ICCJ. Decizia nr. 124/2015. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 124C/2015

Dosar nr. 1012/1/2015

Şedinţa publică din 08 aprilie 2015

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 276 din data de 28 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public şi, în consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracţiunea de tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. 2009 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen. 2009.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. 2009 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen. 2009, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore pe data de 31 mai 2013 prin ordonanţa emisă de D.G.P.M.B. - Poliţia sectorului 6 Bucureşti.

S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013, pronunţată de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia nr. 1601 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

S-a constatat că persoana vătămată a rămas neidentificată.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 RON (din timpul judecăţii) şi 600 RON (din timpul urmăririi penale), s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiţie şi a rămâne în sarcina statului.

II. Prin decizia nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 276 din data de 28 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul nr. 17841/303/2013.

S-a desfiinţat sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:

În baza art. 32 C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 43 C. pen., s-a adăugat restul rămas neexecutat de 304 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 654/2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti la pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 6 luni şi 304 zile închisoare.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni şi 101 zile, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65-66 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă detenţia de la 13 iunie 2013 la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 3257/2013 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli judiciare în fond.

S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.

III. Împotriva hotărârii definitive pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs în casaţie procurorul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivele scrise şi în susţinerile orale se arată că, deşi instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii recidivei postexecutorii şi nu postcondamnatorii, aspect care nu a fost contestat de niciunul dintre participanţii la procesul penal, instanţa de apel, reţinând în mod global dispoziţiile art. 43 C. pen. şi fără a motiva în nici un mod, cu privire la felul recidivei, a adăugat restul de 304 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, stabilind astfel o pedeapsă rezultantă nelegală.

Totodată s-a menţionat că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 02 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, la data 27 martie 2012, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate iar fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la data de 31 mai 2013, la aproximativ 4 luni după ce pedeapsa anterioară era considerată ca fiind executată, astfel că instanţa nu mai putea să dispună cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi restul rămas neexecutat.

Aşadar, din actele şi lucrările dosarului rezulă că inculpatului I.M. i s-a dat spre executare pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare şi 101 zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare, pedeapsă care este nelegală.

Prin încheierea nr. 85/RC pronunţată la data de 11 martie 2015 în Dosarul nr. 17841/303/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C3, s-a fixat termen de judecată la data de 08 aprilie 2015 ora 9,00, cu citarea intimatului inculpat I.M. la locul de deţinere şi desemnarea unui apărător din oficiu, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, au rămas în sarcina statului, după care:

IV. Prevederi legale incidente în cauză.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Art. 5 C. pen.

"Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei - (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă"

Art. 32 C. pen.

"(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.

(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea."

Art. 39 C. pen. -

"Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni -

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;"

Art. 40 C. pen. "Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplica dispoziţiile art. 39.

(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

(3)Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente."

Art. 41 C. pen. Recidiva

"(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare"

Art. 43 C. pen.

"Pedeapsa în caz de recidivă

(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate."

Art. 228 C. pen.

Furtul

"(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda"

V. Examinând recursul în casaţie declarat de procuror, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată ca acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a soluţiona recursul în casaţie formulat de către Parchet, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va trebui să stabilească:

- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită în timpul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 02 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate şi atunci în această situaţie pedeapsa aplicată de instanţa de apel este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa trebuind mai întâi să aplice regulile de la concursul de infracţiuni, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni), la care se adaugă restul de 304 zile rămase neexecutate, în final inculpatul urmând să execute 3 ani, 6 luni şi 304 zile închisoare (nu 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare, cum a stabilit instanţa).

- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare şi în această situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. - În caz de concurs de infracţiuni instanţa trebuia să aplice pedeapsa cea mai grea care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Situaţia juridică a inculpatului I.M.

Procurorul în concluziile orale formulate în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2015 a invocat următoarele: nelegalitatea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului de către instanţa de apel casarea în parte a deciziei penale nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, şi în rejudecare, în baza art. 32 C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen. să se dispună condamnarea inculpatului I.M. la aceiaşi pedeapsă aplicată de către instanţa de apel, respectiv în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen., să se constate că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepsei aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedepasa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care să se adauge sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă ce urmează a se executa, fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea restului dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei.

De asemenea procurorul a solicitat, anularea formelor de executare emise anterior în cauză şi emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.

Apărătorul desemnat din oficiu şi inculpatul au achiesat la concluziile reprezentantului Parchetului, respectiv inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Înalta Curte reţine că, deşi instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii recidivei postexecutorii şi nu postcondamnatorii, aspect care nu a fost contestat de niciunul dintre participanţii la procesul penal, instanţa de apel, reţinând în mod global dispoziţiile art. 43 C. pen. şi fără a motiva în nici un mod aceste dispoziţii legale, cu privire la felul recidivei, a adăugat restul de 304 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară stabilind astfel o pedeapsă rezultantă nelegală.

Astfel, se reţine că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 31 mai 2013, în jurul orei 16, şi a constat în aceea că, în timp ce se afla la magazinul SC E. SRL, situat în Piaţa Dr. T., a încercat să sustragă unei persoane rămase neidentificate portofelul şi banii aflaţi în buzunarul pantalonilor.

De asemenea se reţine că, fapta pentru care a fost condamnat acelaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a fost săvârşită la data de 12 iunie 2013, şi a constat în aceea că, la data de 12 iunie 2013, în jurul orelor 13.30, în timp ce partea vătămată B.M.E. se afla în incinta magazinului aparţinând SC M. 94 SRL, situat în Piaţa A., sector 3, Bucureşti, inculpatul I.M., profitând de neatenţia acesteia, i-a sustras din sacoşa pe care partea vătămată o ţinea în mâna stângă o borsetă de culoare neagră, apoi a părăsit în fugă locul faptei, ascunzând bunul sustras sub cămaşa cu care era îmbrăcat.

Totodată, se reţine din fişa de cazier judiciar a inculpatului, că acesta a mai fost condamnat, anterior comiterii faptei pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1245/2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 654 din 02 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, fiind liberat condiţionat la data de 27 martie 2012, în baza sentinţei penale nr. 745/2012 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 304 zile.

Aşadar, la data comiterii faptei ce a format obiectul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpatul se afla în situaţia prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa anterioară fiind considerată executată, dar nefiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. În consecinţă, instanţa a reţinut comiterea de către inculpat a infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, se reţine că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 02 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, la data 27 martie 2012, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate, însă fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la data de 31 mai 2013, la aproximativ 4 luni după ce pedeapsa anterioară era considerată ca fiind executată, asfel că instanţa de apel nu mai putea să dispună cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi restul rămas neexecutat.

Astfel, se reţine că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., pedeapsa de 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare aplicată inculpatului este nelegală, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. pen., fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 31 mai 2013 şi este concurentă cu fapta săvârşită la data de 12 iunie 2013 pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar prin aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, cu privire la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză şi pedepsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245/2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, rezultă o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni), fără a mai fi posibil cumulul aritmetic cu restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 02 aprilie 2009 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti întrucât din actele şi lucrările dosarului, rezultă că s-au împlinit aproximativ 4 luni de la momentul în care pedeapsa anterioară a fost considerată ca fiind executată.

Aşadar, din actele şi lucrările dosarului rezulă că inculpatului I.M. i s-a dat spre executare de către instanţa de apel pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni şi 101 zile, pedeapsă care este nelegală, astfel cum s-a arătat anterior.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

Va casa în parte decizia recurată şi rejudecând:

În baza art. 32 C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. va constata că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se va adaugă sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Se va dispune anularea formelor de executare emise anterior în cauză şi emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe intimatul inculpat I.M.

Casează în parte decizia recurată şi rejudecând:

În baza art. 32 C. pen., rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 39 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245/2013 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpatul va executa pedepasa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea formelor de executare emise anterior în cauză şi emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 66/2015. Penal		ICCJ. Decizia nr. 17/2015. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: