Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Încheierea nr. 69/2015. Judecătoria ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 69/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 1368/176/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. I.
Dosar nr._
ÎNCHEIEREA NR. 69/CC/2015
Ședința camerei de consiliu din 06.04.2015
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: P. D. E.
Grefier: V. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe petenta A. S. în contradictoriu cu intimatul A. P., având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP)
La apelul nominal făcut în cauză nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 30.03.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea in cauză la data de 06.04.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
JUDECATORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin plângerea înregistrată la data de 10.03.2015 sub nr._ petenta A. S. a criticat ordonanța din data de 24.01.2014 dată în dosarul 1772/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. apreciind-o nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, petenta arată că răspunsul dat prin Ordonanța din 17.02.2015 este unul formal și că nu s-au analizat practic considerentele expuse pe larg în plângerea formulată cu trimitere concreta la probele administrate în dosar.
Referitor la infracțiunea de amenințare, petenta arată că în expunerea de motive din pg. 1 a rechizitorului se retine doar faptele inculpatului A. P., că în perioada 2012-2013 a amenințat-o de mai multe ori cu moartea solicitându-i o parte din curtea imobilului și sumele de bani ce i se cuvin în urma decesului tatălui său. Încadrarea juridică dată acestor fapte a fot greșit calificată în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 al 1 C. penal din 1969 față de care s-a dispus clasarea cauzei pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective. Susține că încadrarea juridică corectă a faptei era aceea de amenințare în formă continuată și nu de șantaj, în toate plângerile formulate în perioada 2012-2013 a sesizat în mod expres și săvârșirea repetată a infracțiunii de amenințare cu moartea, de natură a-i crea o reală temere. Din probele administrate rezultă că petenta a fost bătută și amenințată cu moartea în repetate rânduri.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu arată că în expunerea de motive din rechizitoriu s-a constat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, dat fiind faptul că inculpatul a pătruns în imobil în calitatea de coproprietar, după ce a luat la cunoștință că acțiunea de evacuare formulată împotriva sa s-a perimat. Arată că prin decizia civilă nr. 582/2008 a Tribunalului A. inculpatul a fost evaluat din imobil, hotărârea judecătorească a fost pusă în executare iar prin procesul verbal de executare întocmit de B. B. T. din data de 26.01.2009, acesta a fost evacuat din imobil împreuna cu soția sa. După evacuare nu a mai locuit în imobil până în anul 2012 când a început să sară poarta imobilului, deși petenta i-a cerut în mod repetat să părăsească imobilul. Petenta susține că niciodată după evacuarea sa din imobil nu a fost de acord să mai locuiască în imobil, tocmai din cauza comportamentului său violent, pe fondul consumului exagerat de alcool, care îi crea o stare de temere permanentă. I-a cerut de mai multe ori să părăsească imobilul însă acesta sărea noaptea gardul sau poarta, astfel că la începutul anului 2013 a supraînălțat poarta însă acesta pândea când poarta era deschisă, motiv pentru care a sunat la politie de peste 50 ori.
Petenta consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliau în formă continuată prev. de art. 192 al 1 și 2 C. penal, respectiv pătrunderea fără drept, în orice mod într-o locuință împrejmuită, fără consimțământul persoanei care le folosește sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, pe timp de noapte. Faptul că inculpatul deține o cotă de proprietate din imobil, acesta nu-l îndreptățește ca prin forță, violentă și amenințări sa-și facă dreptate, acesta având posibilitatea sa-și revendice drepturile pe cale legală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 340-341 C.pr.penală.
La solicitarea judecătorului de cameră preliminară a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2741/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., precum și dosarul nr. 15/II/2/2015 în care s-a pronunțat soluția prim procurorului.
Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. dat în dosar nr. 2741/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen. din 1968 ( fapta din data de 20.07.2012 ) și lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C.pen. din 1968 ( fapta de la sfârșitul lunii mai 2013) fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen. din 1968, totul aplic art. 33 lit. a) C.pen. din 1968 și art. 5 din noul C.pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosar nr._ . Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea de către A. P. D.,, a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, clasarea cauzei privind comiterea de către A. P. D., a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968 ( altele decât faptele de lovire din datele de: 20.07.2012 și sfârșitul lunii mai 2013, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată) și clasarea cauzei privind comiterea de către A. P. D. a infracțiunii de șantaj , prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1968
Pentru a se dispune în acest sens, s-a reținut că referitor la faptele inculpatului A. P. D., constând în aceea că în perioada 2012-2013 a pătruns fără drept, de mai multe ori, pe timp de zi și de noapte, în locuința persoanei vătămate situată în mun. A. I., ., jud. A. și a agresat-o, provocându-i suferințe fizice, în data de 05.10.2012, în jurul orei 16.00, a pătruns din nou fără drept în locuința persoanei vătămate, fără acordul acesteia și că în perioada susmenționată, respectiv 2012-2013, a amenințat-o de mai multe ori pe persoana vătămată cu moartea, solicitându-i o parte din curtea imobilului și sumele de bani care i se cuvin în urma decesului tatălui său, A. I., încadrate juridic în conținutul constitutiv al infracțiunilor de: violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, și șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1968, s-a dat o soluție de clasare în cauză, reținându-se că sunt incidente disp. art 16 lit. a, b C.pr.pen.
S-a reținut că, cu privire la faptele inculpatului de a pătrunde, în perioada 2012-2013, în locuința persoanei vătămate, în mod repetat, fără consimțământul acesteia și refuzul de a părăsi locuința, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, lipsind forma de vinovăție prevăzută de lege, dat fiind faptul că inculpatul a pătruns în imobilul respectiv, la care are de altfel stabilit domiciliu, fiind și coproprietar, după ce a luat la cunoștință că acțiunea de evacuare formulată împotriva sa ( pe durata căreia s-a dispus cu caracter vremelnic evacuarea, prin ordonanță președințială ) a fost respinsă de instanță ca perimată, în aceste condiții având reprezentarea că se poate întoarce la domiciliul lui.
Mai mult, martorul A. S. I. a precizat, în declarația dată, că în vara anului 2011, persoana vătămată i-ar fi permis inculpatului să revină în imobilul din care a fost evacuat, cu condiția să nu mai fie agresiv.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. din 1968, constând în aceea că, în perioada 2012-2013, inculpatul a agresat-o pe persoana vătămată ( alte fapte decât lovirile din: 20.07.2012 și sfârșitul lunii mai 2013, care au avut drept urmare producerea unor leziuni ce au necesitat zile de îngrijiri medicale), provocându-i suferințe fizice, care nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că există un dubiu cu privire la existența acestor fapte, mai ales că însăși persoana vătămată a revenit asupra declarațiilor date, pe parcursul urmării penale, precizând că nu a fost lovită de inculpat decât în datele de: 20.07.2012 și sfârșitul lunii mai 2013; s-a dispus clasarea, fiind incidente fiind prev. art. 16 lit. a C.pr.pen.
Referitor la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen. din 1968, reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, în perioada 2012-2013, a amenințat-o de mai multe ori pe persoana vătămată cu moartea, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, din probatoriul administrat nerezultând fără dubiu că inculpatul a constrâns-o prin amenințare pe persoana vătămată cu scopul de a obține în mod injust un folos, ci dimpotrivă din actele efectuate rezultă că inculpatul a exercitat o astfel de faptă ilicită, tocmai pentru că mama lui nu i-a remis cota parte ce i se cuvenea ca moștenire dintr-un imobil .
De altfel, persoana vătămată nu a sesizat niciodată, în termenul legal de introducere a plângerii prealabile, comiterea infracțiunii de amenințare, și nici s-a plâns vreodată ca ar fi fost șantajată de inculpat, organele de poliție sesizându-se pe parcursul urmării penale și cu privire la această faptă.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 16 lit. b C.pr.pen.
Împotriva soluției procurorului, a formulat plângere petenta care a fost respinsă prin ordonanța nr. 15/II/2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I., cu motivarea că, din probele administrate nu rezulta săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și că raportat la probatoriul administrat de procurorul de caz nu s-a reținut comiterea faptei de amenințare.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului judecătorul de cameră preliminara constata că soluția dispusă de procuror este temeinică și legală, în cauza existând într-adevăr cazuri de natură a împiedica punerea în mișcare a acțiunii penale:
În analiza prezentei cauze, instanța reține faptul că plângerea petentei a vizat două infracțiuni violarea de domiciliu, și respectiv fapte de amenințare.
Examinând actele și lucrările dosarului și implicit probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanei vătămate A. S.;declarațiile suspectului/inculpatului A. P. D.;declarațiile martorilor U. G., A. S. I., R. G. A. și Rojneai A.; certificatele medico-legale nr. 2001/IA/556 din data de 24.07.2012 și nr. 1444/IA/388 din data de 03.06.2013, ale căror concluzii nu au fost contestate de inculpat ; înscrisuri (raportul organelor de ordine publică din data 16.10.2012, listele convorbirilor înregistrate de Serviciului teritorial de telecomunicații speciale – Direcția pentru apel unic de urgență + CD, sentința civilă nr. 3970/2011 pronunțată de Judecătoria A. I., Decizia civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul A., procesul-verbal de evacuare încheiat de executorul judecătoresc la data de 26.01.2009, )procesele verbale de verificare a registrelor de evidență a contravențiilor;raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 477/IV/27 din 21.02.2014 al Serviciului Județean de Medicină - Legală A., probe cu privire la care judecătorul de cameră preliminară apreciază că au fost complet și legal administrate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.
Referitor la violarea de domiciliu, judecătorul apreciază că în mod corect s-a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 16 lit. b Cpp.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară are în vedre faptul că s-a reținut în sarcina inculpatului că a pătruns, în perioada 2012-2013, în locuința persoanei vătămate, în mod repetat, fără consimțământul acesteia. Referitor la această infracțiune, soluția dispusă este corectă raportat la actele și lucrările dosarului,. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reține faptul că prin decizia civilă nr. 582/2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis recursul reclamanților A. S. și A. S. și s-a admis cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanți și s-a dispus evacuarea de îndată și fără somație a pârâților A. P. D. și A. M. din imobilul situat în A. I., ., jud A., iar prin sentința civilă nr. 3970/2011 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. S., A. S. I. și A. S. având ca obiect partaj judiciar cu privire la imobilul în speță.
Faptul că inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate ulterior soluției de perimare a dosarului având ca obiect partaj judiciar și care are ca obiect chiar partajarea imobilului unde locuiește persoana vătămată- mama inculpatului,în condițiile în care, la interpelarea judecătorului de cameră preliminară de ce a pătruns în locuință acesta a confirmat că a făcut aceasta ca urmare a comunicării soluției de perimare a dosarului civil având ca obiect partaj judiciar, având astfel reprezentarea că se poate duce acolo, în condițiile în care în calitate de moștenitor al soțului persoanei vătămate – tatăl inculpatului, acesta are calitatea de coproprietar al imobilului, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, lipsind forma de vinovăție cerută de lege, inculpatul având reprezentarea că se poate întoarce în imobilul respectiv. În acest sens, nu are nicio relevanță sub aspectul duratei în timp a soluției de evacuare dispusă prin ordonanța președențială, sub aspect penal, având relevanță poziția subiectivă a inculpatului. Fiind vorba de o infracțiune intenționată, câtă vreme inculpatul a avut reprezentarea faptului că se poate întoarce în imobil, ca urmare a comunicării soluției de perimare, nu se poate susține că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu
Referitor la infracțiunea de amenințare cu privire la care a făcut referire petenta în cuprinsul plângerii, judecătorul de cameră preliminară apreciază că sunt nefondate și nesusținute probator. În acest sens, din examinarea plângerilor depuse de persoana vătămată- filele 25-27, și chiar și al cererii de la fila 29 nu reiese că aceasta ar fi reclamant comiterea faptelor de amenințare . Or, actul de sesizare îl reprezintă plângerea persoanei vătămate, acesta fiind actul pe baza căruia se face cercetarea în dosarul penal. Cu toate acestea, procurorul de caz a avut în vedere și declarația persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale în care aceasta a arătat că inculpatul a amenințat-o în dese rânduri cu acte de violență și cu moartea, pentru a-i ceda moștenirea, adică casa și curtea aferentă precum și banii care crede că i se cuvin după moartea numitului A. I.- fila 31, astfel că a făcut cercetări în cauză și sub aspectul infracțiunii de șantaj. Raportat la modul de descriere a faptei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că încadrarea juridică a faptei este corect făcută, iar soluția de clasare cu privire la inculpat sub aspectul comiterii infracțiunii de șantaj este corectă, în mod corect reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară are în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, calitatea de coproprietar a inculpatului asupra imobilului în cauză, faptul că din probele administrate reiese că inculpatul a urmărit să obțină partea ce i se cuvenea în calitate de moștenitor, fără a urmări să obțină un folos în mod injust. Și mai mult, în condițiile în care s-au făcut cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de șantaj, care absoarbe în conținutul său fapta de amenințare, nu se poate susține că procurorul de caz a stat în pasivitate și nu a făcut cercetări și sub aspectul infracțiunii de amenințare.
Față de cele susmenționate, în baza art. 341 alin. 7pct 2 lit. a Cod de proc.pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta A. S., CNP_, domiciliată în A. I., ., jud A. împotriva soluției de clasare din data de 19.12.2014 dispusă prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 2741/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. menținută prin ordonanța nr. 15/II/2/2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
Va menține actele atacate.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
DISPUNE
În baza art. 341 alin. 7pct 2 lit. a Cod de proc.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta A. S., CNP_, domiciliată în A. I., ., jud A. împotriva soluției de clasare din data de 19.12.2014 dispusă prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 2741/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. menținută prin ordonanța nr. 15/II/2/2015 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
Menține actele atacate.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu din data de 06.04.2015.
Judecator de cameră preliminară, Grefier,
P. D. E. V. I.
Red. PDE
Tehnored VI/5ex/13.05.2015
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Desfiinţare înscrisuri (art.315 lit. d NCPP). Încheierea nr.... → |
|---|
