ICCJ. Decizia nr. 823/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 823/2015
Dosar nr. 3119/2/2015
Şedinţa publică din 12 iunie 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86/F din 28 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2015 de Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată S.C.
S-a luat act că persoana solicitată S.C. nu a consimţit la predare.
S-a dispus predarea persoanei solicitate S.C. către autorităţile judiciare germane cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate S.C. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 28 mai 2015 şi până la data de 26 iunie 2015 inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 ore de la data de 21 mai 2015 ora 17.00 până la data de 22 mai 2015 ora 17.00 şi a fost arestată provizoriu începând din data de 22 mai 2015 la zi, în baza mandatului de arestare nr. 18 (EAW-semnalare) emis la data de 22 mai 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial al avocatului din oficiu în cuantum de 80 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că la data de 22 mai 2015, a fost înregistrată pe rolul instanţe sesizarea nr. 1148/11-5/2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare germane la data de 13 aprilie 2015, faţă de persoana solicitată S.C., urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de înşelăciune şi falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) şi (5), art. 267 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) C. pen. german, în vederea arestării acesteia.
Persoana solicitată a fost reţinută pe o perioadă de 24 de ore în baza ordonanţei de reţinere nr. 37 din 21 mai 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din data de 22 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate S.C., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 22 mai 2015 şi până la data de 05 iunie 2015 inclusiv.
La data de 27 mai 2015, a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis la data de 13 aprilie 2015 de către Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată S.C., tradus în limba română.
S-a reţinut că faţă de persoana solicitată S.C. a fost emis la data de 13 aprilie 2015 de către Procuratura Heidelberg, Republica Federală Germania, un mandat european de arestare în baza mandatului de arestare emis de către Judecătoria Heidelberg, în Dosarul nr. 115/Gs4/15.
S-a arătat că persoana solicitată este cercetată sub aspectul infracţiunilor de tentativă de înşelăciune şi falsificare de documente prev. de art. 236 alin. (1), (2) şi (5), art. 267 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) C. pen. german, întrucât, în perioada iunie-iulie 2013, inculpatul C.S. împreună cu membrii de bandă A.C., C.M. şi A.A. a luat decizia ca prin comiterea continuă de infracţiuni de înşelăciune cu articole de consum, să-şi asigure o sursă de venit, nu doar trecătoare şi de oarecare pondere.
Inculpatul S.C. împreună cu complicele său M., condamnat deja parţial prin sentinţă definitivă şi inculpaţii C. şi P. urmau să deschidă mai întâi conturi la filiale de bănci din toată ţara cu sprijinul celorlalţi membrii ai bandei folosind acte de identitate româneşti falsificate şi/sau adeverinţe de şedere pe numele propriu sau nume false pentru a ajunge astfel în posesia de carduri bancare EC. Aceste carduri bancare EC pentru conturile fără acoperire urmau să fie folosite apoi în toată Germania de inculpat şi complicii săi la achiziţionarea frauduloasă de articole de consum prin sistemul de debitare electronică a conturilor neacoperite. Mărfurile urmau să fie înstrăinate cu câştig de către inculpat şi ceilalţi membrii ai bandei, când li se oferea ocazia.
În aplicarea acestei decizii, membrii bandei, în colaborare conştientă şi voită, au deschis în perioada 15 iulie 2013 până 18 februarie 2014 în total 15 conturi (fapta cifra 1 - fapta cifra 16) la filiale ale băncii P. în Essen, Herne, Bochum şi Gelsenkirchen prezentând acte falsificate.
Apoi, inculpatul S.C. s-a dus în toată ţara împreună cu membrii de bandă C., M. şi P. la filiale ale supermagazinelor cu produse pentru construcţii şi diferite alte magazine ca I., R., D. şi K., de unde a dobândit diferite produse ca băuturi alcoolice, veselă, covoare, vase pentru gătit şi aparate electrice mai costisitoare ca, de exemplu, televizoare, achitând produsele de fiecare dată prin sistemul electronic de debitare la casierii cu autoservire, folosind cardurile bancare EC aferente conturilor deschise de el însăşi şi complicii săi. Inculpatul S.C. şi complicii săi au fost conştienţi de faptul că, conturile corespunzătoare cârdurilor respective nu prezentau acoperire şi debitarea va trebui stomată. Crezând în capacitatea şi voinţa de a plătii a inculpatului şi a complicilor săi, angajaţii filialelor respective au înmânat inculpatului S.C. şi complicilor săi produsele, inculpatul S.C. şi complicii săi au acţionat în formaţiuni schimbătoare. În timp ce doi dintre membrii bandei transportau mărfurile, respectiv le achitau cu cârdurile bancare neacoperite, un al treilea membru al bandei îi ducea pe ceilalţi cu maşina la magazin, îi aştepta acolo şi îi lua apoi împreună cu mărfurile.
În aplicarea acestei decizii, inculpatul S.C., în colaborare conştientă şi voită cu ceilalţi membrii ai bandei, prin faptele ce urmează, a achiziţionat fraudulos mărfuri păgubind firmele respective cu suma totală de 27.541,43 euro, aşa cum era intenţionat de inculpat şi complicii săi.
Achiziţiile respective au fost efectuate de inculpatul S.C. şi complicii săi la filialele P., R., K., I., V., A., D., B.M. GmbH, I.C., H., H.M. şi A.O. în Duisburg, Essen, Herne, Dusseldorf, Kaarst, Kamen, Oberhausen, Hurth-Efferen, Koln, Sindelfingen, Stuttgart, Mari, Herten, Bottrop, Gelsenkirchen, Dortmund, Mannheim, Walldorf, Hofheim-Wallau, Frankfurt-Nieder-Eschbach, Worms, Kaiserslautern, Heidelberg, Saarbrucken, în perioada din 03 august 2013 până 18 martie 2014 (fapta cifra 17-fapta cifra 146).
Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni.
S-a reţinut că, infracţiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autorităţile germane, precizând însă, că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Împotriva acestei sentinţe, persoana solicitată a declarat, în termen legal, prezenta contestaţiei, solicitând, atât prin apărător, cât şi personal în ultimul cuvânt respingerea predării către autorităţile germane întrucât nu şi-a exprimat acordul pentru predare.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de persoana solicitată ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei persoane a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Deci, raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că mandatul european de arestare se execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizie-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L. 190/1 din 18 iulie 2002.
Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, modificată şi completată, asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce în prealabil a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situaţii ce se constituie în motive de refuz.
A proceda altfel ar însemna să se încalce de către instanţa română principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă dintr-o altă ţară, principiu consacrat în art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplineşte condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menţionate identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate S.C. (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecţiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanţele săvârşirii faptelor şi este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislaţia statului german pentru aceste infracţiuni.
Totodată se constată că infracţiunile pentru care persoana solicitată S.C. este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a procedat corect atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, se impune predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Germania, asigurându-se astfel condiţii mai bune pentru exercitarea urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a menţionat că predarea se face cu respectarea principiului specialităţii.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Pentru considerentele expuse, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată S.C. împotriva sentinţei penale nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată S.C. împotriva sentinţei penale nr. 86/F din data de 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 226/2015. Penal → |
|---|
