ICCJ. Decizia nr. 995/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 995/2015
Dosar nr. 502/39/2015
Şedinţa publică din data de 14 iulie 2015
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015, emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M.
S-a dispus predarea persoanei solicitate H.M., fiul lui H. şi V., născut în comuna Zamostea, judeţul Suceava, domiciliat în satul Mitocu Dragomirnei, comuna Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava, autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referinţă dosar 3 St 138/15w, la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2015 şi până la data de 31 iulie 2015, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare din data de 26 iunie 2015, emis de Curtea de Apel Suceava în baza Încheierii nr. 18 din aceeaşi dată.
S-a constatat că persoana solicitată H.M. a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la data de 18 iunie 2015, ora 19:50, la zi.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 50:34 lei, reprezentând onorariul traducătorului autorizat L.M.D., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
La data de 19 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate H.M., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE naţional, urmare emiterii mandatului european de arestare referinţă dosar 3 St 138/15w, la data de 11 iunie 2015, de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria.
Faţă de persoana solicitată a fost dispusă, de către procuror, măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18 iunie 2015, ora 19,50.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Suceava, apreciind că sunt date în cauză cerinţele prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, prin Încheierea nr. 17 din data de 19 iunie 2015 a dispus arestarea persoanei solicitate H.M. pe o durată de 14 zile, de la data de 19 iunie 2015 şi până la data de 02 iulie 2015, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare nr. 23 din aceeaşi dată.
La data de 24 iunie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii de Apel Suceava, ca autoritate judiciară competentă, cererea de executare a mandatului european de arestare nr. referinţă dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M., solicitând totodată arestarea acesteia în vederea predării către autoritatea solicitantă din Austria.
În motivarea solicitării formulate, procurorul a arătat în esenţă că sunt date condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.
Analizând cererea formulată, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că sunt necesare informaţii suplimentare de la autoritatea emitentă a mandatului, sens în care s-a stabilit un nou termen de judecată pentru data de 2 iulie 2015.
Aşa fiind, în baza art. 103 alin. (8), (10) şi (12) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 26 iunie 2015 şi până la data de 10 iulie 2015, inclusiv.
Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că acesta este emis în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015 emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w.
Persoana solicitată H.M. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat grav prin efracţie şi deteriorare de bunuri materiale, prev. de art. 127, 128 alin. (2), 129 cifrele 1 şi 2, 130 cazul al treilea şi al patrulea, respectiv art. 125 C. pen. austriac, durata maximă a pedepsei aplicabile fiind de 10 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că: "H.M. este temeinic suspectat de faptul că în noaptea de 30 martie 2006, în Guntramsdorf, în colaborare conştientă şi voită cu un alt cofăptuitor, care mai trebuie depistat, a luat:
1) obiecte mobile străine, şi anume bani în numerar în sumă de cel puţin 49.182,57 euro, bonuri cu valoare B. în valoare de 1.000,00 euro, un Laptop de marca A. în valoare de cca 1.800,00 euro, o imprimantă color marca D., un radio de marca J., un firewall, un router şi două chei de la maşină, de la angajaţii de la firma B., cu intenţia ca prin însuşirea acestora să se îmbogăţească injust, furând un lucru a cărui valoare depăşeşte suma de 50.000,00 euro. A comis furtul forţând un geam şi astfel ajungând în atelierul firmei B., a spart un trezor şi o uşă de metal spre spaţiile de birou, a forţat şi a deschis un dulap de server, astfel a pătruns prin spargere în clădire şi într-o încăpere încuiată, care se află în clădire şi a spart dispozitive de păstrare închise şi a comis un furt grav (art. 128 C. pen. austriac), un furt prin efracţie (art. 129 C. pen. austriac) cu intenţia ca prin comiterea repetată a faptei să obţină un venit continuu;
2) a deteriorat un obiect străin prin faptul că, după ce a pătruns în regiunea atelierului de la B., însă înainte de a sparge uşa din interiorul clădirii şi dispozitivele de păstrare şi înainte de a-şi însuşi obiectele descrise la pct. 1, a distrus dispozitivele de comandă de la instalaţia de alarmă, mărimea pagubei este încă de stabilit".
S-a precizat totodată în conţinutul mandatului că "pentru acţiunile relatate este valabil un termen de prescripţie de 10 ani".
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului şi a precizat că nu renunţă la principiul specialităţii.
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei -cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.
Urmare solicitării din data de 26 iunie 2015, autoritatea judiciară solicitantă din Austria a înaintat o copie a sentinţei Tribunalului de land Sankt Polten din 17 iulie 2007, referinţă dosar 35 Hv 3 din 07 şi a precizat că H.M. nu a fost până acum condamnat pentru faptele care stau la baza mandatului european de arestare din 11 iunie 2015, comise la 30 martie 2006 în Guntramsdorf, motiv pentru care insistă în cererea formulată.
Din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare a rezultat că acesta îndeplineşte cerinţele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare constituie infracţiuni potrivit legii române, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, cu excepţia celui facultativ reglementat la alin. (2) lit. g), şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care acesta se întemeiază s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române.
Infracţiunea de furt calificat grav, pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispoziţiile art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), fiind sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. În acest caz, prescripţia răspunderii penale intervine, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., după trecerea unui termen de 5 ani de la data comiterii faptei.
După cum rezultă din conţinutul mandatului european de arestare, "arestarea şi urmărirea a fost ordonată în cadrul termenului de prescripţie deschis, nu poate interveni o prescriere a pasibilităţii de pedeapsă (...) până la încheierea definitivă a procedurii".
Raportat la cele anterior arătate, prin prisma datelor inserate în conţinutul mandatului, prima instanţă a reţinut că termenul de prescripţie (generală) a răspunderii penale pentru faptele ce i se impută apare ca fiind împlinit, potrivit dispoziţiilor normative române în materie.
Or, prevederile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 conferă judecătorului de drepturi şi libertăţi posibilitatea, iar nu obligaţia refuzului predării persoanei solicitate, urmând ca acesta să aprecieze, prin prisma tuturor circumstanţelor cauzei supuse analizei, modalitatea în care va proceda.
În speţă, fapta de furt calificat ce i se impută persoanei solicitate prezintă o gravitate accentuată relevată de modul şi mijloacele de comitere, dar mai ales prin prisma urmărilor produse, în condiţiile în care persoanei vătămate i s-a cauzat un prejudiciu ce depăşeşte 50.000 de euro. În acest context, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat ca fiind oportun şi justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis cererea de executare a mandatului european de arestare referinţă dosar 3 St 138/15w, emis la data de 11 iunie 2015 de către Procuratura Wiener Neustadt - Austria, în baza ordinului de arestare din data de 11 iunie 2015, emis de către Procuratura Wiener Neustadt cu autorizare judecătorească, număr de dosar 3 St 138/15w, împotriva persoanei solicitate H.M.
A dispus predarea persoanei solicitate H.M. autorităţii judiciare emitente.
În temeiul art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate H.M., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 02 iulie 2015 şi până la data de 31 iulie 2015, inclusiv şi emiterea de îndată a mandatului de arestare, în baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004.
Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare nr. 24 din data de 26 iunie 2015, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 18 din aceeaşi dată.
S-a constatat că persoana solicitată H.M. a fost reţinută şi arestată în vederea predării de la data de 18 iunie 2015, ora 19:50, la zi.
S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
II. Împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată H.M.
În susţinerea căii de atac, persoana solicitată H.M. a arătat că primul act de executare în cauză a fost emis de autorităţile austriece la 11 iunie 2015, apreciind că au fost încălcate drepturile sale, atât cele prevăzute de Constituţie, cât şi cele protejate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că s-au desfăşurat acte împotriva libertăţii sale, în condiţiile în care infracţiunea pentru care ar trebui să fie cercetat în Austria este o infracţiune de furt prin efracţie şi distrugere, pentru care în dreptul românesc pedeapsa maximă este de 5 ani. Astfel, a apreciat că răspunderea penală pentru infracţiunea de furt este prescrisă.
A solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, să fie respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare.
Analizând contestaţia declarată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:
Persoana solicitată H.M. este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat grav prin efracţie şi deteriorare de bunuri materiale, prev. de art. 127, 128 alin. (2), 129 cifrele 1 şi 2, 130 cazul al treilea şi al patrulea, respectiv art. 125 C. pen. austriac, durata maximă a pedepsei aplicabile fiind de 10 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate că: "H.M. este temeinic suspectat de faptul că în noaptea de 30 martie 2006, în Guntramsdorf, în colaborare conştientă şi voită cu un alt cofăptuitor, care mai trebuie depistat, a luat:
1) obiecte mobile străine, şi anume bani în numerar în sumă de cel puţin 49.182,57 euro, bonuri cu valoare B. în valoare de 1.000,00 euro, un Laptop marca A. în valoare de cca 1.800,00 euro, o imprimantă color marca D., un radio marca J., un firewall, un router şi două chei de la maşină, de la angajaţii de la firma B., cu intenţia ca prin însuşirea acestora să se îmbogăţească injust, furând un lucru a cărui valoare depăşeşte suma de 50.000,00 euro. A comis furtul forţând un geam şi astfel ajungând în atelierul firmei B., a spart un trezor şi o uşă de metal spre spaţiile de birou, a forţat şi a deschis un dulap de server, astfel a pătruns prin spargere în clădire şi într-o încăpere încuiată, care se află în clădire şi a spart dispozitive de păstrare închise şi a comis un furt grav (art. 128 C. pen. austriac), un furt prin efracţie (art. 129 C. pen. austriac) cu intenţia ca prin comiterea repetată a faptei să obţină un venit continuu;
2) a deteriorat un obiect străin prin faptul că, după ce a pătruns în regiunea atelierului de la B., însă înainte de a sparge uşa din interiorul clădirii şi dispozitivele de păstrare şi înainte de a-şi însuşi obiectele descrise la pct. 1, a distrus dispozitivele de comandă de la instalaţia de alarmă, mărimea pagubei este încă de stabilit".
S-a precizat totodată în conţinutul mandatului că "pentru acţiunile relatate este valabil un termen de prescripţie de 10 ani".
În mod just a reţinut prima instanţă că mandatul european de arestare îndeplineşte cerinţele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele care motivează emiterea acestui mandat constituie infracţiuni potrivit legii române, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Aşa cum s-a reţinut, în cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, cu excepţia celui facultativ reglementat la alin. (2) lit. g), şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ.
Prima instanţă a reţinut că infracţiunea de furt calificat grav, pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispoziţiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), fiind sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, şi, în această situaţie, prescripţia răspunderii penale intervine, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., după trecerea unui termen de 5 ani de la data comiterii faptei.
Înalta Curte reţine că infracţiunea pentru care persoana solicitată este cercetată, este reglementată în Codul penal român de dispoziţiile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d), e, alin. (2) lit. b) C. pen., fiind sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani, prescripţia putând interveni, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., după trecerea unui termen de 8 ani de la data comiterii faptei.
Cu toate acestea, având în vedere că prezenta cale de atac este formulată de către persoana solicitată, în vederea respectării principiului "non reformatio in pejus", nu se va avea în vedere încadrarea menţionată anterior.
Pe de altă parte, instanţa are în vedere cele reţinute în cuprinsul mandatului european de arestare, în sensul că "arestarea şi urmărirea a fost ordonată în cadrul termenului de prescripţie deschis, nu poate interveni o prescriere a pasibilităţii de pedeapsă (...) până la încheierea definitivă a procedurii", de unde rezultă că termenul de prescripţie nu s-a împlinit conform legii statului pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că termenul de prescripţie (generală) a răspunderii penale pentru faptele ce i se impută contestatorului apare ca fiind împlinit, potrivit dispoziţiilor normative române în materie, însă prevederile art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 conferă instanţei posibilitatea, iar nu obligaţia refuzului predării persoanei solicitate.
Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membra al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002.
Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
În mod just a reţinut prima instanţă ca fiind oportun şi justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate, raportat la gravitatea accentuată a faptei, relevată de modul şi mijloacele de comitere, dar mai ales de urmările produse.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că este oportun şi justificat să se dispună executarea mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.
Drept urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.M. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de către persoana solicitată H.M. împotriva Sentinţei penale nr. 46 din 02 iulie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 iulie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1092/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
