ICCJ. Decizia nr. 33/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 33/RC/2015
Dosar nr. 4106/1/2014
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2015
Asupra recursului în casaţie, constată că:
Prin sentinţa penală nr. 543 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 2066/63/2011, s-a dispus, printre altele, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului S.G., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S.G. pe durata termenului de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de 2 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., a fost obligat inculpatul S.G. ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Bucureşti; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului S.G. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.G. durata arestului preventiv de la 14 iulie 2010 la 18 februarie 2011.
Cu privire la situaţia de fapt, instanţa de fond a reţinut că la data de 01 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras - Severin, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul T.E., student în anul terminal al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii H. - Centrul Tutorial Caransebeş, a pretins în cursul lunii mai 2010 de la un număr de aproximativ 40 de studenţi aflaţi în anul terminal al Facultăţii de Drept, suma de 1.500 euro de la fiecare, pentru a fi remisă prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N. - cadru didactic universitar şi coordonator al Centrului Tutorial Caransebeş al Universităţii H. şi în acelaşi timp director al Muzeului Judeţean de Etnografie şi a Regimentului de Graniţă Caransebeş, inculpatului S.G. - cadru didactic - profesor universitar - la Universitatea H. Bucureşti, pentru ca acesta, în calitatea sa de membru al comisiei de examinare a studenţilor înscrişi la examenul de licenţă programat în perioada 26 - 30 iunie 2010. să-i favorizeze pentru promovarea examenului.
Prin Încheierea nr. 24 din 01 iunie 2010, s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi efectuate în mediul ambiental de către inculpaţii S.G., G. (fostă L.) N. şi T.E. în baza acestei autorizări, au fost realizate înregistrări ale convorbirilor telefonice precum şi ale convorbirilor efectuate în mediul ambiental, aspecte care constituie probe solide şi relevante în dovedirea activităţilor infracţionale desfăşurate de către inculpaţi şi învinuiţi.
Pentru asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale, prin Ordonanţa nr. 65/P/2010 din 07 iunie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara s-a dispus folosirea actelor îndeplinite şi menţinerea măsurilor dispuse în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin până la data declinării competenţei de soluţionare a cauzei.
De menţionat este faptul că, Universitatea H. din Bucureşti, este organizată la nivel teritorial în centre tutoriale, situate în diferite localităţi din ţară, printre acestea fiind şi Centrul Tutorial Caransebeş, având sediul în incinta Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Municipiul Caransebeş, centru coordonat de către inculpata G. (fostă L.) N., director al respectivului muzeu.
În cadrul acestui centru tutorial, un număr de 49 de studenţi din anul terminal al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică, urmau să susţină examenul de licenţă în sesiunea din luna iunie 2010.
Dintre aceştia, un număr de 35 de studenţi au ales, la propunerea inculpatului T.E., pe care îl recunoşteau ca fiind persoana care asigura legătura între studenţi şi cadrele didactice, ca, în vederea asigurării promovării examenului de licenţă şi a obţinerii diplomei, să ofere sume de bani către membrii comisiei de examinare a examenului de licenţă, având în vedere cunoştinţele precare pe care le aveau, astfel că prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N., aflată în legătură directă cu inculpatul T.E., aceste sume de bani au ajuns la inculpatul S.G., acesta tratând cu superficialitate activitatea de pregătire, desfăşurare, examinare, notare şi finalizare a examenului de licenţă pentru acest grup de studenţi.
În activitatea infracţională de pregătire şi organizare, în vederea promovării în mod fraudulos a examenului de licenţă, încă de la începutul anului s-a implicat şi inculpata G. (fostă L.) N., fără contribuţia căreia legătura dintre grupul de studenţi condus de către inculpatul T.E. şi factorul de decizie, inculpatul S.G., nu ar fi fost posibilă.
Totodată, s-a mai reţinut în actul de sesizare a instanţei că, încă din luna februarie 2010 inculpatul T.E., în scopul asigurării obţinerii diplomei de licenţă indiferent de nivelul cunoştinţelor de specialitate, a efectuat demersuri în vederea cooptării unui număr cât mai mare de colegi din anul terminal al Facultăţii de Drept, pentru a accepta să plătească sume de bani, respectiv câte 400 euro de persoană pentru cumpărarea lucrării de diplomă la disciplina Drept Civil, al cărei coordonator era inculpatul S.G., precum şi câte 1.500 euro pentru asigurarea unei note mari la probele scris şi oral ale examenului de licenţă.
Suplimentar, s-a stabilit că inculpatul T.E. a adunat de la acest grup de studenţi şi câte 300 lei pentru „cheltuieli de protocol ” , precum şi câte 100 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de tipărirea lucrărilor de diplomă.
Demersurile efectuate de către inculpatul T.E., confirmate de acesta în declaraţiile sale, s-a considerat că sunt susţinute pe de o parte de împrejurarea că acesta a obţinut lucrările de diplomă tuturor membrilor grupului celor 35 de studenţi, lucrări din materia dreptului civil, fără nici o contribuţie de creaţie din partea acestora, iar pe de altă parte şi de o serie de convorbiri telefonice purtate de acesta cu alţi colegi, în perioada 02 iunie 2010-05 iunie 2010.
Din cuprinsul acestora rezultă că întregul grup depunea diligente în vederea strângerii sumelor de bani necesare a fi remise inculpatului S.G., despre care se ştia că urmează să se deplaseze în Caransebeş în zilele următoare, ocazie cu care, sub pretextul organizării unei sesiuni de pregătire a examenului de licenţă ce urma a se desfăşura, să-i asigure de fapt pe aceştia că în schimbul sumelor de bani, vor promova fără probleme respectivul examen.
Astfel, din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul T.E., încheiat la data de 06 iulie 2010, reiese că în perioada 02-05 iunie 2010 acesta a avut mai multe discuţii telefonice cu colegii săi de facultate referitoare la sumele de bani ce urmau a fi adunate de la studenţi, precum şi cu privire la întâlnirea ce urma să aibă loc în data de 05 iunie 2010 cu profesorul coordonator, (întâlnire care din motive obiective nu a mai avut loc la data respectivă ci ulterior în 18 iunie 2010).
Întâlnirea ce a avut loc între membrii grupului de studenţi, în localul O. din mun. Caransebeş cu inculpatul T.E. a fost înregistrată de către organele de urmărire penală, în baza autorizaţiilor emise de instanţa de judecată, cât şi de către unul dintre studenţi, respectiv martorul B.F.R., care a efectuat din proprie iniţiativă această înregistrare iar cu ocazia formulării denunţului a prezentat-o organelor de urmărire penală ca mijloc de probă în temeiul art. 916 alin. (2) C. proc. pen.
Din procesele verbale de redare a comunicărilor efectuate în mediul ambiental cu această ocazie, reiese că inculpatul T.E. s-a aşezat la una dintre mesele din local amplasată în zona centrală a încăperii, şi a început să preia de la fiecare student suma de 1.500 euro.
Înregistrarea video efectuată de către martorul B.F.R. relevă preocuparea inculpatului T.E. de a număra cu atenţie şi precauţie suma colectată, pe care apoi a introdus-o într-o plasă, şi a notat într-o listă numele colegilor de la care a primit suma de bani.
Din conţinutul întregii convorbiri purtată de inculpatul T.E. cu colegii săi studenţi rezultă mai următoarele concluzii: nivelul de pregătire al studenţilor înainte de susţinerea examenului de licenţă era practic inexistent; deşi studenţii susţineau că sumele de bani pe care sunt nevoiţi să le remită în vederea promovării frauduloase a examenului de licenţă, erau prea mari raportat la veniturile pe care le realizează, aceştia s-au declarat mulţumiţi de suportul pe care urmau să-l primească în obţinerea examenului de licenţă; discuţiile purtate au relevat preocuparea tuturor studenţilor de a se organiza cât mai eficient, de la utilizarea semnelor distinctive pe care le aşteptau pentru a fi folosite ca garanţie pentru recunoaşterea lucrării de către profesorul corector, până la folosirea unor mijloace tehnice de multiplicare - fiţuici, ca element suplimentar de rezervă.
O concluzie trasă de către cei prezenţi a fost aceea că profesorul coordonator se va deplasa la Caransebeş pentru a se întâlni exclusiv cu studenţii care au remis suma de câte 1.500 euro, pentru a-i asigura în schimb de sprijinul său.
Aceleaşi concluzii rezultă şi din declaraţiile persoanelor prezente în incinta localului O. şi identificate ulterior, pe parcursul urmăririi penale. în acest sens sunt declaraţiile date de martorii B.I.N., B.S.P., B.F.R., D.A.I., D.F., G.C.I.M., N.D., H. (O.) L.M., P.P.F., P.I., S.F.C., Ş.F.C., T.V. şi M. (Ţ.) V.R.
Prin declaraţiile tuturor acestor martori se confirmă nu numai starea de fapt ce a rezultat din punerea în aplicare a mijloacelor tehnice de înregistrare audio-video folosite autorizat, ci şi faptul că toţi aceştia au avut reprezentarea că sumele de bani pe care le-au remis inculpatului T.E. vor ajunge, la profesorul coordonator, care în schimb urma să îi favorizeze la susţinerea examenului de licenţă. Astfel, întregul mecanism gândit a fost pus în aplicare şi a funcţionat, în ciuda cunoştinţelor de specialitate deosebit de reduse ale studenţilor.
Unii dintre studenţii prezenţi în incinta localului O. din mun. Caransebeş au reuşit să detalieze în declaraţiile lor aspectele ce se regăsesc în conţinutul convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, ca şi o serie de alte amănunte ce au rezultat în urma unor discuţii private neînregistrate în baza autorizaţiilor emise de instanţa de judecată. Relevantă în acest sens este declaraţia martorului D.F., din conţinutul căreia rezultă omogenitatea grupului de studenţi care, în schimbul sumei de câte 1.500 euro au ales să urmeze întocmai instrucţiunile transmise, concluzia fiind aceea că persoanele care nu au plătit suma de câte 1.500 euro, nealăturându-se grupului, riscau să nu promoveze examenul.
Mijloacele de probă enumerate mai sus se coroborează în mod logic şi evident cu declaraţiile inculpatului T.E. atât din punct de vedere al localizării în timp şi spaţiu, cât şi din punct de vedere al stării de fapt concrete.
La aceeaşi dată, după întâlnirea ce a avut loc în localul O. din Caransebeş, inculpatul T.E. s-a deplasat la Muzeul Judeţean de Etnografie şi a Regimentului de Graniţă Caransebeş, unde a luat legătura cu inculpata G. (fostă L.) N., ocazie cu care cei doi inculpaţi au analizat lista studenţilor care urmau să participe la examenul de licenţă, în sensul de a stabili care dintre aceştia au achitat deja suma de 1500 euro, acest fapt fiind dovedit, de asemenea, prin convorbirile telefonice interceptate.
În după amiaza zilei de 05 iunie 2010 inculpatul T.E. şi-a continuat demersurile de colectare a sumei de câte 1.500 euro şi de alţi colegi de ai săi, fapt ce rezultă din conţinutul mai multor convorbiri efectuate de acesta, în data respectivă, redate în procesul verbal încheiat la data de 06 iulie 2010 (vol. 1 f. 109-139), iar în data de 06 iunie 2010 ajunsese la concluzia că un număr de 26 dintre colegi achitaseră deja suma de câte 1.500 euro.
De menţionat că activitatea de colectare a sumelor de bani de la colegii săi a inculpatului T.E., s-a desfăşurat atât anterior datei de 05 iunie 2010, în incinta unor săli de curs din cadrul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, astfel cum a rezultat din declaraţia martorei M.M., precum şi ulterior acestei date în diverse locaţii, fie în parcul din faţa muzeului, conform declaraţiei date de martorul T.G., în zona centrală a mun. Caransebeş conform declaraţiei date de martorul B.I., fie la domiciliul unora dintre studenţi, conform declaraţiei date de martorul P.D.P.
Întreaga sumă de bani colectată de la cei 35 de studenţi, respectiv suma de 52.500 euro, aflată în posesia inculpatului T.E., a fost remisă în data de 09 iunie 2010 în următoarele împrejurări: constatând că suma colectată este compusă din bancnote cu valoare mică, de câte 5, 10, 20 sau 50 euro, astfel încât volumul bancnotelor era prea mare, inculpatul T.E. s-a deplasat în dimineaţa zilei de 09 iunie 2010 împreună cu H. (O.) L. - audiată în cauză în calitate de martor, la sediul B.C.R. Sucursala Caransebeş în vederea înlocuirii respectivelor bancnote cu unele cu valoare mai mare. în acest sens cei doi au luat legătura iniţial cu martora H.I. - cumnata martorei H. (O.) L., funcţionară în cadrul băncii, care însă nu dispunea în casierie de bancnote de genul celor solicitate de inculpat. în aceste condiţii, martora H.I. a solicitat sprijinul colegei sale, martora L.D., funcţionară în cadrul aceleiaşi unităţi bancare, care a procedat la verificarea autenticităţii bancnotelor aflate în posesia inculpatului T.E. şi la schimbarea unei părţi a acestora (aproximativ 15.000 euro cât avea disponibil în casierie).
Din declaraţia martorei L.D. (vol. 4 f. 346 ) rezultă că inculpatul T.E. i-a numărat, pentru schimbare, în prezenţa sa o parte din suma ce o avea asupra sa, iar când a ajuns la suma de aproximativ 40.000 euro, constatând că suma era mult mai mare decât cea disponibilă în vederea efectuării schimbului, martora i-a solicitat inculpatului să se oprească din activitatea de numărare a banilor pentru motivul menţionat.
După înlocuirea unei părţi din bancnotele ce compuneau suma de 52.500 euro, inculpatul T.E. împreună cu martora H. (O.) L. au remis suma de bani mai departe pentru a ajunge ulterior la profesorul din cadrul Universităţii H. Bucureşti.
În data de 10 iunie 2010 inculpata G. (fostă L.) N. s-a deplasat la sediul din Bucureşti al Universităţii H. pentru a depune dosarele de înscriere la examenul de licenţă ale studenţilor din cadrul Centrului Tutorial Caransebeş. în ciuda susţinerilor celor doi inculpaţi, G. (fostă L.) N. şi S.G., conform cărora cei doi s-au întâlnit în mod accidental preţ de câteva zeci de secunde în secretariatul universităţii, înregistrările convorbirilor telefonice şi imaginile video înregistrate cu acea ocazie, relevă contrariul, întâlnirea fiind prestabilită.
În zilele următoare, inculpaţii G. (fostă L.) N. şi S.G. au organizat o întâlnire la Muzeul din Caransebeş, unde acesta din urmă trebuia să se întâlnească cu grupul de studenţi în vederea pregătirii examenului de licenţă. în realitate, prezenta inculpatului S.G. în Caransebeş a avut ca scop asigurarea celor care au remis câte 1500 euro că examenul de licenţă va decurge fără niciun fel de probleme, precum şi acela de a intra în posesia întregii sume de bani, astfel că în data de 18 iunie 2010, grupul de studenţi din anul terminal din care făcea parte si inculpatul T.E. s-au întâlnit în incinta muzeului, într-o sală de curs, cu profesorul coordonator din cadrul Universităţii H. Bucureşti.
După încheierea întâlnirii pe care a avut-o cu studenţii în sala de curs din incinta muzeului, profesorul coordonator s-a deplasat împreună, cu inculpatul T.E. precum şi cu alte persoane, identificate ulterior ca fiind martorele T.V. şi H. (O.) L., iniţial la localul E. din mun. Caransebeş iar ulterior la restaurantul hotelului A. (unde era cazat inculpatul S.G.) pentru a servi cina, aceasta încheindu-se în jurul orei 24.
După încheierea cinei, inculpatul T.E. a purtat o convorbire telefonică relevantă pentru cauză, cu un interlocutor, convorbire interceptată în data de 19 iunie 2010 la orele 00 :00 , din conţinutul căreia rezultă că acesta, cunoscând faptul că profesorul intrase în ziua precedentă în posesia sumei de 52.500 euro colectată de la studenţi, a plănuit împreună cu interlocutorul său, sustragerea acestor bani din posesia profesorului, care în dimineaţa zilei de 19 iunie 2010 urma să părăsească mun. Caransebeş îndreptându-se spre domiciliu. Motivul pentru care cei doi au renunţat să pună în practică această rezoluţie infracţională a fost acela că şi-au dat seama de riscurile la care s-ar supune dacă ar proceda astfel.
Conform înţelegerii pe care au avut-o în Caransebeş la data de 18 iunie 2010, întregul grup de 35 de studenţi, însoţit de coordonatorul Centrului Tutorial Caransebeş al Universităţii H. s-a deplasat în ziua de 26 iunie 2010 în Bucureşti, unde s-au cazat la hotelul R., aspecte care rezultă din verificările efectuate în evidenţele acestui hotel (vol. 3 f. 120-131). Excepţie a făcut doar învinuita V.A.S., care a locuit într-un hotel din apropiere pe perioada desfăşurării examenului de licenţă (declaraţia învinuit V.A.S. (vol. 4 f. 58). în seara aceleiaşi zile studenţilor le-au fost comunicate o serie de semne distinctive pe care urmau să le insereze atât pe lucrările scrise de drept civil cât şi drept penal, asigurându-i în continuare că pot să scrie orice doresc chiar dacă nu au legătură cu subiectele.
În data de 28 iunie 2010, conform planificării, studenţii Centrului Tutorial Caransebeş din cadrul Universităţii H. din Bucureşti, au susţinut proba scrisă a examenului de licenţă de la disciplinele Drept Civil şi Drept Penal, obţinând note cuprinse între 8 şi 9.50.
Din adresa M.E.C.T.S. nr. 13068 din 11 august 2010, adresă care cuprinde constările unei comisii independente constituite pentru reexaminarea acestor lucrări scrise rezultă că, după recorectarea lucrărilor s-au constatat diferenţe semnificative, în minus, variind între 3,50 şi 7,77 puncte, între mediile iniţiale acordate de comisia de examinare din cadrul universităţii H. şi comisia de recorectare constituită în cursul urmăririi penale la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, membrii comisiei examenului de licenţă nu au reuşit să furnizeze o explicaţie plauzibilă care să justifice notele exagerat de mari pe care le-au acordat şi aprobat, din contră, din întreaga desfăşurare a examenului de licenţă, atât la proba scrisă, cât şi la proba orală, a reieşit superficialitate din partea membrilor acestei comisii, ceea ce a permis inculpatului S.G. să-şi încalce în mod flagrant atribuţiile şi să-i favorizeze pe studenţii cărora le-a transmis semnele de recunoaştere, fapt ce reiese din împrejurarea că în urma recorectării lucrărilor, niciunul dintre studenţii care au inserat în conţinutul lucrărilor scrise semnele de recunoaştere, nu ar fi obţinut în mod corect notă de promovare Ia această probă.
În acelaşi mod s-a desfăşurat şi cea de-a doua probă a examenului de licenţă, respectiv susţinerea orală a proiectului lucrării de diplomă, activitate ce a avut loc în data de 02 iulie 2010, când inculpatul S.G., contrar prevederilor regulamentare, a permis să intre împreună toţi cei 35 de studenţi din Centrul Tutorial Caransebeş, împreună cu inculpata G. (fostă L.) N., care nu avea nicio atribuţie în desfăşurarea examenului, procedând la începerea examinării în lipsa celui de-al doilea membru al comisiei de examinare, respectiv martorul U.G., acesta din urmă precizând că a părăsit incinta universităţii datorită unor probleme personale, în jurul orei 11.
În cursul desfăşurării urmăririi penale, o parte semnificativă din studenţii din cadrul Centrului Tutorial Caransebeş al Universităţii H. din Bucureşti au formulat denunţuri prin care au încunoştinţat organele de urmărire penală că au dat câte 1500 euro pentru promovarea examenului de licenţă din sesiunea iunie-iulie 2010.
Infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.G., constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bai sau alte foloase necuvenite ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. La aceasta infracţiune, elementul material se poate realiza prin acţiune sau inacţiune. Acţiunea constă în pretindere sau primire de bani sau alte foloase necuvenite subiectului ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă în nerespingerea de către funcţionar a unei asemenea promisiuni.
În speţa de faţă, elementul material al infracţiunii de luare de mită s-a realizat prin una din modalităţile alternative de săvârşire a acestei infracţiuni respectiv primirea de bani de către inculpatul S.G.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul S.G. a rezultat în primul rând din convorbirile telefonice interceptate şi transcrise, mai ales convorbirea purtată în data de 03 iunie 2010 între inculpatul T.E. şi martorul M.M., din conţinutul căreia rezultă că inculpatul T.E. desfăşura activitatea de colectare a sumelor de bani care urmau a fi remise inculpatului S.G., afirmând în cuprinsul convorbirii: „la 5 vine S., ... ne explică tot, îi dăm banii şi atunci omul pleacă liniştit”, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, toţi declarând că li s-a solicitat suma de 1500 euro pentru a se asigura promovarea examenului de licenţă, având convingerea că aceste sume de bani vor ajunge la inculpatul S.G. Mai mult, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii G. (fostă L.) N. şi S.G., rezultă că aceştia au convenit să organizeze o întâlnire cu grupul de studenţi care au achitat suma cerută, de câte 1500 euro fiecare, la Caransebeş, în incinta Muzeului de Etnografie, într-o sală de curs, întâlnire ce a avut drept scop asigurarea studenţilor că în schimbul sumelor plătite vor promova fără probleme examenul de licenţă, în sensul că înainte de acest examen le va transmite prin inculpata G. (fostă L.) N. ceva cu care vor rezolva toate problemele, respectiv anumite semne distinctive pe care studenţii trebuiau să le insereze în lucrări.
Urmare a numirii inculpatului S.G. în comisia de examen de licenţă, a avut posibilitatea să-i favorizeze pe ceilalţi studenţi, pe baza semnelor transmise anterior şi cărora le-a acordat note net superioare celor cuvenite.
Ulterior, la proba orală a examenului de licenţă nu a participat decât inculpatul S.G. şi inculpata G. (fostă L.) N. care nu avea nicio atribuţie în desfăşurarea examenului.
Aceste probe, coroborate cu declaraţiile inculpatului T.E., au dovedit pe deplin săvârşirea de către inculpatul S.G. a infracţiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000.
La reţinerea acestei încadrări juridice în sarcina inculpatului s-a avut în vedere faptul că acesta primit suma de 52.500 euro, sumă colectata şi depozitată provizoriu de inculpatul T.E. şi primită prin intermediul inculpatei G. (fostă L.) N., având reprezentarea subiectivă că în schimb, îşi va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a-i ajuta pe studenţi să promoveze examenul de licenţă în mod nemeritat prin acordarea unor note şi rezultate mai mari decât cele ce puteau fi acordate ca urmare a cunoştinţelor pe care le aveau, activităţi ce se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită în formă continuată.
Prin decizia penală nr. 727 din data de 28 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile Ministerului Public - D.N.A şi a inculpatului S.G., a desfiinţat sentinţa dispunând în ceea ce-l priveşte pe acesta, înlăturarea dispoziţiilor art. 861-863 C. pen. 1968 şi art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului S.G. din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 308 alin. (1) şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.G. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturile prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsa complementară, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţii în comisii de examinare în sistemul de învăţământ.
I s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b şi g C. pen.
Referitor la inculpatul S.G., Curtea a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. pen., deoarece limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de luare de mită (maxim special) sunt reduse potrivit încadrării din legea nouă, respectiv potrivit art. 289 alin. (1) C. pen. dar şi în raport de dispoziţia specială din art. 308 alin. (2) C. pen. care prevede că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul persoanelor considerate funcţionari publici potrivit art. 172 alin. (2) C. pen.
Pe cale de consecinţă pentru acest inculpat, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
Curtea a reţinut că, potrivit elementelor constitutive ale noii încadrări juridice, criticile inculpatului nu sunt fondate, deoarece se sancţionează primirea şi pretinderea ori acceptarea promisiunii primirii unor bani sau foloase pentru neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar inculpatului i se impută că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în calitate de profesor examinator, existând astfel o echivalenţă juridică şi semantică în înţelesul textului vechi - a face un act contrar îndatoririlor - şi textul noului C. pen. - neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.
Din aceste consideraţii, s-a apreciat de către instanţa de apel că fapta inculpatului nu este abrogată.
De asemenea, inculpatul avea la data faptei şi are şi în prezent calitatea cerută de textul incriminator menţionat pentru a răspunde penal potrivit art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 308 alin. (1) şi (2) C. pen., deoarece potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. este considerat funcţionar public deoarece a exercitat un serviciu de interes public supusă controlului şi supravegherii cu privire la îndeplinirea serviciului public de învăţământ universitar autorizat. S-a reţinut vinovăţia inculpatului S.G. pentru infracţiunea de luare de mită - criticile sale privind lipsa unor probe concludente şi certe fiind nefondate, atât timp cât, s-a apreciat ca având caracter cert, că 35 de denunţători martori şi inculpatul H.I., C.A.I., S.I., L.M., Ţ.N.F., V.A.S. au dat inculpatului T.E. şi G.N. suma totală de 52.500 euro, bani pe care inculpatul probabil i-a transferat în străinătate, potrivit preocupărilor sale ce rezultă dintr-o discuţie telefonică autorizată purtată cu fiul său, în scopul obţinerii unor note de promovare la examenul de licenţă; chiar dacă rezultatele examenelor nu au fost anulate atât timp cât este dovedit că a existat intenţia de fraudare a lor există şi infracţiunea de luare de mită, deoarece aceasta se consumă în momentul primirii banilor şi nu este condiţionată de îndeplinirea efectivă, neîndeplinirea ori întârzierea sau urgentarea actului aflat în atribuţia inculpatului - şi acesta a fost condamnat potrivit noii încadrări juridice, individualizarea pedepsei făcându-se potrivit art. 74 C. pen., înlăturându-se dispoziţiile art. 861-863 C. pen. 1968.
Totodată, potrivit criticii întemeiate a Ministerului Public, au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru acest inculpat deoarece pe de o parte instanţa de fond nu le-a motivat iar, pe de altă parte, Curtea nu a constatat existenţa unor împrejurări de fapt care să justifice circumstanţe atenuante pentru inculpat în comiterea faptei, ţinând seama de calitatea sa de cadru universitar, de rezultatul grav al acesteia, care s-a soldat cu alterarea procesului de selecţie universitară şi de emiterea nejustificată a unor diplome universitare, dar şi în raport de suma mare de bani primită, sumă care a revoltat chiar pe cei care o dăduseră.
Din aceleaşi considerente s-a apreciat ca fiind fondată şi critica Ministerului Public cu privire la aplicarea pedepselor accesorii pentru acest inculpat şi, prin urmare, s-a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi dreptul de a ocupa funcţii în comisii de examinare în sistemul de învăţământ autorizat, potrivit legii.
Împotriva Hotărârii instanţei de apel nr. 727 din 28 mai 2014 inculpatul S.G. a declarat recurs în casaţie Ia data de 27 iunie 2014.
Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apreciindu-se că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.G. au fost dezincriminate prin intrarea în vigoare a noului C. pen.
S-a arătat că, atât parchetul, cât şi instanţele de judecată, sub aspectul laturii obiective, au reţinut că elementul material al acesteia s-ar fi realizat în modalitatea primirii unor sume de bani pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, respectiv că inculpatul ar fi primit bani pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu care îi reveneau în calitate de profesor coordonator şi membru al comisiei de licenţă. Ori, este evident că aceste acte - coordonarea lucrărilor de licenţă şi corectarea lucrărilor - intrau în atribuţiile de serviciu ale inculpatului, cadru didactic la Universitatea H., instituţie particulară de învăţământ superior.
Astfel, în opinia recurentului inculpat, latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, în forma prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. presupune ca subiectul activ calificat să pretindă sau să primească bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori să accepte promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, în această formă a infracţiunii, trebuie ca banii sau foloasele să fie pretinse, primite cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
În schimb, în forma prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen., o astfel de faptă constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, în această formă a infracţiunii, trebuie ca banii sau foloasele să fie pretinse, primite cu titlu de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă, adică pentru neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
A mai precizat că, din punct de vedere al elementului material al laturii obiective, există diferenţe evidente între forma infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. comparativ cu forma infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. Dacă în primul caz, conduita pe care făptuitorul se angajează să o aibă poate fi îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, în al doilea caz această conduită nu poate consta decât în neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Se observă, în opinia recurentului, că forma prevăzută de art. 289 alin. (2) nu se mai referă la îndeplinirea unui act, ci doar la neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau efectuarea unui act contrar îndatoririlor. Aceasta fiind de altfel singura deosebire dintre cele două forme ale infracţiunii de luare de mită din perspectiva elementului material al laturii obiective. Prin urmare, această deosebire nu este întâmplătoare ci ea reprezintă voinţa legiuitorului de a distinge între faptele de acest tip săvârşite de funcţionarii publici prevăzuţi de art. 175 alin. (1) C. pen. şi cei prevăzuţi de art. 175 alin. (2) C. pen.
S-a solicitat, de asemenea, în temeiul art. 441 C. proc. pen. suspendarea executării hotărârii atacate.
Prin Încheierea din data de 21 noiembrie 2014, s-a admis, în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 727 din data de 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi s-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casaţie în compunere de 3 judecători.
S-a fixat termen de judecată la data de 23 ianuarie 2015, cu citarea recurentului inculpat S.G.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul S.G., Înalta Curte apreciază că este nefondat.
În esenţă, recurentul inculpat susţine că fapta pentru care a fost condamnat nu mai este prevăzută, la acest moment, în legea penală, condamnarea sa dispunându-se pentru îndeplinirea (defectuoasă) a atribuţiilor de serviciu, acţiune exclusă de legiuitor din elementul material al laturii obiective al infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 289 alin. (2) C. pen., fapta săvârşită de un funcţionar public asimilat prevăzut de art. 175 alin. (2) C. pen. este tipică atunci când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Prin art. 289 alin. (2) C. pen., legiuitorul a dorit să tranşeze o problemă dezbătură în doctrină, în sensul că persoanele care exercită o funcţie de interes public pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mită, aspect ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale precitate, rezultă că pentru persoanele prevăzute de art. 175 alin. (2) C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută la art. 289 alin. (1) C. pen. atunci când este săvârşită în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Raţiunea acestei excluderi rezidă în faptul că aceste persoane pot solicita în mod legal sume de bani pentru îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea efectuării unui anumit act.
Ori, nu se poate susţine că activitatea infracţională a inculpatului S.G. s-a subsumat unei îndepliniri corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, singura acţiune aptă să excludă răspunderea sa penală.
Din considerentele deciziei penale atacate, care a preluat, fără modificări, situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond, rezultă că faptele inculpatului au constat în primirea sumei totale de 52.500 de euro în scopul favorizării mai multor studenţi pentru promovarea frauduloasă a examenului de licenţă, în ciuda cunoştinţelor precare ale acestora, inculpatul S.G. tratând cu superficialitate activitatea de pregătire, desfăşurare, examinare, notare şi finalizare a examenului de licenţă pentru acest grup de studenţi.
S-a mai reţinut că nivelul de pregătire al studenţilor înainte de susţinerea examenului de licenţă era practic inexistent, sumele solicitate fiind de 400 euro de persoană pentru cumpărarea lucrării de diplomă la disciplina Drept Civil, ai cărei coordonator era inculpatul S.G., precum şi câte 1.500 euro pentru asigurarea unei note mari la probele scris şi oral ale examenului de licenţă.
După recorectarea lucrărilor s-au constatat diferenţe semnificative, în minus, variind între 3,50 şi 7,77 puncte, între mediile iniţiale acordate de comisia de examinare din cadrul universităţii H. şi comisia de recorectare constituită în cursul urmăririi penale la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, membrii comisiei examenului de licenţă nu au reuşit să furnizeze o explicaţie plauzibilă care să justifice notele exagerat de mari pe care le-au acordat şi aprobat, din contră, din întreaga desfăşurare a examenului de licenţă, atât la proba scrisă, cât şi la proba orală, a reieşit superficialitate din partea membrilor acestei comisii, ceea ce a permis inculpatului S.G. să-şi încalce în mod flagrant atribuţiile şi să-i favorizeze pe studenţii cărora le-a transmis semnele de recunoaştere, fapt ce reiese din împrejurarea că în urma recorectării lucrărilor, niciunul dintre studenţii care au inserat în conţinutul lucrărilor scrise semnele de recunoaştere, nu ar fi obţinut în mod corect notă de promovare la această probă.
În acelaşi mod s-a desfăşurat şi cea de-a doua probă a examenului de licenţă, respectiv susţinerea orală a proiectului lucrării de diplomă, activitate ce a avut loc în data de 02 iulie 2010, când inculpatul S.G., contrar prevederilor regulamentare, a permis să intre împreună toţi cei 35 de studenţi din Centrul Tutorial Caransebeş, împreună cu inculpata G. (fostă L.) N., care nu avea nicio atribuţie în desfăşurarea examenului, procedând la începerea examinării în lipsa celui de-al doilea membru, al comisiei de examinare, respectiv martorul U.G., acesta din urmă precizând că a părăsit incinta universităţii datorită unor probleme personale, în jurul orei 11,00.
Făcând un examen comparativ cu noile dispoziţii ce incriminează infracţiunea de luare de mită, Curtea a reţinut că, potrivit elementelor constitutive ale noii încadrări juridice, criticile inculpatului nu sunt fondate, deoarece se sancţionează primirea şi pretinderea ori acceptarea promisiunii primirii unor bani sau foloase pentru neîndeplinirea unui act care intră în atribuţiile de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, iar inculpatului i se impută că nu şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în calitate de profesor examinator, existând astfel o echivalenţă juridică şi semantică în înţelesul textului vechi - a face un act contrar îndatoririlor - şi textul noului C. pen. - neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.
Faţă de considerentele deciziei penale atacate, Înalta Curte constată că motivele recurentului inculpat nu sunt întemeiate, susţinerile sale privind neîntrunirea condiţiilor cerute de lege elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită nu au suport în situaţia de fapt reţinută în cauză.
Recursul în casaţie constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, Înalta Curte nu va proceda la judecarea procesului propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept.
În contextul celor menţionate, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel. în consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme.
În concret, Înalta Curte constată că modalitatea, expusă anterior în considerentele prezentei decizii, în care inculpatul S.G. şi-a exercitat atribuţiile de serviciu este una contrară acestor îndatoriri, acţiune specifică elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (2) C. pen.
Din interpretarea textului de lege rezultă că a fost exclusă din sfera ilicitului penal doar activitatea circumscrisă îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu - în ceea ce-i priveşte pe funcţionalii publici asimilaţi, situaţie care nu este incidenţă în prezenta speţă.
În acest context, Înalta Curte constată că fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului este prevăzută în art. 289 alin. (2) C. pen., nefiind dezincriminată prin intrarea în vigoare a noului C. pen.
Faţă de cele arătate, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul S.G. împotriva Deciziei penale nr. 727 din 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2066/63/2011.
Pe cale de consecinţă, se constată că cererea inculpatului de suspendare a executării hotărârii recurate a rămas fără obiect şi nu se mai impune analizarea acesteia.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. urmează a se dispune obligarea recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 727 din 28 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2066/63/2011.
Obligă recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2015. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 25/2015. Penal → |
|---|
