ICCJ. Decizia nr. 167/2015. Penal

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 167/RC/2015

Dosar nr. 1309/1/2015

Şedinţa publică din 12 mai 2015

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1619 din 30 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Bacău, în baza art. 386 Noul C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I. din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participatie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

I. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.I. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-Il-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) Noul C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I. prin sentinţa penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 12515/180/2010, definitivă prin decizia penală nr. 753 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Bacău.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare aplicate inculpatului G.I. prin sentinţa penală nr. 356/2012 din 23 februarie 2012 a Judecătoriei Bacău şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

III. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 22 aprilie 2009);

IV. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 12 mai 2009);

V. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009);

VI. 1500 RON amendă penală pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009).

În baza art. 85 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. e) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. I-VI în pedeapsa cea mai mare de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare.

Pedeapsă de executat: 2 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-Il-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 397 Noul C. proc. pen., art. 19 Noul C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. (de la 1864), s-au admis în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă C.G. şi a fost obligat inculpatul G.I. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

S-au respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă, ca neîntemeiate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a luat act că inculpatul şi partea civilă au fost asistaţi de apărători aleşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 2308/P/2008 din 25 martie 2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G.I. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată, prevăzută de art. 246¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi participaţie improprie la abuz în serviciu, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare că în calitate de primar al comunei Odobeşti, judeţul Bacău, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a îndeplinit în mod defectuos mai multe acte, după cum urmează:

Prin dispoziţia nr. 1611 din 31 octombrie 2007 a dispus în mod nelegal concedierea lui C.G. - angajat în funcţia de casier în cadrul primăriei comunei Odobeşti, judeţ Bacău.

La data de 30 noiembrie 2007, a emis o altă dispoziţie nr. 1628/2007, prin care a dispus revocarea dispoziţiei de concediere din 31 octombrie 2007 şi a dispus din nou concedierea nelegală a lui C.G. După ce a dat publicităţii intenţia de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de agent agricol în cadrul aparatului de specialitate al primarului, care urma să aibă loc la data de 03 martie 2008 – 19 martie 2008, la data de 13 martie 2008, când încă nu era constituită comisia de examinare, fără a avea competenţe cu privire la verificarea respectării de către fiecare candidat a condiţiilor de studii şi a altor condiţii prevăzute de lege, în mod abuziv, fără o justificare legală, a întocmit adresa nr. 943/2008 prin care a adus la cunoştinţă lui C.G. - candidat la concursul pentru ocuparea funcţiei de agent agricol, că dosarul său nu poate fi selectat deoarece a încetat raporturile de muncă cu primăria în baza unei decizii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, în acel moment fiind în litigiu la Tribunalul Bacău, cu autorităţile publice locale ale comunei Odobeşti, pentru anularea deciziei de concediere.

De asemenea, s-a reţinut că a emis dispoziţia nr. 98/2008 din 14 martie 2008 prin care a dispus constituirea nelegală a unei comisii de examinare a candidaţilor la concursul pentru ocuparea postului de agent agricol - funcţie contractuală, precum şi a unei comisii de soluţionare a contestaţiilor, fără avizul de legalitate al secretarului comunei Odobeşti, nesocotind cu ştiinţă, dispoziţiile legale aplicabile în materie.

La data de 17 martie 2008, cu ştiinţă, chiar în ziua organizării probei scrise la concursul pentru ocuparea funcţiei de agent agricol, a comunicat adresa de respingere a candidaturii lui C.G., acesta din urmă neavând posibilitatea de a contesta dispoziţia de respingere a dosarului său pentru motivele invocate şi nici de a mai participa la concursul organizat.

După reintegrarea lui C.G., începând cu 16 februarie 2009, ca urmare a admiterii acţiunii în anulare a dispoziţiilor nr. 1611 din 31 octombrie 2007 şi 1628 din 30 noiembrie 2007 emise de primarul comunei Odobeşti, s-a dispus să se plătească acestuia salariile indexate, majorate şi reactualizate, celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la data reintegrării, precum şi suma de 5000 RON reprezentând daune morale.

S-a reţinut că inculpatul G.I. a emis dispoziţia nr. 116 din 10 iunie 2009, prin care a dispus în mod nelegal sancţionarea cu avertisment scris a părţii vătămate C.G., angajat pe postul de casier magaziner în cadrul aparatului de specialitate al primarului.

De asemenea, a emis dispoziţiile nelegale cu nr. 185 din 17 iulie 2009 şi nr. 186 din 22 iulie 2009, prin care a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre C.G. şi primăria comunei Odobeşti, judeţ Bacău, cauzând prin acestea o vătămare a intereselor legale ale părţii vătămate C.G. din comuna Odobeşti, judeţ Bacău, toate actele emise de inculpat fiind declarate nelegale de către instanţele de judecată competente potrivit legii.

S-a mai reţinut că la data de 10 iunie 2009, G.I. a întocmit expunerea de motive nr. 1574/2009, precum şi proiectul de hotărâre privind modificarea statului de funcţii şi a organigramei aparatului de specialitate al primarului comunei Odobeşti, după care, cu intenţie, a determinat mai multe persoane - consilieri în cadrul consiliului local al comunei Odobeşti, judeţ Bacău, să adopte, fără vinovăţie, hotărârea nelegală nr. 28 din 18 iunie 2009, iar la data de 17 iulie 2009 a întocmit proiectul de hotărâre privind modificarea H.C.L. nr. 28 din 18 iunie 2009, după care, cu intenţie, a determinat mai multe persoane - consilieri în cadrul consiliului local al comunei Odobeşti, judeţ Bacău, să adopte, fără vinovăţie, hotărârea nelegală nr. 33 din 17 iulie 2009, prin care s-a desfiinţat în mod nelegal postul ocupat de partea vătămată C.G., lezând interesele legale ale acestuia, aspect constatat în mod irevocabil şi prin hotărâre de instanţele de judecată competente potrivit legii.

Împotriva sentinţei penale nr. 1619 din 30 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Bacău a declarat apel G.I.

Prin decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 1619 din 30 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău.

A fost desfiinţată sentinţa penală amintită doar în ceea ce priveşte latura penală şi, în rejudecare:

În baza art. 386 Noul C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.I. din infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

III. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 22 aprilie 2009);

IV. 3 luni închisoare pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată C.G., faptă din 12 mai 2009);

VI. 1500 RON amendă penală pentru infracţiunea de instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată A.N., faptă din 17 decembrie 2009).

În baza art. 85 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. e) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele de la pct. l-VI în pedeapsa cea mai mare de 1 an şi 6 luni.

Pedeapsă de executat: 1 an şi 6 luni închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului a reţinut că inculpatul este apreciat, de o parte din comunitatea din care face parte şi a contribuit la buna administrare a unităţii adrninistrativ teritoriale a cărui primar este de aproape 16 ani, context în care pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru această infracţiune este aptă să asigure cerinţele privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.

În urma contopirii acestei pedepse cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, dar şi cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 356 din 23 februarie 2012, după anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare, Curtea a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, fără aplicarea unui spor.

În contextul unei activităţi infracţionale vaste ce s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, dar şi a negării permanente a acestei activităţi în toate dosarele în care a fost cercetat, Curtea a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, chiar dacă s-ar impune obligaţiile prevăzute de art. 86³ C. proc. pen. pentru inculpat.

Având în vedere că infracţiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze, dar şi cele de purtare abuzivă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 346 din 23 februarie 2013 a Judecătoriei Bacău au fost comise în legătură cu funcţia sa de primar al comunei Odobeşti, dovedind incompatibilitatea sa cu această calitate şi cu cea de funcţionar public în general, Curtea, fiind în acord cu instanţa de fond, a apreciat că se impune şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă îndelungată, respectiv 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de G.I. împotriva sentinţei penale nr. 1619 din 30 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău, sentinţă ca va fi desfiinţată doar în ceea ce priveşte latura penală. Reţinând cauza spre rejudecare, a pronunţat o nouă condamnare a inculpatului G.I., ca şi instanţa de fond, cu excepţia pedepsei aplicate pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată ce a fost redusă la 1 an şi 6 luni şi a pedepsei rezultante, ce a fost redusă, la rândul ei, de la 2 ani şi 3 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

Împotriva hotărârii instanţei de apel (decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5495/180/2013) a declarat recurs în casaţie G.I., la data de 19 ianuarie 2015 (data poştei), formulând şi motive scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 16 februarie 2015.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 29 ianuarie 2015 şi părţii civile C.G. la data de 30 ianuarie 2015.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care puteau fi depuse concluzii scrise a expirat pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 9 februarie 2015 şi pentru partea civilă C.G. la data de 10 februarie 2015.

Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 31 martie 2015. Raportul a fost întocmit de către magistratul asistent la data de 2 martie 2015.

Prin încheierea nr. 114/RC din data de 31 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a trimis cauza pentru soluţionarea recursului în casaţie completului C7.

S-a fixat termen la data de 12 mai 2015, cu citarea părţilor.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele părţii care exercită recursul în casaţie (G.I.), numele, prenumele avocatului părţii, domiciliul profesional al acestuia (avocat E.C.A. din cadrul Baroului Galaţi, cu domiciliul profesional în Galaţi, str. C.), vechimea în avocatură a avocatului (cu trimitere la condiţia prevăzută de art. 436 alin. (2) C. proc. pen. - 11 ani vechime), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), indicarea cazului de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) şi motivarea acestuia, precum şi semnătura avocatului.

Înalta Curte a constatat că prin cererea de recurs în casaţie se invocă cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În motivarea recursului în casaţie, G.I. a susţinut că decizia penală nr. 868/2014 pronunţată în Dosarul nr. 5495/180/2013 de Curtea de Apel Bacău este nelegală raportat la dispoziţiile art. 65 C. pen. din 1969, conform cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Recurentul a solicitat a se constata ca pedeapsa principală a fost redusă de către instanţa de apel la cuantumul de 1 an şi 6 luni, motiv pentru care aplicarea unei pedepse complementare nu mai este legală, nefiind îndeplinită condiţia ca pedeapsa principală să fie închisoarea de cel puţin 2 ani. În opinia recurentului, stabilirea unei pedepse complementare atunci când legea nu permitea aplicarea unei astfel de pedepse se încadrează în cazul de recurs în casaţie reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel încât a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat împotriva decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr 5495/180/2013 de Curtea de Apel Bacău şi înlăturarea condamnării la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. din 1969, pe o durată de 5 ani.

Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

S-a apreciat de către Înalta Curte că cererea de recurs în casaţie nu este vădit nefondată, întrucât este întrunit formal cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de formă enumerate anterior, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., astfel încât a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a trimis cauza pentru soluţionarea recursului în casaţie completului C7 şi a fixat termen la 12 mai 2015, cu citarea părţilor.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 12 mai 2015, apărătorul ales al recurentului condamnat G.I. a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., considerând că pedeapsa nu a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, susţinând că soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Bacău este nelegală, raportat la dispoziţiile art. 65 C. pen. anterior, potrivit cărora pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală aplicată în cauză este închisoarea de cel puţin 2 ani. Aşadar, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi înăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 5 ani.

Analizând recursul în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul în casaţie, în reglementarea Noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casaţie se exercită doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate, urmărind să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, criticile condamnatului vizează greşita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. din 1969, pe o durată de 5 ani raportat la dispoziţiile art. 65 C. pen. anterior, potrivit cărora pedeapsa complementară poate fi aplicată dacă pedeapsa principală aplicată în cauză este închisoarea de cel puţin 2 ani.

Se constată că G.I. a fost condamnat în apel pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 Noul C. pen. şi pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 5 Noul C. pen., având de executat o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969), pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară dispusă prin decizia penală nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5495/180/2013. De asemenea, s-au interzis inculpatului G.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Corespunzător situaţiei de fapt reţinute, în drept, faptele comise de G.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat. De altfel, în calea extraordinară de atac formulată nu s-a contestat situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi apel.

Recurentul şi-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Se constată că motivele recurentului sunt întemeiate.

Art. 5 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Având în vedere că în cauză legea veche (C. pen. anterior) a fost considerată legea incidentă, aplicarea pedepsei complementare era posibilă în limitele prevăzute de art. 65 C. pen. anterior. Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de apel a interzis recurentului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. (de la 1969) pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2), (3) C. pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile comise de către acesta fiind de 1 an şi 6 luni închisoare.

Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală şi, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. anterior pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În speţă, pedeapsa cea mai grea dată spre executare recurentului G.I. de către instanţa de apel este de 1 an şi 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa complementară este nelegală, neputându-se aplica în cazul unei pedepse cu închisoarea mai mică de 2 ani.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că instanţa de prim control judiciar, a aplicat recurentului o pedeapsă în alte limite decât cele legale, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., va admite recursul în casaţie formulat de G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5495/180/2013.

Va casa în parte decizia penală mai sus menţionată.

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, aplicată conform art. 35 alin. (1) C. pen. anterior pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 868 din 12 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5495/180/2013.

Casează în parte decizia penală mai sus menţionată.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior, aplicată conform art. 35 alin. (1) C. pen. anterior pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 mai 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 150/2015. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1/2015. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 167/2015. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 167/2015. Penal