Declaraţiile martorilor. Martor minor. Ascultare
| Comentarii |
|
Hotărârea bazată pe declaraţiile unor martori minori ascultaţi în cursul urmăririi penale fără a fi prezentă una dintre persoanele arătate în art. 81 C. pr. pen., este casabilă în temeiul art. 3859 alin. 1 pct. 17^1 din acelaşi cod.
(Completul de 9 judecători, decizia nr. 2 din 7 ianuarie 2002)
- Extras -
Inculpaţii B. A. şi G. G. au fost trimiţi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 2 lit. a, b şi e C. pen., reţinându-se că, la 9 februarie 1998, împreună cu alte 2 persoane neidentificate, au atacat partea vătămată şi i-au sustras 1500 de dolari.
Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, prin sentinţa nr. 204 din 18 iunie 1998, a achitat pe inculpaţi în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 1 lit. c C. pr. pen., cu motivarea că probele administrate în cauză, parţial lovite de nulitate, nu duc la concluzia că inculpaţii au făcut parte din grupul de 4 persoane care au săvârşit tâlhăria.
Apelul declarat de procuror a fost admis prin decizia nr. 115/A din 22 martie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, dispunându-se condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea menţionată.
Recursurile declarate de inculpaţi împotriva acestei decizii au fost respinse prin decizia nr. 2140 din 26 aprilie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală.
împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că instanţa de apel şi cea de recurs au reţinut că faptele au fost săvârşite de inculpaţi pe baza unor probe îndoielnice, declaraţiile date de martori în cursul urmăririi penale, pe care s-au întemeiat cele două instanţe, fiind luate cu încălcarea dispoziţiilor legii.
Recursul în anulare este fondat.
Probele pe baza cărora s-a reţinut participarea inculpaţilor la deposedarea victimei, prin violenţă, de suma menţionată, pe lângă că nu sunt de natură a convinge în mod neîndoielnic că ei s-au aflat între cei care au atacat victima, dar nici nu au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Sub acest din urmă aspect se constată că, potrivit art. 81 C. pr. pen., poate fi ascultat ca martor şi minorul, cu precizarea că, până la vârsta de 14 ani, ascultarea lui se face în prezenţa unuia dintre părinţi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.
în cauză, la ascultarea ca martori de organul de urmărire penală a doi martori minori, precum şi la recunoaşterea din grup, de către aceştia a celor doi inculpaţi, nu a fost prezentă vreuna dintre persoanele menţionate în art. 81 C. pr. pen., deşi minorii nu împliniseră vârsta de 14 ani.
Mai este de observat că, în faţa instanţei unul dintre minori a revenit asupra declaraţiilor de la urmărirea penală, susţinând că le-a dat sub influenţa unor promisiuni făcute de poliţişti, iar alte persoane care puteau face relatări utile pentru stabilirea adevărului nu au fost ascultate de instanţă.
Hotărârile atacate fiind supuse cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. 1 pct. 171 şi 18 C. pr. pen., recursul în anulare a fost admis, s-au casat hotărârile pronunţate în cauză şi s-a trimis dosarul la procuror pentru completarea urmăririi penale.
| ← ÎNFIINŢAREA CULTELOR RELIGIOASE. ABROGAREA PARŢIALĂ A... | Achitare. Lipsa unui element constitutiv al infracţiunii.... → |
|---|
