ICCJ. Decizia nr. 88/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 88/RC/2015
Dosar nr. 753/1/2015
Şedinţa publică din 12 martie 2015
Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 107 din data de 27 august 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 164/8 8/2013, Tribunalul Tulcea a dispus, printre altele, următoarele:
A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii absolute a mijloacelor de probă invocată de inculpatul T.I.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.I., (fiul lui I. şi C., născut în localitatea Medgidia, jud. Constanţa, domiciliat în Tulcea, str. B., jud. Tulcea, studii 11 clase, recidivist), la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei pentru infracţiunea arătată, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), 74 alin. (2) şi 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei pentru infracţiunea arătată, dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la data de 20 decembrie 2012 şi până la 19 iunie 2013, inclusiv.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a mai dispus, în temeiul art. 17 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul T.I. a sumelor de 2750 euro, de 1850 euro, de 100 euro şi de 300 euro.
De asemenea, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1.000 lei, din care suma de 400 de lei reprezentând onorariul avocatului de oficiu a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.I.
Prin Decizia penală nr. 471/P din 11 iulie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul T.I. şi a desfiinţat hotărârea atacată.
A redus pedeapsa pentru infracţiunea de "aderare la grup infracţional" prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior (în total 2 ani 8 luni închisoare).
A redus pedeapsa pentru infracţiunea de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 4 luni închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. în vigoare (în total 3 ani închisoare).
Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin deciziei.
În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parţial în cuantum de 50 lei pentru apărătorul din oficiu să se plătească din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 25 iulie 2014, a declarat recurs în casaţie inculpatul T.I., iar la data de 30 octombrie 2014, a declarat recurs în casaţie Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa.
Prin Încheierea nr. 68/RC din data de 20 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 471 din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
S-a trimis cauza completului care judecă recursul în casaţie respectiv, C10, în compunere de 3 judecători.
A fost fixat termen de judecată la data de 06 martie 2015, cu citarea inculpatului T.I.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul T.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Pentru a dispune astfel, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 471/P/l 1 iulie 2014 pronunţată Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar calea de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - 436 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul T.I., Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel, constatând că cererea formulată nu corespunde cerinţelor unei cereri de recurs în casaţie, a restituit, pe cale administrativă, cererea de recurs apărătorului inculpatului, conform dispoziţiilor art. 439 alin. (41) C. proc. pen.
S-a constatat, de asemenea, că inculpatul T.I., prin apărător, nu a completat cererea de recurs în casaţie în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, astfel cum i s-a pus în vedere de către Curtea de Apel Constanţa prin adresa de restituire a cererii de recurs în casaţie.
Înalta Curte a reţinut că, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul nu a indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sau motivele din care să rezulte incidenţa vreunui caz de casare reglementat de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul T.I. nu respectă cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., şi, în baza art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul T.I.
Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată de Parchet, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menţionate: numele şi prenumele procurorului care a exercitat recursul în casaţie, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.
Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Procurorul a considerat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât, în mod greşit, s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatului T.I. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 4 luni închisoare.
S-a considerat că, procedând astfel, instanţa de control judiciar a aplicat o pedeapsă pentru infracţiunea mai sus menţionată, în alte limite decât cele prevăzute de legea veche, pe care a apreciat-o, în mod global, ca fiindu-i mai favorabilă inculpatului T.I.
S-a menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunii de către inculpat, "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi", iar conform art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, "dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".
S-a mai arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior prevăd în mod imperativ că, în cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani, când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare.
Aşadar, procurorul a precizat că, în raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2.000, ca efect al circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi nu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cum, în mod corect, reţinuse instanţa de fond.
În aceste condiţii, procurorul a arătat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, că limita minimă a pedepsei ce trebuie aplicată inculpatului T.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 - art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. este de 3 ani închisoare, la care se adaugă, conform art. 83 C. pen. anterior, pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare, aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 100 din 21 ianuarie 2011 a Judecătoriei Tulcea, pronunţată în Dosarul nr. 8579/327/2011, definitivă prin nerecurare la data de 03 februarie 2011, iar, în final, după aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, şi nu de doar 3 ani închisoare, cum greşit a dispus instanţa de apel.
Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. şi nu este vădit nefondată.
Analizând recursul în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a redus pedeapsa aplicată inculpatului T.I. pentru infracţiunea de "aderare la grup infracţional" prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, adăugându-se pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior (în total 2 ani 8 luni închisoare).
Se mai constată că aceeaşi instanţă de control judiciar a redus aceluiaşi inculpat pedeapsa pentru infracţiunea de "trafic de droguri de mare risc " prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 4 luni închisoare, adăugând pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând, în total, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În speţă, criticile recurentului parchet vizează nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, prin aplicarea inculpatului T.I. a unor pedepse cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege, în sensul că, în urma reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., limita minimă specială nu putea coborî mai jos de 3 ani, în raport de dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen.
Or, în raport de aceste aspecte, având în vedere că pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior care prevăd că atunci când minimul special al pedepsei este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani, se constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală.
În acest context, Înalta Curte reţine că pedeapsa aplicată în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (având limite de pedeapsă cuprinse între 10 ani şi 20 de ani închisoare), prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., nu poate fi sub limita minimă specială de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, limită care este de 3 ani închisoare şi nu de 2 ani şi 4 luni cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea.
Din această perspectivă, faţă de împrejurarea că în sarcina inculpatului a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, se constată că, prin stabilirea uneia dintre pedepsele ce au fost contopite, în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa rezultantă de executat este, de asemenea, nelegală.
Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului T.I. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul în casaţie formulat de procuror şi întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este fondat.
În consecinţă, pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, va casa Decizia penală nr. 471/P din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va majora pedeapsa pentru infracţiunea de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 2 ani şi 4 luni închisoare la 3 ani închisoare, la care va adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va contopi cele 2 pedepse rezultante, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta şi pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală recurată, pentru infracţiunea de "aderare la grup infracţional" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei în măsura în care nu contravin prezentei. Va anula mandatul de executare emis pe numele inculpatului T.I. în baza Sentinţei penale nr. 107 din 27 august 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 164/88/2013 al Tribunalului Tulcea şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I., în cuantum de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în casaţie declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa
Împotriva Deciziei penale nr. 471/P din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia atacată şi înlătură greşita aplicare a legii, astfel:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa pentru infracţiunea de "trafic de droguri de mare risc" prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 2 ani 4 luni închisoare la 3 ani închisoare, la care adaugă pedeapsa de 8 luni închisoare conform art. 83 C. pen. anterior, rezultând pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., contopeşte cele 2 pedepse rezultante, respectiv pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta şi pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin decizia penală recurată, pentru infracţiunea de "aderare la grup infracţional" prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a), art. 74 - art. 76 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei în măsura în care nu contravin prezentei.
Anulează mandatul de executare emis pe numele inculpatului T.I. în baza Sentinţei penale nr. 107 din 27 august 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 164/88/2013 al Tribunalului Tulcea şi dispune emiterea unui nou mandat de executare.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I. în cuantum de 200 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2015. SECŢIA PENALĂ. Asocierea pentru... | ICCJ. Decizia nr. 995/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
