Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Sentința nr. 810/2015. Judecătoria VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 810/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 26-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA V.
JUDEȚUL V.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 810/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier C. S.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.
Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P. F., având ca obiect punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat (art.334 NCP) alin.1-
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform dispozițiilor art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul P. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 372 alin.1 Cod procedură penală instanța a procedat la verificarea identității inculpatului P. F., care s-a legitimat cu C.I. . nr._, CNP_.
Interpelat de instanță inculpatul P. F. arată că nu dorește să-și angajeze avocat.
În baza art. 374 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a dispus a se face o prezentare succintă a actului de sesizare iar în baza alin. 2 al aceluiași articol a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, aducându-i la cunoștință totodată că are dreptul de a nu face nici o declarație și că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa și a pus în vedere acestuia că are dreptul de a pune întrebări martorilor, persoanelor vătămate, experților și a da explicații oricând consideră necesar în tot cursul cercetării judecătorești.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului P. F. dispozițiile 374 alin. 4 Cod procedură penală, care prevăd că, poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, precum și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, care prevăd că, în cazul în care solicită judecarea cauzei pe baza procedurii recunoașterii beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Interpelat de instanță, inculpatul P. F., arată că solicită să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală.
Instanța, în temeiul art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului P. F., cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal care s-a atașat la dosarul cauzei, și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public și celorlalte părți asupra solicitării inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu solicitarea inculpatului ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală.
Instanța, în baza art. 375 Cod de procedură penală, constatând îndeplinite condițiile legale, încuviințează cererea formulată de către inculpatul P. F. ca judecata să aibă loc potrivit procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală și interpelează inculpatul dacă propune administrarea probei cu înscrisuri.
Inculpatul având cuvântul arată că nu solicită administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța interpelează părțile dacă mai au alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public și inculpatul pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța în baza art. 387 Cod de procedură penală constată terminată cercetarea judecătorească, iar în baza art. 388 Cod de procedură penală dispune deschiderea dezbaterilor, acordând cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că instanța a fost sesizată cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. în ceea ce privește pe inculpatul P. F. pentru săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni de conducere a unui vehicul neînmatriculat, faptă incriminată de art. 334 alin.1 Cod penal. În fapt, s-a reținut că în data de 21.10.2014 inculpatul a fost surprins la volanul autoturismul Skoda O., pe raza localității Popești, în timp ce se deplasa pe drum public. Din verificările efectuate a rezultat că respectivul autoturism nu avea număr de circulație valabil, autorizație de circulație expirând la data de 26.07.2014.Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, însușit de către inculpat, acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Solicită reprezentantul Ministerului Public stabilirea în sarcina inculpatului P. F. o pedeapsă cu închisoarea prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de la art. 334 alin.1 Cod penal, reducerea limitelor de pedeapsă dând eficiență dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală. La individualizarea judiciară solicită a se avea în vedere poziția inculpatului încă din cursul urmăririi penale. La pedeapsa individualizată solicită a se face aplicarea art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul P. F. având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței, regretă fapta comisă. Consideră că i se poate aplica o pedeapsă cu amenda penală.
Instanța lasă cauza în pronunțare, după care;
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față ;
Pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2015 sub dosar nr._ a fost înregistrat rechizitoriul nr. 180/P/2015 din 15.04.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul V. prin care în temeiul art.327 alin. 1 lit.a Cod procedură penală s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. F. pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzute de art. 334 alin.1 Cod penal.
În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului P. F. că la data de 21.10.2014 a condus pe DN 24 și pe drumul public din satul Popești, ., autoturismul cu nr. provizorii VS_ expirate din data de 26.07.2014.
În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:
- declarații suspect/inculpat P. F. ( filele 12,14);
- autorizație de circulație provizorie ( fila 18),
- copia asigurării de răspundere civilă ( fila 19),
- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( fila 7 );
- declarație martor M. L. ( fila 16).
Instanța, în raport cu . noului Cod de procedură penală (Legea nr.135/2010) și dispozițiile art.6 al.1 și 2 ale Legii pentru punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală (Legea nr.255/2013), în temeiul art.342 și urm. Cod procedură penală a dispus:
- comunicarea către inculpat a copiei certificate a rechizitoriului la adresa unde locuiește și stabilirea unui termen de 22 de zile în care inculpatul poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală;
- emiterea unei adrese către inculpat prin care i se aduce la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul de 22 de zile în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Analizând rechizitoriul, actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, prin prisma dispozițiilor legale, instanța reține următoarele:
Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală și de judecată. Funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată apare ca o instituție sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.
În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.
Potrivit art. 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestei etape se verifică, așadar, legalitatea sesizării instanței, competența acesteia, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi
penale.
Procedând la verificarea competenței, se constată, în raport de infracțiunea dedusă judecății și persoana inculpatului, că judecătoria este instanța competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Verificarea legalității sesizării instanței presupune că judecătorul de cameră preliminară verifică dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 Cod de procedură penală, dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, deci dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și la toți inculpații și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
Analizând regularitatea actului de sesizare privind pe inculpatul din prezenta cauză, se constată că instanța este legal sesizată.
Rechizitoriul îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de Codul de procedură penală neconținând elemente de neregularitate care să impună remedierea acestora de către procuror.
Verificând legalitatea administrării probelor se constată respectarea condițiilor impuse de dispozițiile Codului de procedură penală .
Prin încheierea din 26.06.2015 instanța în baza art. 346 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a constatat competența teritorială și materială, legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul privind pe inculpatul P. F. trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal și a dispus începerea judecății față de inculpatul P. F. trimis în judecată în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal.
În ședința publică din 26 iunie 2015, instanța a adus la cunoștința inculpatului P. F. dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală și art. 396 alin. l Cod procedură penală, potrivit cărora poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.
Inculpatul P. F. a declarat că dorește ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoașterii
învinuirii în condițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală, declarația
acestuia luată în condițiile art. 375 Cod procedură penală fiind atașată la
dosarul cauzei și nu a depus înscrisuri în circumstanțiere ( fila 21).
În fapt,
La data de 21.10.2014, un echipaj al poliției rutiere a surprins în flagrant pe inculpatul P. F. conducând autoturismul Skoda O., având volanul pe partea dreaptă, pe care erau montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare provizoriu VS_, pe DN 24 km, în timp ce acesta vira de pe drumul respectiv la dreapta spre drumul public ce duce către localitatea Popești, fiind ajuns din urmă și oprit în interiorul acestei localități.
Cu ocazia efectuării controlului s-a constat că numărul provizoriu montat pe autoturismul condus de inculpat și autorizația de circulație provizorie la care se referă, având seria_, au avut valabilitate cuprinsă între 27.06._14, având chiar și asigurarea obligatorie de răspundere civilă expirată cu aceeași dată.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a condus autoturismul respectiv din localitatea Satu Nou, . ajungă în . a condus autoturismul în condițiile în care avea numerele provizorii expirate întrucât trebuia să ducă niște motorină la o fermă.
S-a apreciat că de la punctul de plecare și până în locul unde a fost oprit de organele de poliție inculpatul a condus autoturismul respectiv pe drum public încadrat în categoria de drum național, intens circulat, pe o distanță suficient de mare pentru a pune în pericol siguranța traficului rutier pe segmentul de drum respectiv.
S-a menționat că numerele provizorii și autorizația provizorie de circulație fiind expirate, acestea nu aveau practic nici un fel de valabilitate, autoturismul în cauză neavând drept de circulație, astfel că, deși autoturismul avea montate plăcuțele cu numerele provizorii, acestea fiind expirate, se consideră că era în fapt neînmatriculat. Înmatricularea se referă la emiterea numerelor de înmatriculare definitive, a certificatului de înmatriculare și a dreptului de circulație acordat în baza acestora până la eventuala retragere, suspendare sau anulare a lor ori a radierii din circulație. Numerele provizorii și autorizația provizorie de circulație se referă la dreptul temporar de circulație, limitat pe durata de valabilitate a autorizației, neputând fi considerată în nici un caz înmatriculare.
Ori, inculpatul a circulat cu autoturismul respectiv având numerele provizorii și autorizația provizorie de circulație expirate de aproape 3 luni, lipsindu-i în același timp o asigurare de răspundere civilă valabilă.
Situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
- declarații suspect/inculpat P. F. ( filele 12,14);
- autorizație de circulație provizorie ( fila 18),
- copia asigurării de răspundere civilă ( fila 19),
- proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( fila 7 );
- declarație martor M. L. ( fila 16).
Întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În drept,
Fapta inculpatului P. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal, constând în conducerea unui autoturism neînmatriculat pe drumul public.
Infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 Cod penal face parte din grupa infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice.
Obiectul juridic special al infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze constă în relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, a căror normală existență și desfășurare este condiționată de interzicerea punerii în circulație, conducerii autovehiculelor neînmatriculate ori cu numere de înmatriculare false.
Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii prevăzute de art.334 alin.1 Cod penal a constat în conducerea de către inculpatul P. F. pe drumurile publice a autovehiculului deși acesta nu era înmatriculat.
În ceea ce privește acțiunea de conducere a unui autovehicul sau tramvai, prin aceasta se înțelege acțiunea specifică conducătorului unui autovehicul prin care acesta manevrează mecanismele specifice care determină deplasarea autovehiculului pe drumurile publice.
Așadar, pentru existența infracțiunii este necesar ca autorul să conducă efectiv un autovehicul care trebuie să se deplaseze cu ajutorul propriilor mecanisme, să nu fie tractat.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepția celor trase sau împinse cu mâna și a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculare ori înregistrate, după caz, și să poarte plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiune și conținut prevăzut de standardele în vigoare.
De asemenea, odată cu realizarea operațiunilor de înmatriculare a vehiculului, autoritatea competentă eliberează proprietarului sau deținătorului mandatat un certificat de înmatriculare, conform categoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum și plăcuțe cu numărul de înmatriculare ( art. 15 alin.1 din același act normativ).
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de starea de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum, și pentru viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic, a bunurilor implicate în circulația pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate, având în vedere că este vorba despre o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, rezultă ex re, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite născându-se odată cu săvârșirea elementului material al infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. F. a săvârșit fapta cu intenție indirectă, deoarece chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale menționate, a prefigurat și acceptat eventualitatea acestei urmări a faptelor sale.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și a fost săvârșită de către inculpatul P. F. cu forma de vinovăție prevăzută de lege instanța va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzută de textul incriminator, respectiv cele prevăzute de art. 334 alin.1 Cod penal.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, luând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi stabilită inculpatului P. F., instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, de limitele de pedeapsă fixate în art. 334 alin.1Cod penal ( de la 1 la 3 ani închisoare sau cu amendă), reduse cu 1/3 ca efect al aplicării dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( de la 8 luni la 2 ani închisoare) întrucât judecarea cauzei s-a făcut în procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, de gradul de pericol social concret, dat de circumstanțele reale ale faptelor ( starea de pericol pentru relațiile sociale privind circulația pe drumurile publice generată de conducerea autovehiculului pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat), persoana și conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, prin inexistența antecedentelor penale, ca fiind o persoană fără un trecut infracțional, integrată socială, care a cooperat la aflarea adevărului manifestând o conduită sinceră de recunoaștere și regret a faptei manifestată atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată.
Toate acestea evidențiază faptul că inculpatul P. F. a săvârșit acțiunea ilicită datorită unui complex de împrejurări care au contribuit să se abată de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.
Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, raportat conduitei bune avute anterior comiterii faptei, rezultată și din lipsa antecedentelor penale și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită.
Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va stabili în sarcina inculpatului o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută și pedepsită de art. 334 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală ( faptă din 21.10.2014).
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei eventuale condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție și fără ca pedeapsa să îi fie aplicată în mod efectiv.
În opinia instanței, stabilirea unei pedepse cu închisoarea în sarcina inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 88 Cod penal în sensul revocării beneficiului amânării aplicării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția amânării aplicării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
În consecință, în baza art. 83 alin.1 lit.a,b,c și d Cod penal, instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 alin. 1 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. F. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune.
În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal va atenționa inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art.89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul P. F. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat:
- 100 lei cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale;
- 150 lei cheltuieli avansate în cursul judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin.1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatului P. F., fiul lui I. și Florița, născut la data de 21.07.1979 în V., județul V., domiciliat în V., ., ., ., jud. V., căsătorit, doi copii minori, studii – 8 clase, fără antecedente penale, CNP_ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat prevăzută de art. 334 alin.1 Cod penal ( fapta din 21.10.2014).
În baza art. 83 alin.1 lit. a,b,c și d și alin. 4 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere conform art. 84 alin.1 Cod penal, de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 84 alin.2 Cod penal coroborat cu art. 85 alin.1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul P. F. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune V., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probațiune V..
În temeiul art. 83 alin.4 Cod penal atenționează inculpatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei închisorii precum și ale art. 89 Cod penal privitoare la anularea amânării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 90 alin.1 Cod penal, persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul P. F. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat:
- 100 lei cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale;
- 150 lei cheltuieli avansate în cursul judecății.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2015.
Președinte,
L. M.
Grefier,
C. S.
Red. M.L. 29.06.2015
Teh.red. Ș.C. 4 ex./ 29.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 182/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 788/2015.... → |
|---|
