei extrădabile, la punctul intitulat „culpa cu care este învinovăţită suspiciata" figurând doar „membru al Organizaţiei teroriste înarmate P./K.".
La pronunţarea asupra cererii de extrădare, Înalta Curte are în vedere cu titlu decisiv şi cele două adrese ale Ambasadei Regatului Belgiei la Bucureşti, aflate la dosarul Curţii de Apel Craiova, având în vedere că persoana transferabilă este cetăţean belgian, iar aceste adrese reprezintă poziţia oficială a Regatului Belgian cu privire la extrădarea unui cetăţean al său.
Astfel, prin prima adresă, constând într-o notă verbală a Ambasadei Regatului Belgiei la Bucureşti, adresată Ministerului Afacerilor Externe al României, transmisă la dosar la data de 24 aprilie 2015, de către Ministerul Justiţiei - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, se arată că "Ambasada îşi permite să atragă atenţia autorităţilor române că această persoană beneficiază din 2005 de un statut protejat de refugiată şi nu trebuie în niciun caz extrădată în Turcia, ţară contra căreia ea a cerut şi primit protecţia autorităţilor belgiene".
De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi adresa din data de 06 octombrie 2015, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat informaţiile transmise de Ambasada Regatului Belgiei la Bucureşti, Ministerului Justiţie - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Juridică, adresă prin care se arată că „B.D. a primit pe data de 28 iulie 2005 statutul de refugiat în Belgia, nu cel de protecţie subsidiară, la data de 11 iulie 2008 a obţinut cetăţenie belgiană, iar, prin aceasta, a pierdut din punct de vedere juridic statutul de refugiat", însă „motivele pentru care a obţinut acest statut de refugiat nu s-au schimbat totuşi, persoana în cauză este încă activ politic şi riscă să fie urmărită penal în ţara de origine".
Prin adresa mai sus menţionată se mai arată şi faptul că „trebuie reamintit în mod expres principiul „nereturnării", deoarece, după cum se prevede în art. Ic (3) din Tratatul privind refugiaţii, B.D. şi-a pierdut statutul de refugiat prin dobândirea naţionalităţii belgiene.
Totuşi, o eventuală extrădare trebuie să fie compatibilă cu principiul „nereturnării", stabilit prin art. 33 din Tratatul privind refugiaţii al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dar şi de Tratatul împotriva torturii al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Tratatul privind drepturile cetăţeneşti şi politice al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Tratatul European privind protecţia drepturilor omului", care impune că nu poate fi trimisă într-o ţară unde este de temut că va fi urmărită penal sau unde viaţa sau siguranţa ei sunt în pericol".
Cu referire la judecarea cererii de extrădare de către prima instanţă şi la motivarea hotărârii prin care această cerere a fost respinsă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a Curţii de Apel Craiova a încălcat dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, articol care prevede că această instanţă „nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării".
Cu privire la durata procedurii penale la care Curtea de Apel Craiova a făcut referire, arătând că, deşi autorităţile judiciare turce aveau, încă din anii 1996 - 1999, date că B.Z. (alias D.) era membru P., au emis abia în anul 2012 (adică la mai bine de 13 ani) un mandat de arestare, Înalta Curte constată că durata procedurii penale nu poate constitui un motiv de respingere a cererii de extrădare, întrucât, printre motivele de refuz obligatorii şi opţionale prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, nu există şi un asemenea motiv.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii de extrădare, astfel încât, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată B.Z. (alias D.).
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 110 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 184 din data de 07 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată B.Z. (alias D.).
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 110 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă franceză se va plăti din fondul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1410/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
