Inducerea în eroare a organelor judiciare. Art.268 NCP. Sentința nr. 537/2015. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 537/2015 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 03-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. JUDEȚUL O.
PENAL
Dosar nr._
Sentința penală nr. 537
Ședința publică din data de: 03.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. R. I.
Grefier: M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria S.
Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe inculpata R. M. C. trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infr prev de art. 268 alin 1 C.p cu aplic art.5 C.p prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria S. nr. 408/P/2013 din data de 14.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru inculpată apărătorul ales avocat B. C. cu împuternicire avocațială nr._/2014 la dosarul cauzei și pentru partea civilă V. I. apărătorul ales avocat Țuluca R. cu împuternicire avocațială nr. 1955/2014 la dosarul cauzei, lipsind inculpata și partea civilă V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Potrivit art. 387 alin 1 C.p.p, instanța a întrebat procurorul și apărătorii părților dacă mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat în condițiile art. 386 C.p.p schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din infr prev de art. 268 alin 1 C.p cu aplic art.5 C.p în infr prev de art. 259 alin 1 VC.p cu aplic art. 5 NC.p.
Apărătorul părții civile a arătat că este de acord cu solicitarea reprezentantului Ministerului Public.
În condițiile art. 377 alin 4 rap la art. 386 alin 1 C.p.p instanța a atras atenția inculpatei că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau să ceară amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței.
Apărătorul inculpatei a învederat faptul că va pune concluzii la acest termen de judecată și a arătat că este de acord cu solicitarea de schimbare încadrare juridică.
Instanța a învederat că se va pronunța odată cu fondul cauzei cu privire la schimbarea încadrării juridice.
Nemaifiind formulate alte cereri în condițiile art. 387 alin 2 C.p.p. s-a declarat terminată cercetarea judecătorească și s-a dispus trecerea la dezbateri potrivit art. 388 alin 1 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public a prezentat pe scurt situația de fapt reținută prin rechizitoriu și a precizat că din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultă că fapta există, a fost săvârșită de inculpată cu forma de vinovăție prevăzută de lege, solicitând condamnarea inculpatei pentru infr prev de art. 259 alin 1 VC.p cu aplic art. 5 NC.p iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86 ind 1, art. 86 ind 2 VC.p. De asemenea a solicitat să se atragă atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 ind 4 VC.p iar în condițiile art. 71 alin 5 VC.p să se suspende executarea pedepselor accesorii iar la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere faptul că inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii nefiind aplicabile dispozițiile art. 396 alin 10 C.p.p. Cu privire la latura civilă a precizat că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro daune morale și a solicitat obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în măsura dovedirii iar în condițiile art. 274 alin 1 C.p.p inculpata să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul părții civile a precizat că sunt cazuri în care subordonații își acuză șefii prin denunțuri calomnioase, în actualul cod infracțiunea se numește inducerea în eroare a organelor judiciare, însă în prezenta cauză este vorba despre un caz atipic având în vedere gravitatea infracțiunii ce vizează o faptă josnică respectiv infracțiunea de viol iar în condițiile în care fapta era adevărat la momentul actual partea civilă ar fi fost condamnată iar relațiile de familie erau destrămate și inculpatul era supus oprobiului public. A menționat că s-a verificat existența faptei și s-a constatat că fapta nu există iar inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei și astfel duce la concluzia că ar fi vorba de ceva de natură patologică. A precizat că susține concluziile reprezentantului Ministerului Public iar daunele morale au fost limitate la suma de 100.000 euro știind că inculpata nu le va achita, însă partea civilă a suferit consecințe de natură psihică, a fost nevoit să se pensioneze, are probleme cu inima și a avut probleme cu soția acasă. A solicitat admiterea daunelor morale.
Apărătorul inculpatei a precizat că nu contestă săvârșirea infracțiunii și chiar dacă inculpata nu a avut atitudine sinceră a solicitat ca după ce instanța va cenzura probele administrate va aplica o sancțiune penală orientată spre minimul prevăzut de lege cu suspendarea executării pedepsei, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.p, inculpata având doi copii minori în întreținere, are afecțiune medicală suferind de tulburare severă. Cu privire la acțiunea civilă a solicitat admiterea acesteia în măsura dovedirii.
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe linga Judecatoria S. 408/P/2013 din 14.07.2014 inregistrat pe rolul Judecatoriei S. sub nr._ s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatei R. M. C. pentru savirsirea infractiunii de inducere in eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin 1 Cod penal cu aplic art 5 Cod penal.
Din continutul actului de sesizare rezultă că la data de 24.12.2012 inculpata R. M. C. in data de 24.12.2012, a formulat plângere penală la D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial C., în care a menționat faptul că în cursul lunii decembrie 2011, în timp ce se afla în biroul persoanei vătămate V. I.- inspectorul șef al I.P.J.-O. la acea dată-, împreună cu martorul B. G., acesta din urmă ar fi obligat-o, prin constrângere fizică și amenințare să întrețină un raport sexual normal, neprotejat, cu persoana vătămată, la comiterea presupusei fapte de viol, asistând și martorul anterior menționat, aspecte care din ansamblul materialului probator administrat în cauză, s-au dovedit a fi nereale, inculpata cunoscând acest fapt.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plangerea si declaratia partii civile, declaratii martori, declaratii inculpat, raport de constatare criminalistica pentru detectarea comportamentului simulat nr_/03.07.2014 emis de IPJ Arges S. Criminalistic, inscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoria S. la data de 15.07.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.09.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
In cursul cercetarii judecatoresti persoana vatamata V. I. s-a constituit parte civila cu suma de 100.000 euro reprezentand daune morale.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a întrebat pe inculpata dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceasta nerecunoscand fapta comisa.
In cauza au fost audiati in cursul cercetarii judecatoresti martorii R. relu, R. M., barbu G., N. G. si E. G., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
In aparare inculpata nu a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Din fisa de cazier judiciar rezulta ca inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 24.12.2012, inculpata R. M.-C. a formulat plângere penală la D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial C., în care a menționat faptul că în cursul lunii decembrie 2011, în timp ce se afla în biroul persoanei vătămate V. I.- inspectorul șef al I.P.J.-O. la acea dată-, împreună cu martorul B. G., acesta din urmă ar fi obligat-o, prin constrângere fizică și amenințare să întrețină un raport sexual normal, neprotejat, cu persoana vătămată, la comiterea presupusei fapte de viol, asistând și martorul anterior menționat, aspecte care din ansamblul materialului probator administrat în cauză, s-au dovedit a fi nereale, inculpata cunoscând acest fapt, deoarece presupusa faptă de viol ar fi avut ca obiect material, corpul inculpatei.
La datele de 15.01.2013 și 17.01.2013, P. de pe lângă Judecătoria S. a înregistrat plângerea formulată de către persoana vătămată V. I. din mun S., jud. O., împotriva inculpatei R. M.-C. și a numitului R. R., ambii din mun S., jud. O., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev de art. 259 C.p. anterior, considerând că inculpata a ticluit probe pentru a fi învinuit pe nedrept, depunând în acest sens o plângere care a format obiectul dosarului penale nr. 1239/P/2012 al PCA C., învinuirea constând în aceea că ar fi violat-o, fapt neadevărat
De asemenea, persoana vătămată a considerat că și numitul R. R., a săvârșit infracțiunea prev de art. 259 C.p. anterior, deoarece a recunoscut public în mass-media că acesta a scris denunțul inculpatei (la data de 24.12.2012 înaintat la D.I.I.C.O.T.- S. Teritorial C., n.n.)
In motivarea plangerii persoana vatamata a aratat ca intrucât atât inculpata, cât și soțul acesteia, R. R. l-au acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave, în fața organelor de urmărire penală, cât și în mass-media, a suferit prejudicii pe plan familial, cât și pe plan profesional, deoarece respectiva acuzație a determinat conducerea IGPR să dispună măsuri care i-au afectat cariera de polițist.
În cauză s-a constituit dosarul penal nr.408/P/2013.
Astfel, la data de 24.12.2012, inculpata R. M. C., agent de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului O. – Postul de Poliție Brâncoveni, a formulat plângere penală la DIICOT – S. Teritorial C., în care menționa faptul că în perioada septembrie 2011 – iunie 2012, a fost constrânsă fizic și moral de comisarul șef de poliție B. G. – șeful Secției Poliție Rurală nr.1 Bobicești, județul O., să întrețină raporturi sexuale, atât cu el cât și cu alți polițiști din diverse structuri ale Inspectoratului de Poliție al Județului O..
In cuprinsul plângerii, inculpata a relatat că din anul 2011 a lucrat ca și secretară la Secția de Poliție Rurală nr.1 Bobicești, unde șef de secție era martorul B. G., aceasta fiind pusă la dispoziție, deoarece nu promovase examenul din vara anului 2011, iar după aproximativ o lună de la data de când a început să își desfășoare activitatea la acea secție, a fost violată de către martorul B. G., acesta șantajând-o cu faptul că după expirarea perioadei de punere la dispoziție, există riscul să nu promoveze examenul de menținere în funcție.
Ulterior, inculpata a precizat că a fost violată și de către alți colegi, respectiv de către comisarul șef Șotea I., șeful Secției de Poliție B., fiind amenințată de către martorul B. G. cu nepromovarea examenului de menținere în funcție, faptă comisă în biroul șefului Poliției B., iar în ziua susținerii respectivului examen a fost violată și de către un lucrător de la cadre, pe nume P., acesta amenințând-o că în situația în care nu va întreține un raport sexual cu el, nu va semna procesul verbal de susținere a examenului.
În continuarea plângerii, se menționează că la sfârșitul anului 2011, înainte de susținerea examenului de promovare pentru funcțiile de șefi de secție, comisarul șef B. G., șeful Secției Poliție Rurală nr.1 Bobicești, jud. O., i-a cerut inculpatei să se deplaseze împreună cu mașina unității la sediul IPJ O., unde - în prealabil, în aceeași zi, fusese violată de către martor într-o casă de oaspeți de la ieșire din orașul B. - au urcat în biroul inspectorului șef V. I., căruia martorul B. G. i-a spus că „ea este surpriza ce i-o pregătise” susținând că locul lui ca șef de secție la Poliția B. este asigurat.
Deși le-a cerut celor doi să nu abuzeze sexual de ea, în caz contrar îi va reclama la București, martorul B. G. s-a enervat, a luat-o de păr și i-a dat o palmă, cerându-i să nu mai comenteze și în prezența acestuia, V. I. – șeful Inspectoratului de Poliție al Județului O., a întreținut cu ea raporturi sexuale normale împotriva voinței ei.
Ulterior acestui moment, în anul 2012, cu două zile înainte de a intra în concediu de odihnă, inculpata susține că a mai fost violată și de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., T. D.-C., în biroul acestuia, fiind ulterior violată și de către alte persoane pe care martorul B. G. i le prezenta.
Această cauză s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel C. sub nr.439/P/2012, iar prin rezoluția din 23.05.2013 s-a dispus conexarea dosarului nr.439/P/2012 la dosarul nr.1240/P/2012, pentru o mai bună înfăptuire a justiției.
În privința dosarului penal nr.1239/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DNA – S. Teritorial C. care, prin ordonanța din 21 mai 2013, a dispus, printre altele, și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. pentru continuarea cercetărilor față de V. I. sub aspectul comiterii infracțiunilor de viol și amenințare.
La data de 04.01.2013, cu ocazia audierii la P. de pe lângă Curtea de Apel C. în dosarul nr.1239/P/ 2013, inculpata a declarat că în momentul în care a urcat împreună cu martorul B. G. în biroul inspectorului șef –unde în anticameră se afla secretarul sau șoferul din cadrul cabinetului inspectorului șef- a întreținut raport sexual neprotejat cu V. I.- fiind lovită și amenințată de către martor în acest sens- în timp ce B. G. stătea pe o canapea, amplasată în dreapta biroului.
De asemenea, a precizat că raportul sexual s-a consumat pe biroul inspectorului șef V. I., iar pantalonii și i-a dat jos singură la cererea lui B. G..
Ulterior acestei fapte, inculpata a precizat că a mai fost violată și de către alte persoane.
La un interval de două zile de la formularea respectivei plângeri la DIICOT –S. Teritorial C., la data de 26.12.2012, ora 16:40, inculpata l-a contactat telefonic pe martorul B. G., insistând să se întâlnească pe raza orașului B. pentru a purta o discuție, însă fiind refuzată, s-a deplasat cu autoturismul marca Seat Ibiza cu numărul de înmatriculare_ la locuința acestuia situată în com Morunglav, ., iar în urma contactării telefonice, martorul a ieșit la poartă, a urcat în autoturismul inculpatei, reproșându-i acestuia că are probleme la locul de muncă, la Postul de Poliție Brâncoveni, deoarece făcuse afirmații denigratoare la adresa sa, moment în care l-a înjunghiat pe martor în zona abdominală cu un cuțit de bucătărie, iar pentru respectiva faptă, a fost cercetată de către P. de pe lângă Curtea de Apel C., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, în dosarul penal nr. 1240/P/2013.
Plângerea formulată de către inculpată a fost conexată la dosarul penal nr. 1240/P/2012 al PCA C., aceasta fiind trimisă inițial de către DIICOT C. spre competentă soluționare PCA C. fiind înregistrată sub nr. 1239/P/2012, iar prin ordonanța din data de 13.05.2013 a PCA C., s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea DNA –S. Teritorial C. - pentru a se efectua cercetări față de martorul B. G. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, deoarece ar fi constrâns-o să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți lucrători de poliție- care prin ordonanța nr. 139/P/2013 din data de 21.05.2013 a dispus NUP față de martorul B. G. pentru săvârșirea respectivei infracțiuni, reținându-se că fapta de șantaj nu există, disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea PCA C., pentru continuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor prev de art. 197 alin.1 C.p. anterior, art. 193 alin.1 C.p. anterior și art. 203 ind. 1 C.p. anterior, față de numiții T. C. D., Bubatu M., B. G., V. I., Șotea I., O. M., P. V., V. N., U. G. G., S. V., Bubatu C., G. L., P. M. și C. M..
Cauza s-a înregistrat la PCA C. sub nr. 439/P/2013 iar prin rezoluția cu același număr din data de 23.05.2013, s-a dispus conexarea dosarului nr. 439/P/2013 la dosarul nr. 1240/P/2012, pentru o mai bună înfăptuire a justiției.
Urmărirea penală în dosarul nr. 1240/P/2012 s-a finalizat prin rechizitoriul PCA C. din data de 03.07.2013 (f.44), prin care inculpata a fost trimisă în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat asupra martorului B. G., totodată dispunându-se NUP față de T. D. C..prim procuror la PJ B. și față de Bubatu M.-decanul Baroului O., pentru comiterea infracțiunii de viol asupra inculpatei, NUP față de martorul B. G., pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 197 alin.1 C.p. anterior, art. 193 alin.1 C.p. anterior și art. 203 ind. 1 C.p. anterior, NUP față de persoana vătămată V. I. și față de Șotea I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art. 197 alin.1 C.p. anterior, art. 193 alin.1 C.p. anterior, NUP față de cms șef O. M. (decedat), cms P. V., cms V. N., insp. U. G., insp. S. V., ag șef. Bubatu C., ag G. L. (decedat), ag P. M.-toți din cadrul IPJ O. și față de numitul C. M.- cercetați pentru comiterea infracțiunii prev de art. 197 alin.1 C.p. anterior, reținându-se în toate cazurile, că faptele seizate nu există.
Pentru a pronunța aceste soluții de neîncepere a urmăririi penale, s-a reținut că „La cererea învinuitei R. M. C., s-a încuviințat proba cu martori și înscrisuri, în cauză procedându-se la administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului, fără a exista probă care să susțină alegațiile acesteia”, iar „Din întreg ansamblul probator, nu a rezultat că R. M. C. a fost constrânsă fizic și moral de către cms șef B. G. –șeful său, să întrețină în biroul Secției I Poliție Rurală B., raporturi sexuale împotriva voinței sale, cu alți lucrători de poliție din cadrul IPJ O., în schimbul menținerii pe postul de secretară în cadrul secției”.
După comiterea faptei, s-au deplasat la sediul IPJ O., au urcat împreună în biroul inspectorului șef V. I., căruia martorul B. G. i s-a adresat că „ea este surpriza și că postul său de șef la Secția I Rurală B., este asigurat „ unde a întreținut raporturi sexuale cu persoana vătămată împotriva voinței sale, fiind trasă de păr și lovită în zona feței de B. G. pentru a nu se împotrivi.
În continuarea motivării, s-a menționat că „ De asemenea, nu a rezultat nici faptul că R. M. C. a fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale cu inspectorul V. I., pentru ca acesta din urmă să îi faciliteze cms. șef B. G. promovarea examenului în funcția de șef al Secției 1 Poliție Rurală B.”.
Caracterul nereal al acuzațiilor de viol formulate de către inculpată, rezultă și din faptul că aceasta a menționat că a fost violată (reaudierea din data de 29.03.2012) și de C. M. „ după ce i-a introdus în anus un pistol (posibil) cu bile, arătând și faptul că una dintre persoanele cu care a întreținut raporturi sexuale împotriva voinței sale, în garsoniera din B., este avocatul Bubatu M. din cadrul Baroului O., fratele agentului de poliție Bubaru C. pe care l-a identificat în urma unor căutări pe internet.
Referitor la Bubatu M., a precizat că acesta are ca particularitate, în zona umărului stâng, o cicatrice de mărimea unei monede de 10 bani, iar C. M. poartă ochelari fumurii de vedere și are un semn lăsat de operația de apendicită.
Din verificările efectuate, a rezultat că Bubatu M. și Casanagiu M. nu au particularitățile descrise de R. M. C., iar în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice asupra pistolului cu gaze marca ME9 model P. seria_ deținut de C. M., a rezultat că profilul genetic al persoanei vătămate (inculpata n.n.) nu este inclus în amestecul de profiluri genetice ce provine de la minim două persoane ce nu poate fi raportat, în care se găsește în raport majoritar profilul genetic al deținătorului (raportul de constatare tehnico-științifică nr._/24.04.2013 al Institutului Național de Criminalistică-S. de Biocriminalistică din cadrul I.G.P.R.) „.
Mai mult, în dosarul nr. 1240/P/2012, s-a dispus și efectuat expertiza privind detecția psihologică asupra comportamentului simulat privind pe făptuitorii P. V., Șotea I., S. V., U. G. G., V. N., Bubatu C. și B. G., ocazie cu care au fost formulate și adresate următoarele întrebări relevante, referitor la faptul dacă au întreținut relații sexuale cu inculpata împotriva voinței sale, dacă au forțat-o în vreun fel pe inculpată să întrețină raporturi sexuale cu ei și dacă au constrâns-o în vreun fel pe aceasta să întrețină raporturi sexuale.
Răspunsurile la cele trei întrebări au fost negative și nu au produs modificări specifice comportamentului simulat.
„Referitor la învinuita R. M. C. și făptuitorii V. I. și P. M. nu s-a putut efectua detecția psihologică asupra comportamentului simulat, fiind declarați inapți” (inculpata era însărcinată la acea dată, iar persoana vătămată V. I. suferea de probleme cardiace n.n.)
Privitor la acuzațiile aduse privind săvârșirea presupuselor fapte de viol de către persoanele anterior menționate, printre care și persoana vătămată V. I., s-a concluzionat că „Aspectele sesizate de către învinuita R. M. C. nu au fost confirmate de către probele administrate în cauză, simplele sale afirmații nesusținute de probe neputând conduce, prin ele însele, la convingerea sau presupunerea rezonabilă că persoanele cercetate ar fi săvârșit vreo acțiune care să se circumscrie elementului material al infracțiunilor ce au făcut obiectul plângerilor”
Având în vedere probele administrate în dosarul nr. 1240/P/2012, PCA C. a dispus față de toate persoanele acuzate de viol, amenințare și hărțuire sexuală, printre care și persoana vătămată V. I., neînceperea urmăririi penale, întrucât faptele nu există.
Din cuprinsul adresei nr. 1240/P/2014, emisă de PCA C. la data de 23.06.2014, reiese faptul că în dosarul nr. 1240/P/2012 al respectivei unități de parchet, nu s-a formulat plângere la soluție, ceea ce denotă faptul că, în situația în care faptele de care respectivele persoane au fost acuzate ar fi reale, inculpata ar fi avut interes să formuleze plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, pentru aflarea adevărului.
În cauză, atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti a fost audiată persoana vătămată V. I., care a precizat că a activat în cadrul Poliției Române din anul 1980 până în anul 2013, iar în perioada 2010-2013 a îndeplinit funcția de insp. șef al I.P.J. O..
Referitor la plângerea formulată în cauză, a declarat că nu este adevărat faptul că ar fi constrâns-o pe inculpată pentru a întreține raporturi sexuale, mai mult decât atât, până la data de 27.12.2012 –când inculpata a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor asupra martorului B. G.- nu a discutat niciodată cu aceasta și nu o cunoștea nici măcar din vedere.
La acea dată, după ce R. M. a comis respectiva faptă împotriva martorului B. G., a fost contactat telefonic de către ofițerul de serviciu, care i-a raportat evenimentul, persoana vătămată aflându-se la locuința sa în acel moment, motiv pentru care s-a deplasat de urgență la inspectorat, pentru că trebuia să raporteze personal la IGPR evenimentul produs, după o prealabilă documentare, iar în sala de așteptare se afla inculpata în stare de șoc, fiind însoțită de martorul R. R...
A întrebat-o pe inculpată ce s-a întâmplat în prezența ofițerului de serviciu de la acea dată, însă din cauza faptului că se afla în stare de șoc, nu a putut discuta cu aceasta, iar cu respectiva ocazie, a vorbit prima și ultima dată cu R. M..
Persoana vătămată a mai relatat că nu înțelege motivul pentru care inculpata l-a acuzat de săvârșirea infracțiunii de viol, iar această acuzație i-a adus grave prejudicii atât pe plan personal, cât și la nivelul percepției societății asupra persoanei sale.
În privința prejudiciilor pe plan profesional, acesta a declarat că a fost forțat să se pensioneze, de către conducerea M.A.I., întrucât într-una din emisiunile difuzate la un post național de televiziune, ministrul de interne de la acea dată a menționat în mod public că " băiețașul acesta nu mai are ce să caute în poliție din ziua următoare ".
Persoana vătămată s-a pensionat, întrucât la acel moment a considerat că este cea mai bună soluție, deoarece nu vroia să afecteze buna funcționare a activității din cadrul IPJ. O., atât timp cât asupra sa planau astfel de acuzații, care deși nu au fost dovedite în niciun mod, nu a avut niciun sprijin din partea Ministerului Administrației și Internelor și a Poliției Române, neluând în considerare prezumția sa de nevinovăție.
În continuarea declarației, a mai relatat că în anticamera biroului șefului inspectoratului de poliție, exista în permanență, un polițist, de regulă secretarul cabinetului, iar în momentul în care acesta era în concediu sau învoit, era suplinit de către un alt coleg.
În perioada în care a îndeplinit funcția de șef al inspectoratului, secretarul său de cabinet a fost martorul E. G..
În momentul în care PCA-C. a efectuat urmărirea penală în dosarul 1240/P/2012 i s-a solicitat de către procurorul de caz efectuarea unei expertize privind detecția psihologică asupra comportamentului simulat, în care trebuia să răspundă la mai multe întrebări relevante, printre care și faptul dacă a întreținut relații sexuale cu inculpata împotriva voinței sale, dacă a forțat-o în vreun fel să întrețină raporturi sexuale, sau dacă a constrâns-o în vreun fel la întreținerea unor raporturi, acesta fiind de acord cu efectuarea respectivei expertize, însă nu s-a putut efectua detecția psihologică cu privire la persoana sa, întrucât a fost declarat inapt, din cauza faptului că suferă de probleme cardiace fiind externat din spital cu câteva zile înainte de efectuarea testării poligraf și a audierii respective.
Și în prezent acesta urmează tratament medicamentos pentru reglarea tensiunii arteriale.
Până în momentul în care a fost acuzat de inculpată de săvârșirea faptei de viol, persoana vătămată a menționat că nu a avut niciodată probleme cardiace, putând dovedi acest lucru prin intermediul carnetului de sănătate aflat la cabinetul medical al poliției, însă mediatizarea excesivă din acea perioadă, cu privire la persoana sa, cunoscând că societatea îl „ percepe drept un violator”, i-a afectat în mod grav sănătatea, din acel moment având probleme cardiace care nu s-au vindecat nici până în prezent.
Persoana vătămată a depus la dosarul cauzei adeverință medicală din care reiese că este înregistrat în evidențe cu hipertensiune arterială, aspect ce rezultă și din Biletul de trimitere pentru servicii medicale clinice.
Întrucât în declarația data in cursul urmaririi în dosarul nr. 1239/P/2012 al PCA C., inculpata R. M. C. a declarat că în momentul în care a urcat cu martorul B. G. în biroul inspectorului șef V. I. - unde a fost violată de acesta din urmă-, în anticameră se afla secretarul sau șoferul din cadrul cabinetului inspectorului șef, au fost audiate aceste persoane.
Astfel, martorul N. G., a declarat că îndeplinește funcția de ag șef pp. în cadrul IPJ O., iar în perioada 2005-ianuarie 2013 a îndeplinit activitatea de șofer al inspectorului șef al IPJ O., V. I., și în baza acestei activități s-a aflat de nenumărate ori în anticamera cabinetului inspectorului șef.
La sfârșitul anului 2011, acesta nu a văzut-o pe inculpată în anticamera sau în biroul insp șef și nici în incinta IPJ O..
De asemenea, martorul E. G., a menționat din anul 2009, își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului Cabinet al inspectorului șef al IPJ-O., practic biroul său, se află în anticamera biroului inspectorului șef al IPJ, prin urmare poate observa toate persoanele, care au acces în respectivul birou.
Acesta nu observat-o niciodată, pe inculpata R. M. intrând în biroul inspectorului șef, și de asemenea, nu a observat-o în incinta IPJ-O. pe R. M., nici singură, nici însoțită de vreo altă persoană.
În cursul lunii decembrie 2011, nu și-a luat nicio zi de concediu de odihnă, astfel că activitatea sa nu a fost desfășurată de vreo altă persoană în nicio altă zi din cursul respectivei luni.
Înainte de declanșarea scandalului mediatic în care persoana vătămată era acuzată de către inculpată că ar fi violat-o în biroul său, martorul nu o văzusem niciodată pe R. M.
În ceea ce îl privește pe martorul B. G., având calitatea de șef al Secției Rurale de Poliție nr. 1- Bobicești, l-a observat de mai multe ori intrând în biroul persoanei vătămate, însă după cum a relatat anterior, nu a fost niciodată însoțit de către R. M..
În momentul în care ofițeri sau agenți de poliție din cadrul IPJ-O., intră în incinta acestei instituții, ofițerul de serviciu nu consemnează în registrul de Intrări-Ieșiri al persoanelor, nici numele acestora și nici data/ora intrării / plecării.
Vinovăția inculpatei reiese și din declarația martorului B. G. (f.139), care a precizat că în cursul anului 2011 îndeplinea funcția de șef al Secției nr.1- Poliție Rurală B., iar din toamna anului 2011, R. M. a început să lucreze ca secretară în cadrul Poliției Rurale -B..
Până la sfârșitul anului 2011, respectiv până la momentul săvârșirii presupusei fapte de viol de către persoana vătămată, s-a aflat în relații colegiale cu inculpata, neavând niciun incident sau conflict personal cu aceasta.
Martorul a menționat că nu este adevărat faptul că s-a deplasat împreună cu inculpata, la sfârșitul anului 2011, în biroul inspectorului șef de la acea dată al IPJ-O., respectiv V. I., și în nicio altă ocazie, însă este adevărat că în cursul lunii decembrie 2011, s-a deplasat la sediul IPJ-O., prin prisma atribuțiilor de serviciu, deoarece trebuia să participe la anumite ședințe de lucru.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de viol reclamată împotriva sa de inculpată, martorul a efectuat o expertiză privind detecția comportamentului simulat la IPJ- Argeș, în care a răspuns la întrebări relevante, respectiv dacă a înteținut relații sexuale cu R. M. împotriva voinței sale, dacă a forțat-o pe aceasta să întrețină raporturi sexuale cu vreuna dinte celelelte persoane indicate, precum și dacă celelalte persoane indicate ca fiind făptuitori de căte inculpată, au forțat-o în vreun fel să întrețină raporturi sexuale.
La toate aceste întebări răspunsurile au fost negative, constatându-se că nu s-au produs modificări specifice comportamentului simulat.
De asemenea, au mai fost supuși testării poligraf numiții P. V., Șotea I., S. V., U. G., VladuNelu, Bubatu C., și în cadrul acestora răspunsurile la întrebări fiind negative constatându-se că nu s-au produs modificări specifice la comportamentul simulat.
Martorul B. G. a considerat că R. M. a formulat plângere penală, atât împotriva sa, cât și împotriva persoanei vătămată V. I. și a celorlalte persoane, deoarece ar fi fost instigată de către cms. P. Valenin, care la acea dată a fost coleg cu ea, și, din câte cunoaște, a însoțit-o la DIICOT – S. Teritorial C., în momentul în care a depus acea plângere, cms. P. V. urmărind prin aceasta preluarea funcției de șef al Poliției B..
Ca și dovadă în plus că acuzațiile inculpatei nu sunt reale, constă și împrejuarea că inculpata a menționat că în cursul zilei în care ar fi fost violată de V. I., fiind dată drept "surpriză" pentru acesta, anterior săvârșirii presupusei fapte, ar fi forțat-o să urce cu martorul într-o garsonieră apaținând SMR-B., în care ar fi violat-o, însă, în urma reconstituirii efectuate în doarul nr. 1240/P/2012 al PCA C., inculpata nu a pututut să indice camera unde se presupune că ar fi comis violul în acea zi, insistând asupra recepționerei să îi indice camera unde locuiește, fiind surprinsă de ofițerii care efectuau cercetarea.
În concluzie, martorul a afirmat că nu s-a deplasat cu M. R. în biroul insp. șef al IPJ-O. V. I., nu s-a întâlnit niciodată cu acesta fiind însoțit de către inculpată, nu a discutat niciodată cu V. I. aspecte personale sau profesionale care o vizau pe R. M., iar faptul că aceasta l-a înjunghiat la data de 26.12.2012, nu este de natură a-i afecta obiectivitatea declarației cu privire la realitatea faptelor descrise, cu atât mai mult cu cât a depus și jurământ în cauză.
Fiind audiată în cauză, inculpata R. M.-C. atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti, a declarat că în cursul lunii decembrie 2011 își desfășura activitatea la Secretariatul Secției Poliției Rurale B., având ca șef interimar pe martorul B. G., iar în cursul acelei luni, însă nu își amintește ziua, fiind în timpul orelor de program, și înainte de examenul pe care B. G. trebuia să-l susțină pentru a promova în funcția de șef al sectiei, i-a comunicat faptul că trebuie să se deplasez cu acesta, cu mașina secției, pe care să o conducă inculpata, la sediul IPJ- O. "ca să ducem niște acte".
Inculpata a fost de acord, și pe drum, la ieșirea din B., martorul B. Gheoghe a precizat că trebuie să urce în apartamentul de la Casa de Oaspeți a IOB-ului, unde avea o cameră închiriată.
După ce a oprit autoturismul în fața blocului, inculpata i-a relatat că dorește să îl aștepte în autoturism, însă martorul a insistat să urce cu el, a deschis portiera și a forțat-o să urce în cameră, unde a constrâns-o să întrețină relații sexuale cu acesta, respectiv un raport sexual normal neprotejat (deși, cu ocazia conducerii în teren la garsoniera din Casa de oaspeți a I.O.B. B., inculpata nu a putut indica locul unde a fost condusă de către B. G., mai mult, a abordat-o pe recepționera unității, T. M., întrebând-o la ce etaj și la ce cameră locuiește B. G. și cum sunt dispuse băile în imobil – Rechizitoriul nr. 1240/P/2012 al PCA C. ).
În momentul în care au ajuns în curtea inspectoratului, acesta i-a cerut să urce cu el în biroul șefului IPJ-O.- V. I., unde în anticameră se afla secretarul sau șoferul din cadrul cabinetului inspectorului șef, nu-i cunoaște numele dar poate preciza că acesta este un bărbat înalt cu părul creț (martorul E. G. n.n.), aspect infirmat atât de către martorul E. G., cât și de către martorul N. G..
Au intrat în biroul persoanei vătămate V. I., pe care-l cunoștea, întrucât i-a semnat diverse acte în trecut, iar martorul B. Gheoghe i-a spus acestuia că "a venit cu surpriza și sper că de data asta voi reuși să promovez examenul" .
În acel moment martorul B. G. a bruscat-o, a împins-o către V. I., iar aceasta a încercat să-i relateze persoanei vătămate tot ceea ce i se întâmplă din cauza martorului B. G., considerând că va găsi înțelegere.
Deoarece s-a opus constrângerii la care a fost supusă de B. G., acesta a lovit-o, a înjurat-o și i-a solicitat să se dezbrace, însă din cauza faptului că nu a vrut să se dezbrace de pantaloni, B. G. i-a desfăcut cureaua de la pantalonii de uniformă, după care a împins-o în față către biroul persoanei vătămate, totodată solicitându-i să tacă din gura.
Inculpata s-a întins pe birou, iar persoana vătămată V. I. a întreținut un raport sexual normal neprotejat, deși cunoștea în mod clar că nu era de acord cu acest aspect .
În tot acest timp, B. G. a stat în birou, însă nu a zis nimic.
R. M. a menționat faptul că a mai fost violată și de către T. D. C. -prim procuror la P.J. B., Bubatu M.- decanul Baroului O., cms șef IPJ-O.: Șotea I., cms. Șef O. M.(decedat), cms. P. V. D., cms. V. N., insp. U. G. G., insp. S. Vicor, ag șef. Bubatu C., ag șef. G. L.(decedat), ag. P. M.- toți din cadrul IPJ-O., precum și de către numitul C. M. din orașul B..
Inculpata a fost întrebată in cursul urmaririi penale din ce motiv nu s-a deplasat la SJML-O. în vederea emiterii unor concluzii preliminare, referitoare la faptă sau la comiterea faptei, aceasta răspunzând că i-a fost frică să se ducă și fiind întrebată din ce motiv i-a fost frică, având în vedere faptul că nu era obligată să relateze numele făptuitorului, inculpata a menționat că nu s-a gândit la acest lucru.
De asemenea, inculpata a fost întrebată in cursul urmaririi penale din ce motiv nu a formulat plângere împotriva soluției de NUP dispusă în favoarea persoanei vătămate V. I. ( și a celorlalte persoane) prin rechizitoriul PCA-C. nr. 1240/P/2012 din data de 03.07.2013, prin care s-a constatat nevinovăția tuturor acelor persoane, printre care și persoana vătămată, aceasta răspunzând că a avut o perioadă mai dificilă în familie, după care a trecut termenul, deși cunoștea faptul că avea posibilitatea să formuleze plângere împotriva soluțieie de NUP din rechizitoriu, conf. art. 278 și urm C.p.p. anterior
Totodată, inculpata R. M. a declarat că este de acord să fie supusă unei expertize privind detecția psihologică a comportamentului simulat (testării poligraf), referitor la constrângerea la care a fost supusă de către martorul B. G. și de către persoana vătămată V. I., pentru a întreține cu acesta din urmă un raport sexual normal în luna decembrie 2011
Prin ordonanța din data de 30.06.2014, Poliția mun. S. a dispus efectuarea unei investigații poligraf cu privire la detectarea reactivității emoționale a inculpatei R. M. ,iar din cuprinsul Raportului de constatare criminalistică pentru detectarea comportamentului simulat nr._ din 03.07.2014, emis de IPJ Argeș-S. Criminalistic, s-a consemnat că „ numita R. M. C. a fost examinată cu tehnica poligraf, ocazie cu care au fost formulate și adresate următoarele întrebări relevante:
4. Afirmația ta din declarații în care susții că tu ai fost constrânsă de către V. I. să întreții un raport sexual cu acesta –este mincinoasă? Răspuns NU
7. Afirmația ta din declarații în care susții că tu ai întreținut un raport sexual cu V. I., împotriva voinței tale –este mincinoasă? Răspuns NU
9. Afirmația ta din declarații în care susții că B. G. te-a constrâns ca tu să întreții un raport sexual cu V. I. –este mincinoasă? Răspuns NU
Interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile numitei R. M. C. la întrebările relevante cauzei, cu nr. 4, 7 și 9 au produs modificări specifice comportamentului simulat.”
In raport de intregul material administrat atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti reiese faptul că inculpata R. M. C. a săvârșit cu intentie infracțiunea de denuntare calomnioasa, neputându-se reține, nici măcar cu titlu teoretic, faptul că a fost în eroare în privința subiectului activ al infracțiunii pentru care a formulat plângere, având convingerea că este o anumită persoană determinată/determinabilă, deoarece infracțiunea de viol pentru care a formulat plângere împotriva persoanei vătămate V. I., are ca obiect material, chiar corpul inculpatei.
Astfel, in baza art 386 Cod procedura penala va fi schimbata incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimisa in judecata inculpata din infractiunea prev de art 268 alin 1 Cod penal cu aplic art 5 Cod penal in infractiunea prev de art 259 alin 1 V Cod penal cu aplic art 5 N Cod penal.
Potrivit dispoz art 259 alin 1 V Cod penal constituie infractiunea de denuntare calomnioasa „invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana” .
Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei precum si cele referitoare la protectia persoanei acuzate pe nedrept.
Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica cu capacitate penala in situatia de fata inculpata indeplinind aceste cerinte fiind astfel subiectul activ al infractiunii deduse judecatii.
Subiectul pasiv al infractiunii este in principal statul ca urmare a faptului ca se aduce atingere relatiilor sociale referitoare la infaptuirea justitiei iar subiectul pasiv secundar este persoana fizica (V. I.) acuzata pe nedrept de savarsirea unei infractiuni.
Elementul material al laturii obiective al infractiunii de denuntare calomnioase dedusa judecatii in modalitatea comisa de inculpata consta in invinuirea mincinoasa a unei persoane determinate (partea civila V. I.) de savarsirea unei infractiuni prin plangere.
Din materialul probator administrat in cauza se constata ca sunt indeplinite toate cerintele esentiale ce intregesc elementul material al laturii obiective in sensul ca:
- invinuirea adusa de inculpata partii civile cu privire la savarsirea infractiunii de viol sa fie mincinoasa, neadevarata, acest aspect rezultand din solutia dispusa de P. de pe langa Curtea de Apel C. in cauza in care partea civila a fost cercetata pentru savarsirea infractiunii de viol
- trebuie sa nu existe o cauza care impiedica punerea in moscare a actiunii penale la momentul formularii invinuirii mincinoase
- invinuirea mincinoasa trebuie sa priveasca o persoana determinata (plangerea inculpatei vizand savarsirea infractiunii de viol printre alte persoane si de catre partea civila)
- invinuirea sa se realizeze prin plangerea penala (inculpata sesizand organele de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii de viol de catre mai multe persoane printre care si partea civila)
Urmarea imediata a savarsirii faptei de catre inculpata este reprezentata de starea de pericol pentru infaptuirea actului de justitie, organele de urmarire penala fiind astfel obligate sa efectueze cercetari pentru fapta de viol reclamata de catre inculpata.
Legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisa de inculpata cu intentie directa in sensul ca aceasta a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea acelei fapte, rezultand din materialul probator administrat in cauza ca inculpata a fost de rea credinta sesizand organele de urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii de viol de catre partea civila desi stia ca aceasta este nevinovata.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatei instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal, circumstantele concrete in care a fost savirsita fapta.
Avind in vedere aceste argumente respectiv atitudinea nesincera a inculpatei în cursul urmăririi penale si a cercetarii judecatoresti, varsta inculpatei, urmarile faptei comise de aceasta respectiv atingerea adusa onoarei si reputatiei partii civile precum si incercarea de inducere in eroare a organelor judiciare, fiind lezate relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei precum si cele referitoare la protectia persoanei acuzate pe nedrept urmeaza sa se dispuna condamnarea acestuia pentru savirsirea infractiunii de denuntare calomnioasa prev de art 259 alin 1 Cod penal la pedeapsa inchisorii, aceasta fiind de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 c.p.
Potrivit disp art 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a - c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa or pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
Astfel in baza art 71 c.p. vor fi interzise inculpatei drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza S. si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.
Cât privește conținutul și modul de executare a pedepselor accesorii, și acestea au suferit modificări esențiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (Hotărârea S. și P. contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, grațierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcție de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
In ceea ce privește interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în același timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite și care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curții Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanța însăși sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea și Hotărârea Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudența CEDO a stabilit că orice restricție trebuie să vizeze un scop legitim și mijloacele restrictive utilizate să fie proporționale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanței cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulații a persoanelor și serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicție cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialității legea română se aplică faptelor săvârșite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetățean străin.
O condamnare trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, iar autoritățile naționale să ofere motive pertinente și suficiente pentru a o justifica.
Interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii se aplică, potrivit normei naționale, automat și absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanță
Sistemul sancționator nu trebuie sa conducă ia compromiterea libertăților prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancțiune ar fi vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăților garantate de dreptul comunitar.
Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi ., R.. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancțiuni disproportionate de natură să împiedice libera circulație a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, și in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportoonalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.
In raport de cele sus mentionate se apreciaza ca inculpata este nedemna in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpatei aceste drepturi.
In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepselor aplicate instanta apreciaza ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.
Avind in vedere ca inculpatei urmeaza sa i se aplice o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamanat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, exceptind cazul cind condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art 38 c.p., scopul pedepsei putind fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prev de art 86 ind. 1 c.p. in baza acestor prevederi legale urmeaza sa dispuna suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei fixind conform art 86 ind 2 c.p. termen de incercare pe o durata de 5 ani la care se va adauga durata pedepsei ce va fi aplicata
In perioada termenului de incercare inculpata va trebui sa se supuna masurilor de supraveghere prev de art 86 ind 3 alin 1 c.p. care vor fi aduse la indeplinire de S. de Probatiune de pe langa Tribunalul O. respectiv
a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probatiune de pe langa Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență.
In baza art 359 c.p.p. atrage atentia inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prev de art 86 ind 4 c.p.
Potrivit disp art 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.
Astfel in baza art 71 alin 5 c.p. instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatilor in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.
In ceea ce priveste actiunea civila formulata de partea civila V. I. se constata ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale in sensul existentei unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu, a vinovatiei inculpatului sub forma intentiei directe si a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Instanta va avea in vedere prejudiciul nepatrimonial produs partii civile determinat de savarsirea faptei de denuntare calomnioasa prev de art 259 alin 1 Cod penal de catre inculpata prin:
- mediatizarea excesiva a cazului prezentat de inculpata, aspect ce a avut un impact negativ asupra imaginii partii civile creindu-se intrun mod cu totul netemeinic si nelegal o „prezumtie de vinovatie” a partii civile cu privire la savarsirea faptei reclamate de inculpata
- atitudinea total neprofesionala a unor persoane din conducerea Ministerului de Interne (declaratiile publice facute in mass media de Ministrul de interne de la acel moment) care fara efectuarea unor verificari minime „a stabilit” vinovatia partii civile cu privire la faptele de care era acuzat, afirmatii care avand in vedere calitatea emitentului (un ministrul din Guvernul Romaniei) au fost percepute ca si informatii reale si verificate de catre persoanele care le-au receptionat la acea vreme
- pensionarea inainte de limita a partii civile desi nu urmarea acest lucru aflandu-se la final de cariera intro functie importanta in ierarhia Insspectoratului de Politie Judetean O., fiind la acel moment conducatorul institutiei.
In raport de aceste argumente in baza art 25 rap la art 397 Cod procedura penala va admite actiunea civila formulata in cauza si va obliga pe inculpata R. M. C. sa plateasca partii civile V. I. suma de 50.000 lei reprezentand daune morale.
In baza art. 274 alin 1 Cod procedura penala va obliga pe inculpata la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
In baza art 386 Cod procedura penala schimba incadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimisa in judecata inculpata din infractiunea prev de art 268 alin 1 Cod penal cu aplic art 5 Cod penal in infractiunea prev de art 259 alin 1 V Cod penal cu aplic art 5 N Cod penal.
In baza art 259 alin 1 V Cod penal cu aplic art 5 N Cod penal condamna pe inculpata R. M. C. fiica lui M. si M., nascuta la 26.01.1985 in mun S. jud O., domiciliata in mun S., Al. Muncii nr 9, .. D, . CNP_ la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
În baza art.71 V Cod penal interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit b Cod penal, cu referire la art 8 CEDO si cauza S. si P. împoriva României pe durata excutarii pedepsei principale.
În baza art. 86 indice 1 V Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherepe o durată de 5 ani ce constituie termenul de încercare pentru inculpata, stabilit in conditiile art. 86 indice 2 V Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 a1in. 1 V Cod pena1 condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la indeplinire de S. de Probatiune de pe lîngă Tribunalul O.:
a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probatiune de pe lîngă Tribunalul O.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau Iocuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mjloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatei asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 V c. pen.
In baza art. 71 alin. 5 V C.p. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.
In baza art 25 rap la art 397 Cod procedura penala obliga pe inculpata sa plateasca partii civile V. I. domiciliat in mun S., ., .. A, . suma de 50.000 lei reprezentand daune morale.
In baza art. 274 alin 1 Cod procedura penala obliga pe inculpata la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu apel la Curtea de Apel C. in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 03.06.2015.
P. GREFIER
P. R. I. M. M. C.
Tehnored. MI
Ex. 4
19.06.2015
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
