Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 944/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 944/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 14-10-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 944/2015
Ședința publică de la 14 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent T. P. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 07.10.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.06.2015 sub nr. dosar_, petentul T. P., fiul lui V. și A., născut la data de 30.06.1979, deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 220/10.06.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 220/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
S-a solicitat de către instanță și s-a depus de către unitatea penitenciară copia filei nr. 109 din dosarul individual al petentului.
Petentul a depus la dosar un memoriu în susținerea contestației, în care a arătat că procesul-verbal de la fila nr. 109 din dosarul individual este nul, întrucât presupusa intenție de evadare menționată în acesta nu este prevăzută de lege. A menționat că procesul verbal nu i-a fost adus la cunoștință și că are efecte negative asupra sa prin faptul că mențiunea existentă pe coperta dosarului este avută în vedere de către administrația penitenciarului la aprecierea conduitei sale în comisiile de analiză, fapt ce îl discriminează.
S-au depus concluzii scrise de către P. M. C., prin care s-a solicitat a se lua act de poziția procesuală a instituției în sensul de a respinge contestația, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 13.05.2015 petetnul T. P. a formulat o plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C., prin care a solicitat radierea din dosarul disciplinar a filei nr. 109.
Prin încheierea nr. 220/10.06.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că în considerentele încheierii contestate se arată că prin plângerea formulată persoana privată de libertate susține că i s-au încălcat drepturile prevăzute de lege întrucât documentul de la fila 109 din dosarul său personal prin care s-a stabilit că a avut intenție de evadare și datorită căruia, anterior a fost clasificat ca prezentând grad sporit de risc, continuă să aibă efect asupra executării pedepsei cu închisoarea, deși ulterior a fost declasificat din rândul persoanelor care prezintă risc pentru siguranța locului de deținere.
Petentul arată în plângerea sa că la începutul lunii aprilie 2015 a fost propus pentru o activitate de muncă și a fost probat timp de o săptămână după care la comisia de muncă a fost respins pe motiv că are intenție de evadare la dosar. Petentul consideră că acest document îi afectează în continuare executarea pedepsei și solicită "radierea" din dosarul său a acestui document.
Fiind audiat de judecătorul de supraveghere petentul a declarat că la fila 109 din dosarul său personal în mod eronat s-a consemnat că ar fi avut intenție de evadare. A menționat că nici pe timpul arestului preventiv nici pe timpul executării pedepsei nu a intenționat să evadeze. De asemenea, arată că nu este recidivist, că în prezent este declasificat din rândul persoanelor care prezintă risc sporit pentru siguranța locului de deținere și execută pedeapsa în regim închis. Susține că datorită existenței la dosar a procesului verbal prin care s-a consemnat în trecut că ar fi avut intenție de evadare, nu este scos la muncă.
Prin adresa din 03.06.3015 P. M. C. a comunica un punct de vedere cu privire la plângerea petentului, în care se arată că petentul a fost declasificat din categoria persoanelor private de libertate cu grad sporit de risc prin Încheierea nr. 850/28.12.2011 a judecătorului delegat. Datorită acestui fapt procesul verbal al comisiei invocat de către petent ca fiind aflat la pagina 273 din dosarul personal nu mai produce nici un fel de efecte asupra situației acestuia sau asupra drepturilor de care acesta se poate bucura conform legii 254 din 2013. Se mai arată că documentul în sine nu poate fi eliminat din componența dosarului personal al deținutului acesta făcând parte din istoricul executării pedepsei, fiind înregistrat oficial și fiind document justificativ pentru perioada cât acesta a fost clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc.
Având în vedere datele comunicate de administrația locului de deținere s-a constatat că plângerea formulată este neîntemeiată. Astfel, petentul este declasificat din rândul persoanelor care prezintă risc sporit pentru siguranța locului de deținere încă din anul 2011. Acea clasificare nu mai poate avea efect asupra caracterizării petentul și asupra exercitării drepturilor sale legale. Deși petentul susține că nu este scos la muncă din cauza documentului de la fila 109 din dosarul personal, nu aduce nicio dovadă în acest sens și nici nu susține că cererea sa de a fi folosit la muncă ar fi fost respinsă invocându-se acest document. De altfel, respingerea oricărei solicitări a petentului cu privire la exercitarea vreunui drept pe temeiul intenției de evadare, ar fi nelegală dacă nu ar interveni pe parcurs o nouă asemenea apreciere. Cu privire la "radierea" documentului din dosarul personal, o asemenea operațiune este imposibilă deoarece odată aflat la dosar, un document nu poate fi considerat ca fiind inexistent chiar dacă și-a încetat efectele.
În fața instanței contestatorul a reiterat cele arătate în susținerea plângerii, precizând că solicită constatarea nulității procesului-verbal în cauză și radierea mențiunii privind intenție de evadare din dosarul disciplinar.
Din dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, rezultă că documentele întocmite de administrația penitenciarului, conform prevederilor art. 105, se păstrează în dosarul individual al persoanei condamnate. Modul de gestionare și documentele cuprinse în dosarul individual sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a legii – în prezent HG 1897/2006, care la art. 67 alin. (2) prevede că dosarul individual însoțește persoana privată de libertate până la punerea sa în libertate.
Noțiunea de "radiere" a mențiunilor din dosarul individual nu este instituită de lege în această materie, toate documentele privind istoricul executării pedepsei rămânând arhivate în dosarul individual al deținutului.
Cererea de anulare a actului în cauză nu poate fi primită întrucât acesta este un proces verbal întocmit de comisia din penitenciar pentru stabilirea gradului de periculozitate, iar referirea la intenții de evadare reprezintă doar o mențiune din acesta. Așadar, pe de o parte actul constituie document justificativ pentru perioada cât deținutul a fost clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc, iar pe de altă parte nu mai produce efecte juridice deoarece și-a încetat efectele odată cu declasificarea din rândul persoanelor care prezintă risc pentru siguranța locului de deținere.
Contestarea procesului verbal, inclusiv în ce privește temeinicia mențiunilor conținute, putea fi făcută pe calea plângerii împotriva modului de stabilire a regimului de executare, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 275/2006 și în termenele prevăzute de aceste dispoziții normative, în vigoare la momentul respectiv.
În ceea ce privește eventuale repercursiuni negative ale mențiunii existente în istoricul executării pedepsei, acestea nu au fost dovedite de către contestator. În măsura în care persoana privată de libertate consideră că o măsură luată de administrația penitenciarului s-ar întemeia în mod injust pe acea mențiune, încălcarea drepturilor prevăzute de lege se poate constata numai pe calea plângerii formulate în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, îndreptată împotriva măsurii concrete contestate.
Cu aceste precizări, se constată că soluția dată plângerii petentului de către Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, va respinge contestația formulată de petentul T. P., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa Baroului Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge contestația formulată de petentul T. P., fiul lui V. și A., născut la data de 30.06.1979, deținut în P. M. C., împotriva Încheierii nr. 220/10.06.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit:18.11.2015
Redactat:19.11.2015
Ex: 5
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 942/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1216/2015.... → |
|---|
