Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 53/2016. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 53/2016 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 53/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDCIU:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MIERCUREA C.
-
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 53/cc/2016
Ședința din camera de consiliu de la 27 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară: D. V. G.
Grefier L. Ș.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. L.
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe petenta M. M. T., având ca obiect plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura fără citarea părților.
Se constată că dezbaterile asupra fondului plângerii au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 20.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, judecătorul de cameră preliminară, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat deliberarea și pronunțarea pentru data de 27.01.2016.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.11.2015 sub nr. dosar_, petenta M. M.-T. domiciliată în ., jud. Harghita, reprezentată prin C.. Av. Sofalvi A. C., a formulat plângere împotriva soluției de neurmărire dispusă în dosarul nr. 1090/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C..
În cuprinsul cererii s-a criticat Ordonanța nr. 131/II/2/2015 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, referitor la respingerea plângerii depuse împotriva ordonanței din 23.09.2015 dată în dosarul cu nr. 1090/P/2015 de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria M-C., solicitând:
- admiterea plângerii și trimiterea dosarului cauzei spre completarea cercetărilor și a actelor de urmărire penală, pentru aflarea adevărului și apărarea insituțiilor procedural penale, urmând ca persoanele vinovate să fie trase la răspundere penală și obligate la plata daunelor materiale și morale împreună cu cheltuielile de judecată cauzate prin fapta lor;
- luarea măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului și notarea ipotecară asupra bunurilor imobile, care formează obiectul dosarului situate în ., iud. Harghita, pentru garantarea reparării pagubelor produse prin infracțiunile comise.
La cerere s-au atașat înscrisuri: copia Ordonanței nr. 131/II/2/2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita și dovada comunicării acesteia, împuternicire avocațială.
În drept, s-au invocat art. 1, 2, 3, 5 și 8 din Codul de procedură penală, art. 272 și 276 din Noul Cod de procedură penală, art. 249, respectiv art. 253 alin. 4 din Noul Cod de procedură penală, art. 275, art. 297 - 298, art. 321 și art. 323 din Noul Cod penal, respectiv art. 272, art. 246 - 249, art. 289 și art. 291 din Vechiul Cod penal.
La dosarul cauzei s-a atașat dosarul penal nr. 1090/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C..
Nu s-au depus note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin Ordonanța prim-procurorul din data de 23.09.2015 în dosarul penal nr. 1090/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C., în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea persoanei vătămate M. M.-T., referitoare la săvârșirea infracțiunilor de "sustragere de probe sau de înscrisuri" - prev. și ped. de art. 275 din C.p., "neglijență in serviciu" - prev. și ped. de art. 298 din c.p., "fals intelectual" - prevăzută de art. 321 din c.p. și "uz de fals"- prev. și ped. de art. 323 alin. (1) din C.p. cu aplic. art. 5 din c.p..
Împotriva soluției de clasare, persoana vătămată a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin Ordonanța nr. 131/II/2/2015 din 11.11.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, văzând prevederile art. 339 din C.p.p., plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva soluției de neurmărire, petenta a formulat plângere în termenul legal prevăzut de art. 340 C. proc. pen., la Judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Judecătorul de cameră preliminară reține că prin Ordonanța de clasare s-au însușit argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală.
S-a reținut, în esență, că în fapt prin plângerea penală formulată de numita M. M.-T. aceasta solicita tragerea la răspundere penală a persoanelor necunoscute care au participat în mod nemijlocit sau mijlocit la întocmirea actelor procedurale în dosarul cu numărul 392/1997 al Judecătoriei Miercurea C., falsificând dovezile de primire și procesele-verbale de predare din datele de 11 martie 1999 și 12 martie 1999. Persoana vătămată arată că prin falsificarea acestor acte s-au produs pagube considerabile asupra patrimoniului său, fiind lezate totodată drepturi și interese legitime (fără a preciza care sunt acestea). Studiind conținutul plângerii și documentele anexate s-a constatat că toate infracțiunile reclamate s-au petrecut în anul 1999, astfel încât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prin plângerea formulată la procurorul ierarhic superior petenta a arătat, în esență, că nu este mulțumită cu soluția dată prin ordonanța atacată deoarece faptele menționate în plângerea inițială subzistă, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv, iar organele de urmărire penală, după administrarea unui probatoriu sumar, au apreciat în mod eronat că a intervenit prescripția răspunderii penale.
În considerentele Ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita s-a reținut că în mod corect organele de cercetare penală au apreciat că a intervenit prescripția răspunderii penale deoarece, în cazul infracțiunilor sesizate, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din c.p., termenul de prescriere a răspunderii penale este de 5 ani, socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunii. Faptele au fost săvârșite în cursul lunii martie 1999. Astfel, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în cursul anului 2004, cursul prescripției nefiind întrerupt, deci înainte de sesizarea organelor de urmărire penale (3 iulie 2015).
În motivarea plângerii împotriva soluției de clasare petenta nu mai contestă faptul intervenirii prescripției răspunderii penale, ci invocă superficialitatea actelor de urmărire penală și necercetarea pe fond a faptelor reclamate. Apreciază că s-a adus o atingere gravă scopului procesului penal prin lipsa evidentă a rolului activ a organelor judiciare, în special în ceea ce privește aflarea adevărului și constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni în cauza de față și desigur numai ca urmare se impunea tratarea problemei în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Astfel, chiar dacă ar fi incidente vreuna din cauzele care înlătură răspunderea penală, împrejurările referitoare la existenta faptei prevăzute de legea penală, vinovăția cu care aceste fapte au fost săvârșite trebuie cercetate, analizate de către organele judiciare indiferent de soluția care trebuie să fie rezultatul final al acestui ansamblu de activități și nu unul anticipat, preconizat.
Se constată că plângerea este nefondată întrucât se susține că organele judiciare ar trebui să efectueze și să continue urmărirea penală până la lămurirea tuturor împrejurărilor referitoare la existenta faptei, identificarea autorilor și stabilirea vinovăției acestora, independent de incidența vreuneia din cauzele care înlătură răspunderea penală, respectiv împiedică acțiunea penală.
Este de necontestat că scopul aflării adevărului consacrat de art. 5 C. proc. pen. stă la baza activității organelor judiciare, însă acesta nu poate înfrânge un principiu fundamental al dreptului procesual și material penal, principiul legalității.
Cercetările într-o cauză penală nu se pot iniția decât în cadrul procesual prevăzut de art. 285 C. proc. pen., respectiv în cursul urmăririi penale. Conform prevederilor art. 305 alin (1) C. proc. pen., numai când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.
În cazul în care nu se poate dispune începerea urmăririi penale, cercetarea faptelor nu se poate efectua deoarece lipsește cadrul procesual legal. Neputând fi atrasă nici răspunderea penală a autorilor datorită existenței unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) C. proc. pen., în cauză se dispune soluția de clasare conform art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..
Cu privire la solicitarea de luare a măsurilor asiguratorii, aceasta nu poate fi primită având în vedere atât soluția ce se va pronunța în cauză, cât și competența în materie prevăzută de baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen..
Din considerentele expuse, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta M. M. - T. împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul penal nr. 1090/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentă de luare a măsurilor asigurătorii.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta M. M. - T. domiciliată în ., jud. Harghita, reprezentată prin C.. Av. Sofalvi A. C. cu sediul în mun. Miercurea C., .. 2/P, jud. Harghita, împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul penal nr. 1090/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 249 alin. (1) C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentă de luare a măsurilor asigurătorii.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, la data de 27.01.2016.
Judecător de cameră preliminară,
D. V. G.
Grefier,
L. Ș.
Red. G.D.V./27.01.2016
Primit:27.01.2016
Dact. L.Ș./27.01.2016
Ex./4
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 51/2016.... → |
|---|
