Şantajul (art.207 NCP). Sentința nr. 194/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 194/2015 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 420/202/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA PENALĂ NR. 194
Ședința publică din data de 26 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M. N.
Grefier L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, procuror S. G. F.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe inculpații: I. M., S. G. și Ș. M. A., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 498/P/2014 emis la data de 13.01.2015 pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art.207 alin.3 C.pen. cu aplic. art. 5 C.P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea pronunțată la data menționată, ce face parte integrantă din prezenta sentință când, instanța pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 26.06.2015, când în urma deliberării avute a pronunțat următoarea soluție:
I NS T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei penale de față, instanța constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 498/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2015, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților I. M., S. G. și Ș. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. 3 C.pen cu aplicarea art. 5 C.pen.
Prin actul de sesizare, s-a reținut, în fapt, că inculpații I. M., inspector de daune la S.C. U. S.A., S. G., director la aceeași societate de asigurări și Ș. M. A., inspector de daune la S.C. A. Ț. Asigurări S.A., în intervalul octombrie – decembrie 2013, au constrâns-o pe persoana vătămată R. A., prin amenințarea cu o pierdere patrimonială, realizată prin nerepartizarea clienților societăților de asigurare către firma sa de mentenanță auto în vederea reparării autovehiculelor, să le dea diferite sume de bani în schimbul repartizării clienților pentru repararea autoturismelor la S.C. R. Prodimpex S.R.L. Călărași.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarații inculpați, declarație persoană vătămată, procese – verbale de redare a conținutului convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, procese – verbale de redare a convorbirilor telefonice, fișe de cazier judiciar, documente privind atribuțiile de serviciu ale inculpaților.
La data de 20.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 498/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Împotriva încheierii menționate anterior, inculpatul S. G. a formulat contestație, Tribunalul Călărași respingând, la data de 23.04.2015, contestația menționată.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților I. M. și S. G., declarația părții civile R. A., declarațiile martorilor S. V. M., S. I., E. G. Aritoneta, F. A., G. C. și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, instanța, în contextul intrării în vigoare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, constată că devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 N.C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabile în speță, instanța reține, în acord cu Decizia CCR 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive.
Prin urmare, instanța va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpaților, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, instanța apreciază că legea veche este mai favorabilă deoarece permite, prin reglementarea limitelor pedepsei principale, aplicarea unui tratament sancționator mai blând în privința inculpaților.
Astfel, calificarea faptei conform legii noi atrage incidența dispozițiilor art. 207 alin. 3 N.C.pen., limitele de pedeapsă (2–7 ani închisoare) fiind mai mari decât cele prevăzute de art. 194 alin. 1 V.C.pen., respectiv 6 luni - 5 ani închisoare.
De asemenea, în ceea ce privește cauza dedusă judecății, avându-se în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior, instanța constată că V.C.pen. oferă, în concret, modalități mai favorabile de individualizare a pedepsei, în ceea ce îi privește pe inculpați.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, instanța, în temeiul art. 386 C.proc.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriul nr. 498/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. 3 N.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen. în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen..
În fapt, instanța reține că inculpații Ș. M. A., în calitate de inspector de daune la S.C. A. Ț. Asigurări S.A., I. M., în calitate de inspector de daune la S.C. U. S.A. Călărași și S. G., în calitate de director la S.C. U. S.A. Călărași, au primit diverse sume de bani, în intervalul octombrie – decembrie 2013, de la partea civilă R. A., fără a o constrânge pe aceasta în nicio modalitate, pentru a îndruma diverși clienți către service –ul auto S.C. R. Prodimpex S.R.L., la care partea civilă este administrator. Astfel, inculpatul Ș. M. A. a primit suma de 400 de lei în data de 14.10.2013 și suma de 500 de lei în data de 25.11.2013, inculpatul I. M. a primit suma de 400 de lei în data de 17.10.2013 și suma de 600 de lei în data de 15.11.2013, iar inculpatul S. G. a primit suma de 500 de lei în data de 05.12.2013.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, primirea sumelor de bani de către inculpați de la partea civilă rezultă din înregistrările în mediul ambiental efectuate în cauză și din procesele verbale de redare a conținutului acestora (f. 95 – 188, vol. I, d.u.p.).
Din examinarea fișelor de post ale inculpaților(f. 158 – 165, f. 287 – 290, vol. II, d.u.p.) instanța reține că aceștia nu aveau atribuții în ceea ce privește repartizarea clienților către service-urile partenere sau nepartenere ale societăților de asigurări pentru care lucrau.
Examinând procedurile interne aplicabile în cadrul S.C. A. Ț. Asigurări S.A. și în cadrul S.C. U. S.A. Călărași (vol. II, d.u.p.), instanța reține că orice client al societăților menționate putea să-și repare avariile constatate la autoturismele deținute atât la un service partener al societăților de asigurare, cât și la un service nepartener.
În situația în care clienții societății de asigurare optau pentru efectuarea reparațiilor în cadrul unui service partener, aceștia beneficiau de anumite garanții suplimentare în ceea ce privește decontarea contravalorii serviciilor prestate.
Din probele administrare instanța reține că S.C. A. Ț. Asigurări S.A. și S.C. U. S.A. Călărași aveau încheiate convenții de colaborare cu S.C. R. Prodimpex S.R.L.
Instanța consideră că este evident faptul că, prin natura funcțiilor pe care inculpații le dețineau, aceștia ar fi putut să influențeze diverși clienți pentru a-și efectua reparațiile la autoturismele avariate la un anumit service auto.
Totuși, constrângerea părții civile de către inculpați prin amenințarea cu o pierdere patrimonială, realizată prin nerepartizarea clienților societăților de asigurare către S.C. R. Prodimpex S.R.L, să le dea acestora diverse sume de bani, nu rezultă din interceptările video și audio efectuate în cauză.
Astfel, instanța constată că toate discuțiile dintre inculpați și partea civilă referitoare la sumele de bani ce urmau a fi primite de inculpați au fost inițiate de partea civilă, în condițiile în care aceasta știa că este înregistrată.
În aceste condiții, instanța consideră că există suficiente date de natură a susține ipoteza că partea civilă a încercat să creeze un mediu propice pentru a putea demonstra justețea susținerilor formulate prin plângerea sa.
De asemenea, instanța reține că partea civilă solicita inculpaților explicații cu privire la numărul de mașini ce erau reparate la service - ul său, inculpații încercând să îi prezinte acesteia, prin invocarea unor argumente legate de activitatea societăților de asigurări la care aceștia lucrau, motivele scăderii numărului de clienți, un astfel de comportament nefiind caracteristic unei persoane ce intenționează să șantajeze o altă persoană pentru a-i remite diverse sume de bani.
Mai mult, inculpatul Ș. M. A. pare să se disculpe în fața părții civile pentru scăderea numărului de clienți (f. 153 – 159, vol. I, d.u.p., inculpatul Ș. M. A. îi explică părții civile că numărul de clienți este la un nivel de 70% prin raportare la anul precedent), în condițiile în care numitul R. A. are un comportament relativ agresiv (f. 147, vol. I, d.u.p., R. A. îi spune lui Ș. M. A. că: „ în condițiile în care am o înțelegere cu tine, bă, îți dau un procent din dosare, dacă și clientul meu mi-l scoți din curte, acolo e o problemă. Păi stai, nu mă mai înțeleg cu tine deloc, nu-ți mai dau nimic”, iar Ș. M. A. răspunde: „ am înțeles”, ulterior inculpatul Ș. încercând să îi explice părții civile că informațiile pe care aceasta le deținea nu erau veridice).
Din discuțiile purtate de partea civilă cu inculpatul I. M. (f. 162 – 178, vol. I, d.u.p.), instanța reține atitudinea inculpatului de înțelegere față de problemele expuse de partea civilă, acesta neavând niciun moment o atitudine intransigentă, de natură a crea premisele pentru o potențială amenințare ulterioară.
De asemenea, instanța ia act și de faptul că inculpatul S. G., în interceptările efectuate (f. 179 – 188, vol. I, d.u.p.), are o atitudine care denotă o bună colaborare cu partea civilă.
De altfel, instanța, din examinarea interceptărilor efectuate, pentru motivele menționate anterior, apreciază că este exclus a se putea reține existența vreunei constrângeri exercitate de inculpatul S. G., avându-se în vedere și faptul că, după ce acesta a primit suma de 500 de lei de la R. A., i-a spus părții civile: „ săru mâna, să-ți dea Dumnezeu sănătate, oricum eram vai de mămăliga mea”, atitudinea inculpatului arătând mulțumirea acestuia.
Așadar, atitudinea inculpaților, așa cum rezultă din interceptările efectuate în cauză, nu este compatibilă cu reținerea în sarcina acestora a unor acțiuni de constrângere a părții civile pentru a le remite diverse sume de bani.
Instanța constată că declarația părții civile R. A. care a precizat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că a fost amenințată cu o pierdere patrimonială realizată prin nerepartizarea clienților societăților de asigurare către firma sa de mentenanță auto sa să le dea diferite sume de bani inculpaților nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.
Astfel, martora S. V. M., fiind audiată de instanță (f. 182 – 184, dosar instanță), a menționat că știa că partea civilă le dădea bani inculpaților, însă nu a putut preciza dacă inculpații ar fi amenințat-o pe aceasta sau dacă partea civilă s-ar fi simțit amenințată de cei trei inculpați.
Martorul S. I., fiind audiat de instanță (f. 179 – 181, dosar instanță), a menționat că știa de la partea civilă că aceasta le dădea bani inculpaților pentru a-i repartiza clienți. Martorul a mai arătat că nu i-a văzut niciodată pe inculpați amenințând-o sau exercitând acte de violență asupra părții civile și nu a putut preciza dacă inculpații ar fi constrâns-o în vreun fel pe partea civilă.
Instanța nu poate reține declarațiile martorilor S. V. M. și S. I., date de aceștia în faza de urmărire penală (f. 128 – 131, d.u.p.), prin care au arătat că partea civilă era constrânsă de inculpați să le remită acestora sume de bani, fiindu-i teama că în caz contrar numărul de clienți va scădea, întrucât aceștia nu și-au menținut declarațiile în fața instanței în ceea ce privește constrângerea numitului R. A..
Această concluzie se impune și prin raportare la faptul că declarațiile au fost date de martori cu o zi înainte de emiterea rechizitoriului, la acel moment procesual organele de urmărire penală cunoscând și evaluând toate celelalte probe administrate și existând astfel premisele pentru ca declarațiile martorilor să fie orientate de către organele competente spre confirmarea situației de fapt ce urma a fi reținută, cu atât mai mult cu cât partea civilă nu a solicitat audierea acestora de la începutul efectuării cercetărilor în cauză.
Instanța ia act și de faptul că declarațiile date de martori în faza de urmărire penală nu se bucură de aceleași garanții cu cele date în fața instanței, în condițiile în care inculpații nu au putut adresa întrebări martorilor decât în cursul cercetării judecătorești, inculpații aflând de existența declarațiilor date de martori doar în momentul în care dosarul a fost trimis în instanță.
La evaluarea veridicității declarațiilor date de martorii S. V. M. și S. I. instanța are în vedere și faptul că aceștia sunt angajați ai S.C. R. Prodimpex S.R.L., fiind direct subordonați părții civile.
Totodată, instanța constată că, atât partea civilă, cât și martorii S. V. M. și S. I. au precizat că, din momentul în care numitul R. A. a încetat să le mai remită inculpaților sume de bani, numărul de clienți al S.C. R. Prodimpex S.R.L. a scăzut.
În acest sens, partea civilă a depus înscrisuri (f. 190 – 196, d.u.p) din care rezultă că în perioada 01.01.2013 – 20.06.2013 au fost efectuate reparații auto în 110 dosare de daune decontate de S.C. U. Asigurări S.A., iar în perioada 01.01.2014 – 19.06.2014 au fost repartizați un număr de 60 de clienți.
Instanța nu poate reține o legătură certă între scăderea numărului de clienți și faptul că partea civilă nu le-a mai remis inculpaților diverse sume de bani.
Astfel, instanța constată din interceptările efectuate în cauză, că toți cei trei inculpați i-au adus la cunoștință părții civile că numărul de clienți este în scădere.
De asemenea, din verificarea înscrisurilor depuse de partea civilă, instanța constată că S.C. R. Prodimpex S.R.L. a reparat un număr apreciabil de mașini aflate în proprietatea S.C. Astaldi Spa Italia în cursul anului 2013, în timp ce în anul 2014 nu a mai fost reparat nici un autoturism aflat în proprietatea acestei companii.
Martorul G. C. G., fiind audiat (f. 190 – 191, dosar instanță), a menționat că lucrează în cadrul S.C. Astaldi Spa Italia, având ca sarcini de serviciu și repararea autoturismelor avariate ale societății. Martorul a menționat că în anul 2014 S.C. Astaldi Spa Italia nu a mai apelat la S.C. R. Prodimpex S.R.L. ca urmare a unei decizii a directoratului societății. Martorul a precizat că inculpații nu i-au sugerat să nu mai apeleze la S.C. R. Prodimpex S.R.L. și că decizia directoratului a fost influențată și de existența dosarului penal.
Instanța consideră că declarația martorului G. C. G. explică în bună măsură scăderea numărului de clienți și ia act că, în domeniul afacerilor, scăderea activității poate avea numeroase cauze, inclusiv calitatea slabă a serviciilor la care a făcut referire și inculpatul S., atât în declarația dată în fața instanței, cât și în discuția pe care acesta a avut-o cu partea civilă R. A., în data de 05.12.2013, și care a fost interceptată în faza de urmărire penală.
Din înscrisurile depuse de S.C. A. Ț. Asigurări S.A. (f. 115 – 117, vol. II, d.u.p), instanța constată faptul că la S.C. R. Prodimpex S.R.L. au fost deschise un număr similar de dosare prin raportare la numărul total de dosare, în perioadele 01.01.2013 – 31.12.2013, respectiv 01.01.2014 – 31.05.2014.
În consecință, pentru motivele expuse, instanță nu poate reține că scăderea numărului de clienți s-ar datora atitudinii inculpaților, neexistând nici un element probatoriu care să susțină în mod plauzibil această ipoteză.
Instanța constată și că partea civilă și martorii S. V. M. și S. I. au precizat că anumiți clienți le-au adus la cunoștință faptul că inculpații le-ar fi sugerat să nu își mai repare autoturismele la S.C. R. Prodimpex S.R.L.
Instanța nu poate reține aceste declarații din moment ce partea civilă nu a indicat numele niciunei astfel de persoane, nici în faza de urmărire penală, nici în cursul urmării penale, pentru a putea fi audiată în vederea confirmării susținerilor sale.
Sub acest aspect, instanța reține și declarațiile martorilor G. C. G. și E. G. Aritoneta (f. 185 – 186, dosar instanță) care au precizat că inculpații nu le-au sugerat niciodată să meargă la un anumite service, exercitându-și atribuțiile profesionale corespunzător.
Totodată, martora F. A. (f. 187 – 189, dosar instanță) a precizat că, în calitate de director adjunct al S.C. U. Asigurări S.A., a lucrat cu inculpații S. și I. și a menționat că aceștia și-au desfășurat activitatea cu respectarea tuturor normelor interne, nefiind niciodată sancționați disciplinar. Martora a mai arătat și că apreciază că aceștia nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Instanța ia act și de faptul că inculpații S. G. și I. M. au recunoscut, prin declarațiile date în fața instanței, că au primit diverse sume de bani de la partea civilă, însă au precizat că niciodată nu au constrâns-o pe aceasta să le remită sumele indicate și constată că inculpatul Ș. M. A. nu a dorit să de declarații în cauză.
În concluzie, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța reține că inculpații, deși au primit diverse sume de bani de la partea civilă, nu au amenințat-o pe aceasta cu o pierdere patrimonială, realizată prin nerepartizarea clienților societăților de asigurare către S.C. R. Prodimpex S.R.L. pentru a le remite sumele de bani menționate, din materialul probatoriul nerezultând exercitarea niciunei acțiuni de constrângere de către inculpați.
În drept, șantajul este infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 V.C.pen. ce constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
Elementul material al infracțiunii este reprezentant de constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.
Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol creată la adresa libertății psihice a victimei, între constrângere și starea de temere trebuind să existe legătură de cauzalitate.
Infracțiunea de șantaj poate fi săvârșită doar cu intenție directă calificată prin scopul urmărit, respectiv dobândirea în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.
Prin urmare, din moment ce elementul material al infracțiunii constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, iar, în prezenta cauză, inculpații nu au exercitat nicio modalitate de constrângere a părții civile în scopurile menționate anterior, așa cum rezultă din situația de fapt reținută, instanța apreciază că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu există în materialitatea acestora.
În concluzie, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a) C.proc.pen., instanța îi va achita pe inculpații I. M., Ș. M. A. și S. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen..
Instanța va constata că inculpații au fost reținuți în cauză din data de 10.07.2014 până în data de 11.07.2014.
În ceea ce privește latura civilă, instanța ia act că numitul R. A. s-a constituit parte civilă cu suma de_ de lei reprezentând prejudiciu moral, nesolicitând nicio sumă de bani cu titlu de prejudiciu material.
Având în vedere că instanța a reținut că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu există în materialitatea acestora, răspunderea civilă a inculpaților pentru eventualele prejudicii morale suferite de partea civilă ca urmare a faptelor săvârșite de aceștia nu poate fi reținută, fiind exclusă prin ipoteză.
Astfel, în temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.proc.pen., instanța va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A., ca neîntemeiată.
Instanța consideră, prin raportare la soluția dispusă, și că cheltuielile judiciare realizate în prezenta cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și după ce inculpații au fost trimiși în judecată, au fost efectuate din culpa părții civile care a formulat o sesizare vădit neîntemeiată împotriva inculpaților.
Așadar, avându-se în vedere numărul de termene de judecată acordate, precum și costul efectuării actelor de procedură, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța, în temeiul art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. va obliga pe partea civilă R. A. la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu (avocat C. C.) în cuantum total de 300 de lei (100 de lei pentru fiecare inculpat) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului conform disp. art. 274 alin. 1 C.proc.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 386 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților I. M., Ș. M. A. și S. G. prin rechizitoriul nr. 498/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din infracțiunea de șantaj prev. de art. 207 alin. 3 N.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen. în infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen..
În temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a) C.proc.pen. achită pe inculpații I. M., fiul lui C. și V., născut la data de 16.10.1968 în . Ialomița, domiciliat în municipiul Călărași, ., .. C, ., județ Călărași, CNP_, Ș. M. A., fiul lui I. și N., născut la data de 08.10.1968 în ., domiciliat în municipiul Călărași, .. 21, ., județul Călărași, CNP_ și S. G., fiul lui V. și E., născut la data de 01.05.1960 în . B., domiciliat în municipiul Călărași, ., .. 1, ., județul Călărași, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 N.C.pen..
Constată că inculpații I. M., Ș. M. A. și S. G. au fost reținuți în cauză din data de 10.07.2014 până în data de 11.07.2014.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.proc.pen. respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. obligă pe partea civilă R. A. la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum total de 300 de lei (100 de lei pentru fiecare inculpat) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului conform disp. art. 274 alin. 1 C.proc.pen..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.-M. NECULALUCICA B.
Referat
La pronunțarea hotărârii în ședință publică au fost prezenți inculpații I. M. și Ș. M. A..
Grefier,
Red. R. M. N.
Ex.10/23.07.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 210/2015. Judecătoria CĂLĂRAŞI → |
|---|
