ICCJ. Decizia nr. 17/2015. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 17/A/2015

Dosar nr. 731/57/2013

Şedinţa publică din 19 ianuarie 2015

Asupra apelului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 92 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 731/57/2013, s-a dispus în baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) lit. a) şi art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnarea inculpatului P.D.R., ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Sibiu, domiciliat în Sibiu, jud. Sibiu, la:

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul va comunica datele prev. de art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A atras inculpatului atenţia asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prev. de art. 88 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul avea calitatea de ofiţer de poliţie judiciară cu gradul profesional de comisar şef de poliţie şi îşi desfăşura activitatea în cadrul I.P.J. Sibiu - C.S.S.

În seara zilei de 07 decembrie 2012 inculpatul s-a aflat în vizită la locuinţa unui prieten pentru a ajuta la tăierea unui porc unde a consumat băuturi alcoolice. A plecat de la locuinţa prietenului său conducând autoturismul proprietate personală după care, în jurul orelor 22:55 în timp ce circula pe strada L. din mun. Sibiu, într-o curbă la dreapta a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe contrasens şi a lovit un autoturism - taxi- condus de taximetristul R.I., în mod regulamentar. În urma coliziunii numitul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,0 grame litru alcool pur în aerul expirat în cazul numitului R.I. şi de 0,79 grame la litru alcool pur în aerul expirat în cazul inculpatului P.D.R.

Ambii conducători au fost conduşi la Spitalul Judeţean Sibiu, unde la orele 01.05 şi 02,05 le-au fost recoltate câte două probe de sânge.

Rezultatul alcoolemiei a fost de 0,00 grame la mie în cazul numitului R.I.

Inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie de 2,45 grame la mie la proba de la ora 01,05 şi de 2,30 grame la mie la proba de la ora 02:05, aşa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 10 decembrie 2012, întocmit de S.M.L. Sibiu.

Inculpatul P.D.R. a contestat rezultatul alcoolemiei apreciind că aceasta este prea mare în raport cu cantitatea de alcool consumată şi a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală din data de 22 aprilie 2013 întocmit de I.M.L. Cluj Napoca a rezultat că, calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ţinut cont de faza toxico-cinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de inculpat, cât şi din intervalul de timp scurs între evenimentul rutier şi prima recoltare de sânge, indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului P.D.R. mai mare decât 0,80 grame la mie, cu o valoare teoretică apropiată de 1,50 grame la mie, valoare care este consecinţa unui consum de alcool mai mare decât cel declarat de acesta.

Inculpatul a contestat concluziile raportului de expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei întocmit de I.M.L. Cluj Napoca şi a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei la I.M.L. Mina Minovici din Bucureşti.

Raportul de expertiză medico-legală din data de 1 iulie 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici din Bucureşti a concluzionat că în data de 07 decembrie 2012 la ora 23:55 - data şi ora producerii evenimentului rutier, inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie teoretică în creştere de circa 1,35 grame la mie.

În urma impactului dintre cele două autoturisme numitul R.I., conducătorul autoturismului a suferit o fractură la genunchiul stâng, fiind internat în spital, iar numita D.D., pasageră în taximetru a suferit o contuzie la umărul stâng şi la stern, însă nu a fost internată.

Din declaraţia numitului R.I. a rezultat că s-au împăcat cu inculpatul P.D.R., că nu mai are nici o pretenţie faţă de acesta şi nu înţelege să formuleze plângere penală împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.

Inculpatul a fost audiat în cursul judecăţii, ocazie cu care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice. A făcut anumite precizări legate de intervalul în care a consumat alcool, cuprins între 22:20-23:50 şi a arătat că în cazul expertizelor efectuate s-au consemnat greşit anumite date topometrice, respectiv s-a trecut o înălţime de 1,72 m şi o greutate de 72 kg, datele reale fiind de 1,76 m înălţime şi 89 kg greutate.

În cursul judecăţii, la cererea inculpatului, instanţa a solicitat date suplimentare cu privire la procedura testării inculpatului cu aparatul etilotest şi a recoltării probelor de sânge.

Prin adresa din 28 octombrie 2013 I.P.J. Sibiu a comunicat copii după protocolul etilotestului semnat de subiectul testat, P.D.R., şi copii ale buletinelor de calibrare ale aparatului etilotest, primul din 28 februarie 2012 şi valabilitatea de 1 an din data de 28 februarie 2012 - 28 februarie 2013, al doilea din 08 mai 2013 şi valabilitatea de 1 an din data de 08 mai 2013 - 08 mai 2014. Prin aceeaşi adresă s-a comunicat în original fila printată a aparatului etilotest, respectiv fila printată a paginii. S-a precizat că memoria aparatului etilotest este rezultată o dată pe an cu ocazia recalibrării anuale, conform procedurilor şi metodologiilor de lucru.

Prin adresa din 11 martie 2014 a S.C.J.U. Sibiu s-a comunicat faptul că trusa de prelevare a probelor biologice folosită în data de 08 decembrie 2012 prin care s-a stabilit alcoolemia inculpatului a îndeplinit cerinţele legale, conţinând toate elementele de recoltare. Numărul de sigiliu al trusei de alcoolemie a fost X, iar trusa de recoltare avea termenul de valabilitate până în aprilie 2014. în adresă se mai menţionează faptul că trusa de alcoolemie a fost înregistrată în registrul de evidenţă din 02 noiembrie 2012.

Prin adresa S.M.L.J. Sibiu din 16 aprilie 2014 s-a menţionat că în conformitate cu prevederile legislative (art. 16 din O.M.S. nr. 376 din 10 aprilie 2006, cât şi art. 5 alin. (1) şi (2) din O.M.S. nr. 1512 din 12 decembrie 2013), determinarea alcoolemiei în vederea probaţiunii judiciare se face numai în laboratoarele de toxicologie din cadrul instituţiilor medico-legale, conform metodologiei elaborate de către C.S.M.L.

Metoda oficială de determinare a cantităţii de alcool în produsele biologice (utilizată şi de laboratorul toxicologic din cadrul S.M.L.J. Sibiu) este cea aprobată pe plan naţional de C.S.M.L. prin Decizia nr. C1/876 din 29 ianuarie 2004, fără a mai fi necesare certificări suplimentare în acest sens.

Faţă de aspectele comunicate şi menţionate mai sus Curtea a reţinut că atât etilotestul cu care a fost testat inculpatul cât şi trusa de recoltare a probelor de sânge au întrunit cerinţele cuprinse în legislaţia şi actele normative specifice.

Cu privire la critica adusă de inculpat în legătură cu durata de timp scursă de la momentul accidentului şi momentul recoltării probelor de sânge, care ar fi depăşit limita prev. de art. 6 lit. c) din O.M.S. nr. 376/2006, s-a arătat că această împrejurare nu a fost de natură să afecteze proba câtă vreme în cauză s-au efectuat două expertize medico-legale care au avut în vedere timpul scurs între evenimentul rutier şi prima recoltare de sânge (filele 67 şi 76 dos. u.p.).

Instanţa de fond a concluzionat că mijloacele de probă cu înscrisuri reprezentând: drager alcotest printer, procese verbale de prelevare şi buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei au fost întocmite cu respectarea legii. Analiza legalităţii acestora a fost necesară întrucât în prezenta cauză nu s-a urmat procedura de cameră preliminară.

În cauză s-au mai administrat şi următoarele probe: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, buletin de examinare clinică, declaraţiile martorilor R.I., D.D.V., B.A. şi M.A. În faza de judecată au fost reaudiaţi martorii R.I. şi D.D.V.

În drept, fapta inculpatului P.D.R. de a conduce pe drumurile publice un autoturism, având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Procedând la individualizarea pedepsei, potrivit art. 74 C. pen., Curtea a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine relativ sinceră şi a avut o bună conduită atestată de caracterizarea depusă la dosar din care rezultă şi faptul că a avut o activitate profesională meritorie. Fapta comisă prezintă un grad de pericol relativ ridicat întrucât starea de pericol creată de conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influenţa alcoolului s-a materializat prin producerea respectivului accident de circulaţie.

A aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 şi a art. 5 C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul va comunica datele prev. de art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A atras inculpatului atenţia asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prev. de art. 88 C. pen.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul P.D.R. solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea sa, probele administrate neputând confirma hotărârea de condamnare ce a fost pronunţată în cauză.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata existenţa unei contradicţii între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia în condiţiile în care instanţa a dispus condamnarea inculpatului iar motivarea are în vedere amânarea aplicării pedepsei.

În motivele scrise de apel şi în susţinerea orală, apelantul inculpat face trimitere la nerespectarea metodologiei de recoltare a probelor biologice în sensul că aparatul etilotest, folosit pentru testarea sa, nu este verificat tehnic şi omologat metrologic.

Pe de altă parte, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în condiţiile în care recoltarea probelor de sânge s-a făcut la un interval de 70 minute după producerea evenimentului rutier şi nu într-un interval de 30 minute astfel cum s-a stabilit prin ordinul O.M.S. nr. 376/2006.

De asemenea, apărarea susţine că organele de poliţie nu au făcut dovada condiţiilor în care au fost păstrate probele de sânge până la predarea acestora către L.M.L.

În ceea ce priveşte calculul retroactiv al alcoolemiei, apărarea susţine că acesta s-a făcut în alţi parametri decât cei reali, adică pe un alt consum de alcool decât cel declarat, pe un alt interval orar, pe altă înălţime şi pe altă greutate, astfel încât rezultatul stabilit este eronat.

Totodată se invocă nelegalitatea buletinului de examinare clinică dat fiind faptul că în cuprinsul buletinului de examinare clinică nu se menţionează seria şi numărul containerului, nici seria şi numărul sigilului.

În fine, se impune a se reţine şi nelegalitatea buletinului de analiză toxicologică întrucât nu se menţionează seria şi numărul sigiliului flaconului care a fost supus analizei şi nu este descrisă starea sigiliului. Nu este menţionată ora recoltării probei de sânge şi nici data şi ora la care s-a analizat proba.

Toate aceste elemente constituie, în opinia apărării, un dubiu puternic care trebuie să profite inculpatului şi care nu a fost înlăturat prin probe certe de vinovăţie.

Sub aspectul celei de-a doua critică, apărarea invocă contradicţia între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia, afirmând că instanţa de fond în mod greşit a dispus condamnarea, în condiţiile în care s-a orientat, astfel cum rezultă din considerente, spre amânarea aplicării pedepsei care este mai favorabilă în raport cu instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că acesta este fondat în parte pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, din probele administrate n faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că în data de 7 decembrie 2012 în jurul orelor 22.55, inculpatul P.D.R. conducea autovehiculul proprietate personală în mun. Sibiu.

La un moment dat a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens şi a lovit autoturismul, condus în mod regulamentar de martorul R.I. Urmare coliziunii dintre cele două autoturisme, martorul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Imediat după accident, inculpatul P.D.R. a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemiei de 0,79 grame la litru alcool pur în aerul expirat iar în jurul orelor 1.05 a fost condus la Spitalul judeţean Sibiu pentru recoltarea probelor de sânge.

Din buletinul de analiză toxicologică din 10 decembrie 2012 întocmit de S.M.L. Sibiu rezultă că inculpatul, a avut la ora 1:05 o alcoolemie de 2,45 iar la ora 2:05 o alcoolemie de 2,30 grame la mie.

Fiind constatată alcoolemia, s-a procedat la un calcul retroactiv al acesteia stabilindu-se că la data şi ora accidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 0,80 grame la mie.

La stabilirea acesteia s-a avut în vedere consumul de alcool declarat de inculpat, precum şi intervalul de timp scurs între momentul accidentului rutier şi prima recoltare de sânge.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală din 1 iulie 2013 întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a stabilit că la data de 7 decembrie 2014, la ora 23:55 - ora producerii evenimentului rutier- inculpatul P.D.R. a avut o alcoolemie de 1,35 grame la mie.

Raport la această situaţie de fapt, este dincolo de orice dubiu, împrejurarea că testarea inculpatului cu aparatul etilotest a fost efectuată imediat după producerea accidentului.

De asemenea, între momentul evenimentului rutier (ora 22:55) şi momentul recoltării probelor de sânge (1.05/2.05) inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice de natură a influenţa pozitiv sau negativ rezultatul final.

Respectându-se dreptul la apărare, s-a dispus efectuarea unei expertize la S.M.L. Sibiu şi ulterior la I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, stabilindu-se, în ambele situaţii, că alcoolemia inculpatului, la data producerii accidentului, a fost peste limita legală.

Aflându-ne în prezenţa unor probe ştiinţifice şi în lipsa unor elemente pertinente de natură a înfrânge concluziile acestora, Înalta Curte reţine că exprimă adevărul şi ca atare principiul in dubio pro reo nu poate fi reţinut.

Se observă, totodată, că motivele de apel invocate, au fost susţinute şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, prin adresa din 28 octombrie 2013, întocmită de I.P.J. Sibiu au fost comunicate instanţei copii după protocolul etilotestului semnat de inculpatul P.D.R. şi copii ale buletinelor de calibrare ale aparatului etilotest, primul din 28 februarie 2012 cu valabilitate de 1 an, de la 8 mai 2013 - până la 8 mai 2014.

De asemenea, S.C.J. Sibiu, a confirmat faptul că trusa de prelevare a probelor biologice, folosită în data de 8 decembrie 2012, prin care s-a stabilit alcoolemia inculpatului conţine toate elementele de recoltare.

Astfel, numărul de sigiliu al trusei a fost X iar trusa de recoltare avea termen de valabilitate până în aprilie 2014.

În acelaşi sens, S.M.L.J. Sibiu, confirmă respectarea dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 376 din 10 aprilie 2006 respectiv 1512 din 12 decembrie 2013, determinarea alcoolemiei, în vederea probaţiunii judiciare, făcându-se numai în Laboratoarele de toxicologie din cadrul instituţiilor medico-legale, conform metodologiei elaborate de C.S.M.L.

Ca atare, prima critică invocată de inculpatul P.D.R. nu poate fi însuşită, prezumţia de nevinovăţie fiind înlăturată prin probe certe, administrate în condiţii de legalitate şi cu respectarea dreptului la apărare.

A doua critică este însă fondată, Înalta Curte constatând existenţa unei contradicţii între dispozitivul hotărârii şi considerentele acesteia.

Nelegalitatea constatată nu va putea fi înlăturată în totalitate în condiţiile unei căi de atac exercitată doar de inculpat, nu şi de procuror- căruia nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac.

Examinând legea penală mai favorabilă în ansamblul său, astfel cum se reţine şi prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, se impun următoarele observaţii:

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (7) din O.U.G. nr. 198/2002 „conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani”.

Aceeaşi faptă a fost incriminată prin art. 336 alin. (1) C. pen. fiind sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Instanţa de fond a încadrat fapta în dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen. şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante, din legea veche, a condamnat inculpat la pedeapsa închisorii sub minimul special, combinând astfel textele din două legi, ceea ce a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi implicit la stabilirea unei pedepse nelegale.

Analizând legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că acesta este legea nouă (prin noua lege se prevede pedeapsa închisorii în aceleaşi limite ca şi legea veche dar se poate aplica şi amenda. De asemenea, legea nouă prevede modalitatea amânării executării pedepsei care este mai blândă faţă de suspendarea condiţionată a executării pedepsei), şi ca atare dispoziţia de condamnare cuprinsă în dispozitivul hotărârii este incompatibilă cu instituţia amânării aplicării pedepsei spre care s-a orientat instanţa de fond.

Dar, fiind exercitată calea de atac numai de inculpat, Înalta Curte este obligată să reţină circumstanţele atenuante în condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. care ar fi permis coborârea pedepsei, astfel cum rezultă din art. 76 alin. (1) C. pen., la o treime respectiv la 8 luni închisoare şi nu la 6 luni închisoare cum a stabilit prima instanţă.

În lipsa apelului procurorului, pedeapsa nu poate fi majorată la limita minimă prevăzută de lege, respectiv la 8 luni închisoare, în caz contrar ar fi încălcat principiul non reformatio in peius.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de inculpatul P.D.R. şi va desfiinţa în parte sentinţa numai în ceea ce priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, respectiv menţiunea privind condamnarea inculpatului.

În rejudecare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) şi art. 5 C. pen. va stabili inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare care va fi amânată în condiţiile prevăzute de art. 83 C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul P.D.R. împotriva sentinţei penale nr. 92 din 6 mai 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată numai referitor la circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi la menţiunea privind condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) din Noul C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pe care le înlătură şi, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 336 alin. (1) din Noul C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen. stabileşte inculpatului P.D.R. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2015.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 17/2015. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel