CSJ. Decizia nr. 56/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 56
Dosar nr. 178/2002
Şedinţa publică din 7 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 313 din 11 iunie 2001, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul J.I. la detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 25 martie 2000 inculpatul a urmărit victima şi, motivat de refuzul reluării relaţiei cu el, a aplicat acesteia 31 lovituri de cuţit, la întâmplare, pe tot corpul, cauzându-i moartea. Inculpatul a lăsat victima căzută în stradă şi, pe traseu, a abandonat cuţitul.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 2/AP din 16 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de către inculpat împotriva hotărârii primei instanţe şi a redus pedeapsa principală la 25 ani închisoare.
Recursul declarat de către inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2002 din 16 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza 1 C. proc. pen., susţinând că neaplicând inculpatului măsura de siguranţă constând în obligarea la tratament medical până la însănătoşire, instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii.
S-a susţinut că în raport de expertiza medico-legală psihiatrică se arată că inculpatul a prezentat la data comiterii faptei, ca şi în prezent, tulburare de personalitate de tip polimorf. Dată fiind afecţiunea psihică şi periculozitatea socială, comisia medico-legală a recomandat luarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
Instanţa de fond nu a luat această măsură, iar instanţele de control judiciar, nefiind sesizate de către procuror, nu au avut posibilitatea legală a îndreptării acestei greşeli.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei în aceste limite.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 111 C. pen., starea de pericol constând în săvârşirea de noi fapte prevăzute de legea penală este prevenită prin dispunerea unor măsuri de siguranţă adecvate.
Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 112 lit. a) C. pen. poate fi aplicată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 113 din acelaşi cod, împotriva unei persoane care a săvârşit o faptă penală şi când făptuitorul, din cauza modificării stării normale de sănătate, fie urmare unei boli, fie urmare intoxicaţiei cronice cu alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate.
Aşadar, în acest caz, obligarea la tratament medical constituie modalitatea de combatere a pericolului social.
În cauză, Institutul de Medicină Legală "Prof.Dr.Mina Minovici" Bucureşti, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/6669 din 13 septembrie 2000, concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip impulsiv exploziv".
Concluziile noului raport de expertiză medico-legală psihiatrică A6/14535 din 27 noiembrie 2000 sunt în sensul că inculpatul a prezentat la data comiterii faptei, precum şi la data expertizării, tulburare de personalitate de tip polimorf.
Ca atare, comisia a recomandat, dată fiind afecţiunea psihică şi periculozitatea socială, luarea măsurii de siguranţă medicală prevăzută de art. 113 C. pen., arătând că aceasta, în cazul pedepsei cu închisoarea, poate fi aplicată ambulator, prin reţeaua sanitară a Direcţiei penitenciarelor şi că poate fi continuată, după executarea pedepsei privative de libertate, prin laboratorul teritorial de sănătate mintală.
Aşadar, instanţa de fond trebuia să ia măsura de siguranţă a obligării inculpatului J.I. la tratament medical care, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. urma a se efectua în timpul executării pedepsei şi, dacă nu intervine însănătoşirea, a fi continuat după executarea pedepsei, condamnatul fiind obligat a se prezenta în mod regulat în vederea efectuării acestuia.
Pe de altă parte, dat fiind faptul că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, priveşte concomitent atât interesul societăţii, cât şi pe cel al inculpatului, nu poate constitui o înrăutăţire a situaţiei acestuia, aşa încât măsura putea fi dispusă de către instanţele de control judiciar, chiar şi în condiţiile promovării căilor de atac numai de către inculpat.
Aşadar, neaplicând inculpatului J.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii.
Ca atare, recursul în anulare este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., corespunzător cazului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza 1 din acelaşi cod, invocat de procurorul general.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, potrivit art. 4141 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare, şi va casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă. Drept urmare, Curtea va aplica inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
Totodată, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va dispune ca onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului, să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 313 din 11 iunie 2001 a Tribunalului Dolj, deciziei penale nr. 2 din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi deciziei nr. 2002 din 16 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Casează hotărârile atacate numai privitor la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă constând în obligarea la tratament medical a inculpatului.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen., aplică inculpatului J.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, în perioada de detenţie şi, ulterior, după executarea pedepsei.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 559/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 561/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
