Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Sentința nr. 1020/2015. Judecătoria FOCŞANI

Judecătoria FOCŞANI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1020/2015 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 13509/231/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA FOCȘANI

SENTINȚA PENALĂ NR. 1020

Ședința nepublică din data de 06.05.2015

INSTANTA CONSTITUITA DIN

PREȘEDINTE: P. I. – I.

Grefier: C. F. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. G. din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Focșani

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul N. S., fiul lui I. și I., născut la data de 11.03.1966 în ., trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 3095/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 22.04.2015, ulterior a amânat pronunțarea la data de astăzi.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 3095/P/2013 din data de 12.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2013 cu nr._ /2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. S., fiul lui I. și I., născut la data de 11.03.1966 în ., cu domiciliul în ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. din 1969(corespondentul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.).

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, la data de 28.04.2013, inculpatul N. S. i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate L. R. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal 297/P/10.05.2013 emis de SML V..

Situația de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă :plângerea și declarațiile părții vătămate, certificat medico-legal nr. 297/P/10.05.2013 emis de SML V., adresa nr._/19.09.2013, declarațiile martorilor T. G., T. E., P. I., N. I., N. I., declarațiile inculpatului, procese verbale, proces-verbal întocmit cu ocazia încercării de efectuare a testului poligraf,adresele nr. 121/22.08.2013 și nr._/12.08.2013 către unitățile spitalicești, alte înscrisuri (deconturi, bilete călătorie, fotografii extrajudiciare) și fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din data de 12.02.2014, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Noului Cod de procedură penală, instanța a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342-348 C.p.p.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 09.04.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixând termen de judecată la data de 07.05.2014.

La termenul de judecată din data de 04.06.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acesteia, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva sa. De asemenea, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Acesta și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei și nu este de acord să beneficieze de aceste dispoziții, solicitând administrarea de probatorii pentru stabilirea circumstanțelor exacte.

Instanța a constatat că nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, întrucât pe de o parte inculpatul a solicitat administrarea altor probe decât cea cu înscrisuri în circumstanțiere, iar pe de alta parte nu a recunoscut fapta așa cum i-a fost prezentată. Astfel, în cauză nu se impune aplicarea procedurii simplificate de judecată, prev de art. 375, art. 377 C.pr.pen., nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. potrivit cărora, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la filele 120-121.

La același termen, instanța, apreciind asupra pertinenței, utilității și concludenței probelor solicitate, a încuviințat proba cu înscrisuri, atât cele de la dosar, cât și alte înscrisuri depuse de apărătorul părții vătămate(contract de muncă din Germania în original și copie tradusă și legalizată, fișa fiscală de la o primărie din Germania din care rezultă veniturile părții vătămate și alte acte referitoare la cheltuielile materiale) și proba testimonială cu depozițiile martorilor indicați în citativul rechizitoriului, respectiv T. G., T. E. și N. I..

În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 17.12.2014, a fost audiată partea vătămată L. R., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar la fila122, dar și martorul T. E., declarația fiind consemnată și atașată la dosar la filele 120-121.

La termenul de judecată din data de 11.03.2015 au fost audiați martorii B. G. și N. I., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar la filele 147–150, iar la termenul de judecată din data de 08.04.2015 a fost reaudiat inculpatul N. S., declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar note scrise în dezvoltarea susținerilor orale expuse în etapa dezbaterilor pe fondul cauzei.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:

În fapt,la data de 17.05.2013, inculpatul N. S. a formulat o plângere prealabilă împotriva numiților Tufanoiu G. și L. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, la P. de pe lângă Judecătoria Focșani fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic 3095/P/27.05.2013.

Deasemenea, la data de 27.05.2013, partea vătămată L. R. a formulat o plângere prealabilă împotriva inculpatului N. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, la P. de pe lângă Judecătoria Focșani fiind înregistrat dosarul penal cu nr. unic 3110/P/29.05.2013.

Instanța constată că ambele plângeri prealabile au fost formulate în termenul legal de 2 luni prevăzut de art. 284 C.pr.pen.anterior.

Prin ordonanța din data de 11.06.2013, dosarul penal nr. 3110/P/29.05.2013 a fost conexat la dosarul penal cu nr. unic 3095/P/27.05.2013.

În urma cercetărilor efectuate, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Postul de Poliție Vintileasca, sub supravegherea procurorului de caz, au stabilit că la data de 28.04.2013, în jurul orelor 19.00, partea vătămată L. R. s-a deplasat la locuința martorului T. G., situată în comuna Vintileasca, ., cu scopul de finaliza o tranzacție pentru un autoturism marca Opel pe care îl vânduse acestuia în anul 2012.

În timp ce partea vătămată L. R. se afla în curtea martorului menționat, inculpatul N. S. a trecut pe cărarea/drumul din fața locuinței în cauză. Întrucât câinele martorului Tufanoiu G. a început să latre la el inculpatul s-a iritat și a început să adreseze injurii.

După o scurtă perioadă de timp, partea vătămată L. R. a plecat de la locuința martorului T. G. către locuința sa care se afla amplasată la o distanță de circa 500 de metri. În drum spre locuința sa, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul N. S. cu care a avut un schimb de cuvinte, imediat între cei doi începând un conflict fizic soldat cu lovituri aplicate de ambele părți, în urma căruia partea vătămată L. R. a căzut la pământ.

Auzind și văzând cele întâmplate, martorii T. G. și T. E. au intervenit între cei doi și au aplanat conflictul.

Partea vătămată L. R. a fost transportată cu ambulanța la S. Județean de Urgență Sf. P. Focșani, iar din certificatul medico-legal nr. 297/P/10.05.2013 emis de SML V. rezultă că partea vătămată L. R. prezintă fractură mare tuberozitate humerus stâng cu luxație scapulo-humerală, excoriații. Leziunile traumatice pledează pentru producerea lor prin mecanism indirect-cădere (auto sau heteropropulsie) cu sprijin pe umărul stâng, respectiv frecare-abraziune de suprafețe neregulate sau sol și pot data din 28.04.2013. Din punct de vedere medico-legal, acesta necesită un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În acest sens, prin referatul de terminare a urmăririi penale din data de 25.09.2013, lucrătorii de poliție judiciară din cadru I.P.J. V. - Postul de Poliție Vintileasca au propus întocmirea rechizitoriului, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. S., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C. pen. din 1969, precum și neînceperea urmăririi penale față de T. G., T. E. și L. R., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau violențe, prev. de art. 180 alin. l C.pen. din 1969.

Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin coroborarea întregului material probator, administrat în cursul urmăririi penale.

Partea vătămată L. R., audiat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești,a declarat că în după amiaza zilei de 28.04.2013, a mers ocazional la locuința lui T. G., din comuna Vintileasca, ., pentru a încasa diferența din prețul unui autoturism marca Opel pe care îl vânduse acestuia în anul 2012.

După ce martorul i-a remis suma de bani cuvenită, acesta a plecat pe drumul public, de pământ, către locuința sa situată la o distanță de circa 500 de metri.

La ieșirea din curtea martorului, partea vătămată la văzut pe inculpat în timp ce bătea câinele martorului ce se afla legat în lanț, l-a atenționat pe acesta că nu e frumos ce face, iar inculpatul N. S. i-a adresat cuvinte jignitoare, l-a ajuns din urmă și l-a lovit cu o piatră ținută în mână în zona tâmplei din partea stângă a capului, lovitură în urma căreia a căzut la pământ.

Inculpatul a continuat să-l lovească și să-l amenințe că îl taie cu cuțitul, între timp partea vătămată și-a pierdut cunoștința și s-a trezit în prezența martorilor T. G. și T. E. având fracturată mâna stângă din umăr. A fost transportat cu ambulanța la S. Județean de Urgență Sf. P. F. unde a rămas internat timp de o zi.

Leziunile suferite de partea vătămată/civilă sunt confirmate de certificatul medico-legal nr.297/P/10.05.2013 emis de SML V., care atestă faptul că acesta prezintă fractură mare tuberozitate humerus stâng cu luxație scapulo-humerală, excoriații, leziunile suferite necesitând pentru vindecare un nr. de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Instanța reține că declarațiile părții vătămate se coroborează în mare măsură (cu excepția faptului că ar fi fost lovit de inculpat cu o piatră ținută în mână în zona tâmplei din partea stângă a capului) cu următoarele probe administrate în cauză, fiind potrivit prevederilor C.pr.pen. – dispoziții care prevăd că declarațiile părții vătămate sau părții civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză - susținute în probatoriul cauzei:

-depozițiile martorului T. E., care, fiind audiată atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, a relatat faptul că la data de 28.04.2013, partea vătămată L. R. a venit la locuința sa și a soțului său T. G., din comuna Vintileasca, ., pentru a discuta despre o tranzacție privind un autoturism. În timp ce partea vătămată L. R. se afla în curtea lor și a început să adreseze injurii, atât câinelui familiei T. care lătra la el cât și persoanelor din curte.

După ce partea vătămată L. R. a plecat de la locuința familiei T. către locuința sa care se afla amplasată la o distanță de circa 500 de metri, aceasta s-a dus la poiană cu intenția de a-și aduce acasă animalele, ocazie cu care l-a văzut pe L. R. căzut la pământ în timp ce inculpatul îl lovea.

Martorul s-a speriat, și-a strigat soțul – martorul T. G. și au mers împreună pentru a aplana conflictul . Martorii l-au luat pe L. R. în curtea locuinței lor și l-au spălat, acesta fiind plin de sânge și având hainele rupte. Ulterior, partea vătămată a fost luată cu ambulanța și transportată la S. mun. Focșani.

Martorul mai arată că inculpatul a încercat să-l lovească pe soțul său în momentul intervenției pentru aplanarea conflictului, dar nu a reușit acest lucru rupându-i doar cămașa și a continuat să arunce cu pietre în curtea locuinței lor după ce l-au luat pe L. R. de la locul conflictului.

Mai arată că la conflictul dintre cei doi, la fața locului nu era nicio persoană și că a perceput în mod direct și a văzut personal, atât ea cât și soțul său, cum inculpatul îl lovea pe L. R..

-depozițiile martorului T. G., audiat în timpul urmăririi penale (filele 35-38 d.u.p.), din care rezultă faptul că la data de 28.04.2013, partea vătămată L. R. a venit la el în vizită. După ce l-a servit pe musafir cu două pahare de țuică, inculpatul a trecut prin dreptul casei și a început să înjure câinele care lătra, iar pe fondul faptului că partea vătămată l-a întrebat de ce face acest lucru, inculpatul i-a spus să vină la el dacă ,,se crede bun’’, invitându-l astfel la bătaie. La aproximativ 10 minute după ce L. R. a plecat spre locuința lui, în punctul ,,Țigna’’, l-a văzut pe acesta trântit la pământ în timp ce inculpatul N. S. îl lovea cu pumnii. Martorul a intervenit împreună cu soția sa T. E. pentru a aplana conflictul, iar inculpatul a încercat să-l lovească, fără a reuși, rupându-i doar cămașa.

Martorul învederează că a apelat la serviciul de urgență 112, iar la fața locului a fost trimisă o ambulanța care a transportat partea vătămată la S. mun. Focșani.

- depozițiile martorului Puțoiu I., audiat în timpul urmăririi penale (filele 28-30 d.u.p.), din care rezultă faptul că la data de 28.04.2013, în jurul orelor 18.30-19.00 s-a deplasat în satul Tănăsari la saivanul de oi al inculpatului N. S.. În timp ce se afla acolo și discuta cu martorul N. I. – tatăl inculpatului, a văzut în punctul ,,Țigna’’ două persoane de sex masculin care se loveau reciproc și se trânteau pe jos prin iarbă. În timpul conflictului, spre cele două persoane a venit o femeie și un alt bărbat care s-au repezit la ei să-i despartă. Inițial, în acel moment, martorul arată că l-a cunoscut doar pe N. S. pe care l-a și auzit înjurând acea femeie care i-a despărțit, pe celelalte persoane neavând posibilitatea să le distingă de la distanța de cca 400 metri la care se afla. Ulterior însă a aflat că primele două persoane implicate în conflict au fost inculpatul N. S. și partea vătămată L. R., iar celelalte două persoane care au sărit să-i despartă erau martorii T. G. și T. E..

Martorul mai arată că nu poate preciza cu exactitate cum s-au lovit părțile implicate întrucât se afla la o distanța de cca 400 metri de locul conflictului, dar a văzut cum inculpatul N. S. și partea vătămată L. R. se loveau reciproc și se trânteau pe jos prin iarbă.

-proces-verbal de refuz al efectuării testului poligraf întocmit la data de 18.09.2013 și adresa nr._/19.09.2013 emise de IPJ V. – S. Criminalistic – C. de Detecție Psihologică a Comportamentului Simulat, în care se consemnează o recunoaștere parțială a inculpatului cu privire la faptul că a lovit-o pe partea vătămată L. R., că a prins-o de mână și a împins-o, fiind posibil să-și fi dislocat brațul în timpul altercației. Pe procesul verbal de refuz al examinării inculpatul N. S. a invocat afecțiuni cardiace pe care nu le-a probat însă cu niciun înscris medical sau altfel de înscrisuri.

Deasemenea, din depozițiile martorului N. I., audiat atât în timpul urmăririi penale (când arată că nu cunoaște nimic despre cele întâmplate întrucât nu a fost la fața locului), cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă faptul că la data de 28.04.2013 se afla cu oile la păscut la o distanță de cca 400 metri de locul unde a avut loc altercația între inculpatul N. S., pe de-o parte și partea vătămată L. R. și martorii T. G. și T. E., pe de altă parte.

Martorul arată că a observat cum partea vătămată L. R. și soții T. G. și T. E. îl agresau fizic pe inculpatul N. S. în sensul că se loveau reciproc fiind trântiți unul peste altul și observând ,,o amestecătură de persoane’’, dar nu poate preciza cine pe cine și în ce mod s-au lovit.

Având în vedere că, pe de o parte, depoziția dată de martorul N. I. în faza de cercetare judecătorească se coroborează parțial cu ansamblul probatoriu administrat în cauză și analizând considerentele ce preced, iar pe de altă parte, că, potrivit teoriei și practicii judiciare, depozițiile martorilor date pe parcursul procesului penal sunt divizibile, dar nu și retractabile, instanța urmează a reține din declarația dată de acest martor în faza de cercetare judecătorească numai acele aspecte de fapt care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, urmând a le înlătura, ca fiind neveridice și nesusținute de ansamblul probatoriu, pe acele aspecte de fapt care nu confirmă situația de fapt reținută (respectiv faptul că cele trei persoane îl loveau pe inculpat, că acel conflict a durat cca 30 minute și că după conflict partea vătămată a plecat pe picioarele ei nefiind ajutată de soții T. G. și T. E.).

În acest context, instanța reține că, potrivit prevederilor C.pr.pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Instanța constată că unele aspecte declarate de partea vătămată se coroborează și cu depozițiile martorului B. G. care fiind audiată în faza de cercetare judecătorească a arătat faptul că la sărbătoarea de F. din anul 2013 se afla la proprietatea ei din punctul ,,Țigna’’ de unde a văzut cum partea vătămată L. R. a venit în vizită la casa soților T. G. și T. E.. În acest timp, inculpatul N. S. a trecut prin fața locuinței martorilor menționați fiind lătrat de câinele acestora. Cele trei persoane i-au reproșat inculpatului că a provocat câinele și au ieșit din curte după acesta. Când l-au ajuns din urmă pe inculpat, atât partea vătămată L. R. cât și martorii T. G. și T. E. l-au lovit pe acesta în spate, au căzut pe jos și s-a creat astfel o învălmășeală.

Deasemenea, martorul mai arată că între cea mai apropiată zonă a proprietății sale și locul în care a avut loc conflictul este o distanță de cca 200-250 metri și că ar fi auzit-o pe T. E. cum l-a întrebat pe Lăptuca R. dacăși-a rupt mâna.

Cu privire la aspectele declarate, având în vedere că, pe de o parte, depoziția dată de martorul B. G. se coroborează parțial cu ansamblul probatoriu administrat în cauză și analizând considerentele ce preced, iar pe de altă parte, că, potrivit teoriei și practicii judiciare, depozițiile martorilor date pe parcursul procesului penal sunt divizibile, dar nu și retractabile, instanța urmează a reține din declarația dată de acest martor în faza de cercetare judecătorească numai acele aspecte de fapt care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, urmând a le înlătura, ca fiind neveridice și nesusținute de ansamblul probatoriu, pe acele aspecte de fapt care nu confirmă situația de fapt reținută (respectiv faptul că cele trei persoane l-au urmărit pe inculpat și că doar ele îl loveau pe inculpat, că acel conflict a durat cca 30 minute și căa auzit-o pe T. E. cum l-a întrebat pe Lăptuca R. dacă și-a rupt mâna, lucru imposibil de realizat de la distanța de 200-250 metri).

Din declarațiile martorilor audiați în cauză pe latură penală s-a stabilit că într-adevăr inculpatul a lovit-o pe partea vătămată și a avut o altercație cu aceasta dar nu s-au putut stabili cu exactitate împrejurările și modalitatea în care s-au desfășurat faptele întrucât martorii au păreri subiective ușor contradictorii în funcție de modul în care fiecare a perceput derularea evenimentelor.

Fiind audiat cu privire la faptele imputate, atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul N. S. a negat săvârșirea faptei, recunoscând doar parțial faptele reținute în sarcina sa, în sensul că a admis inițial că l-a împins pe numitul L. R. cu scopul de a se apăra de loviturile acestuia din urmă.

Inculpatul arată că în ziua de 28.04.2013, în jurul orelor 19.00,în timp ce se deplasa spre saivanul său de oi, a trecut pe lângă locuința martorului T. G., iar în apropiere de gardul locuinței câinele acestuia a început să latre la el. Partea vătămată L. R. se afla în curtea martorului cu care consuma băuturi alcoolice. Aceștia au ieșit din curte și au început să-1 urmărească, iar L. R. l-a ajuns din urmă și a început să-1 lovească fară să știe din ce motiv.

Deși în timpul urmăririi penale inculpatul a declarat că în timp ce se lupta cu L. R. 1-a prins pe acesta de picior și căzut la pământ, în cursul cercetării judecătorești arată că nu-și explică de ce a declarant acest lucru.

Inculpatul mai arată că această altercație a durat circa 3-4 minute, că a fost lovit și de martorii T. G. și T. E., că nu-și amintește cum a scapat din acea încăierare și că nu s-a prezentat la spital în acea zi întrucât nu avea cu cine lăsa oile.

Declarațiile acestuia sunt însă infirmate atât de declarațiile părții vătămate, cât și de înscrisuri și declarațiile martorilor menționați mai sus, care se coroborează cu ansamblul probatoriu administrat în cauză.

Mai mult, din concluziile certificatului medico-legal nr.297/P/10.05.2013 emis de SML V. rezultă că partea vătămată L. R. prezintă fractură mare tuberozitate humerus stâng cu luxație scapulo-humerală, excoriații, iar leziunile traumatice pledează pentru producerea lor prin mecanism indirect-cădere (auto sau heteropropulsie) cu sprijin pe umărul stâng, respectiv frecare-abraziune de suprafețe neregulate sau sol și pot data din 28.04.2013, necesitând un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere că depozițiile inculpatului– de negare a comiterii faptelor menționate mai sus, instanța reține în cauză incidența prevederilor C.pr.pen., potrivit cărora mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ce privește forța lor probantă, în raport cu faza procesului penal în care au fost administrate. Astfel, neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului, instanța poate să considere, atunci când declarațiile sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura motivate pe celelalte. În speță, instanța reține că declarațiile inculpatului nu sunt expresia adevărului, întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În consecință, se reține că depozițiile inculpatului de negare a săvârșirii faptei nu sunt susținute și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă anterior analizate, motiv pentru care, având în vedere și faptul că, potrivit teoriei și practicii judiciare, depozițiile inculpatului sunt divizibile, instanța nu va acorda valență probatorie acestor depoziții ale inculpatului care nu se coroborează și nu sunt susținute de ansamblul probatoriu din cauză.

Având în vedere că depozițiile inculpatului de negare nu sunt susținute de niciun mijloc de probă administrat în cauză, instanța le va înlătura, ca fiind neveridice și nerelevante soluționării cauzei, întrucât nu sunt susținute de niciun alt mijloc de probă administrat. Or, declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, împrejurare neconfirmată însă în prezentul dosar.

În acest context, instanța reține că, în cazul când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, având în vedere argumentele de fapt expuse mai sus, reținând și componenta psihologică a raționamentului juridic aplicabil în pronunțarea prezentei sentințe, se constată că, prin administrarea probatoriului din dosar, inculpatul nu a putut demonstra lipsa de temeinicie a mijloacelor de probă care au condus la trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunii din data de 28.04.2013.

Instanța reține o stare de fapt ușor diferită decât cea din rechizitoriu, considerând că nici o probă din cele administrate nu poate duce la concluzia că într-o primă fază inculpatul N. S. i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate L. R. sau l-a lovit cu o piatră ținută în mână în zona tâmplei din partea stângă a capului și abia mai apoi l-a împins.

Este adevărat că în raportul medico-legal sunt evidențiate o . leziuni, dar acestea sunt localizate în zona umărului stâng (fractură mare tuberozitate humerus stâng cu luxație scapulo-humerală, excoriații) și pledează pentru producerea lor prin mecanism indirect-cădere (auto sau heteropropulsie) cu sprijin pe umărul stâng, respectiv frecare-abraziune de suprafețe neregulate sau sol, fiind astfel greu de crezut că inculpatul ar fi putut lovi în acest fel cu pumnul o persoană aflată în fața sa.

Întrucât nu există niciun martor care să confirme loviturile repetate aplicate de inculpat (cu excepția martorilor care au intervenit să aplaneze altercația și care au fost cercetate la rândul lor pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau violențe, prev. de art. 180 alin. l C.pen. din 1969), concluzia instanței este aceea că toate leziunile lui L. R. s-au produs ca urmare a împingerii, căderii și lovirii de un plan dur(suprafețe neregulate sau sol).

Astfel, împingându-l pe L. R., inculpatul putea să prevadă că acesta va cădea în locul în care a avut loc acțiunea de împingere (mai ales că știa că acesta consumase băuturi alcoolice), iar convingerea instanței este că în mod obiectiv leziunile traumatice au fost cauzate părții vătămate în urma violențelor exercitate de inculpat.

În drept, fapta comisă în ziua de 28.04.2013, când inculpatul N. S. a avut o altercație cu partea vătămată L. R. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 297/P/10.05.2013 emis de SML V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 Cp cu aplicarea art. 5 Ncp. (corespondentul art. 181 alin. 1C. pen. din 1969).

Analizând latura obiectivă a infracțiunii a infracțiunii sus-menționate, instanța reține că elementul material al acesteia constă în acțiunea de lovire de către inculpat a părții vătămate/civile, în urma căreia aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în lovirea părții vătămate și cauzarea unei suferințe fizice a părții vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată în cazul lovirii este dovedită cu certitudine de certificatul medico-legal nr. 297/P/10.05.2013 emis de SML V., această legătură rezultând și din materialitatea faptei, suferința fizică fiind dovedită și nu doar prezumată în acest caz.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, date fiind circumstanțele în care a lovit-o pe partea vătămată –prin împingere– și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei. Așadar, vinovăția inculpatului rezultă din întreg probatoriul administrat.

Având în vedere faptul că de la săvârșirea infracțiunii sus menționate până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare atât Noul C.pen. cât și Noul C.pr.pen., intervenind astfel o lege penală nouă, instanța apreciază ca fiind necesare următoarele precizări:

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. ,, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă’’.

Or, o atare reglementare impune ca, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale savârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultraactivează într-o asemenea situație, după cum, dimpotrivă, atunci când sunt mai favorabile dispozitiile legii noi, acestea să retroactiveze, aplicându-se și faptelor penale săvârșite sub imperiul legii anterioare.

Infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev de art. 193 alin. 2 C. pen., a fost reglementată de dispozițiile art. 181 alin. 1C. pen. din 1969 sub denumirea marginală de vătămare corporală, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii doar în legea nouă.

Deși Înalta Curte de Casație și Justiție statuase că în aplicarea prevederilor art. 5 din Codul penal se stabilesc și se aplică dispozițiile mai favorabile din legile succesive, prin Decizia nr. 265/6.05.2014referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile, în cazul unor legi succesive, se face în raport de datele concrete ale speței, ținându-se seama de situația acuzatului, de natura infracțiunii și de circumstanțele în care a fost săvârșită, în lumina deciziei nr. 256/2014 a Curții Constituționale.

În acest sens, la evaluarea globală a dispozițiilor legale, în raport de Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, de faptul că instanța se va orienta în procesul de individualizare judiciară a pedepsei către minimul sau mediul special, ținând cont și de situația concretă a inculpatului, realizând o analiză de ansamblu, prin compararea dispozițiilor din legea veche cu dispozițiile din actuala reglementare (norma de incriminare, limitele de pedeapă, dar și modalitatea de executare a pedepsei) instanța constată că noua reglementare ,,anihilează’’ aparența de lege mai favorabilă a legii vechi.

În sensul precizărilor mai sus învederate, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile, instanta a comparat limitele de pedeapsă din cele două reglementări dar și modalitățile de executare a pedepsei.

Concluzionând, față de toate precizările mai sus descrise, instanța apreciază căîn prezenta cauză legea mai favorabilă este cea nouă, astfel că ,potrivit art. 5 alin. 1 C. pen., va aplica această lege.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, pe de o parte, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, precum și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei – în modalitatea intenției directe, dar și urmarea imediată constând în cauzarea unui număr relativ mare de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, se va reține și conduita inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din C.E.D.O., aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure scopul educativ al pedepselor.

Mai mult decât atât, instanța va reține că inculpatul este o persoană integrată în societate, creând convingerea asupra faptului că a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise.

Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanței asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața acestuia care, fiind la vârsta maturității, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța apreciază că există reale posibilități de îndreptare pentru inculpat, neimpunându-se aplicarea imediată a unei pedepse, fiind însă strict necesară monitorizarea comportamentului pentru o perioadă determinată de timp.

Pentru aceste motive va stabili o pedeapsă de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu au mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșite de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen., va amâna executarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de probațiune V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânări aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța reține că, potrivit art. art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 C.pr.pen., prin declarațiile date și prin cererea depusă la dosar, partea vătămată L. R. a precizat că se constituie parte civilă cu suma totală de 50.756 lei, reprezentând daune materiale – 2.756 lei (cheltuieli cu medicamente, asigurare medicală, cheltuieli transport, precum și câștigul din muncă nerealizat pe o perioadă de 88 zile) și daune morale – 30.000 lei, S. Județean de Urgență Sf. P. Focșani s-a constituit parte civila cu suma de 460 lei, reprezentând despăgubiri materiale (contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea), iar S. de Ambulanță V. s-a constituit parte civila cu suma de 283,32 lei, reprezentând despăgubiri materiale (contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul).

Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în exercitare de violențe și de împingere a părții vătămate de către inculpat. Consecința faptei inculpatului a constat în cauzarea unei suferințe fizice care a fost nu doar prezumată în acest caz, dar și dovedită printr-un certificat medico legal, leziunile necesitând pentru vindecare un nr. de 35-40 zile de îngrijiri medicale. Raportul de cauzalitate a fost dovedit așadar prin acte medicale.

Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – ce constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul incident. Din situația de fapt mai sus-prezentată, reiese că, urmare a faptei inculpatului, partea civilă a îndurat unele suferințe fizice, dovedind în concret cheltuieli materiale însumă de 743 lei pentru îngrijirea acestora (respectiv 106 lei – medicamente, 351 lei asigurare medicală, 200 lei - cheltuieli transport, 38 lei – certificat medico legal și 48 lei – radiografie medicală) - filele 54-62 df.

În ce privește suma de 4519, 68 Euro (20.022,18 lei) reprezentând câștigul din muncă nerealizat pe o perioadă de 88 zile, instanța constată că potrivit dispozițiilor C.pr.pen., latura civilă formulată în cursul procesului penal se soluționează potrivit dispozițiilor legii civile. Or, în baza dispozițiilor C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Totodată, părțile au îndatorirea, printre altele, de a-și proba pretențiile și apărările. Mai mult decât atât, instanța constată că nu poate proceda la o valorizare, in abstracto sau în baza unor eventuale prezumții, a existenței sau a cuantumului prejudiciului de natură patrimonială reclamat de partea civilă.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că partea vătămată a lucrat cu caracter sezonier în Germania, în baza unui contract de muncă încheiat pe perioada 04.02.2013 – 03.08.2013, fiind plătit cu 8,56 euro / oră x 6 ore / zi = 51,36euro/zi. În urma leziunilor suferite și incapacității de muncă, partea vătămată nu a mai mers în Germania, acest contract de muncă fiind astfel desfăcut. Ulterior, după ce partea vătămată a mers din nou în Germania i s-a încheiat un nou contract de muncă pentru muncitori și angajați fără obligație de tarif începând cu data de 26.08.2013. (filele 44-58 df). Deși partea vătămată a solicitat contravaloarea câștigului din muncă nerealizat pe o perioadă de 88 zile, instanța constată că nimeni nu l-a împiedicat pe acesta să se prezinte la locul de muncă și să desfășoare activități lucrative după perioada de 35-40 zile de îngrijiri medicale, astfel că urmează să acorde acest câștig nerealizat din muncă doar pentru o perioadă de 40 zile x 51,36 euro = 2.054 euro.

În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanța va avea în vedere actele medicale coroborate cu depozițiile martorilor și declarațiile părții civile.

Prin urmare, prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele cauzate de leziunile traumatice provocate prin respectivul incident. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia accidentul i-a provocat nu numai leziuni fizice, cât mai ales tulburări psihice și emoționale datorate șocului posttraumatic.

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Astfel, consecințele negative suferite de partea civilă, în plan psihic și afectiv, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (și notorie) suferința provocată de o astfel de lovire.

Evaluarea acestuia este însă o operațiune pe care practica o lasă la îndemâna judecătorului părând a fi o apreciere subiectivă.

Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, dar și măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța apreciază că - în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, și statuând în echitate - suma de 6.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Acordarea integrală a sumei solicitate de partea civilă – 30.000 de lei - este apreciată ca fiind exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.

Rolul daunelor morale nu este acela de a măsura suferința părții care le pretinde. Sumele acordate vizează un remediu și nu o înlăturare a suferinței, lucru de altfel imposibil. Toate aceste împrejurări determină concluzia că daunele morale cerute de partea civilă sunt doar parțial întemeiate.

Astfel, va admite în parte acțiunea civilă și va obliga inculpatul la plata de despăgubiri civile, astfel:

-la plata sumei de 743 lei(cheltuieli cu medicamente, asigurare medicală, cheltuieli transport) și sumei de 2054 Euro sau echivalentul în lei la data efectivă a plății, la cursul B.N.R (câștigul din muncă nerealizat) - reprezentând despăgubiri materiale și la plata sumei de 6000 lei - cu titlu de daune morale, către partea vătămată-civilă L. R., cu domiciliul în comuna Vintileasca, ., CNP_;

- la plata sumei de 283,32 lei - reprezentând despăgubiri materiale (contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu transportul), cât si la plata dobânzilor legale aferente calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă S. de Ambulanță V.;

- la plata sumei de 460 lei - reprezentând despăgubiri materiale (contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea), cât si la plata dobânzilor legale aferente calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă S. de Urgență ,,Sf. P.” Focșani.

Va respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

În baza art. art. 276 alin. 1 C.pr.pen., va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza 274 alin. 1 C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 83-90 C. pen.,stabilește în sarcina inculpatului N. S., fiul lui I. și I., născut la data de 11.03.1966 în ., cu domiciliul în ., CNP_, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, fără antecedente penale, o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. (corespondentul art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969).

În baza art. 83 C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., amână aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. 1 C. pen., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 lit. a-e C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde S. de Probațiune V.:

a.- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b.-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c.-să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d.-să comunice schimbarea locului de muncă;

e.-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c – e, se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei, precum și asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 397 alin.1 C.pr.pen., coroborate cu art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă pe inculpatul N. S. la plata de despăgubiri civile, astfel:

-la plata sumei de 743 lei(cheltuieli cu medicamente, asigurare medicală, cheltuieli transport) și sumei de 2054 Euro sau echivalentul în lei la data efectivă a plății, la cursul B.N.R (câștigul din muncă nerealizat) - reprezentând despăgubiri materiale, către partea vătămată-civilă L. R., cu domiciliul în comuna Vintileasca, ., CNP_;

-la plata sumei de 6000 lei - cu titlu de daune morale, către partea vătămată-civilă L. R., cu domiciliul în comuna Vintileasca, ., CNP_;

Respinge restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.

În baza art. 276 alin. 1 C.pr.pen., ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.

Președinte,Grefier,

P. I.-IulianCojocaru F. R.

Red, Tehnored.- P.I.I.

26.05.2015 - Ex. 7

← Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... →

Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Sentința nr. 1020/2015. Judecătoria FOCŞANI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Sentința nr. 1020/2015. Judecătoria FOCŞANI