Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Sentința nr. 2/2016. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2016 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDIAS:2016:012._
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
NCPP SECTIA PENALA
Sentința penală nr. 2/2016
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C. H.
GREFIER L. M. O.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași - a fost reprezentat de procuror B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe petent T. L. D. și pe intimat P. I., având ca obiect contestație împotriva hotărârii judecătorului delegat.
Dezbaterile asupra contestației împotriva hotărârii judecătorului delegat au avut loc in ședința publica din data de 15.12.2015, susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința din acea zi care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având în vedere disp. art. 391 alin.1 Cod procedură penală a stabilit termen de pronunțare pentru data de 21.12.2015 și ulterior, mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 28.12.2015 și apoi pentru astăzi, când a hotărât următoarele,
INSTANȚA,
Deliberând asupra procesului penal de față:
Pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrată sub numărul de mai sus contestația formulată de petentul condamnat T. L. - D., fiul lui O. și V., născut la data de 04.02.1974, deținut în P. Iași, împotriva încheierii nr. 677/05.11.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. Iași, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva administrației penitenciarului Iași cu privire la nerespectarea condițiilor minime de cazare.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că este cazat într-o cameră de 42,5 metri pătrați împreună cu alte 35 de persoane, gradul de ocupare a camerei fiind mai mare de 300% .
În drept, contestatorul a invocat încălcarea dispozițiilor O.M.J. nr. 433/2010, jurisprudența CEDO împotriva României.
În vederea soluționării cauzei, la dosar a fost înaintat dosarul înregistrat la Biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. Iași sub nr. 629/2015 în care a fost pronunțată încheierea contestată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
La data de 19.10.2015, persoana privată de libertate T. - L. D. a formulat o plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în care a reclamat nerespectarea de către administrația Penitenciarului Iași a condițiilor minime de cazare, în sensul că nu îi este asigurat un spațiu de 4 m2.
În drept, persoana privată de libertate a invocat încălcarea dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 254/2013, precum și încălcarea OMJ 433/2010.
Plângerea petentului a fost respinsă, ca nefondată, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate prin încheierea nr. 677/05.11.2015.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut, în esență, că supraaglomerarea Penitenciarului Iași nu este o problemă singulară, ci una națională, care nu poate fi rezolvată decât în timp, prin construirea de noi spații de deținere. A concluzionat judecătorul de supraveghere că, din datele și lucrările dosarului, nu rezultă intenția administrației penitenciarului de a îl înjosi sau umili pe condamnat sau de a încălca acestuia drepturile prevăzute de legea de executare a pedepselor.
Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana privată de libertate T.-L. D. a formulat contestație ce formează obiectul cauzei de față.
Examinând contestația formulată de către condamnat, prin raportare la actele și lucrările dosarului precum și la dispozițiile legale incidente, instanța constată că aceasta este fondată, urmând a o admite, în considerarea următoarelor argumente։
Din relațiile înaintate de administrația penitenciarului Iași (adresele nr. X/_/PIIS/02.11.2015 și X/_/SDRP/26.11.2015), rezultă că persoana privată de libertate T.-L. D. este cazat în camera nr. 4 din cadrul secției E5 de deținere interioară pavilion detenție –Corp A, începând cu data de 21.04.2015, camera având suprafața de 42,54 metri pătrați și un volum de 148,89 metri cubi. De asemenea, potrivit relațiilor furnizate de P. Iași în cameră sunt instalate 36 paturi, maxim 36 deținuți.
Conform art.1 alin.3 din OMJ nr.433/2010 privind normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure cel puțin 4 metri pătrați pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță sau cel puțin 6 metri cubi de aer pentru fiecare persoană privată de libertate încadrată în regimul semideschis sau deschis. Din chiar textul dispoziției de reglementare rezultă că aceste norme de suprafață/deținut trebuie respectate și în cazul actualelor penitenciare, dispozițiile menționate referindu-se în mod expres la „penitenciarele existente”.
În cauza de față, instanța constată că spațiul vital al contestatorului T. - L. D. este în mod evident mai mic de 4 m2, ceea ce nu corespunde standardelor impuse de jurisprudența CEDO prin deciziile pronunțate contra României, Curtea constatând, de nenumărate ori, o încălcare a art. 3 din Convenție, din cauza lipsei de spațiu personal alocat deținuților.
Deși este adevărat că situația penitenciarelor nu poate fi imputată neglijenței ANP-ului și în nici un caz administrației penitenciarului Iași, aceste instituții nefiind susținute corespunzător de bugetul de stat, instanța apreciază că acest aspect nu este imputabil nici deținutului. Pe de altă parte, instanța mai reține că aceste aspecte sunt cunoscute la nivelul Ministerului Justiției, în subordinea căruia se află Administrația Națională a Penitenciarelor, inclusiv penitenciarul Iași, iar consecințele au fost asumate la momentul emiterii O.M.J. nr. 433/2010. Or, în condițiile în care prin acest act normativ se stipulează: „(3) Camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie să asigure: a) cel puțin 4 metri pătrați (m2) pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță; b) cel puțin 6 metri cubi (m2) de aer pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul semideschis sau deschis.” instanța nu poate aprecia asupra oportunității respectării unei dispoziții legale, atâta vreme cât aceasta este obligatorie pentru destinatarii săi. Totodată instanța reține că, potrivit principiilor separației puterilor în stat, statul român, prin organele puterii executive, nu poate avea o poziție privilegiată, fiind ținut în egală măsura de respectarea propriilor legi.
Concluzionând, instanța reține că deși administrației penitenciarului Iași nu i se poate imputa vreo culpă față de supraaglomerarea penitenciarului, aceasta făcând demersuri pentru transferarea deținuților în alte penitenciare, stabilirea culpei în nerespectarea dispozițiilor legale nu formează obiectul prezentei proceduri, iar pe de altă parte, temeinicia unei cereri nu poate fi condiționată de posibilitățile efective ale părții adverse de a executa hotărârea.
Prin urmare, constatând încălcarea normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate prevăzute de art. 1 alin. 3 din Normele
minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, aprobate prin
O.M.J. nr. 433/2010, în ceea ce îl privește pe contestatorul T. –L. D., instanța va admite contestația condamnatului împotriva încheierii nr. 677/05.11.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. Iași și va obliga P. Iași să dispună cazarea contestatorului într-o cameră de deținere care să asigure cel puțin 4 metri pătrați pentru fiecare persoană privată de libertate, dacă acesta se va afla în regimul închis sau de maximă siguranță, sau cel puțin 6 metri cubi de aer pentru fiecare persoană privată de libertate, dacă persoana condamnată se va afla în regimul semideschis sau deschis.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.56 din Legea nr. 254/2013, admite contestația formulată de contestatorul –condamnat T. L. - D., fiul lui O. și V., născut la data de 04.02.1974, deținut în P. Iași, împotriva încheierii nr. 677/05.11.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. Iași.
Obligă intimatul P. Iași să dispună cazarea contestatorului T. L. - D. într-o cameră de deținere care să asigure cel puțin 4 metri pătrați pentru fiecare persoană privată de libertate, dacă contestatorul-condamnat se va afla în regimul închis sau de maximă siguranță, sau cel puțin 6 metri cubi de aer pentru fiecare persoană privată de libertate, dacă contestatorul-condamnat se va afla în regimul semideschis sau deschis.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
În baza art.56 alin.12 raportat la art.39 alin.19 din Legea nr.254/2014, copie de pe prezenta sentință va fi comunicată persoanei condamnate și administrației penitenciarului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2016.
Președinte, Grefier,
H. O. C. O. L. M.
Red./Tehnored. O.C.H.
5 ex./03.03.2016
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
