Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 220/2015. Judecătoria BÂRLAD

Sentința nr. 220/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 670/189/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

SENTINȚA PENALĂ Nr. 220/2015

Ședința publică de la 28 Iulie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: R. M. G.

Grefier: C. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Bârlad este reprezentat de procuror V. M.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. M. Ș., domiciliat în .. V. și pe parte civilă N. I., domiciliat în .. V., parte civilă S. M. DE URGENȚĂ "E. B." BÂRLAD, parte civilă S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V., având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- inculpatul C. M. Ș. personal și asistat de avocat R. –

H. R. apărător ales;

- parte civilă - N. I. personal și asistat de av.F. C. apărător ales;

Lipsă fiind

- parte civilă - S. M. DE URGENȚĂ "E. B." BÂRLAD;

- parte civilă - S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul dedus judecății este lovirea sau alte violențe, procedura de citare este legal îndeplinită, stadiul procesual al cauzei care se află la al doilea termen de judecată, s-a depus proces verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului din care rezultă că inculpatul este plecat la muncă în Germania, inculpatul este neaudiat.

S-au verificat actele și lucrările de la dosar de către președintele completului de judecată, după care:

Instanța procedează la identificarea inculpatului C. M. Ș. și a părții civile N. I., care prezintă cărțile de identitate și constată că datele corespund cu cele menționate în actele dosarului de urmărire penală.

Apărătorul părții civile, avocat F. C., învederează instanței că părțile s-au împăcat și au ajuns la o înțelegere cu privire la toate laturile. Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabilă optează pentru legea veche.

Apărătorul inculpatului, avocat R. – H. R., învederează instanței că părțile s-au împăcat și au ajuns la o înțelegere cu privire la toate laturile. Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabilă optează pentru legea veche.

Partea civilă N. I., fiind interpelată de instanță, declară personal că s-a împăcat cu inculpatul C. M. Ș. și dorește să se ia act de împăcare.

Inculpatul C. M. Ș. fiind interpelat de instanță, declară personal că s-a împăcat cu partea civilă N. I. și dorește să se ia act de împăcare.

Reprezentantul Ministerului Public și celelalte părți prin apărători, fiind interpelați, arată că nu mai au alte probe de formulat.

Nemaifiind alte explicații de dat ori cereri noi de formulat, conform art. 387 alin. 2 Noul C. proc. pen., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și trece la soluționarea cauzei, acordând cuvântul la dezbateri pe fond.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul pe fond, potrivit dispozițiilor art.396 Cod procedură penală solicită să se ia act că părțile s-au împăcat, iar potrivit dispozițiilor art.396 alin.1, 6 Noul Cod procedură penală, solicită să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul C. M. Ș.. Să se constate stinsă acțiunea civilă.

Conform art.275 pct.2 lit.d Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de ambele părți, atât de inculpat, cât și de persoana vătămată.

Apărătorul inculpatului, avocat R. – H. R., având cuvântul pe fond, achiesează la concluziile reprezentantului parchetului și solicită să se constate că între cele două părți a intervenit împăcarea, infracțiunea de lovire permite împăcarea părților, cele două părți au ajuns la o înțelegere, motiv pentru care solicită ca instanța să ia act de împăcarea părților.

Apărătorul părții civile, avocat F. C., având cuvântul pe fond, achiesează la concluziile reprezentantului parchetului și solicită să se constate că între părți a intervenit împăcarea, infracțiunea de lovire permite împăcarea părților, motiv pentru care solicită ca instanța să ia act de împăcarea părților.

Partea civilă N. I., având cuvântul pe fond, solicită să se ia act de manifestarea de voință că s-a împăcat cu inculpatul C. M. Ș..

Inculpatul C. M. Ș., având ultimul cuvânt pe fond, solicită să se ia act de manifestarea de voință că s-a împăcat cu persoana vătămată N. I..

S-au declarat dezbaterile închise, după care:

INSTANȚA

Sub nr._ din 11.02.2015 a fost înregistrată la instanță dosarul nr. 478/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 29.01.2015, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului major :

- C. Ș. – M., fiul lui G. și M., născut la data de 15.04.1994, în Orașul M., jud. V., domiciliat în .. V., CNP_, cetățenie română, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, 7 clase, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infarcțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămateN. I., domiciliat în .. V..

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:

La data de 07.07.2014, prin ordonanța procurorului nr. 478/P/2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C. M. Ș. și I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969(f.4-5).

Prin ordonanța nr.478/P/2014 din 03.10.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin 2 Cod penal 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal(f.3).

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că :

La data de 28.01.2014, organele de urmărire penală din cadrul Postului de Poliție Șuletea, au fost sesizate de către persoana vătămată N. I., despre faptul că în noaptea de 27/28.12.2013, în jurul orelor 00,30-01,00, în timp ce se afla în zona barului aparținând numitului G. V., a fost lovit de către inculpații C. M. Ș. și I. C.

În urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 27 decembrie 2013, persoana vătămată N. I., s-a deplasat împreună cu verișorii săi primari, C. N. și C. D., la barul proprietatea numitului G. V., situat în . au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 01,00, persoana vătămată a ieșit din bar în . și a intervenit într-un conflict, generat de o datorie bănească, în care erau implicați inculpatul I. C. și martorii F. M. și F. Z..

În acel moment a venit inculpatul C. M. - Ș., cu intenția de a-l ajuta pe inculpatul I. C. și, în acest context, l-a lovit cu pumnii în zona feței pe vătămat, acesta căzând la pământ, după care inculpatul s-a deplasat către imobilulul în care funcționează barul.

La scurt timp după ce a fost lovit în stradă, persoana vătămată s-a ridicat și s-a deplasat în fața barului, unde se aflau mai multe persoane printre care și inculpatul C. M. - Ș. și l-a întrebat pe acesta de ce l-a agresat fizic, moment în care inculpatul l-a mai lovit de câteva ori cu pumnii în zona feței.

După exercitarea violențelor asupra sa, persoana vătămată s-a deplasat la domiciliul său, și după ce mama sa a apelat SNUAU 112, a venit o salvare de la S. Județean de Urgență V., care l-a tranportat la S. de Adulți Bârlad, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.

La dosar, persoana vătămată a depus certificatul medico-legal nr.5 din 06.01.2014 din care rezultă că, urmare a violențelor exercitate asupra sa, i s-au produs leziuni care au necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Din declarațiile persoanei vătămate, a inculpaților și a martorilor, reiese faptul că desfășurarea conflictului a avut loc, în contextul în care, toate persoanele implicate consumaseră băuturi alcoolice.

Fiind audiat în cauză, inculpatul C. M. - Ș., a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că, a declarat că l-a lovit pe vătămat atât în stradă cât și în fața barului și a precizat că inculpatul I. C. nu a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate.

Martora F. Z., a declarat că a văzut momentul în care inculpatul C. M. Ș. l-a lovit pe vătămat atât în stradă, unde avut loc primul conflict cât și ulterior în fața barului, unde s-a desfășurat al doilea conflict.

De asemenea martorii C. D. și C. N., verișorii primari ai persoanei vătămate, au declarat că nu au văzut momentul în care persoana vătămată a fost lovită, dar aceasta le-a spus ulterior că cel care l-a lovit a fost inculpatul C. M. Ș..

Fapta de lovire a persoanei vătămate este dovedită prin declarațiile persoanei vătămate, a martorilor C. N., C. D., F. Z. și F. M., care se coroborează cu mențiunile din certificatul medico-legal depus la dosar, din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni de tipul fracturii incomplete a oaselor proprii ale nasului, plăgii contuze, tumefierii, excoriației și echimozei, în zona feței.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. M. Ș. ( f.29,32, 34-35 )declarația inculpatul I. C. (f. 39, 42, 45-46)declarația persoanei vătămate N. I. (f. 14-15, 17-18 )declarația martorului F. Z. (f. 47-48, 49-50);declarația martorului F. M. (f.51)declarația martorului C. N. (f.52 )declarația martorului C. D. (f. 54-55)procese verbale de confruntare(59-61)certificatul medico legal nr. 5 din 06.01.2014(f. 12)înscrisuri

Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală:

Potrivit art. 20 alin 1 Cod procedură penală.:

1. Persoana vătămată N. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 de lei din care suma de 1000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 4000 de lei reprezintă daune morale (f.18 ). Partea civilă și-a menținut aceleași pretenții și în faza de judecată.

2. Partea civilă S. M. de Urgență "E. B." Bârlad, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 44, 57 lei(f.19).

3. Partea civilă S. Județean de Ambulanță V., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 474 lei(f.23).

Prin același rechizitoriu procurorul a dispus:

Clasarea cauzei față de inculpatul I. C., fiul lui F. și C., născut la data de 16.05.1974 în Orașul M., domiciliat în ., CNP_, privind săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 C.penal, asupra persoanei vătămate N. I..

Clasarea cauzei față de numiții C. M. Ș. și I. C., ambii domiciliați în .. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal 1969, față de numiții F. Z. și F. M., ambii domiciliați în .. V..

Cu privire la săvârșirea, de către inculpatul I. C., a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, asupra persoanei vătămate N. I., procurorul a constatat că există o stare de dubiu cu privire la comiterea acesteia de către acest inculpat.

Astfel persoana vătămată în declarațiile date, arată că a fost lovit și de inculpatul I. C., dar la primul conflict, care s-a desfășurat în stradă, a declarat că nu l-a văzut la față pe acesta când l-a lovit, ci doar l-a recunoscut după încălțăminte, deoarece în acel moment era jos, iar la conflictul care a avut loc în curtea barului acesta l-a lovit o dată cu pumnul.

Martorii C. N. și C. D. au declarat că nu au văzut desfășurarea conflictului, iar după ce acesta s-a terminat, persoana vătămată le-a spus că a fost lovită doar de către inculpatul C. M..

De asemenea inculpatul C. M. Ș. a declarat că doar el l-a lovit pe vătămat, iar inculpatul I. C. nu a avut nicio participație penală.

Martora F. Z. nu a fost constantă în declarații, în sensul că a declarat inițial că l-a văzut pe inculpatul I. C. că l-a lovit împreună cu inculpatul C. M. pe vătămat, în cadrul conflictului care s-a desfășurat în stradă, iar în declarația dată în fața procurorului la data de 13.10.2014 a declarat că inculpatul I. C. în momentul conflictului din stradă se spăla pe față datorită faptului că pulverizase spray paralizant și că doar ulterior, în curtea barului a văzut că inculpatul I. C. și persoana vătămată se loveau reciproc. A declarat că nu știe câte lovituri și-au aplicat cei doi, deoarece a plecat.

De asemenea martorul F. M. a declarat că a fost lovit de către inculpații I. C. și C. M. Ș., dar nu a văzut conflictul dintre aceștia și persoana vătămată N. I..

A fost audiat și inculpatul I. C., care a declarat că nu l-a lovit pe vătămat în cadrul primului conflict, care a avut loc în stradă, când i-a fost pulverizat spray paralizant în ochi de către martora F. Z. și nu a mai văzut nimic. Cu privire la al doilea conflict a precizat că a văzut faptul că inculpatul C. M. Ș., îl lovea pe vătămat în zona feței și doar a intervenit între ei să-i despartă, trăgându-l de mână pe vătămat, fără a-l lovi.

Având în vedere că între declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor C. D. și C. N., există contradicții, organele de cercetare penală au dispus efectuarea confruntării dintre aceștia, dar, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data 20.06.2014, persoana vătămată a refuzat să fie confruntat cu aceștia(f.58).

De asemenea s-au efectuat confruntări între martora F. Z. și inculpatul I. C., dar aceștia și-au menținut declarațiile inițiale.

Având în vedere că, pentru stabilirea vinovăției unei persoane organele judiciare trebuie să-și întemeieze convingerea pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției suspectului, apreciez că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” .

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care marele principiu al aflării adevărului (consacrat în art. 5 C. proc. pen.) se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autoritățile judiciare penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului .

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca organele judiciare să nu se întemeieze, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta)este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Față de cele învederate, apreciez că în cauză, referitor la infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 săvârșită de către inculpatul I. C. asupra persoanei vătămate N. I., procurorul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen. conform cărora în cazul în care nu există probe certe că o persoană a săvârșit o infracțiune, se va dispune clasarea cauzei.

Din declarațiile martorilor F. Z. și F. M., rezultă faptul că, asupra acestora au fost execitate acte de violență de către inculpații I. C. și C. M. Ș., dar având în vedere că aceștia cu ocazia audierii în fața organelor de cercetare penală din data de 26 februarie 2014, au declarat că nu formulează plângere împotriva celor două persoane, procurorul a dispus clasarea cauzei în considerarea impedimentului de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penalîă.

În cauză nu au fost luate măsuri preventive față de inculpat.

Inculpatul C. M. - Ș. este o persoană în vârstă de 20 de ani, cu stagiu militar nesatisfăcut, are 7 clase, este agricultor, necăsătorit și nu are loc de muncă.

Prin încheierea din 27.03.2015, în procedura de Cameră preliminară, Judecătorul de Cameră preliminară:

- a aprecdiat că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

- a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr.. 478/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.

- în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constata legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 478/P/2014 din 29.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad privind pe inculpatul C. Ș. – M. trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal împotriva persoanei vătămateN. I. , a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

- a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul: C. Ș. – M..

La termenul de judecată din 28.07.2015, cu procedura legal îndeplinită, până la citirea actului de sesizare al instanței, s-au prezentat în instanță persoana vătămată constituită partea civilă N. I. și inculpatul C. Ș. – M. care, în prezența apărătorilor aleși au declarat s-au împăcate cu privire la infracțiunea lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal săvârșită în noaptea de 27/28.12.2013, pe raza comunie Șuletea, jud. V..

Prezent în instanță, inculpatului C. Ș. – M., a declarat că dorește să se împace cu persoana vătămată și nu dorește continuarea procesului conform art. 18 Cod procedură penală.

Față de manifestarea de voință a inculpatului și a persoanei vătămate, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 159 Cod penal, conform cărora:

(1) Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

(3) Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul permite aplicarea acestor dispoziții legale, respectiv împăcarea părților.

Astfel:

Încadrarea juridică dată faptei de procuror prin actul de sesizare al instanței este următoarea :

- Fapta inculpatului major C. M. - Ș., care în noaptea de 27/28 decembrie 2013, a lovit-o pe persoana vătămată N. I., producându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal anterior - 1969.

Din perspectiva laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, deoarece inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, procurorulo a apreciat că, întrucât în cauză a intervenit o succesiune de legi penale, raportat limitelor speciale ale pedepsei prevăzute la art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 și art. 193 alin.2 Cod penal dar și dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale a României nr. 256 din 6 mai 2014, se constată că legea penală mai favorabilă este cea cuprinsă în legislația penală anterioară, în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv art. 180 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal..

Faptele mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora ul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de inculpatul C. Ș. – M., instanța reține următoarele:

* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014, în vigoare la data săvârșirii faptei:

Conform art. 180 Cod penal anterior, constituie infracțiunea de Lovirea sau alte violențe:

(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 și 2^1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu.

(4) Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

# Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014, în vigoare la data judecării cauzei :

Conform art. 193 Cod penal actual, constituie infracțiunea de Lovirea sau alte violențe:

(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 295 Cod procedură penală actual care reglementează Plângerea prealabilă :

(1) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Conform art. 288 Cod procedură penală care reglementează Modurile de sesizare:

(1) Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.

(2) Când, potrivit legii, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare în lipsa acestora.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța urmează să analizeze și să compare limitele de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, regimul sancționator alternativ cu pedeapsa amenzii, vocația legală privind încetarea procesului penal ca efect al împăcării sau retragerii plângerii, conform înțelegerii părților, manifestării de voință, cu consecințele legale privind actul de voință .

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că vechile reglementări prevăzute în Codul penal anterior - Legea nr. 15 din 1968 , în vigoare la data săvârșirii faptei - noaptea de 27/28 decembrie 2013, sunt mai favorabile, atât sub aspectul duratei pedepsei și a modalităților de executare, raportat și la vocația conferită de textul de lege de a se dispune încetarea procesului penal prin împăcarea părților, oportunitate căreia părțile au înțeles să-i dea eficiență prin acordul lor de voință, manifestare de voință care produce efecte juridice în prezenta cauză., îndeplinind condițiile prevăzute de lege.

Astfel, conform art. 132 Cod penal anterior care reglementează Împăcarea părților:

Împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă.

Împăcarea este personală și produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu împăcarea se face numai de reprezentanții lor legali. Cei cu capacitate de exercițiu restrânsă se pot împăca cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege. Împăcarea produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Instanța apreciază că acțiunea penală cu privire la fapta de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 ( faptă din data de 27/28.12.2013), pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost trimis în judecată, este latitudinea părții vătămate, fiind un drept exclusiv al acesteia a iniția, declanșa, exercita și o retrage.

Conform art. 180 alin. 4 Cod penal anterior, împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

Conform art. 16 litera g Cod procedură penală care reglementează cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.

Inculpatul prezent nu a solicitat continuarea procesului penal conform art. 18 Cod procedură penală. conform căruia: În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

În consecință, instanța, față de voința părților:

În temeiul art. 396 alin. 1 și 6 raportat la art. 16 litera g Cod procedură penală cu referire la art. 132 Code penal anterior :

- va înceta procesul penal, pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate N. I. , născut la data de 15.08.1987 în M., jud. V., CNP –_, domiciliat în ., împotriva inculpatului C. Ș. – M., fiul lui G. și M., născut la data de 15.04.1994 în M., jud. V., CNP –_, cetățean român, studii 7 clase, fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., față de care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 29.01.2015 în dosar nr. 478/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 ( faptă din data de 27/28.12.2013), ca efect al împăcării părților.

Va constata stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă N. I.,

Având în vedere că împăcarea este un act personal care își produce efecte numai între părțile subiecți ai faptei penale, inculpat și persoană vătămată, având drept consecință în latura civilă stingerea acesteia, se apreciază că acțiunile civile ale instituțiilor medicale care au suferit prejudicii acordând îngrijiri medicale persoanei vătămate pentru leziunile produse de inculpat, nu sunt stinse deoarece actul împăcării nu poate produce efecte și față de acestea, urmând ca instanța să lase nesoluționate acțiunile civile formulate de S. M. de Urgență „E. B.” Barlad – Barlad, ., Barlad, jud. V. și S. de Ambulanță V. cu sediul în V., ., jud. V..

Ca o consecință a împăcării părților, în temeiul art. 275 alin. 2 lit. d Cod procedură penală, va obliga pe inculpat și pe partea vătămată să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 396 alin. 1 și 6 raportat la art. 16 litera g Cod procedură penală cu referire la art. 231 alin. 2 Cod penal:

- încetează procesul penal, pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate N. I. , născut la data de 15.08.1987 în M., jud. V., CNP –_, domiciliat în ., jud. V., împotriva inculpatului C. Ș. – M., fiul lui G. și M., născut la data de 15.04.1994 în M., jud. V., CNP –_, cetățean român, studii 7 clase, fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., față de care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 29.01.2015 în dosar nr. 478/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal - Legea nr. 15 din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 ( faptă din data de 27/28.12.2013), ca efect al împăcării părților.

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal constată stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă N. I.,

Lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de S. M. de Urgență „E. B.” Barlad – Bârlad, ., Bârlad, jud. V. și S. de Ambulanță V. cu sediul în V., ., jud. V..

1. Obligă pe inculpatul C. Ș. – M. să plătească statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

2. Obligă pe persoana vătămată N. I. să plătească statului suma de 250 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 iulie 2015.

Președinte, pentru Grefier,

R. M. G. C. S.

aflat în CO

Grefier șef

O. N. A.

aflat în CO

înlocuitor grefier șef

M. D.

Red.R.M.G.

Tehnored. M.D.

7 ex./10.08.2015

S.C. 30 Iulie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr. 220/2015. Judecătoria BÂRLAD