Abandonul de familie (art. 305 cod penal). Decizia 2/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.305 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul public reprezentat de procuror -
La ordine, judecarea recursului declarat de revizuientul G, fiul lui G și -, născut la 8 iulie 1971, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.350 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă revizuientul recurent, în stare de detenție, asistat de avocat ales G și intimata, asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G, pentru revizuientul recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. În susținerea acestuia învederează instanței că hotărârile instanțelor anterioare au fost date cu încălcarea codului d e procedură penală, în sensul că, deși a precizat prin cererea de revizuire - întemeiată pe dispozițiile art.394 alin.1 și 2 cod procedură penală - că există probe noi care nu au fost administrate la fond, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava cât și cele două instanțe nu au făcut cercetările ce se impun cu privire la admisibilitatea lor. Aceste probe erau înscrisuri, martori și audierea părții vătămate, pentru a verifica dacă la data depunerii plângerii prealabile exista sau nu prejudiciu. Astfel, instanțele nu au avut în vedere la data pronunțării hotărârii de condamnare faptul că inculpatul a achitat fostei soții, de mai multe ori bani, fără însă ca acest lucru să fie consemnat în vreo chitanță, de față fiind mai multe persoane ce nu au fost audiate; a achitat mai multe sume de bani și mamei părții vătămate - la care se află minorii - însă aceasta a refuzat primirea banilor (mandatul nr.23/2004). La data depunerii plângerii prealabile inculpatul nu mai avea nici o restanță față de partea vătămată. Mai mult, în speță, nu s-a dovedit reaua credință a inculpatului de a plăti pensia de întreținere, ci a dovedit contrariul, că acesta a achitat până la data depunerii plângerii, mai mult decât a fost obligat, nefiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.10 lit.d cod procedură penală. Prin hotărârea pronunțată astfel, s-a încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prev. de art.6 par.3 lit.d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție.
Avocat, pentru partea vătămată intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca legală și temeinică. Instanța de fond și cea de apel au arătat că cererea de revizuire nu poate fi primită pe motivul că toate apărările invocate punctual de către revizuient nu se circumscriu prevederilor art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală, pe care acesta și-a întemeiat cererea de revizuire. Astfel, au existat două plângeri pentru abandon de familie, prima cerere având ca finalitate încetarea procesului penal urmare a retragerii plângerii prealabile. Plățile de care se prevalează revizuientul vizează de fapt acel prim dosar de urmărire penală. Atât în dosarul de fond având ca obiect abandon de familie cât și într-o altă cerere de revizuire care s-a promovat de către revizuient și care a format obiectul dosarului nr-, acesta a susținut că nu are posibilitățile materiale cu care să susțină o plată a pensiei de întreținere în cuantumul fixat de către instanța civilă. Deci, atâta timp cât revizuientul a făcut apărări contradictorii, în mod corect s-a reținut că această apărare nu poate fi primită. Pe de altă parte, legat de solicitarea administrării probei cu martori, aceasta ar fi putut fi primită dacă se trecea peste chestiunea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, însă parchetul nu era obligat să administrare proba testimonială pentru a verifica în ce măsură este sau nu întemeiată revizuirea. Acesta era obligat doar să precizeze punctul de vedere instanței competente să soluționeze pe fond cererea de revizuire în legătură cu admisibilitatea sau nu a acestei cereri. Mai mult, este inadmisibilă proba cu martori pentru că prin această probă se urmărește o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări care au fost verificate de instanța de fond. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În replică, avocat G, pentru revizuient, precizează că, chiar dacă acesta a mai formulat o cerere de revizuire (respinsă) nu poate fi împiedicat să promoveze o nouă cerere, în condițiile în care s-au descoperit probe noi, care nu au fost cunoscute de instanța de fond. În acest sens a depus la dosar chitanțe cu care a făcut dovada plății pensiei restante.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor ca temeinice și legale. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a primei cereri de revizuire formulată, în materia revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, nu operează autoritatea de lucru judecat atunci când este întemeiată pe alte dispoziții din art.394 cod procedură penală. În ceea ce privește înscrisurile și împrejurările noi de care se prevalează revizuientul recurent, acestea au fost avute în vedere atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, care au concluzionat în mod corect, că plățile care au fost efectuate și dovedite prin acele înscrisuri, vizează o perioadă anterioară celei din prezenta cauză.
În replică, avocat G, pentru revizuient, arată că plângerea prealabilă vizează perioada iulie 2004- ianuarie 2005 inclusiv, însă la data depunerii plângerii prealabile nu exista prejudiciu.
Revizuientul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, însușindu-și concluziile apărătorului. Depune la dosar un memoriu.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava la data de 2 octombrie 2007 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 24 aprilie 2008 condamnatul Gas olicitat revizuirea sentinței penale nr. 242 din 3 martie 2006 Judecătoriei Suceava, modificată prin decizia penală nr. 474/18.09.2006 a Tribunalului Suceava.
În motivarea cererii a arătat că decizia penală nr. 474/18.09.2006 a Tribunalului Suceava este lovită de nulitate absolută motivat de faptul că a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare prev. de art. 24 alin. 1 și 2 Constituția României, art.6 alin. 4 Cod procedură penală și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil motivat de faptul că, deși avea apărător ales, instanța de apel dispus judecarea cauzei în lipsa acestuia, cu toate că el a precizat în mai multe rânduri că dorește să fie asistat de acesta. Cum Tribunalul nu i-a desemnat nici apărător din oficiu și nici nu i-a dat posibilitatea să fie asistat de apărătorul ales, i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Un alt motiv invocat a fost acela că pronunțarea deciziei s-a făcut în altă zi decât cea în care au avut loc dezbaterile, iar decizia nefiindu-i comunicată, nu a luat cunoștință despre conținutul său și nu a avut posibilitatea să promoveze recursul în termen legal întrucât avea domiciliul în Italia.
Prin sentința penală nr. 473/1.10.2008 Judecătoria Suceavaa respins ca nefondată cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că motivele invocate de revizuient referitoare la nulitatea absolută hotărârii ca urmare a încălcării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru promovarea acestei căi de atac și cu atât mai puțin în cele prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală invocate în motivarea cererii.
S-a mai apreciat că înscrisurile depuse de către revizuient în dovedirea cererii nu prezintă caracter de noutate în condițiile în care acestea au fost avute în vedere la judecarea pe fond (dosar nr.867/P/2006 al Judecătoriei Suceava având ca obiect infracțiunea prev. de art.305 Cod penal), chiar în cuprinsul plângerii formulate de către partea vătămată împotriva inculpatului (filele 7,8 dosar urmărire penală) făcându-se referire la faptul că din luna iulie 2004 și până la data formulării plângerii 15.02.2005 i-au fost achitate doar următoarele sume: 2.250.000 lei vechi la data de 27.08.2004, 3.900.000 lei la data de 02.09.2004 și 2.500.000. lei la data de 13.10.2004. Ori, în condițiile în care acesta era obligat la plata sumei de 12.000.000 lei lunar în favoarea celor doi copii rezultați din căsătorie (conform sentinței penale nr.2573/09.09.2003 a Judecătoriei Suceava ) plata parțială echivalează cu o "neplată" a obligației de întreținere.
Celelalte chitanțe au în vedere perioada anterioară celei reclamante de către partea vătămată în cuprinsul plângerii ce face obiectul prezentei cauze, respectiv iulie 2004. Partea vătămată a precizat în conținutul plângerii că i-a fost achitată integral pensia datorată până în luna iunie 2004 inclusiv. Chiar și aceste chitanțe, ce vizează perioada de până în iunie 2004 inclusiv, există la dosarul de urmărire penală și au fost avute în vedere de două instanțe de fond (prima instanță și instanța de apel) care au hotărât condamnarea inculpatului, acesta făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii de "abandon de familie" pentru neplata pensiei de întreținere datorate începând cu luna iulie 2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul, care a fost motivat oral astăzi de apărătorul său ales, în susținerea căruia a arătat că în faza urmăririi penale și în căile de atac, nu au fost administrate probe, referindu-se în special la proba cu martori. Astfel s-a făcut referire la faptul că au fost înmânate mai multe sume de bani părții vătămate fără a se emite un înscris sau o chitanță de mână în acest sens, însă organul de urmărire penală era obligat să admită și să administreze proba cu un martor, conform 64 Cod procedură penală, în faza de judecată, pentru a face dovada achitării. Pe de altă parte, revizuientul nu mai realizează venituri în Italia, făcând dovada în acest sens. Din toate probele administrate în cauză rezultă fără echivoc faptul că la data depunerii plângerii nu exista infracțiunea de abandon. Chiar dacă au fost dat sume de bani, s-au efectuat plăți mari către partea vătămată, consideră că se impunea administrarea probei cu un martor și în apel. Din nici o fază a procesului nu rezultă că i s-ar fi dat dreptul de a-și face apărările necesare, cu toate că avea apărător ales, care nu s-a prezentat pentru a susține interesele juridice ale inculpatului, cauza rămânând spre soluționare.
S-a mai arătat că s-au depus la dosar înscrisuri noi, care nu au fost cunoscute de Judecătoria Suceava la data soluționării cererii de revizuire, fiind îndeplinită astfel condiția prev.de art.394 lit.a Cod procedură penală. Mai mult, chitanțele depuse provin de la o unitate abilitată legal (CEC), înscris ce poate constitui, din punctul său de vedere, o probă într-un dosar penal. Considerând cererea de revizuire admisibilă, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, admiterea cererii de revizuire, urmând a se dispune și suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cauzei.
Prin decizia penală nr. 350 din 24.11.2008 Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat, reținând că, deși la judecarea cauzei în apel revizuientul nu a fost asistat de apărător, decizia nu este nelegală întrucât, față de limita maximă de 3 ani închisoare prevăzută pentru infracțiunea de abandon de familie pentru care aste era judecat, asistența juridică nu era obligatorie conform art. 171 Cod procedură penală, iar lipsa de apărare s-a datorat atitudinii avocatului ales, care refuzat să se prezinte cu toate că, în aceiași zi, a asigurat asistență juridică în alte dosare în aceiași sală. Pe de altă parte revizuientul a solicitat amânarea pronunțării pentru a face dovada achitării în parte, respectiv a sumei de 3.000 lei și cu toate că instanța a amânat pronunțarea la 18.09.2006 acesta nu s-a conformat celor solicitate.
Referitor la motivul vizând actele noi, ce nu au fost cunoscute de instanță, tribunalul a constatat că Judecătoria Suceava le-a analizat și apreciat în mod corect, că au fost avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei având ca obiect infracțiunea de abandon de familie, astfel că ele nu constituie "fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei"în accepțiunea disp. art. 394 lit. a Cod procedură penală.
Față de susținerile referitoare la faptul că nu i-a fost comunicat dispozitivul deciziei penale nr. 476/18.09.2006 pronunțat de Tribunalul Suceavas -a reținut că revizuientul a fost prezent la dezbateri și nu se încadrează în cazurile prev. de art.360 al. 1 și 2 Cod procedură penală, chiar dacă nu a mai fost prezent la pronunțare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, în motivarea căruia a arătat că ambele hotărâri au fost date cu încălcarea legii, în sensul să, deși precizat că există probe noi, care nu au fost administrate la fond și care erau de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare atât Parchetul cât și instanțele nu au făcut cercetările ce se impun cu privire la admisibilitatea lor și nu au dispus administrate lor, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, fiind violate 6 par. 3 lit.d din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Referitor la faptele și împrejurările "care nu au fost cunoscute de instanță" a arătat că acestea constau în faptul că a achitat de mai multe ori bani părții vătămate în prezența unor persoane care nu au fost audiate ca martori, că instanțele nu au avut în vedere că în timpul judecății și-a îndeplinit obligațiile restante, fiind astfel obligative aplicarea disp. art. 305 alin. 4 Cod penal, că a achitat diverse sume de bani mamei părții vătămate la care se află minorii, că mama părții vătămate a refuzat la data de 25.02.2004 să primească banii trimiși prin mandat poștal, că la data de 8.02.2005, când s-a depus plângerea el nu mai avea nici o datorie față de partea vătămată și că nu a mai fost dovedită reaua - credință în refuzul de a plăti pensia de întreținere.
A mai arătat revizuientul recurent că potrivit disp. art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe iar potrivit disp. art. 65 Cod procedură penală,sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată. Ori el a fost trimis în judecată doar pe baza plângerii formulate de fosta sa soție, fără a se administra alte probe, încălcându-se disp. art. 262 Cod procedură penală și cele ale art. 264 Cod procedură penală referitoare la verificarea rechizitoriului sub aspectul legalității și al temeiniciei.
A mai arătat că au fost încălcate și prev. art. 399 Cod procedură penală motivat de faptul că procurorul nu a efectuat cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire pentru că nu au fost audiați martori care să probeze motivele invocate în cererea de revizuire, nu a fost audiată partea vătămată și mama părții vătămate, nu s-au făcut cercetări cu privire la înscrisurile depuse alăturat cererii de revizuire, care nu au fost cunoscute de instanța de fond și care fac dovada achitării mai multor sume de bani în contul părții vătămate.
Analizând cauza, în conformitate cu prev. art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, prin prisma motivelor de recurs invocate și care pot fi încadrate în disp. art. 3859pct. 2, 6, 10 și 18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac și reprezintă mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Acest remediu procesual se poate declanșa doar când există vreunul din cazurile expres prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Prin cererea de revizuire formulată recurentul - revizuient a invocat existența cazului prev. de art. 394 pct. Cod procedură penală: "respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei". În acest sens, a arătat recurentul - revizuient că a achitat părții vătămate și mamei acesteia ai multe sume de bani și că în cursul judecății au fost achitate toate obligațiile restante, solicitând administrarea probei cu acte, martori și audierea intimatei.
În dovedire s-au depus o serie de chitanțe, enumerate în anexa de la fila 9 dosar de fond.
Analizând aceste înscrisuri, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că ele nu prezintă caracterul de noutate în condițiile în care au fost avute în vedere la judecarea pe fond a cauzei, fiind făcută vorbire despre ele chiar în plângerea părții vătămate.
Într-adevăr, pentru a exista cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a Cod procedură penală, este necesar ca faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză să fie "noi", în sensul că nu au fost cunoscute de către instanța de judecată, chiar dacă erau cunoscute de către părți.
Însă, pentru a exista acest caz de revizuire este necesar și ca faptele sau împrejurările "noi" să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare adică să conducă la o soluție diametral opusă.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată, la data de 9.11.2005, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, constând în aceea că "începând cu luna iunie 2004 nu a plătit, cu rea - credință, pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească.
Partea vătămată a precizat la data de 6.01.2006 (fila 24 dosar nr.8161/2005 a Judecătoriei Suceava ) că inculpatul îi datorează pensia de întreținere începând cu luna iulie 2005, aspect necontestat și recunoscut de către inculpat la data de 3.02.2006, când a fost audiat.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 2573/9.09.2003 a Judecătoriei Suceava rezultă că inculpatul a fost obligat să plătească o pensie de întreținere de 12.000.000 ROL / lunar începând cu data de 26.06.2003.
Ca urmare, până în luna iunie 2004 inclusiv acesta ar fi trebuie să achite părții vătămate suma de 144.000.000 ROL.
Prin chitanțele depuse la dosar se face dovada achitării sumei de 166.480.000 ROL (avându-se în vedere că, cursul euro din ziua de 10.02.2004 a fost de 40.880 ROL).
Ca urmare, pentru perioada începând cu luna iulie 2004 revizuientul a mai plătit doar suma de 22.480.200 ROL, ce nu acoperă pensia de întreținere decât pentru aproape două luni, și nici într-un caz la zi, până la data de 8.02.2005 când a fost depusă plângerea penală.
În consecință, cum revizuientul nu face dovada cu înscrisurile invocate că la data de 8.02.2005 era la zi cu plata pensiei de întreținere nu poate fi dat în cauză cazul de revizuire prev. de art.394 lit. a Cod procedură penală, întrucât, chiar dacă înscrisurile ar constitui probe noi, existența lor nu poate conduce la netemeinicia hotărârii de condamnare.
Cu privire la susținerea revizuientului - recurent referitoare la faptul că poate dovedi cu martori achitarea a diverse sume de bani, care ar fi acoperit integral c/val pensiei de întreținere datorată până la data formulării plângerii penale, în mod corect a reținut prima instanță că nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.
De altfel, în cursul judecării cauzei pe fond, revizuientul (inculpat în acea fază) a recunoscut că nu a achitat pensia de întreținere și nu a invocat aspectul că ar fi achitat diverse suma de bani în prezența unor martori.
În consecință, Curtea constată că în mod corect instanțele au apreciat că în cauză nu este dat motivul de revizuire invocat de către revizuient.
Referitor la toate celelalte aspecte invocate de către revizuientul recurent, Curtea constată că ele exced motivelor de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală, aceste aspecte trebuind să fie invocate în cursul căilor ordinare de atac, neputând fi analizate în calea de atac a revizuirii.
În consecință, în temeiul disp. art. 39515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prev. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul G, fiul lui G și -, născut la 8 iulie 1971, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr.350 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./24.02.2009
Jud. apel
Jud. fond C
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Sandu Geta
