Abandonul de familie (art. 305 cod penal). Decizia 48/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 48/2009
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - - Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 79/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
Av. pentru intimat parte vătămată lipsă - lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În cauză s-a ivit un incident procedural legat de abținerea judecătorului, incident soluționat prin încheierea penală nr. 5/R/CC/2009. În urma admiterii cererii de abținere în complet a fost inclusă d-na judecător - - din planificarea de permanență.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța dă citire minutei încheierii nr. 5/R/CC/2009.
Se constată că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței împuternicire avocațială și motive de recurs de către inculpatul.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., reprezentanta părții civile invocă excepția inadmisibilității recursului și solicită ca în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a respingerea C.P.P. acestuia.
Prin sentința nr. 1049/2008 Judecătoriei Alba Iuliaa fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de abandon de familie. Inculpatul a declarat apel iar Tribunalul Albaa recalificat calea de atac constatând că aceasta este recursul.
În speță potrivit dispozițiilor art. 361 al. 1 lit. a recursul C.P.P. este inadmisibil. Faptul că judecătoria a calificat greșit denumirea căii de atac nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Depune concluzii scrise și un exemplar din decizia 532/2005 a ÎCCJ.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca inadmisibil a recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr. 1049/2008 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.305 alin.1 lit.c Cod penal, în dauna părții vătămate.
I s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 380 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În baza art. 193 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată, iar din căsătoria acestora a rezultat minora născută la data de 12.06.l998.
Prin sentința civilă nr.1729/05.11.2002 pronunțată de Judecătoria Aiud inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 USD lunar în favoarea fiicei sale, cu titlu pensie de întreținere.
Deși inculpatul cunoaște rigorile legii, începând cu data de 01.01.2004 nu a mai achitat nici o sumă de bani cu titlu pensie de întreținere, deși a fost de muncă și nu a fost internat în unități spitalicești sau încarcerat în penitenciar, obținând venituri bănești, îndeplinind calitatea de administrator la SC Finance SRL C N, acumulând astfel o restanță în sumă de 7.200 USD.
Inculpatul invocă în apărarea sa faptul că a existat o înțelegere cu partea vătămată de a nu mai achita pensia de întreținere, stabilită pe cale judecătorească în favoarea minorei, lăsând în schimb părții vătămate toate bunurile dobândite prin căsătorie, aspect lipsit de suport probatoriu și lipsit de relevanță având în vedere sentința civilă nr. 1729 din 05.11.2002 pronunțată de Judecătoria Aiud. În acest sens instanța reține că potrivit art.42 Codul familiei, în caz de divorț învoiala părților cu privire la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare ale minorului va produce efecte numai dacă este încuviințată de instanța judecătorească.
Solicitarea inculpatului de soluționare, în baza art.44 pr.pen. ca o chestiune prealabilă partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu partea vătămată, este neîntemeiată întrucât de soluționarea acestei cereri nu depinde soluționarea cauzei penale în condițiile în care inculpatul, astfel cum s-a reținut mai sus, nu a făcut vreo înțelegere cu partea vătămată de a nu achita pensia de întreținere.
Aspectul invocat de inculpat în sensul că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă, este vădit nefondat, apărările inculpatului prin care acesta susține că nu a putut transfera sume de bani în contul minorei întrucât nu a fost deschis un cont pe numele acesteia fiind infirmate de extrasele de cont depuse la filele 51-58 din dosar. Vinovăția inculpatului sub forma relei credințe este evidentă având în vedere că deși a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantumul de 150 USD, în decursul a mai multor ani (2004 și până în prezent) acesta a achitat doar în perioada februarie-iulie 2008 și septembrie 2008, pe parcursul derulării procesului, sume de bani în favoarea fiicei sale.
De asemenea nefondată este și apărarea inculpatului că veniturile sale nu i-au permis să achite o pensie de întreținere atât de mare, în condițiile în care acesta avea posibilitatea, ca în conformitate cu prevederile art.94 alin.2 Codul familiei, să solicite instanței de judecată reducerea pensiei de întreținere.
Această stare de fapt reiese din plângerea numitei, în calitate de reprezentant legal al minorei, copia sentinței civile nr.1729/2002, declarațiile martorilor -, -, (77, 89-90), declarațiile inculpatului, extrase de cont (51-58), fișa de cazier judiciar.
Pedeapsa a fost individualizată potrivit criteriilor stabilite de art. 72 Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel - calificat de instanță ca recurs - inculpatul.
În susținerea motivelor de recurs inculpatul a arătat că în perioada anilor 2004-2007 nu a realizat venituri, fiind la limita existenței, că plângerea depusă de partea vătămată este tardivă în rap. de art. 284 alin. 1 Cod pr. pen. că în cauză trebuia numit un curator care să reprezinte interesele minorei, existând conflict de interese între copil și mamă, partea vătămată.
Se mai critică hotărârea instanței de fond pentru că judecarea cauzei a avut loc fără ca procedura de citare cu minora să fie îndeplinită legal, că plângerea trebuia făcută de către minoră și nu de mamă sau apărătorul părții vătămate, iar între părți s-a încheiat o înțelegere referitoare la obligația de întreținere care îi revenea în sarcină inculpatului, astfel că lipsește reaua-credință în ce privește plata pensiei de întreținere.
Prin decizia penală nr. 79/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr- s-a respins ca nefondat recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea vătămată, conf. art. 192 alin. 2 și 193 alin. 1 Cod pr. pen.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut, în esență, de către instanța de recurs, că sentința instanței de fond este suspusă recursului și nu apelului, conf. art. 385/1 alin. 1 lit. d/1 Cod pr. pen. iar pe fondul cauzei se arată că judecătorul de fond a stabilit o corectă stare de fapt, precum și vinovăția inculpatului în raport de comiterea infracțiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 Cod penal, criticile aduse de recurent hotărârii atacate fiind nefondate.
Împotriva acestei decizi penale a declarat recurs inculpatul, fără a arată în scris motivele de recurs.
Ca o chestiune prealabilă, care prevalează examinării pe fond a cererii de recurs, urmează ca potrivit art. 385/14 și art. 302 Cod pr. pen. să fie analizată din oficiu problema admisibilități recursului în raport de dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. a Cod pr. pen, art. 385/1 lit. d ind. 1 Cod pr. pen. rap. la art. 305 alin. 1 lit. c) și alin. 2 Cod penal.
Așa cum s-a arătat în expunerea situației de fapt, prin decizia penală nr.79/ 2009, Tribunalul Alba - Secția penală a soluționat recursul declarat în cauză de inculpatul.
Așadar, Tribunalul Albaa judecat ca instanță de recurs la data de 19 februarie 2009 procesul penal având ca obiect infracțiunea de abandon de familie.
Potrivit art. 361 alin. 1 lit. a) Cod pr. pen nu pot fi atacate cu apel sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiuni penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Acțiunea penală în cazul infracțiuni de abandon de familie se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel cum se prevede în art. 305 alin. 1 lit. c) și alin. 2 Cod penal.
Judecarea unei atari cauze este dată în competența judecătoriei, conf. art. 25 Cod pr. pen.
În acest context, în mod legal tribunalul a calificat calea de atacat exercitată în cauză de către inculpat ca recurs, și a judecat recursul ca instanță ierarhic superioară judecătoriei și competentă potrivit art. 27 pct. 3 Cod pr. pen.
Așa fiind, Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil și, conf. art. 385/15 pct. 1 lit. a )Cod pr. pen. se va respinge, ca atare.
În baza disp. art.192 alin. 2 și art. 193 Cod pr. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și către partea vătămată, astfel cum au fost justificate cu actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 79/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 cod pr. penală, obligă recurentul la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În baza art. 193 al.6 cod pr. penală, obligă recurentul să plătească intimatei, în calitate de reprezentantă legală a minorei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - Creța |
Red.
Tehnored. /2ex./20.05.2009
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Monica Farcaș
