Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr. 34/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 9222/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 34/CC/2015
Ședința camerei de consiliu de la 16.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. E.
GREFIER: G. M.
Ministerul Public-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial A. I. a fost reprezentat de procuror A. RASOVAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe revizuientul C. M., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul DNA, în baza dispozițiilor art.459 alin. 5 C.pr.pen, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuientul C. M.. Mai arată că acesta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 C.pr.pen., care impun ca exigență aducerea la cunoștința instanței, în această cale extraordinară a unor fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea pe fond a cauzei și care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la schimbarea radical a soluției dispuse inițial față de acesta.
De asemenea, precizează că nu sunt întrunite exigențele acestui text de lege, întrucât faptele și împrejurările care au fost etichetate ca fiind noi, sunt, de fapt, cunoscute instanței încă de la judecarea pe fond, astfel cum se relevă și din conținutul concluziilor scrise depuse de către inculpat prin apărător, în fața instanței de fond dar și în fața instanței de control judiciar. Astfel că, în ambele stadii procesuale, au fost avute în vedere și prin raportare la acestea s-a pronunțat soluția de condamnare. Mai precizează că în calea extraordinară de atac nu este permisă prelungirea probațiunii.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014, sub nr._ revizuientul C. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 660/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și a deciziei penale nr. 985/2012 pronunțată de Curtea de Apel A. I..
În motivarea cererii revizuientul a arătat că nici Judecătoria A. I. și nici Curtea de Apel A. I. nu au cunoscut următoarele împrejurări, în baza cărora ar fi pronunțat o hotărâre de achitare a revizuientului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa:
-revizuientul nu a avut prin fișa postului atribuții de gestiune potrivit Legii nr.22/1969 și pozițiile art.248 din Codul penal care se referă la fapte săvârșite de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu. Niciuna dintre cele două instanțe nu au cunoscut atribuțiile de serviciu ale persoanelor angajate ale IPJ A. ce aveau legătura cu facturarea, recepția facturilor și a mărfii, urmărirea preluării mărfurilor de la furnizori conform contractelor și dispunerea plații mărfurilor pentru a se putea pronunța în cunoștința de cauza asupra conținutului infracțiunii prevăzută de art.248 din Codul penal în ce îl privește pe revizuient. Singura sa atribuție din fișa postului ce are legătură cu cauza era "să urmărească derularea din punct de vedere financiar a contractelor economice", adică să verifice dacă s-au efectuat plățile, iar nu să factureze sau să urmărească daca mărfurile contractate au fost recepționate.
-revizuientul nu a avut niciun folos material din faptele prezentate în rechizitoriu și reținute în cele două hotărâri judecătorești, ceea ce este cerut în art.132 din Legea nr.78/2000 pentru a fi aplicabil acel text legal ce a stat la baza condamnării sale. Niciuna dintre cele două instanțe nu au cunoscut fapte sau împrejurări legate de un interes material al revizuientului în privința faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
-revizuientul nu a instigat pe nimeni să falsifice un înscris, să-1 folosească sau să-1 încredințeze altor persoane spre folosire în sensul art.290 din Codul penal. Asupra înscrisurilor anulate de instanța de recurs prin dispozitivul hotărârii, apreciate esențiale în reținerea infracțiunilor de fals și uz de fals, niciuna dintre cele doua instanțe nu au administrat probațiune în ceea ce privește persoanele care au întocmit efectiv înscrisurile declarate false și anulate, pentru a se putea pronunța asupra vinovăției sale în privința instigării acelor persoane.
-niciuna dintre instanțe nu au cunoscut (în sensul art.290 Cod penal) care a fost modul în care revizuientul a folosit un înscris, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice unde l-a folosit și care este acea consecință juridică cerută de norma de incriminare.
-sub aspectul laturii civile instanțele nu au cercetat actele care au determinat prejudiciul, la care a fost obligat, de_ lei. Mențiunea că această sumă reprezintă contravaloarea bunurilor contractate și nelivrate, dar plătite de beneficiarul IPJ A., nu reprezintă o cercetare a împrejurărilor prin care s-a ajuns la aceasta sumă pe baza de înscrisuri. În speță există acte deținute de IPJ A. prin care au pus în vânzare în cursul anului 2011 un număr de 350 impermeabile ploaie fabricate în anul 2006 în valoare de_ lei, acte emise de IPJ A. care confirmă înregistrarea în anul 2006 a cel puțin 350 de impermeabile ploaie, împrejurări necunoscute instanței de recurs.
A mai arătat că solicită să se dispună completarea probațiunii cu cele solicitate mai sus, să fie admisă cererea de revizuire și să se rejudece cauza pe baza noilor probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Hotărârile judecătorești definitive au drept efect, printre altele, posibilitatea părților de a exercita căile extraordinare de atac prevăzute de lege.
Fiind o cale de atac extraordinară care determină o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.
Conform disp. art 453 C pr pen, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Rezultă astfel că, cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor. Din analiza cererii formulate de către revizuientul condamnat așa cum a fost investită Judecătoria A. I., reiese că se invocă ca și temei al căii de atac cel prev. de lit. a art. 453 Cpp și care pentru a putea determina admisibilitatea unei cereri de revizuire, presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții: faptele și împrejurările învederate să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza faptelor și împrejurărilor noi să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Așadar, este necesar ca revizuirea să fie totală, să ducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate anterior. Or, din analiza motivării în fapt a cererii de revizuire, instanța apreciază că cererea de revizuire este inadmisibilă, plecând de la împrejurarea că revizuientul condamnat nu a invocat în concret fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Astfel, toate aceste motive invocate de revizuient puteau fi invocate prin intermediul căii de atac pe care a avut-o la dispoziție revizuientul - respectiv recursul - cale de atac pe care acesta a și exercitat-o. Și mai mult, din analiza motivelor de recurs așa cum au fost reținute și analizate de altfel și de către Curtea de Apel A., revizuientul fie a invocat aceleași aspecte în fața instanței de recurs, fiind aspecte care au fost analizate, neputând fi invocate pe calea cererii de revizuire, fie a invocat pe calea cererii de revizuire aspecte care ar fi trebuit să fie invocate pe calea căii de atac a recursului_ calea de atac în vigoare la acel moment.
În acest context, pe calea revizuirii – cale extraordinară de atac nu se pot invoca alte motive decât cele prev. de art. 453 C pr pen, or toate motivele invocate de revizuient puteau fi invocate prin intermediul căii de atac a recursului. Și mai mult, motivele invocate de revizuent, nu constituie împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanța de judecată la data soluționării cauzei, iar pe de altă parte, este inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.
Pe cale de consecință, raportat la cele de mai sus., în baza art. 459 alin. 5 și art. 453 C.pr.pen., instanta va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C. M., domiciliat în A. I., ., ., ., CNP_ împotriva sentinței penale nr. 660/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985/26.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în același dosar penal, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga revizuientul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 459 alin. 5 rap. la art. 453 C.pr.pen., respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat C. M., domiciliat în A. I., ., ., ., CNP_ împotriva sentinței penale nr. 660/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 985/26.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel A. I. în același dosar penal, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă revizuientul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 16.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. D. E. G. M.
Red. P.D.E.
Tehnored GM/4ex/27.02.2015
| Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr.... → |
|---|
