Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 106/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 25.06.2009
DECIZIA PENALĂ NR.106/
Ședința publică din data de 15.10.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul revizuent, împotriva sentinței penale nr.335/Pi din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat pentru revizuentul lipsă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul ales al revizuentului susține și dezvoltă oral motivele de apel formulate în scris criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală. Arată că în cauză procurorul nu putea decât să constate falsitatea actelor neavând competența materială și teritorială pentru a le declara false, fiind vorba de comiterea infracțiunii de fals într-o altă țară și de către infractori de altă cetățenie, judecați și condamnați de justiția sârbă. Sentința a mai fost criticată și pentru faptul că nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 399 pct. 1 și 5.C.P.P. în sensul că procurorul civil nu a efectuat cercetări cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, referatul fiind întocmit de către procurorul militar, referatul fiind subiectiv, imparțial și influențat de concluziile rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare la Parchetul Militar.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat, hotărârea pronunțată este temeinică și legală, iar în ce privește organul judiciar competent să efectueze actele de cercetare conform dispozițiilor art. 399.C.P.P. în mod corect acestea au fost întocmite de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta la data de 14.11.2007, numitul a solicitat revizuirea nr.94/31.05.2002 a Tribunalului Militar Teritorial B.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că solicită revizuirea întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare s-au descoperit fapte care nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei, iar pe de altă parte o serie de înscrisuri provenite de la autoritățile sârbe și care au stat la baza condamnării sale au fost constatate ca fiind false de către instanțele judiciare sârbe, aceste aprecieri fiind însușite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta.
Ulterior, prin adresa nr.181/III/6/15.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, cererea de revizuire a fost înaintată Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în vederea efectuării actelor de cercetare prealabilă.
După efectuarea actelor de cercetare prealabilă, prin referatul nr. 157/III/2007 al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din data de 12.05.2008, cererea de revizuire, a fost înaintată Tribunalului Militar Teritorial B, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr- la data de 15.05.2008, cu propunerea de respingere a cererii de revizuire.
Prin nr.45/23.07.2008 Tribunalul Militar Teritorial B, apreciind că în cauză își găsește aplicabilitate principiul judecării civililor de către instanțele civile, cu consecința ca instanțele militare trebuie să fie, în principiu, necompetente să judece civilii, a admis excepția de necompetență materială invocată de revizuent și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, dosarul fiind înregistrat la această instanță sub același număr, respectiv - la data de 30.07.2008.
Prin sentința penală nr.677/20.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.42 raportat C.P.P. la art.39 și C.P.P. cu aplicarea art.401 a C.P.P. declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a nr.94/31.05.2002 a Tribunalului Militar Teritorial B formulată de condamnatul în favoarea Tribunalului Militar Teritorial B.
În baza art.43 alin.1 și 3.C.P.P. s-a constatat existența conflictului negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Justiție și Casație în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotarî astfel, instanța a avut în vedere ca potrivit dispozițiilor art.401 competența C.P.P. de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a soluționat cauza în primă instanță.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Justiție și Casație într-un recurs în interesul legii, prin decizia nr.XXX/2006, obligatorie pentru toate instanțele de judecată, statuând că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, chiar dacă, la momentul introducerii cererii, datorită modificărilor legislative, aceasta nu mai avea competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că, în contextul în care revizuentul a fost condamnat în primă instanță de Tribunalul Militar Teritorial, competența de soluționare a cererii sale de revizuire revine acestei instanțe, cu atât mai mult cu cât problema competenței instanțelor militare a invocat-o și în fața instanței de recurs, aceasta pronunțându-se prin nr.6597/09.12.2004.
Totodată a avut în vedere că, în hotărârea Maszni împotriva României pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 21.09.2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiul potrivit căruia instanțele militare trebuie, în principiu, să fie incompetente să judece civili. În orice împrejurări statul trebuie să vegheze ca civilii acuzați de o infracțiune penală, indiferent care ar fi natura ei, să fie judecați de tribunalele civile.
Instanța a mai reținut că acest principiu trebuie raportat și la dispozițiile art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
A mai reținut că acest paragraf stabilește noțiunea care determină câmpul de aplicare al art.6 din CEDO, acesta fiind, în materie penală, circumscris noțiunii de "o acuzație în materie penală" iar sub acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Deweer contra Belgiei, stabilind că analiza temeiniciei unei acuzații vizează atât problemele de fapt, cât și cele de drept, fapt ce determină aplicarea art.6 din CEDO și la procedurile de apel și recurs, astfel încât se poate constata că analizarea temeiniciei unei acuzații se întinde până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
Pe de altă parte, Comisia (decizie din 04.10.1968) a stabilit că există o serie de proceduri care, deși fac parte din domeniul penal, nu au legătură cu stabilirea "temeiniciei unei acuzații în materie penală", printre acestea regăsindu-se și procedurile ulterioare unei condamnări definitive.
În aceste condiții, instanța a apreciat că principiul invocat de către Tribunalul Militar Teritorial își găsește aplicare în situația judecării în fond a infracțiunilor săvârșite de către un civil, moment în care instanța se pronunță asupra "temeiniciei unei acuzații". În momentul analizării admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, instanța are în vedere dispozițiile art.394 C.P.P. urmând să constate dacă această cerere se încadrează în vreuna din aceste situații. În cazul în care cererea de revizuire ar fi admisă în principiu, atunci se poate constata că intervine problema competenței instanței militare, aceasta având posibilitatea înaintării dosarului instanței civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul motivat de faptul că Tribunalul T este competent în a soluționa cererea se de revizuire ș nu Tribunalul Militar Teritorial B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curtii de Apel Timișoara la data de 30.10.2008 sub nr.unic de dosar, respectiv - și prin decizia penala nr. 1093/R/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaras -a luat act de retragerea recursului declarat de revizuent.
Cauza a fost înregistrata la Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Penală la data de 29.01.2009, sub nr. dosar -.
Prin încheierea nr. 514 din data de 13.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul menționat s-a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Timiș ca instanță civilă echivalentă instanței militare care a pronunțat hotărârea în prima instanță în ciclu ordinar de judecată, cu respectarea normelor de competenta materială în vigoare la data formulării cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2009, sub nr. dosar -, cu termen de judecata la data de 27.05.2009.
În probațiune, au fost atașate la dosarul cauzei, dosarele nr. 488/2001 al Tribunalului Militar Teritorial, nr.70/2002 al Curții Militare de Apel și nr.1204/2003 al Înaltei Curți de Justiție și Casație.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentinta penala nr.94/31.05.2002 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în dosar nr.488/2001 a fost condamnat inculpatul la două pedepse a câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.248 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.302 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2.
Cod PenalPrin decizia penală nr.20/A/27.02.2003 a Curții Militare de Apel a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, iar prin decizia penală nr. 6597/R/9.12.2004 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie -Sectia Penală a fost admis recursul inculpatului, onstatând că executarea pedepselor este grațiată conform art.1 din Legea nr.543/2002.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în calitate de lucrător vamal și în baza aceleași rezoluții infracționale, prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu le-au permis inculpaților: să introducă în țară în data de 14.04.2001, data de 04.05.2001 și data de 16.05.2001 și inculpatei în data de 10.04.2001 și 16.05.2001, diferite cantități de cafea, prejudiciind în acest fel bugetul de stat.
Potrivit dispozițiilor art.397 alin.1 cererea C.P.P. de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza in prima instanța.
In consecință, în condițiile în care în prezenta cauză, cererea de revizuire a fost adresată Parchetului Militar d e pe lingă Tribunalul Militar Teritorial B, respectându-se dispozițiile legale anterior menționate s-a respins cererea formulată de revizuentul de trimitere a cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea efectuării actelor de cercetare.
Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres prevăzute de art.394
C.P.P.Astfel, revizuirea întemeiată pe cazul prevăzut la art.394 lit.a este C.P.P. dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar în al doilea rând, este necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Examinând cererea condamnatului, motivele invocate de acesta precum si referatul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial având nr.157/III/2007/ 13.05.2008 (fila 2-3 dosar nr.- al Tribunalului Militar Teritorial B ) și dosarele atașate,inclusiv dosarul de fond, instanța a reținut că prezenta cerere este neîntemeiată.
Astfel, având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii, aceasta este admisibilă numai pentru motivele și în condițiile strict reglementate de lege, în speță, de articolele 394-395 din Codul d e Procedură Penală.
În ceea ce privește motivul prevăzut la lit. aaa rt. 394 din Codul d e Procedură Penală, tribunalul a observat că revizuientul nu solicită altceva decât o reevaluare a materialului probator administrat cu ocazia judecării cauzei în fond și o reconsiderare a valorii probatorii a unor declarații de martorii, ceea ce nu poate fi admis în această procedură.
Referitor la motivul prevăzut de art. 394 lit. c din Codul d e Procedură Penală instanța a reținut că revizuientul își bazează susținerile pe mențiunile dintr-o publicație sârbească " Cronica", potrivit căreia organele din statul vecin ar fi falsificat actele de constatare încheiate la punctul de trecere a frontierei. Ori, după cum bine se știe, un astfel de caz de revizuire poate fi demonstrat numai în condițiile de exigență ale art. 395 din Codul d e Procedură Penală, și nu cu extrase din articole apărute în ziare.
De altfel, la judecarea fondului, instanța a stabilit faptele, inclusiv cele de trecere prin punctul de frontieră a unor importante cantități de cafea, coroborând întregul material probator administrat în cauză.
Ca atare, față de cele mai sus arătate și apreciind că simpla critică a hotărârilor de condamnare nu poate determina admiterea unei cereri de revizuire, această cale extraordinară de atac fiind menită să ofere posibilitatea unei rejudecări a cauzei doar în situații excepțional, când se ivesc elemente noi care nu au fost cunoscute în momentul judecății inițiale, elemente care nu există în prezenta cauză, în baza art.403 alin.3 raportat C.P.P. la art.394 instanța C.P.P. prin decizia penală nr. 335/PI din 27 mai 2009 pronunțată în dosar nr- a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul.
Împotriva sentinței penale nr. 335/PI/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat apel, în termen legal, revizuentul, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, revizuentul a învederat că în considerentele sentinței atacate se menționează că ar fi fost condamnat pentru fapte de complicitate alături de inculpatul în data de 10.04.2001, iar din sentința penală nr. 94/31.05.2002 a Tribunalului Militar București rezultă că în noaptea de 11.04.2001 au fost de serviciu pe intrarea în țară prin punctul de frontieră - inculpații și, care au și fost condamnați pentru această faptă de complicitate. Totodată, s-a susținut că la data de 08.10.2008, în cadrul concluziilor scrise, a solicitat instanței de judecată să ia act că renunță la motivul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. urmând ca cererea sa să fie judecată numai pe motivul prev. de art. 394 alin. 1 lit. c C.P.P. cu toate acestea Tribunalul Timișa judecat cererea de revizuire în baza art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. dând o cu totul altă interpretare și motivare faptelor. Pe de altă parte, revizuentul a criticat motivarea tribunalului în raport cu art. 394 alin.1 lit. c C.P.P. arătând că ziariștii de investigații publică în ziare fapte pe baza cărora Parchetul se autosesizează; că a fost condamnat pentru fapte din perioada 15.04.2001 - 16.05.2001 care au la bază un proces verbal extrajudiciar provenit de la vama semnat de unul din funcționarii care făceau parte din grupul infracțional din Serbia cuprinzând lista a 6 declarații vamale - fără a exista copii de pe acestea și încă un proces verbal de primire de informații prin care șoferii nominalizați în declarațiile vamale confirmă efectuarea transporturilor de cafea, niciodată nedovedindu-se că aceste transporturi ar fi trecut frontiera în România nici cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul nr. 488/2001 și nci în dosarul nr. 427/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta. În același sens, s-a susținut că dacă pentru aceeași perioadă și pentru aceleași infracțiuni, pe baza acelorași probe, față de învinuiții și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, este îndreptățit să promoveze cererea de revizuire. Revizuentul a mai învederat că în cauză procurorul nu putea decât să constate falsitatea actelor neavând competența materială și teritorială pentru a le declara false, fiind vorba de comiterea infracțiunii de fals într-o altă țară și de către infractori de altă cetățenie, judecați și condamnați de justiția sârbă. Sentința a mai fost criticată și pentru faptul că nu s-ar fi respectat dispozițiile art. 399 pct. 1 și 5.C.P.P. în sensul că procurorul civil nu a efectuat cercetări cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, referatul fiind întocmit de către procurorul militar, referatul fiind subiectiv, imparțial și influențat de concluziile rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată.
Analizând apelul declarat de revizuent, prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al.2 pr.pen. instanța constată că hotărârea atacată este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În ce privește organul judiciar competent să efectueze actele de cercetare conform dispozițiilor art. 399.C.P.P. instanța constată că în mod corect acestea au fost întocmite de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 397 alin. 1.C.P.P. "cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță", această instanță fiind Tribunalul Militar Teritorial. Prevederile legale, criteriile și jurisprudența aplicabile în speță, care au condus la atragerea competenței de soluționare a cererii de revizuire de către instanța civilă nu sunt incidente și organului competent să efectueze actele de cercetare în condițiile în care textul art. 397 alin. 1.C.P.P. nu a suferit modificări, fiind interzisă judecarea și urmărirea penală a civililor de către instanțe, respectiv parchete militare, ceea ce nu este situația în cauză.
Referitor la renunțarea revizuentului la motivul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.P.P. instanța constată că într-adevăr prin concluziile scrise (fila 6 dosar nr- al Tribunalului Timiș ) depuse în data de 08.10.2008 revizuentul a menționat că renunță la acest motiv, însă cu ocazia susținerii concluziilor orale din data de 27.05.2009 acesta a solicitat admiterea cererii întrucât după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare s-au descoperit fapte care nu erau cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei. Astfel, câtă vreme revizuentul a înțeles să reitereze textul dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a și C.P.P. nu există o manifestare de voință exprimată în fața instanței sau prin act autentic în sensul renunțării la acest motiv, instanța are obligația de a proceda la analiza sa.
În ce privește fondul cererii de revizuire, în mod corect Tribunalul Timișa constata că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a și c Astfel C.P.P. față de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a proc.pen. instanța de apel reține că aplicarea acestui caz de revizuire presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se fi descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță; în consecință, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Prin dispozițiile art. 394 alin. 2.C.P.P. incidența cazului de revizuire prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a a C.P.P. fost limitată la situația în care, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, fiind inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele ordinare, pe care revizuentul le-a putut invoca în fond și în căile ordinare de atac, sau la o reapreciere a probatoriului. Legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că, din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Prin cerere de revizuire, condamnatul invocă dispozițiile rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 427/P/2006 din 27.07.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta cu privire la alți făptuitori, care însă nu poate fi calificată ca un fapt sau împrejurare nouă de natură să înlăture autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 94/2002 a Tribunalului Militar Teritorial B, conferită prin rămânerea sa definitivă. În fapt, revizuentul urmărește a se da o nouă interpretare a probelor administrate în dosarul de fond, interpretare în sensul celei din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, ceea ce este inadmisibil în procedura revizuirii.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză nu este incident nici cazul reglementat de prevederile art. 394 alin. 1 lit. c întrucât C.P.P. mențiunile din ziare nu îndeplinesc exigențele probatorii ale art. 395 alin. 1.C.P.P. Astfel, pentru dovedirea acestui caz de revizuire, înscrisul care a fost avut în vedere la soluționarea cauzei trebuie să fi fost declarat fals prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului. Existența falsului se poate constata în procedura de revizuire numai dacă instanța sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei privind falsul în înscrisuri, dar această imposibilitate trebuie să fie constată de organul judiciar și nu să fie doar o presupunere a revizuentului.
Față de considerentele anterior expuse, instanța constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 335/PI/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga revizuentul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul prevederilor art. 379 alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul- revizuent, împotriva sentinței penale nr. 335/PI/27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul- revizuent, la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDCEĂTOR
- - - -
GREFIER,
- -
Red. 27.10.2009
Tehnored.
2ex/27.10.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 25.06.2009
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.106/
Ședința publică din data de 15.10.2009
În temeiul prevederilor art. 379 alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul- revizuent, împotriva sentinței penale nr. 335/PI/27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul- revizuent, la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDCEĂTOR
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 25.06.2009
COPIA DECIZIEI PENALE NR.106/
Ședința publică din data de 15.10.2009
În temeiul prevederilor art. 379 alin.1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - revizuent, împotriva sentinței penale nr. 335/PI/27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr.-.
În temeiul prevederilor art.192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul - revizuent, la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDCEĂTOR
Ss/ indescifrabil ss/ indescifrabil
Prezenta este conformă cu originalul
GREFIER,
- -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan
