ICCJ. Decizia nr. 715/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 715/2015
Dosar nr. 3/81/2015
Şedinţa publică din 21 mai 2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 3 din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul col. rez. P.D. împotriva încheierii din 20 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 493/1/2014 al aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că, prin încheierea dată de judecătorul de cameră preliminară la data de 20 octombrie 2014 în Dosarul nr. 493/1/2014, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P.D. împotriva rezoluţiilor din data de 17 decembrie 2013 şi, respectiv, 29 ianuarie 2014, date în Dosarul nr. 70/P/2013 al secţiei Parchetelor Militare.
Împotriva acestei încheieri, petentul P.D. a formulat contestaţie în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) teza a II-a lit. d) C. proc. pen., respectiv incompatibilitatea judecătorului care a soluţionat plângerea [art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.]. Judecătorul de la Curtea Militară de Apel a apreciat calea extraordinară de atac promovată de petent ca fiind inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 432 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 martie 2015, a promovat cale de atac petentul P.D.
La termenul din data de 21 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac formulate împotriva deciziei penale nr. 3 din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Examinând calea de atac promovată de petent, prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de petentul P.D. împotriva încheierii din 20 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 493/1/2014 de Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin care s-a respins ca nefondată plângerea promovată în condiţiile art. 341 C. proc. pen., această încheiere fiind definitivă în raport de dispoziţiile alin. (8) al acestui articol. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426-432 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte contestaţia în anulare întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că în speţa de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 408 C. proc. pen., potrivit cărora doar sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel, acestea referindu-se la sentinţe nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu în procedura guvernată de dispoziţiile art. 341 C. proc. pen. ori într-o cale extraordinară de atac.
De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie numai încheierile pronunţate în condiţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., nu şi cele date în conformitate cu alin. (6) lit. a) al aceluiaşi articol, acestea din urmă fiind definitive, aşa cum s-a arătat anterior.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că numitul P.D. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive [decizie pronunţată în contestaţia în anulare ce a vizat o altă încheiere, definitivă, dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.], investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 pct. 7 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul P.D. împotriva deciziei penale nr. 3 din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul P.D. împotriva deciziei penale nr. 3 din 26 februarie 2015 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2015. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 823/2015. Penal → |
|---|
