ICCJ. Decizia nr. 300/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 300/A/2015
Dosar nr. 598/33/2015
Şedinţa publică din 7 septembrie 2015
Asupra apelului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, în baza art. 459 C. proc. pen., cererea formulată de revizuenta G.M.M. privind revizuirea sentinţei penale nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj.
S-au reţinut următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 13 mai 2015, revizuenta G.M.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 1015/33/2011, faţă de împrejurarea că în cauză s-au depus noi înscrisuri, ce nu au fost avute de vedere la judecata în fond.
În motivarea cererii sale,- revizuenta a învederat faptul că, coinculpata B.M.A. a divorţat de L.l. la data de 29 august 2007 printr-o hotărâre a Judecătoriei din Zistersdorf, Austria, ocazie cu care între cei doi foşti soţi a intervenit şi o înţelegere, iar, potrivit înţelegerii încheiate în faţa aceleiaşi judecătorii, părţile au renunţat la invocarea unor pretenţii reciproce cu privire la colaborarea soţului în firma celuilalt, împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţa de judecată la momentul judecării pe fond a cauzei. Raportat la aspectele invocate mai sus, se poate interpreta că l.L. nu mai avea, de la data partajului, calitatea de asociat cu drepturi depline al societăţii şi aceasta datorită investirii cu formulă executorie a acordului soţilor de către instanţa austriacă, punct de vedere împărtăşit şi de U.N.N.P.R., depus la dosar (filele 43-45).
Prin sentinţa penală nr. 134 din 27 decembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 1015/33/2011, în baza art. 246 rap.la art. 2481 C. pen. şi cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata G.M.M., domiciliată în Gherla, jud.Cluj, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată.
În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni.
S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen.
Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Cu privire la starea de fapt s-a reţinut că, inculpata revizuentă notar public G.M.M. şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu, pe care şi Ie-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2009 şi din 31 iulie 2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părţii civile L.l. şi ale SC N. SRL. Notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, deşi B.D.C. nu a avut în realitate un mandat de a vinde imobilele în cauză, nefiind împuternicită de către asociaţii SC N. SRL să înstrăineze imobilele respective. Procurile din 19 octombrie 2007 şi din 08 noiembrie 2008 au avut un caracter general, de administrare şi gestionare a afacerii, neavând nicidecum caracterul unor procuri speciale, nefăcând nici un fel de menţiune explicită şi expresă prin care să fie împuternicită B.D.C. să înstrăineze imobilele SC N. SRL.
De asemenea, notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte, cu fraudarea evidentă a intereselor numitului L.l. şi ale SC N. SRL, imobilele fiind vândute la un preţ de aproape 16 ori mai mic decât preţul de adjudecare, iar înstrăinarea s-a produs „în familie", dobânditorul imobilelor fiind B.F. (mama inculpatelor B.M.A. şi B.D.C.).
S-a reţinut că notarul public G.M.M. a încălcat dispoziţiile legale, respectiv art. 45 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, care instituie în sarcina notarului public obligaţia de a desluşi raporturile reale dintre părţi, cu privire la actul pe care vor să-l încheie şi de a verifica dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea.
Conform art. 51 alin. (1) din acelaşi act normativ, notarul public este obligat să refuze îndeplinirea actului notarial solicitat, dacă acesta este contrar legii şi bunelor moravuri, sens în care notarul public emite o încheiere de respingere.
Art. 6 alin. (1), (2) din Legea nr. 36/1995 arată că notarul public este obligat să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, iar în cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
Prin cele două contracte a fost transferat fraudulos, din patrimoniul SC N. SRL, în patrimoniul inculpatei B.F., dreptul de proprietate asupra terenului şi asupra imobilului-casă, cu terenul aferent, deşi, din partea SC N. SRL., cele două contracte au fost semnate de către inculpata B.D.C., fără ca aceasta să deţină şi să prezinte notarului public vreo procură specială, care să o împuternicească să înstrăineze cele două imobile. Procurile notariale din 2007 şi din 2008 (care sunt menţionate în cuprinsul celor două contracte notariale) au natura unor procuri generale, de administrare a afacerii, neputând justifica înstrăinarea acestor imobile.
Mai mult, înstrăinarea s-a făcut la un preţ total de circa 25.200 lei (fără T.V.A.), deşi imobilul fusese adjudecat în anul 2006, cu un preţ de circa 16 ori mai mare, respectiv 400.399 lei (fără T.V.A.).
Urmare autentificării celor două contracte, au fost vătămate în mod grav interesele legale ale SC N. SRL şi ale acţionarului şi administratorului acestei firme, numitul L.l. Societatea comercială în cauză a fost deposedată fraudulos de proprietatea asupra imobilelor arătate, fiind păgubită cu contravaloarea acestora, astfel că fapta inculpatei a produs consecinţe deosebit de grave.
Este de menţionat că notarul public G.M.M. a acţionat cu intenţie, deoarece acelaşi notar a autentificat şi procura din 08 noiembrie 2008, prin care mandantul L.l. o împuternicea pe mandatara B.D.C. să gestioneze afacerile firmei SC N. SRL, fără însă a o împuternici să vândă imobilele acestei firme. Astfel, inculpata G.M.M. a cunoscut cu exactitate natura şi limitele mandatului conferit inculpatei B.D.C., cunoscând inclusiv faptul că aceasta nu avea dreptul să înstrăineze imobilele în cauză.
Art. 1536 C. civ. prevede că: „Mandatul conceput în termenii generali cuprinde numai actele de administraţie. Când e vorba de înstrăinare, ipotecare sau de facerea unor acte ce trec peste administraţia ordinară, mandatul trebuie să fie special".
Art. 1535 C. civ.e prevede că: „Mandatul este special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general pentru toate afacerile mandantului".
Mai mult, în acelaşi sens, art. 1537 C. civ. arată că: „mandatarul nu poate face nimic afară din limitele mandatului său."
Potrivit actelor depuse la dosar, numitul L.l. şi-a cesionat părţile sale sociale asociatei B.M.A. la data de 16 ianuarie 2012, când prin Hotărârea nr. 1 a Asociaţiilor SC N. SRL, s-a constatat că L.l. nu mai este asociat al acestei societăţi şi nu are nicio pretenţie în proces. Hotărârea asociaţiei a fost înregistrată în registrul comerţului la data de 14 februarie 2012.
Actele depuse de revizuentă la prezentul dosar nu îndeplinesc cerinţele art. 453 lit. a) C. proc. pen., împrejurările pe care acestea le consemnează nefăcând dovada netemeiniciei hotărârii pronunţate în cauză.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că părţile erau divorţate încă din anul 2007 şi chiar dacă nu a cunoscut conţinutul „înţelegerii" încheiate între aceştia, împrejurările invocate nu puteau schimba soluţia instanţei pentru că „înţelegerea" încheiată este redactată în termeni generali, nefiind determinată entitatea la care s-a renunţat (părţile au renunţat la colaborarea soţului în firma celuilalt), firma în litigiu fiind comună, până la data de 14 februarie 2012, când s-a luat act de cesionarea părţilor sociale de către L.l.
De asemenea, potrivit aceluiaşi act, părţile au renunţat doar la „colaborare", nefiind vorba de o cesiune a părţilor sociale, aceasta realizându-se abia după aproape cinci ani.
Oricum, revizuentei i s-a reproşat încălcarea cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu, pe care şi Ie-a îndeplinit în mod defectuos, prin autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare din 09 aprilie 2009 şi din 31 iulie 2009, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale părţii civile L.l. şi ale SC N. SRL Notarul public G.M.M. a acceptat să autentifice cele două contracte de vânzare-cumpărare, în baza unor procuri care nu îndeplineau condiţiile unor mandate speciale, necesare încheierii tranzacţiei, una dintre acestea fiind emisă la data de 8 noiembrie 2008 (deci la mai mult de un an după divorţ şi încheierea înţelegerii) de către L.l., fapt ce denotă că, la acea dată nici măcar acesta nu avea reprezentarea că acea „înţelegere" este un act de renunţare la părţile sale sociale.
Împotriva acestei sentinţe, revizuentă a declarat apel, solicitând, prin apărătorul ales, desfiinţarea hotărârii şi admiterea cererii de revizuire pe fondul acesteia.
În motivarea apelului, revizuentă a invocat împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanţa de judecată la momentul judecării cauzei, constând în faptul că, la data de 29 august 2007, coinculpata B.M.A. a divorţat de L.l. printr-o hotărâre a Judecătoriei din Zistersdorf, Austria, ocazie în care între cei doi foşti soţi a intervenit şi o înţelegere, în faţa aceleiaşi judecătorii, în care părţile au renunţat la invocarea unor pretenţii reciproce cu privire la colaborarea soţului în firma celuilalt. Raportat la aspectele invocate mai sus, l.L. nu mai avea, de la data partajului, calitatea de asociat cu drepturi depline al societăţii şi aceasta datorită investirii cu formulă executorie a acordului soţilor de către instanţa austriacă, punct de vedere împărtăşit şi de U.N.N.P.R., depus la dosar.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alin. (4) al art. 453 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Instanţa de control judiciar constată că cererea de revizuire se întemeiază în drept pe un caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege -art. 453 lit. a) C. proc. pen. - însă nu este îndeplinită cumulativ condiţia prevăzută de alin. (4) al aceluiaşi text de lege, care prevede că acest caz poate constitui motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Astfel, împrejurarea invocată de revizuentă, că părţile erau divorţate încă din anul 2007 şi că potrivit „înţelegerii" încheiate între aceştia, de a renunţa la invocarea unor pretenţii reciproce cu privire la colaborarea soţului în firma celuilalt, nu poate fi considerată o împrejurare nouă, care să impună revizuirea sentinţei atacate.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că acea "înţelegere" între soţi era formulată în termeni generali şi nu specifica o cesionare a părţilor sociale, ci o renunţare la pretenţia de colaborare în firmă, astfel că nu putea fi opozabilă altor persoane la acea dată. în realitate, la data de 16 ianuarie 2012 L.l. a cesionat părţile sociale către B.M.A., fapt atestat de Hotărârea nr. 1 a asociaţilor SC N. SRL, care a constatat că L.l. nu mai este asociat al acestei societăţi şi nu are nicio pretenţie în proces. Hotărârea asociaţiei a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 14 februarie 2012.
Drept urmare, până la acest moment, L.l. a avut calitatea de asociat cu drepturi depline al SC N. SRL.
De altfel, criticile invocate de revizuentă echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Raportând motivele invocate la dispoziţiile legale incidente, instanţa de control judiciar constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru revizuirea sentinţei atacate, cererea fiind respinsă în mod corect de prima instanţă.
Pentru aceste considerente, urmează ca apelul declarat de revizuentă G.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentă G.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 260 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 299/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 33/2015. Penal. Infracţiuni privind legea... → |
|---|
