Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 54/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 54/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 5298/176/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
Sentința penală nr. 54/2015
Ședința publică din 04.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. D. M.
GREFIER: N. A.
P. de pe lângă Judecătoria A. I. este reprezentat de procuror
G. O.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul Z. A. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.01.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.01.2015, apoi la data de 04.02.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4202/P/2013 emis la data de 06.06.2014 P. de pe lângă Judecătoria A. I. a trimis în judecată pe inculpatul Z. A. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.pen.
În actul de sesizare se arată, în esență, că inculpatul Z. A. în data de 23.10.2013, în jurul orelor 17:30, în timp ce se afla la poarta locuinței inculpatului S. P., l-a agresat fizic pe acesta, lovindu-1 cu pumnii și picioarele, cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii orale formulate de inculpatul Z. A. în data de 24.10.2013;proces verbal de consemnare a plângerii orale formulate de S. A. în data de 28.10.2013; plângerile formulate de persoana vătămată S. P. și de inculpatul Z. A.; declarațiile inculpatului Z. A.; declarațiile persoanei vătămate S. P.; Certificatul medico – legal nr. 2971/IA/870 emis de Spitalul județean A. – Serviciul județean de Medicină legală la data de 24.10.2013 privind leziunile suferite de persoana vătămată S. P.; declarațiile martorului V. A. O.; declarațiile martorului S. A.; cazierul judiciar al inculpatului Z. A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 17.06.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constata legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 18.11.2014 instanța i-a adus la cunoștință inculpatului că poate solicita ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p. însă acesta a arătat că nu recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și nu înțelege să se prevaleze de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției, împrejurare față de care instanța a acordat cuvântul în probațiune și a dispus efectuarea cercetării judecătorești în cauză.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului (f. 103-104 și 105), declarația părții civile (f.106-107), proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii S. A. M. (f.108-109), V. A. (110-111) P. E. (f.112) și V. A. (f.113) și proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015 inculpatul prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 Cod penal anterior, iar după punerea în discuție în contradictoriu cu părțile, instanța a arătat că urmează a se pronunța prin hotărâre.
Persoana vătămată S. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 10.000 lei reprezentând cuantumul daunelor morale
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
- Situația de fapt:
Coroborând materialul probator administrat în cauză instanța constată că starea de fapt astfel cum a fost reținută și descrisă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. este una corectă și conformă cu adevărul.
Astfel în data de 23.10.2013 în jurul orelor 17:30, în timp ce se afla la poarta locuinței persoanei vătămate S. P., inculpatul Z. A. l-a agresat fizic pe acesta, lovindu-1 cu pumnii și picioarele, cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Starea de fapt este confirmată îndeosebi de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile concordante ale persoanei vătămate prin care îl incriminează direct pe inculpat coroborate cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză și restul materialului probator administrat, certificat medico-legal nr. 2971/IA/870 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A. la data de 24.10.2013, din conținutul căruia rezultă faptul că acesta prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care necesită acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 23.10.2013 (f. 26 dup), după cum urmează:
În data de 28.10.2013, persoana vătămată S. P. a formulat plângere înregistrată la Poliția Orașului Zlatna prin care a sesizat faptul că Z. A. a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior. La data de 25.11.2013, la rândul său Z. A. a sesizat Poliția Orașului Zlatna cu privire la faptul că S. P. a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal anterior. Cele două cauze au fost conexate apreciindu-se că există legătură, faptele fiind săvârșite la aceeași oră și dată, respectiv în data de 23.10.2013, în urma unui conflict care a avut loc între părți (4674/P/2013 la 4202/P/2013).
Persoana vătămată S. P. a prezentat Certificatul medico-legal nr.2971/IA/870 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A. la data de 24.10.2013, din conținutul căruia rezultă faptul că acesta prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care necesită acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 23.10.2013 (f. 26 dup). În schimb inculpatul Z. A. nu a prezentat un astfel de înscris medical care să ateste leziunile produse.
Audiată fiind atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată persoana vătămată S. P. ( f24-25 dup, f. 106-107 ds. inst.) a susținut faptul că în data de 23.10.2013 în timp ce se afla în curtea locuinței sale l-a auzit pe inculpat strigând-o pe soția sa și cerându-i să îi spună să iasă afara întrucât dorea să poarte discuții cu privire la otavă. Ajuns afară, arată că inculpatul l-a avertizat de câteva ori cu pumnul, s-a ferit, însă în cele din urmă a reușit să îl lovească în nas începându-i să îi curgă sânge. În continuare a arătat că s-a aplecat să ia o piatră, a dat înspre inculpat fără să știe dacă l-a nimerit sau nu, moment în care acesta din urmă i-a dat din nou un pumn în nas, a căzut jos și a dat cu capul de bolovani, iar de atunci nu își mai amintește nimic. A mai susținut persoana vătămată că de față la acest incident a fost martora V. O. care chiar a intervenit între cei doi, precum și soția sa S. A. M..
Declarația persoanei vătămate se coroborează întocmai cu cea a martorei S. A. M., soția sa, care audiată fiind atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății (f. 45-46 dup, f. 108-109 ds. inst.) a fost consecventă, arătând că într-adevăr între persoana vătămată a avut loc inițial un conflict verbal, că persoana vătămată l-a lovit pe inculpat cu o piatră în spate, însă inculpatul i-a aplicat la rândul lui mai multe lovituri cu pumnii și picioarele până a căzut jos, plin de sânge și în stare de inconștiență. L-a luat pe soțul său și l-a spălat de sânge după care a venit ambulanța și l-a transportat la Spitalul Județean A., secția de urgențe acest din urmă aspect confirmat și de martora P. E. asistent medical ce s-a deplasat la locul faptei (f. 112 ds. inst.). Toate acestea, a arătat martora că, le-a observat îndeaprope fiind în grădina din spatele casei, gardul format din scânduri de o înălțime de aproximativ 1,20 m nefiind un obstacol în acest sens.
Aplicarea loviturilor de către inculpat și leziunile produse acestuia au fost constatate ulterior incidentului și de martorul V. A., ginerele persoanei vătămate, care a confirmat că zilele următoare socrul său a locuit o perioadă de 3 zile la domiciliul său din A. I. având nasul pansat, acuza lovituri puternice care nu i-au dat posibilitatea să se ridice, să se alimenteze, fiindu-i administrate și medicamente (f. 110-111 ds. inst.), dar sunt confirmate îndeosebi, așa cum s-a arătat deja și în paragrafele precedente de Certificatul medico-legal nr.2971/IA/870 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală A. la data de 24.10.2013, din conținutul căruia rezultă faptul că acesta prezintă semne de leziuni corporale, care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care necesită acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 23.10.2013 (f. 26 dup).
Martora V. A. O., prezentă fiind la altercația ce a avut loc între cei doi, a confirmat în declarația dată în faza de urmărire penală (f. 43-44 dup), declarație pe care a arătat că și-o menține în totalitate audiată fiind în cursul judecății, deși cu această ocazia și-a schimbat depoziția, că la data de 23.10.2013, în jurul orelor 17.30 în timp ce se afla la locuința mamei sale A. M. din satul Valea M., inculpatul Z. A. a plecat cu căruța din curte, întrucât transporta fân, și s-a oprit la poarta locuinței lui S. P., acesta a strigat-o pe S. A., soția persoanei vătămate, la poartă pentru a discuta ceva. La scurt timp a ieșit persoana vătămată în drum, a discutat ceva cu Z. A. și la un moment dat persoana vătămată s-a aplecat jos și din marginea drumului a luat o piatră și în timp ce inculpatul fugea l-a lovit cu piatra peste mână sau spate. Apoi inculpatul, s-a întors la persoana vătămată, aceștia s-au încăierat, inculpatul l-a lovit cu pumnul în nas și ambii au căzut la pământ, moment în care martora a fugit spre ei să îi despartă și a observat că lui S. P. îi curgea sânge din nas.
Ulterior, martora antemenționată, audiată fiind în fața instanței de judecată (f. 113-114 ds. inst.), deși a susținut la întrebarea instanței, că își menține în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală, a revenit și a arătat în consens cu declarația inculpatului că persoana vătămată a fost cea care l-a lovit pe inculpat cu o piatră care a apreciat-o fiind de dimensiuni foarte mari- de mărimea Bibliei aflată pe pupitru în sala de judecată, care a căzut jos, iar când inculpatul a vrut să se ridice l-a lovit cu picioarele în zonele intime, acesta la rându-l său lovindu-l doar cu mâna în nas pentru a se apăra. Martora, nu a oferit o explicație plauzibilă privind schimbarea declarațiilor date în faza de urmărire penală, la întrebarea adresată în acest sens de către apărătorul persoanei vătămate arătând că ea știe că a declarat la poliție exact ce a declarat în fața instanței, însă la o lecturare chiar sumară se observă contradicțiile existente dintre depozițiile date. Ca atare, instanța va ține cont în ceea ce o privește pe martora V. O. de declarațiile inițiale date de aceasta în faza de urmărire penală care se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză. Aceasta cu atât mai mult cu cât există indicii temeinice privind nesinceritatea declarațiilor date în fața instanței de judecată, de vreme ce chiar ea a afirmat că nu se află în relații bune cu familia persoanei vătămate, depunând plângere penală împotriva acestuia în anul 2014.
Apărările inculpatului constând în invocarea legitimei apărări ca și cauză ce înlătură răspunderea penală, raportat la materialul probator administrat în cauză nu sunt de natură a-l exonera de răsunderea penală. Aceasta deoarece, cauza justificativă a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. 1 presupune un atac material, direct, imediat, injust îndreptat împotriva celui care acționează care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, în timp ce apărare presupune pe lângă alte condiții și pe acelea care în mod evident în prezenta cauză nu sunt îndeplinite și anume: să fie necesară pentru respingerea atacului (ceea ce înseamnă să nu fie prematură, dar nici tardivă- ori inculpatul din prezenta cauză, așa cum reiese din materialul probator s-a reîntors la persoana vătămată după ce aceasta din urmă a aruncat cu o piatră, apărarea sa fiind una tardivă, având posibilitatea dacă susține că i-a fost teamă să își continue drumul sau să plece), precum și condiția ca aceasta să fie proporțională cu atacul –ce presupune ca și gravitate să fie mai mică decât cea a atacului ori apropiată de aceasta (ori raportat la acțiunea persoanei vătămate - acțiune pe care o apreciază ca fiind un atac, dar și la aptitudinele sale fizice, din însăși declarațiile părților reieșind că se aflau într-un raport de forțe disproporționat din punct de vedere fizic-inculpatul având 1, 80 m, 90 km, în timp ce persoana vătămată 1,60-1,67 m și 58 km, comportamentul agresiv al inculpatului a fost unul cu mult disproporționat). Această din urmă condiție ar fi îndeplinită în cazul excesului justificat de apărare ce s-ar putea încadra formal în dispozițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, însă din materialul probator administrat în cauză, nu reiese că inculpatul s-ar fi aflat într-o stare de tulburare sau temere ce l-a determinat să îi aplice persoanei vătămate lovituri de asemenea intensitate în regiuni ale corpului precum –zona feței, în coaste- ce au necesitat pentru vindecae-16-18 zile, inculpatul la rândul său nedovedind că a suferit leziuni în urma altercației, apărarea chiar și dacă ar fi confirmată, fiind în mod evident vădit și semnificativ disproporționată, vina primară revenind acestuia care în mod firesc va suporta riscurile comportării sale.
Mai mult, instanța apreciază că atitudinea de negare continuă a faptei coroborată cu realitatea contrară este incompatibilă în primul rând cu solicitarea inculpatului de la termenul de judecată din data de 21. 10.2014 când a cerut amânarea cauzei în vederea împăcării, manifestare de voință care presupune recunoașterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar mai apoi cu cererea sa de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe în infracțiunea de încăierare, întrucât denotă faptul că a avut o atitudine pur speculativă în sensul că dacă nu se dispune o soluție de achitare atunci măcar să obțină o soluție de condamnare pentru o infracțiune mai ușoară, ale cărei limite de pedepse sunt cu mult mai reduse decât cea pentru care a fost trimis în judecată.
- Încadrarea juridică:
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat :
La termenul de judecată din data de 20.01.2015, inculpatul prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal anterior în înfracțiunea de încăierare prev. de art. 322 Cod penal anterior, cerere pe care instanța o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Încăierarea din însăși definiția infracțiunii dată atât în Codul penal anterior (art. 322), cât și în Noul cod penal (art. 198) dar și din doctrina penală presupune lupta fizică între cel puțin două grupuri sau tabere adverse compuse fiecare din cel puțin două persoane. Se caracterizează printr-un complex de acte de violență reciproce aplicate în învălmășeală și la întâmplare, indiferent de modul sau mijloacele cu care au fost executare, defășurate în așa fel încât să devină dificil a se stabili și a se individualiza contribuția fiecărui participant la desfășurarea încăierării.
Or, așa cum rezultă din probatoriul administrat în prezenta cauză, deși este de necontestat faptul că între cele două părți, inculpat și partea civilă au existat lovituri reciproce, starea de fapt mai sus descrisă nu se poate încadra sub nici o formă sub infracțiunea de încăierare care așa cum s-a arătat mai sus presupune existența a două grupuri a cel puțin două persoane fiecare, iar nu loviturile reciproce dintre două persoane cum este cazul în speța de față.
Ca atare, față de cele ce preced, în baza art. 386 C.pr.pen. va respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător ales, din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 Cod penal anterior.
Fapta inculpatului Z. A. constând în aceea că în data de 23.10.2013 în jurul orelor 17:30, în timp ce se afla la poarta locuinței persoanei vătămate S. P., l-a agresat fizic pe acesta, lovindu-1 cu pumnii și picioarele, cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat acordarea unui număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a aplica persoanei vătămate S. P. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i acestuia din urmă suferințe fizice.
Urmarea imediată constă în suferința fizică produsă persoanei vătămate, respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate, fiind vorba în cauză de o acțiune propriu-zisă de lovire rezultă din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale si a urmărit producerea acestuia.
Infracțiunea de lovire sau alte violențe a fost săvârșită de inculpat în forma agravată prevăzută de alineatul 2 al articolului 180 Cod penal anterior, deoarece a pricinuit persoanei vătămate o vătămare ce a necesitat îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, respectiv 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 180 alin. 3 teza I-a C.penal anterior acțiunea penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere prealabilă care reprezintă atât o condiție de procedibilitate, cât și o condiție de pedepsibilitate. Or, în cauză persoana vătămată S. P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului Z. A. la data de28.10.2013 (f. 19 dup) solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. Astfel, în cauză se constată că plângerea prealabilă există și a fost introdusă în termen.
Pe cale de consecință, apreciind că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
Legea penală mai favorabilă:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior.
Aceeași infracțiune are corespondent în art. 193 alin. 2 Noul cod penal.
În compararea celor două texte de lege mai sus enunțate, instanța ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, și apreciind așa cum se va arăta în secțiunea următoare, mai potrivită și în concordanță cu criteriile privitoare la faptă și persoana inculpatului o modalitate de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului din Codul penal anterior, va aplica dispozițiile din legea penală anterioară în ansamblul lor, motiv pentru care va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.
- Individualizarea pedepsei și modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal anterior, instanța are în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Firește în procesul individualizării sancțiunii nu poate fi scăpat din vedere contextul social, frecvența crescută a acestui gen de infracțiuni, dar ceea ce trebuie să prevaleze este analiza elementelor concrete ale dosarului, determinarea capacității de îndreptare a fiecărui inculpat din prezenta cauză. În speță, este vorba de un infractor cu o conduită negativă, care nu a recunoscut săvârșirea faptei încă din cursul urmăririi penale, existând suficiente temeiuri că cel în cauză se va putea îndrepta prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, în regim neprivativ de libertate.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că fapta inculpatul prezintă un grad relativ mediu de pericol social, raportat la persoana și conduita inculpatului din cursul procesului penal- nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, nu au cooperat cu organele judiciare, fapt ce a dus la lipsa soluționării cu celeritate a cauzei, are vârsta de 51 ani, căsătorit, de ocupație- agent de pază, fiind integrat în societate.
Raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei, instanța are, de asemenea în vedere că inculpatul a aplicat lovituri repetate persoanei vătămate, cu pumnii și picioarele cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, dând dovadă de curaj și lipsa temerii că va răspunde în fața organelor judiciare.
Prin urmare, instanța va aplica inculpatului pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că: „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Astfel, ținând cont de textul legal mai sus enunțat, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, prevăzut la art. 64 lit. a) teza I C.pen. având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, instanța nu va interzice inculpatului, nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) d) și e) Cod penal, întrucât săvârșirea unei infracțiuni de lovire, nu relevă un comportament nedemn care să vatăme interesul copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza S. și P. contra României).
În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța având în vedere argumentele prezentate în paragrafele anterioare, referitoare la conduita și persoana inculpatului, apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Față de aceasta, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.
În continuare, potrivit art. 359 C.pr.pen. anterior va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
4.Asupra laturii civile din cauză:
În soluționarea laturii civile din prezenta cauză, instanța constată că persoana vătămată S. P. s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 10.000 lei reprezentând cuantumul daunelor morale.
Față de aceasta instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 1357 alin. 1 cod civil prevede că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.”
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.
Totodată, instanța reține și incidența dispozițiilor art. 1391 alin. 1 Cod civil conform cărora: „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.
Aplicând acest raționament la situația de față, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, tradusă în infracțiunea de lovire a părții civile cu pumnii și picioarele cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, precum și daune materiale; vinovăția inculpatului, îmbrăcând forma intenției; prejudiciul moral și material rezultândca o consecință firească a vătămării aduse de inculpat integrității fizice și sănătății părții civile, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs).
Raportat la daunele materiale solicitate de partea civilă, în cuantum de 520 lei reprezentând costul medicamentației necesare și a deplasărilor de la domiciliu la spital în A. I., sunt dovedite prin depozițiilor martorilor audiați în cauză (V. A., S. A.) care au confirmat faptul că partea civilă a suportat cheltuieli cu pentru abținerea medicamentelor necesare în cuantum de aproxiamtiv 400 lei, fiind necesar să se deplaseze și la spitalul din Mun. A. I., costul unui transport dus-întors fiind de 60 lei, aceste depoziții dovedind cheltuielile efectuate ca urmare a consecințelor produse prin lovirea sa de către inculpat, în cuantum de 520 de lei.
Din punct de vedere al prejudiciului moral, instanța arată că este de necontestat că acțiunea inculpatului a cauzat părții civile un prejudiciu afectiv având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, 16-18 (fila 26 dup) acesta fiind diagnosticat cu „fractură piramidă nazală, fractură arc costal IV dreapta ”, modul în care au fost aplicate loviturile repetate cu pumnii și picioarele-zona feței și diferite zone ale corpului-fapt ce a dus la alterarea cel puțin temporară a condițiilor normale de viață, precum și producerea unor traume de natură morală. Cu toate acestea, instanța constată caracterul excesiv al daunelor morale solicitate, respectiv 10.000 lei, având în vedere că partea civilă nu a suferit vreo intervenție chirurgicală, nu a necesitat internarea în vreo unitate medicală imediat după ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, complicațiile pe care susține că le-a avut fiind ca o consecință a unor probleme de sănătate anteriorare.
În lipsa unor criterii legale de determinare a prejudiciului moral, dar având în vedere criterii unanim îmbrățișate de literatura de specialitate și practica judiciară, precum consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, criterii subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, instanța constată că suma de 5000 de lei este corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs acestuia, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.
În consecință, față de cele ce preced, în baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357, art. 1391 alin. 1 Cod civil va admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă- S. P., în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 10.000 lei reprezentând cuantumul daunelor morale, și în consecință:
Va obliga inculpatul la plata sumei de 5520 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. P., din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 5000 lei reprezentând daune morale.
5.Cu privire la cheltuielile judiciare din cursul procesului penal:
Potrivit art. 272, art. 274 alin. (1) C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligată inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat ( suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către partea civilă S. P., instanța reține incidența dispozițiilor art. 276 alin. 1 C.pr.pen. conform cărora în caz de condamnare inculpatul este obligat să plătească părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de aceasta […], iar când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța îl poate obliga pe inculpat la plata totală a cheltuielilor judiciare sau numai în parte.
Ca atare, reținând incidența dispozițiilor legale de mai sus, instanța va obliga inculpatul către partea civilă la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 38/10.06.2014, 1/21.08.2014, 9/17.10.2014).
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, până la prezența apărătorului ales, avocat M. I., în cuantum de 100 lei (conform delegației nr. 1878/24.06.2014-f. 55 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.pr.pen. respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător ales, din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior în infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 Cod penal anterior.
În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul Z. A. (fiul lui T. și M., născut la data de 22.01.1964 în Zlatna, jud. A., domiciliat în Zlatna, .. 59, jud. A., cetățean român, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, de ocupație-agent de pază la Avans Security SRL București, CNP_) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 5 Noul cod penal.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. penal anterior, respectiv: dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. anterior atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 83 și art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. 1, art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357, art. 1391 alin. 1 Cod civil admite în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată constituită parte civilă-S. P., în contradictoriu cu inculpatul având ca obiect obligarea acestuia din urmă la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 10.000 lei reprezentând cuantumul daunelor morale, și în consecință:
Obligă inculpatul la plata sumei de 5520 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S. P., din care suma de 520 lei reprezentând cuantumul daunelor materiale, iar suma de 5000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat ( suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente fazei de urmărire penală, suma de 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat aferente procedurii de Cameră preliminară și fazei de judecată).
În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul către partea civilă la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 38/10.06.2014, 1/21.08.2014, 9/17.10.2014).
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, până la prezența apărătorului ales, avocat M. I., în cuantum de 100 lei (conform delegației nr. 1878/24.06.2014-f. 55 ds. inst.) se va avansa din Fondurile Ministerului de Justiție și rămân în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
Președinte,
D. M. B.
Grefier,
A. N.
Red BDM/Tehnored.NA/4 ex/07.05.2015
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Sentința nr.... | Furtul (art.208 C.p.). Sentința nr. 45/2015. Judecătoria ALBA... → |
|---|
