ICCJ. Decizia nr. 63/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 63/2015
Dosar nr. 1561/33/2014
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 767 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare din 18 iunie 2014, de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, Ungaria referitor la persoana solicitată T.I., aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Bistriţa şi, în consecinţă:
În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Ungaria, în vederea executării mandatului european de arestare mai sus indicat, după terminarea executării pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, în executarea căreia persoana solicitată se află în Penitenciarul Bistriţa.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate T.I. pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor ce au condus la amânarea predării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate conform art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr.302/2004 s-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii conferită de art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi că nu a consimţit la predarea sa autorităţilor solicitante.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Totodată a fost stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 320 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din F.M.J. pentru avocat P.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 910/II/5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării, arătând că a fost emis mandatul european de arestare din 18 iunie 2014, de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, Ungaria, persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 229 alin. (1) şi (8) din Legea nr. IV/1978 din Ungaria, constând în aceea că, la data de 22 mai 2013, în jurul orei 21,40, în sediul de Poliţie Gara de Vest din Budapesta, prin gesturi agresive, a împiedicat în exercitarea atribuţiilor legale pe agenţii de poliţie B.Z. şi T.I., care au încercat să-l identifice, după ce l-au condus în stare de ebrietate la sediul poliţiei.
S-a procedat la depistarea, identificarea şi ulterior la audierea persoanei solicitate care însă nu a fost reţinută întrucât se află, în prezent în executarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare la Penitenciarul Bistriţa.
Persoana solicitată a fost prezentată în faţa instanţei atât la termenul din data de 26 din 2014, cât şi la termenul din 11 decembrie 2014, când i s-a luat o declaraţie prin care acesta a învederat faptul că se opune predării sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a reţinut că din conţinutul mandatului european de arestare din 18 iunie 2014, de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, Ungaria de judecătorul P.M.L. rezultă că persoana solicitată este cercetată pentru comiterea infracţiunii de ultraj prin care s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 229 alin. (1) şi (8) din Legea nr. IV/1978 din Ungaria, (pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind de la 1 la 5 ani), constând în aceea că la data de 22 mai 2013, în jurul orei 21:40, în sediul Secţiei de Poliţie Gară de Vest din Budapesta, prin gesturi agresive, a împiedicat în exercitarea atribuţiilor lor legale pe agenţii de poliţie B.Z. şi T.I., care au încercat să-l identifice, după ce l-au condus în stare de ebrietate la sediul poliţiei, faptă ce este încriminată şi de legea română, art. 257 C.pen.
În acest context, apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea 302/2004 modificată şi nefiind constatate impedimente legale la predare, instanţa de fond a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare (sentinţa penală nr. 673 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş) la Penitenciarul Bistriţa, acesta fiind încarcerat la data de 26 martie 2014 potrivit fişei aflate la dosar, f. 29.
Având în vedere dispoziţiile art. 58 şi 105 din Legea nr. 302/2004, s-a solicitat statului solicitant să-şi expună punctul de vedere cu privire la posibilitatea predării temporare a persoanei solicitate sau a audierii acestuia prin video conferinţă. Prin adresa emisă de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta Ungaria, de judecătorul P.M.L. din 11 decembrie 2014 (f. 39), s-a arătat faptul că nu se solicită predarea temporară a persoanei solicitate şi nici audierea acestuia-prin video conferinţă, acceptându-se ca predarea să se facă după executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare într-un Penitenciar din România.
Faţă de cele arătate, constatând ca fiind îndeplinite cerinţele textelor de lege menţionate şi a art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă cererea şi s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată T.I. În susţinerea căii de atac, acesta a arătat că nu este de acord cu amânarea predării după executarea pedepsei la care a fost condamnat în România întrucât doreşte să poată contopi cele două pedepse. Totodată sentința a fost criticată si sub aspectul necomputării perioadei cât a fost reţinut în Ungaria, respectiv 28 ianuarie 2014-27 martie 2014.
Examinând contestaţia formulată, înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din verificarea mandatului european de arestare din 18 iunie 2014, emis de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, Ungaria de judecătorul P.M.L., care constituie şi mandat naţional de arestare, rezultă că faţă de persoana solicitată T.I. se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 229 alin. (1) şi (8) din Legea nr. IV/1978 din Ungaria.
Fapta pentru care este cercetat constă în aceea că la data de 22 mai 2013, în jurul orei 21:40, în sediul Secţiei de Poliţie Gara de Vest din Budapesta, prin gesturi agresive, a împiedicat în exercitarea atribuţiilor lor legale pe agenţii de poliţie B.Z. şi T.I., care au încercat să-l identifice, după ce l-au condus în stare de ebrietate la sediul poliţiei, fiind sancţionată şi de legea penală română în cuprinsul art. 257 C. pen. Ca atare, se constată că este respectată condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În baza mandatului european de arestare menţionat anterior, potrivit procesului verbal aflat la fila 21 dosar fond, a fost identificată persoana solicitată T.I., aflată în Penitenciarul Bistriţa în executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 673 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, care, fiind ascultată de procuror în prezenţa apărătorului din oficiu, a arătat că nu are obiecţiuni privind identitatea, nu este de acord cu predarea, nu doreşte să execute o pedeapsă în Ungaria şi nu renunţă la regula specialităţii. În faţa instanţei de fond (fila 40), persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu amânarea predării şi nu renunţă la regula specialităţii, iar, în eventualitatea pronunţării unei pedepse, doreşte să o execute în România.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.
Verificând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz ale executării prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, mandatul fiind emis în vederea efectuării de cercetări în cauză, iar pentru fapta pentru care este cercetat persoana solicitată nu a fost supusă unei proceduri judiciare în România sau în alt stat.
Mai mult, apreciind a fi necesare clarificări, instanţa de fond a solicitat autorităţii judiciare emitente informaţii suplimentare, aceasta comunicând, potrivit adresei aflată la fila 39 dosar, că nu solicită predarea temporară a persoanei solicitate şi nici audierea acesteia prin video conferinţă, acceptându-se ca predarea să se facă după executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de către Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta, Ungaria cu privire la persoana solicitată T.I., întrucât acesta a fost emis pentru efectuarea de cercetări, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.
Pe de altă parte, având în vedere că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse în România, iar autoritatea emitentă nu a solicitat predarea temporară, în mod corect instanţa de fond a constatat incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispunând amânarea predării până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În ceea ce priveşte critica vizând faptul că perioada 28 ianuarie 2014 - 27 martie 2014, în care persoana solicitată a fost reţinută în Ungaria, nu a fost computată prin sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte arată că faţă de obiectul dosarului, reprezentat de executarea unui mandat european de arestare, nu. se poate da curs solicitării contestatorului, computarea reţinerii urmând a fi realizată de autorităţile ungare la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată T.I. împotriva sentinţei penale nr. 767 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată T.I. împotriva sentinţei penale nr. 767 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2015. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 66/2015. Penal → |
|---|
