Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 204/2016. Judecătoria IAŞI

Judecătoria IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 204/2016 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 204/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDIAS:2016:012._

Cod operator: 3171

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

NCPP SECTIA PENALA

SENTINȚA PENALĂ Nr. 204/2016

Ședința publică de la 03 Februarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE S. D. A.

Grefier R. M.

Ministerul Public – parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a fost reprezentat de procuror –Sfîca A. I.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei penale privind pe contestatorul D. N., având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile

Procedura completa

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in ședința publica din data de 27.01.2016, susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința din acea zi care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având în vedere disp. art. 391 alin.1 N.C.P.P a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, când,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, condamnatul D. N., fiul lui T. și Maura, născut la data de 13.11.2015, deținut în prezent în P. Iași, a solicitat aplicarea legii mai favorabile.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 15, 23 din Constituția României, art. 74 C.pen, art. 598 lit. b C.proc.pen.

În motivare, s-a arătat că, printre altele, faptul că pedeapsa din hotărârea de condamnare trebuie să se încadreze în noile limite de pedeapsă. S-a mai arătat că orice interpretare a legii se face în favoarea inculpatului și nu în defavoarea acestuia.

La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a condamnatului, fișăî ANP privind situația juridică a condamnatului, precum și sentința penală 2684/30.07.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, definitivă prin necontestare la 08.08.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele.

1.Prin sentința penală nr. 722/19.12.2007, pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare, s-au hotărât următoarele:

„Condamnă pe inculpatul D. N., fiul lui T. și Maura, născut la 6.10.1990 în Tg.-F., studii 3 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, dom. în Tg.-F., .. 35, ..f.l. în Tg.-F., ..P._, la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 2 lit. b, alin. (2 ind. 1) ind. 3 lit. a, c Cod penal cu aplicarea art. 99 alin 3, art. 109 și art. 74-76 Cod penal.

- 2 pedepse a câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. și pedepsite de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3, art. 109, art. 74,76 Cod penal.

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3, art. 109, art. 74,76 Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere.

Stabilește un interval de 1 an, care alături de cuantumul pedepsei aplicate constituie termenul de încercare.”

În motivare, în fapt, pentru a dispune condamnarea inculpatului, instanța a reținut următoarele:

„Pe timp de noapte și anume în data de 19/20.03.2006 inculpatii minori C. M. Lascarachi și D. N., au mers pe .. 93 din Tg.-F., unde era găzduit și partea vătămată N. A.. După ce ambii inculpați l-au lovit pe N. A. au sustras din cameră 12 lănțișoare din metal alb, bunuri alimentare, o sticlă cu băuturi alcoolice și țigări. Locuința unde era găzduit N. A. aparține lui Voion E. și nu era împrejmuită cu gard.

Inculpații Cheptanariu A. L. și D. N. în timpul nopții de 3/4 octombrie 2006, s-au deplasat la locuința părții vătămate M. F. din orașul Tg.-F. și profitând de faptul că locuința nu este împrejmuită cu gard, au sustras un generator de curent pe benzină, fiind surprinși de paznicii unei societăți aflați in apropierea locuinței părții vătămate. Cei doi inculpați au abandonat bunul sustras.

Continuându-și activitatea infracțională, inculpatul D. N., pe timp de noapte, și anume în data de 13/14.10.2006, a pătruns în farmacia veterinară din orașul Tg.-F., administrată de L. A.. Inculpatul a spart sticla unei ferestre, a escaladat fereastra și din farmacie a sustras un cântar electronic, un telefon mobil, și suma de 40 lei. Din rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrice, rezultă că inculpații au discernământ asupra faptelor comise.

2. Prin sentința penală nr. 82/11.03.2009 pronunțată în dosar nr._, definitivă prin neapelare la data de 26.03.2009, s-a hotărât, în baza art. 86⁴ alin. 2 Cod penal, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu privire la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată condamnatului D. N. prin sentința penală nr. 722/ 19. 12. 2007 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin neapelare la 21. 01. 2008, dispunându-se executarea în întregime a acestei pedepse.

3. Prin sentința penala nr. 452/25.11.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 09.12.2013, s-a hotărât condamnarea inculpatului D. N. la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.1 Cod pen, cu aplic. art. 41 al.2, 74, 76 lit.d Cod pen. și art.320 ind.1 Cod pr.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.198 al.1 Cod pen.

În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:

„ începând cu vara anului 2011, inculpatul si partea vatamata minora au avut o relație de concubinaj, cei doi locuind la domicililu părinților inculpatului. Astfel, în perioada august 2011- martie 2012 acestia au întreținut relații sexuale, cu acceptul părții vătămate, în condițiil eîn care inculpatul cunoștea că partea vătămată nu are implinita varsta de 15 ani.

Instanta retine ca in cauza a fost intocmita o constatare medico legala, din continutul raportului de constatare medico legala nr.302/OF/23.02.2012 al IML I., rezultand ca la varsta de 12 ani, partea vatamata prezenta o deflorare completa mai veche de 5-7 zile, neputandu-se preciza exact de cand dateaza.

Se mai retine ca atât atat mama părții vătămate, M. F. cât și partea vatamata minora au confirmat prin declaratiile lor a sustinut imprejurarea că inculpatul a intretinut de mai multe ori raporturi sexuale cu partea vătămată minoră, cu acceptul sau, când aceasta avea varsta de 12 ani.

De asemenea, si inculpatul prin toate declaratiile sale a recunoscut ca în perioada august 2011- martie 2012 a intretinut raporturi sexuale cu partea vatamata minora, cu acceptul acesteia, cunoscand ca acesta nu avea implinita varsta de 15 ani. In cursul judecatii inculpatul si-a recunoscut vinovatia, in conditiile art.320 ind.1 Cod pr.pen.

Din probele astfel admnistrate rezulta ca fapta savarsita de inculpat constituie infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 al.1 Cod pen, inculpatul intretinand acte sexuale cu partea vatamata minora, cu varsta de sub 15 ani, cunoscand acest aspect. Astfel, chiar daca a existat acceptul partii vatamate minore la intretinerea acestor relatii, data fiind varsta frageda a acesteia, consimtamantul sau nu poate fi luat in considerare ca fiind valabil.”

La data de 06.12.2013 a fost emis de către Judecătoria P. MEPÎ nr. 431/2013.

2. Prin sentința penală nr. 161/01.07.2014 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei P., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/18.02.2015 a Curții de Apel Iași , s-a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i Cod pen din 1969, cu aplic.art.41 al.2, 75 lit.c Cod pen din 1969, art. 375, 396 al.10 Cod pr.pen și art.5 al.1 Cod pen.

La data de 18.02.2015 Judecătoria P. a emis MEPÎ nr. 198/2014 .

3.Prin sentința penală nr. 48/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă prin decizia penală nr. 541/29.09.2014 a Curții de Apel Iași, s-a hotărât condamnarea aceluiași inculpat D. N. la pedeapsa rezultantă a închisorii de 5 ani, pentru comiterea, în stare de concurs real, a două infracțiuni de tâlhărie.

La data de 30.09.2014 a fost emis de către Judecătoria G. MEPÎ nr. 63/2014.

4. Prin sentința penală nr. 8/13.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 28.01.2014, s-a dispus condamnarea inculpatului D. N. la pedeapsa închisorii de 8 luni, apoi, constatându-se starea de concurs real dintre infracțiunea care a format obiectul judecății și infracțiunea pentru care același inculpat fusese condamnat prin sentința penală nr. 722/19.12.2007, pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare, s-a dispus contopirea pedepselor, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

La data de 28.01.2014 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 10/28.01.2014.

Cu privire la sentințele penale cu numerele: 722/19.12.2007, a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare, 452/25.11.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 09.12.2013, 8/13.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 28.01.2014, sentințe care au rămas definitive înainte de . noului cod penal, instanța menționează următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 595 C.proc.pen, când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a dispus condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.

Prin urmare, în analiza legii penale mai favorabile lato sensu, în cadrul contestațiilor având acest obiect, instanța urmează să ia în considerare, chiar și din oficiu, fie intervenirea unei legi penale de dezincriminare, conform art. 4 C.pen., fie aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 C.pen., care reglementează expres și limitativ situațiile în care se aplică legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 4 C.pen., intitulat marginal „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată comisă sub imperiul legii vechi nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție. Pe de altă parte, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 prevede că dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că toate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea definitivă în prezenta cauză sunt incriminate în continuare, în noua lege penală, nefiind astfel cazul să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 4 C.pen..

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 C.pen., instanța constată că legea penală mai favorabilă se aplică doar atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei închisorii sau amenzii intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, caz în care sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.

Având în vedere că, potrivit opticii legiuitorului, în aceste situații, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să aibă un caracter excepțional, fiind necesară ocrotirea, în egală măsură, a principiului securității raporturilor juridice ca efect al pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune pentru o hotărâre care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.

Operațiunea de determinare a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive aflate în curs de executare la 1 februarie 2014 nu permite o nouă individualizare a sancțiunilor, aceasta impunând doar înlăturarea acelei părți a sancțiunii care depășește maximul special prevăzut în legea nouă.

În același sens s-a motivat în expunerea de motive a noului C.pen. arătându-se că "în contextul consacrării explicite în Constituție a principiului separației puterilor în stat, o altă problemă care s-a cerut soluționată a fost stabilirea relației între principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. În mod cert, principiul constituțional enunțat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorității de lucru judecat, astfel că o restrângere a acestei autorități se justifică doar în măsura în care ea are la bază tot un principiu de natură constituțională, cum este cazul principiului legalității pedepsei.

Asupra limitelor de pedeapsă care urmează a fi avute în vedere, se impun a fi luate în considerare dispozițiile art. 187 C.pen., conform căruia, prin „pedeapsă prevăzută de lege”, se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Pentru a se putea ajunge la concluzia că raportat la situația juridică concretă se impune, în mod excepțional, ca instanța să intervină cu privire la cuantumul uneia dintre pedepsele aplicate este necesar să se stabilească că în actuala reglementare penală, acest cuantum al pedepsei sau o parte al acestuia are caracter nelegal.

O astfel de operațiune este strâns și indispensabil legată de încadrarea pe care fapta concretă cu privire la care s-a dispus condamnarea definitivă este susceptibilă să o primească în acord cu noile dispoziții penale în ansamblu.

În acest sens, din analiza sentinței penală nr. 722/19.12.2007, a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la următoarele pedepsei:

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și pedepsite de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3, art. 109, art. 74,76 Cod penal,

rezultă că, în continuare, faptele inculpatului D. N. care, pe timp de noapte și anume în data de 19/20.03.2006 împreună cu un alt inculpat minor a mers pe .. 93 din Tg.-F., unde era găzduit și partea vătămată N. A., l-au lovit pe N. A. și au sustras din cameră 12 lănțișoare din metal alb, bunuri alimentare, o sticlă cu băuturi alcoolice și țigări, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d,f, cu reținerea art. 113 alin. 3 C.pen, limitele de pedeapsă, reduse ca urmare a reținerii stării de minoritate fiind de la 1 an și 6 luni la 5 ani închisoare, context în care se observă că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 722/19.12.2007, a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod penal.

De asemenea, în continuare, faptele inculpatului care, împreună cu coinculpații Cheptanariu A. L., în timpul nopții de 3/4 octombrie 2006, s-au deplasat la locuința părții vătămate M. F. din orașul Tg.-F. și profitând de faptul că locuința nu este împrejmuită cu gard, au sustras un generator de curent pe benzină, fiind surprinși de paznicii unei societăți aflați in apropierea locuinței părții vătămate, respectiv fapta inculpatului D. N.,care, pe timp de noapte, și anume în data de 13/14.10.2006, a pătruns în farmacia veterinară din orașul Tg.-F., administrată de L. A., a spart sticla unei ferestre, a escaladat fereastra și din farmacie a sustras un cântar electronic, un telefon mobil, și suma de 40 lei, întrunesc în continuare elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. bC.pen, cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen, limitele pedepsei cu închisoarea, reduse ca urmare a stării de minoritate fiind de la 6 luni la 2 ani și 6 luni, respectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b,d, alin. 2 lit. b C.pen, cu aplicarea art. 113 alin. 3 C.pen, limitele pedepsei cu închisoarea, reduse ca urmare a stării de minoritate fiind de 1 an la 3 ani și 6 luni. Constată deci instanța că pedepsele de 1 an aplicate pentru faptele sus menționate prin sentința penală 722/19.12.2007, a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod penal.

Din analiza sentinței penale nr. 452/25.11.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 09.12.2013, s-a hotărât condamnarea inculpatului D. N. la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.1 Cod pen, cu aplic. art. 41 al.2, 74, 76 lit.d Cod pen. și art.320 ind.1 Cod pr.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.198 al.1 Cod pen, rezultă că situația de fapt reținută de instanță a fost următoarea: „începând cu vara anului 2011, inculpatul si partea vatamata minora au avut o relație de concubinaj, cei doi locuind la domiciliul părinților inculpatului. Astfel, în perioada august 2011- martie 2012 acestia au întreținut relații sexuale, cu acceptul părții vătămate, în condițiile în care inculpatul cunoștea că partea vătămată nu are implinita varsta de 15 ani.”

Instanța constată că faptele inculpatului întrunesc în continuare elementele constitutive ale infracțiunii de „act sexual cu un minor” prev. de art. 220 alin 1,2 C.pen, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât rezultă că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 452/25.11.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 09.12.2013 este inferioară maximului special prevăzut de legea nouă.

Din analiza sentinței penale nr. 8/13.01.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 28.01.2014, rezultă că instanța a reținut că la data de 29.06.2013 inculpatul D. N. i-a sustras minorei, Pandel N. I. (în vârstă de 11 ani), din buzunarul hainei, telefonul mobil Nokia C1, în valoare de 250 lei.

Instanta reține că și prin dispozițiile noului cod penal, fapta constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 C.prn, fiind sancționată închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, astfel încât pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare aplicată prin sentința menționată este inferioară maximului special prevăzut de lege.

Cu privire la sentințele penale nr. 161/01.07.2014 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei P., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/18.02.2015 a Curții de Apel Iași, respectiv sentința penală nr. 48/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă prin decizia penală nr. 541/29.09.2014 a Curții de Apel Iași, instanța constată că acestea au fost pronunțate și au rămas definitive după . noului cod penal, acest aspect fiind avut în vedere de instanțele învestite cu soluționarea cauzelor respective. Astfel, succesiunea de legi penale, în timp, a avut loc mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar problema de drept a aplicării legii penale mai favorabile, din perspectiva art. 5 C.pen. a fost avută în vedere și analizată. Instanța constată, în aceste condiții, că prin solicitarea persoanei condamnate de aplicarea a legii penale mai favorabile se tinde la exercitarea, în fapt, a unei cale de atac, neprevăzută de lege, împotriva unei hotărâri definitive. Instanța constată deci că persoana condamnată nu are deschisă de către legiuitor calea contestației la executare sau calea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, din moment ce situația sa a intrat sub incidența art. 5 C.pen, iar aplicarea legii mai favorabile s-a stabilit prin hotărâre definitivă, motiv pentru care, cu privire la aceste două sentințe, prezenta cerere de aplicare a legii penale mai favorabile, apare ca inadmisibilă.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, conform delegației nr._/02.12.2015, emisă de Baroul Iași, va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecății.

În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen, constatând culpa procesuală a petentului și față de ansamblul lucrărilor efectuate în cauză, va obliga petentul la plata sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 598 alin. 1 lit. d C.proc.pen, rap. la art. 595 alin. 1 C. proc.pen.și art. 4 C.pen, art. 6 alin. 1 C.pen., respinge, ca nefondată, contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul D. N., fiul lui T. și Maura, născut la data de 13.11.2015, deținut în prezent în P. Iași, cu privire la sentința penală nr. 722/19.12.2007, a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul cu nr._, definitivă prin neapelare, sentința penală nr. 452/25.11.2013 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare la 09.12.2013, respectiv sentința penală nr. 8/13.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 28.01.2014.

În art. 595 alin. 1 C. proc.pen.și art. 5 alin. 1 C.pen., respinge, ca inadmisibilă contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul D. N. (cu aceleași date de stare civilă), cu privire la sentința penale nr. 161/01.07.2014 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei P., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/18.02.2015 a Curții de Apel Iași, respectiv sentința penală nr. 48/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., definitivă prin decizia penală nr. 541/29.09.2014 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen, obligă petentul la plata sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2016

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. S. D. M. R.

Red/tehnored/A.S.D

2 ex/08.02.2016

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 190/2016....		Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... →

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 204/2016. Judecătoria IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 204/2016. Judecătoria IAŞI