Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 113/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 113
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect judecarea apelurilor formulate de DIICOT - Biroul Teritorial Arad și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 65/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009, când având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP. nr. 65/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art. 2 alin. 2 raportat la art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modificată, cu aplicarea art.74 lit. a cod penal și art.76 lit. a cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de, 7(șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru trafic ilicit de droguri de mare risc, 58,97 kg heroină;
În temeiul art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 raportat la art. 65 alin. 2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale, și interzice acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală raportat la art.10 lit. a cod pr. Penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. 2 raportat la art. 3 alin. 1 teza I din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, aceasta în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu.
În baza art. 20 cod penal raportat la art. 3 alin. 2, iar acesta raportat la art.3 alin.1 teza a II a din Legea 143/2000, în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, și cu aplicarea art.74 lit. a și art. 76 lit. a cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de, 6(șase) ani și 6(șase) luni închisoare pentru tentativă de scoatere din țară de droguri de mare risc;
În temeiul art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 raportat la art.65 alin. 2 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale, și interzice acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
Au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani și 6(șase) luni închisoare fără aplicarea vreunui spor.
Au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, ce au același conținut, în cea de 2 ani.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie și interzice acestuia exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, începând cu 16 iulie 2008 până la zi și a fost menținută în continuare starea de arest a acestuia.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 58.97 kg heroină în scopul de a fi distrusă.
S-a dispus plata, din fondul MJ, a cheltuielilor ocazionate cu serviciile de traducere asigurate în data de 18.03.2009, de domnul R -traducător autorizat de limba.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.33/D/P/2008 întocmit de DIICOT-Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanță la 24 noiembrie 2008 fost trimis în judecată inculpatul, cetățean, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.2 alin.2 raportat la art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, și de art.3 alin.2 raportat la art.3 alin.1 din aceeași lege, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței de judecată, nu s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, acest act procesual dispus de procuror prin ordonanța din 16 07 2008.
Prin rechizitoriu, în fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
La data de 15.07.2008, în jurul orelor 18,00 inculpatul s-a prezentat la Nădlac, jud. A pentru a ieși din România, conducând un automarfar marca cu număr de înmatriculare 38 PY 074 și remorca cu numărul de înmatriculare 38 PY 075 având ca pasager pe numita, efectuând un transport de bunuri din Turcia către Budapesta.
Cu ocazia controlului de frontieră s-a constatat că prelata remorcii în partea superioară din față prezenta o tăietură de aproximativ 40 cm lipită cu bandă adezivă, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit împreună cu organele vamale. În urma verificărilor automarfarului s-a constatat că acesta era încărcat cu un număr de 300 colete conținând cuptoare electrice și un colet conținând o plită electrică. încărcăturii de colete, la locul corespunzător tăieturii observate în prelată, au fost găsite un număr de 4 cutii de carton de diferite mărimi și fiecare dintre aceste cutii conținea mai multe pachete ambalate în folie de plastic în care se găsea substanță pulverulentă, de culoare galben - maroniu, care reacționat pozitiv la testul pentru heroină. În total, în cele 4 cutii au fost găsite un număr de 83 pachete,masa totală a acestora fiind de 58,97 kg.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi știut de existența drogurilor din remorca automarfarului pe care-l conducea, însă, conform probelor administrate în cauză, respectiv actele întocmite de către poliția din - Olanda, în baza cererii de comisie rogatorie solicitată de DIICOT- Biroul Teritorial Arada rezultat că inculpatul era în legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai mulți cetățeni turci rezidenți în Olanda, care transportă droguri din Turcia spre Olanda.
În drept, s-a considerat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.2 raportat la art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, și de art.3 alin.2 raportat la art.3 alin.1 din aceeași lege, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal.
Probele, administrate cu respectarea garanțiilor procesuale derivând din aplicarea principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal, privind dreptul la apărare, contradictorialitatea, oralitatea și nemijlocirea, și aprecierea acestora în sensul prevăzut de art.63 cod pr.penală:
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate nemijlocit următoarele probe: declarația inculpatului (filele 49-50), declarațiile martorilor (fila 51), (fila 52), (fila 53), (fila 54) și (fila 77).
Pe lângă aceste probe, au fost analizate în sensul dispozițiilor art.63 -64 cod procedură penală, probe administrate în faza de urmărire penală și anume: proces-verbal încheiat la 15.07.2008 (filele 7-8 dosar urmărire penală, în continuare ) cu ocazia desigilării în punctul de trecere a frontierei Nădlac, pe sensul de ieșire, a automarfarului condus de inculpat, proces-verbal de reconstituire(fila 9 dosar ) încheiat la 16 07 2008 cu ocazia verificării posibilității de introducere a coletelor găsite în automarfar prin tăietura existentă în partea superioară a prelatei, planșe fotografice anexate proceselor-verbale (filele 11-21 dosar ), raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 17 07 2008 (filele 23-28) privind testarea conținutului coletelor găsite în automarfar, declarația martorului patronul societății turcești "Oz -Turcia" la care era angajat inculpatul (filele 40-42), acte comunicate de poliția din conținând informații și date din ancheta care se desfășoară față de cetățeni turci cu domiciliul în Olanda sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri(filele 57-191 dosar ), adresa nr.4789/24 07 2008 eliberată de Autoritatea Rutieră Română - ARR -Agenția A (filele 250-252 dosar ) privind datele obținute după verificarea diagramelor tahograf al autotrenului condus de inculpat, procese-verbale încheiate la 16.07. și 21.07. 2008 în urma controlului efectuat asupra telefoanelor mobile ale inculpatului (filele 254-261 dosar ).
Cu privire la probele administrate exclusiv în faza urmăririi penale, inculpatul contestat înscrisurile comunicate de poliția olandeză, arătând că acestea nu pot fi valorificate ca probe deoarece au fost obținute în afara cadrului legal, și anume ale Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și dispozițiilor procedurale cuprinse în art.132-135 Cod procedură penală privind comisia rogatorie și delegarea.
În legătură cu această problemă, prima instanță a considerat că transmiterea de acte de către autoritățile olandeze, și anume procese-verbale întocmite de ofițeri ai poliției judiciare, conținând explicațiile oferite de persoane față de care se derulează proceduri de urmărire penală sub aspectul traficului ilicit de droguri din Turcia către Olanda prin România, cu privire la un transport cu destinația Ungaria- care trebuia efectuat în luna iulie 2008, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, și anume art.161 lit. a și c din Legea 302/2004:"(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precădere: a) transmiterea de informații necesare într-un anumit proce; c) comunicarea de documente.
În aceste condiții, și față de prevederile art.90 cod pr.penală, în cauză nu se poate vorbi despre mijloace de probă obținute ilegal în sensul pe care îl prevede de art.64 alin.2 Cod procedură penală, informațiile pe care le conțin procesele-verbale putând fi valorificate sub aspect probator în sensul prevăzut de art.63-64 Cod procedură penală
Din analiza probelor,în fapt, s-au reținut următoarele: la data de 15 iulie 2007 inculpatul, cetățean, angajat ca șofer la Oz, societate de transport, s-a prezentat în punctul de trecere al frontierei Nădlac județul A pentru a părăsi România cu destinația Ungaria. Inculpatul era însoțit de martora, persoană care practica prostituția într-o parcare de lângă Râmnicu-, pe care a luat-o cu el pentru a-l însoți în călătorie.
În punctul de frontieră pe sensul de ieșire din țară erau de serviciu martorii, repartizat pentru verificarea autotrenurilor, repartizat la verificarea documentelor de călătorie, și, inspectori vamali.
La intrarea autotrenului condus de inculpat în punctul de verificare din sectorul martorului, dat fiind faptul că trenul era acoperit cu prelată și era înalt acesta a urcat pe rampa special amenajată ce permite verificarea integrității transportului, oferind o vedere de ansamblu inclusiv a părții de sus. Astfel, a observat că prelata remorcii în partea superioară din față, avea aplicată bandă adezivă. Având suspiciuni cu privire la integritatea prelatei, deoarece în caz afirmativ putea interzice șoferului ieșirea din țară cu obligarea de a efectua reparațiile necesare, fără a putea dispune vreo sancțiune cu caracter contravențional, martorul, urmând procedurile standard de lucru într-o asemenea situație a dezlipit moment în care a observat că prelata prezenta urme de tăiere cu un obiect tăios. l-a anunțat pe martorul să nu vizeze documentele de călătorie, dispunând totodată ca tirul să revină în vamă pe sensul de intrare. De asemenea, neprimind o explicație convingătoare din partea inculpatului cu privire la modul în care a fost distrusă prelata a anunțat autoritățile inspecției vamale, reprezentate în acel moment de martorii și care, în urma obținerii avizelor prevăzute de lege au procedat la desigilarea tirului și verificarea transportului. Astfel, au fost descoperite un număr de 83 pachete, învelite în material plastic de culoare maro, cu masa totală de 58.97 kg, care, conform raportului de constatare științifică întocmit, conțineau heroină, o parte în stare pură, alta în amestec cu cafeină, drog care face parte din categoria celor de mare risc potrivit art.1 lit. c din Legea 143/2000 cu referire la tabelul nr.
au fost introduse în trenul -ului prin spațiul creat prin tăierea prelatei, aflându-se ca poziție deasupra coletelor conținând bunurile transportate legal, încărcate și sigilate în Turcia, plite pentru cuptoare electrice.
Inculpatul a negat orice implicare în operațiunea de tăiere a prelatei și introducere de drogurilor în. În vamă, imediat după găsirea acestora a spus că îl bănuiește pe patronul firmei din Turcia, martorul, că ar fi pus drogurile în după ce acesta a fost încărcat și sigilat. După un timp a retras această afirmație, poziție menținută și în fața instanței, întărită de faptul că la trecerea frontierei de stat cu Bulgaria, unde condițiile de verificare sunt foarte stricte, drogurile ar fi fost descoperite. În continuare, el a susținut că anumite persoane care cunoșteau traseul său, fără știrea lui, și care se ocupă cu traficul de droguri, s-au folosit de el pentru transportarea drogurilor.
Inculpatul invocă eroarea de fapt, în sensul prevăzut de art.51 cod penal considerând că pentru fapta comisă nu poate fi tras la răspundere penală.
Această ultimă susținere a inculpatului nu putut fi reținută neavând suport în probele administrate în cauză.
Astfel, după intrarea în România inculpatul a făcut mai multe opriri, cea mai lungă fiind în, de unde a și luat-o pe martora. era lăsat în parcare, iar după revenire pentru continuarea călătoriei proceda doar la verificarea cauciucurilor și a sigiliului, deși avea datoria să verifice și integritatea trenului, inclusiv a prelatei, deoarece deteriorarea acesteia presupune interdicție de a părăsi România. Acest fapt era cunoscut de inculpat dintr-o călătorie anterioară în care a tranzitat România spre alte țări europene când a avut parte de un asemenea incident. agățată atunci în crengile unor și distrusă, fiind reparată înainte de ieșirea din țară știind că altfel nu îi va fi permisă ieșirea din țară.
Pe parcursul traseului din România, inculpatul a ținut legătura telefonic cu cetățeanul, pe care îl cunoaște cu numele de, cu privire la locul din localitatea - Ungaria, unde urmează să efectueze vama pentru marfa transportată și unde urmau să fie descărcate drogurile de o persoană pe care el nu o cunoștea.
Inculpatul recunoaște că a intrat în legătură telefonică cu -- din 10 iulie 2008, motivând discuțiile ca unele amicale, prin care au planificat o întâlnire cu familia acestuia în Ungaria.
Faptul că nu era planificată vreo întâlnire cu -, iar scopul convorbirilor telefonice a fost cel mai sus menționat este confirmat și de împrejurarea că inculpatul a acționat în baza instrucțiunilor primite de la, care fuseseră date în același sens și persoanei ce urma să ridice drogurile în, identificată de autoritățile judiciare olandeze ca fiind. Acesta din urmă știa că drogurile se află într-un turcesc al firmei, fără să îl cunoască pe șofer, și a plecat din Olanda spre Ungaria însoțit de niște fete pentru a crea aparența că se deplasează în vacanță. La fel a procedat și inculpatul, luând-o cu el pe martora. Pentru aceste servicii este cert că inculpatul urma să fie recompensat la fel ca și, de către.
În aceste condiții este evident că același -- s-a ocupat și de introducerea drogurilor în, prin tăietura efectuată în prelată în partea de sus spre cabină, pe teritoriul României, prin alte persoane, în parcarea indicată de martora ca fiind cea de la "43", unde cei doi s-au cazat în hotelul aflat în zonă, deși normal era să doarmă în cabina -ului.
Introducerea drogurilor în pe teritoriul Turciei este exclusă deoarece în vama G, locul prin care -ul a intrat în România, unde sunt aplicate aceleași proceduri de verificare ca și la vama Nădlac, nu au fost depistate nereguli.
În acest context, reținând că inculpatul nu s-a aflat în eroare cu privire la conținutul transportului pe care îl efectua, deoarece cunoștea faptul că în -ul pe care îl conducea ca șofer, angajat al firmei turcești Oz, pe teritoriul României urmau să fie introduse droguri pe care trebuia să le transporte în, trecând prin punctul de trecere al frontierei Nădlac; prima instanță, văzând și dispozițiile legale cuprinse în art.2 alin.2 raportat la alin.1 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004 și în art.3 alin.2 raportat la alin.1 din aceeași lege;
Considerând că activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de aceste texte din lege mai puțin cea de introducere în țară a drogurilor de mare risc, element material descris în art. 3 alin.1, necesar a fi analizat distinct în condițiile în care vinovăția inculpatului este reținută cert pentru activitatea de transport al drogurilor pe teritoriul României, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2 alin.2 raportat la alin.1, și pentru cea de scoatere a acestora din România.
În ce o privește pe cea din urmă, având în vedere starea de fapt reținută, și anume că drogurile au fost descoperite pe sensul de ieșire din țară, prima instanță nu a considerat-o consumată ci în forma tentativei, executarea hotărârii de scoatere din țară a drogurilor fiind întreruptă în vama Nădlac prin controlul efectuat pe sensul de ieșire din țară.
Aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în condițiile prevăzute de art.52 și 72 cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Așadar, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.2 raportat la alin.1,din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, transportul de droguri de mare risc, pe teritoriul României, și de art.20 alin.1 cod penal raportat la art.3 alin.2 și la alin.1din aceeași lege specială, încercarea de a scoate drogurile de mare risc din România.
La aplicarea pedepsei prima instanță a avut în vedere condițiile obiective și subiective în care au fost săvârșite infracțiunile și caracterul periculos al acestora.
În ce privește condițiile obiective, derivate din modul concret de comitere a faptelor, s-a reținut că inculpatul a acționat sub îndrumarea unei alte persoane, despre care există date că face parte dintr-o rețea internațională de droguri, fără să cunoască celelalte persoane implicate în celelalte operațiuni de traficare a drogurilor.
În ce privește condițiile subiective, derivate din situația sa personală, s-a reținut că inculpatul este tânăr, are vârsta de 29 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a primit referințe bune de la patronul firmei de transport pentru care lucrează împreună cu tatăl său. De asemenea, s-a avut în vedere poziția sa procesuală prin raportare la modul în care a înțeles să accepte și să respecte deciziile luate de autoritățile judiciare române pe parcursul procesului, necontestând măsurile procesuale ca au fost luate față de el, declarațiile pe care le-a dat, prin care a negat orice implicare în săvârșirea infracțiunilor, neputând fi interpretate în sensul că a încercat să inducă în eroare organele judiciare.
Astfel, prima instanță a apreciat că inculpatul poate beneficia de circumstanțe atenuante, în sensul prevăzut de art.74 lit.a Cod penal, cu consecința prevăzută de art.76 lit.a Cod penal, de coborâre a pedepsei sub minimul special, dată fiind conduita avută înainte de săvârșirea infracțiunilor.
Ca urmare, în aplicarea dispozițiilor legale indicate, incidente în cauză, și anume art.2 alin.2 raportat la alin.1,din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, și art.20 alin.1 cod penal raportat la art.3 alin.2 și la alin.1din aceeași lege specială, aceasta ca urmare a schimbării încadrării juridice conform dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, în două infracțiuni săvârșite prin acte materiale diferite regăsite distinct în elementul material al acesteia ("introducerea sau scoaterea din țară "); prima instanță,
Pentru prima infracțiune, prin reținerea de circumstanțe atenuante, a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, iar pentru cea ce a doua, în aceleași condiții de individualizare, o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 raportat la art.1 din Legea 143/2000, introducerea drogurilor de mare în risc în România, s-a dispus achitarea în baza art.11 pct.1 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, deoarece probele administrate conduc la concluzia că aceasta nu există.
În condițiile prevăzute de art.2 alin.2, respectiv ale art.3 alin.2, ambele din Legea 143/2000, raportat la art.65 alin.2 cod penal, inculpatului i-au fost aplicate, pe durata a câte 2 ani, pedepse complementare, fiind interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b mai puțin dreptul de a alege. În ce îl privește pe inculpat, interzicerea exercitării dreptului de a alege nu constituie o măsură necesară pentru protejarea ordinii de drept într-o societate democrată.
Văzând că infracțiunile au fost săvârșite de inculpat înainte să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în condițiile prevăzute de art.33 lit. a și art.34 lit. b cod penal, pedepsele principale individuale aplicate inculpatului au fost contopite în cea mai grea urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, în regim de detenție.
Pe lângă pedeapsa principală rezultantă, inculpatul va executa și pedeapsa complementară, cu conținutul mai sus arătat, pe durata a 2 ani.
De asemenea, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a,b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art.88 Cod penal, din pedeapsa aplicată inculpatului a fost dedusă perioada arestării preventive, începând cu 16 iulie 2008 până la zi, iar în temeiul art.160 ind. b Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a acestuia.
În temeiul art.17 din Legea 143/2000 cantitatea de 58, 97 kg heroină, găsită în -ul condus de inculpat, predate la IGPR- cu dovada nr.- și seria D nr.- din 18 07 2008, fost confiscată în scopul distrugerii.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.000 lei.
În baza art.190 alin.1 s-a dispus plata, din fondul MJ, a cheltuielilor ocazionate cu serviciile de traducere asigurate în ședința publică din 18.03. 2009 de domnul R, traducător autorizat de limba.
Împotriva sentinței penale nr. 65/2009, pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel DIICOT - Biroul Teritorial Arad și inculpatul.
DIICOT- Biroul Teritorial Arada criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000, este greșită, întrucât instanța a apreciat că drogurile au fost introduse în remorca automarfarului condus de inculpat pe teritoriul României, într-o parcare din jud.
De asemenea, greșit s-a reținut de instanță că introducerea drogurilor în România, din Turcia, este exclusă, întrucât în vama G locul pe unde -ul a intrat în România și unde sunt aplicate aceleași proceduri de verificare ca și la vama Nădlac nu au fost depistate nereguli.
Aceste afirmații ale instanței sunt contrazise de actele transmise de autoritățile olandeze, în baza cererii de comisie rogatorie solicitată, din care rezultă existența unor convorbiri telefonice, purtate de numitul, în Olanda, din care rezultă că era imposibil să fie la data de 14.07.2008 într-o parcare din Jud. A, pentru a introduce drogurile în automarfar. Din aceste acte mai rezultă că autoritățile din Olanda au în cercetări o grupare condusă de cetățeni turci, care urmau să transporte din Turcia în Olanda o cantitate de 117 kg heroină.
Se mai arată că s-au reținut fără temei legal, în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei și ținând seama de amploarea deosebită a fenomenului privind traficul ilicit de droguri.
De asemenea, se susține că, în ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond trebuia să rețină încadrarea dată prin rechizitoriu și eventual se impunea o completare a încadrării juridice, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, în ce privește infr.prev.de art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, motivând că încadrarea juridică dată faptelor pentru care este trimis în judecată, este greșită și solicită schimbarea de încadrare juridică din infr.prev.de art.2 alin.2, raportat la art.2 alin.1 din 143/2000, în infr.prev. de art.3 alin.2, raportat la art.-3 alin.1 din 143/2000, apreciind că latura obiectivă a infracțiunii prev.de art.2 alin.2 este absorbită a infracțiunii prev.de art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000.
Cu privire la infr.prev.de art. 3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000, se susține că instanța trebuia să rețină împrejurarea comiterii acestei fapte raportat la dispozițiile art.10 lit.e, cu aplicarea art.51 Cod Penal, întrucât inculpatul nu a cunoscut existența împrejurării din care depindea caracterul penal al faptei.
Se arată în acest sens declarația inculpatului, care se coroborează cu declarația martorei, care a călătorit cu inculpatul și nu văzut pe nimeni urcându-se pe remorca autotrenului și care a mai spus că inculpatul era foarte liniștit în momentul efectuării controlului, nefiind agitat, nu a vorbit cu nimeni la telefon și s-a supus formalităților cerute de lege în asemenea situații.
În subsidiar, se solicită achitarea inculpatului întrucât lipsește un element esențial al infracțiuni, respectiv latura subiectivă, având în vedere împrejurarea că mașina a fost încărcată și sigilată în Turcia, inculpatul neasistând efectiv la momentul încărcării remorcii, apoi a trecut prin două puncte de frontieră, unde s-au făcut niște controale speciale, astfel că el nu poate fi considerat vinovat de săvârșirea acestei fapte.
Inculpatul mai arată că, declarațiile polițiștilor și lucrătorilor vamali nu reflecte decât modul de efectuare a controlului, iar documentele care constituie obiectul comisiei rogatorii, nu au nici o relevanță din punct de vedere juridic, întrucât au fost încălcate prevederile Legii nr.302/2004, privind îndeplinirea condițiilor pentru efectuarea unei comisii rogatorii.
În subsidiar, se mai solicită, în situația în care nu se vor reține motivele menționate mai sus, reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 - 76.
Cod PenalExaminând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art.371 alin.2 C.P.P. se constată că apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, în data de 15.07.2008, în jurul orelor 18,00, în timp ce inculpatul, cetățean, s-a prezentat la Nădlag, Jud. A, pentru a ieși din România, conducând un marfar marca, la controlul efectuat s-a descoperit 58,97 kg heroină. Inculpatul nu a recunoscut că ar fi știut de existența drogurilor găsite în remorca automarfarului condus de el, însă vinovăția acestuia a fost stabilită de către instanța de fond pe baza probelor administrate.
Se reține așadar, că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii la solicitarea DIICOT - Biroul Teritorial Arad și în baza cărora poliția din a comunicat mai multe acte din care rezultă că inculpatul era în legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai mulți cetățeni turci, rezidenți în Olanda care transportă droguri din Turcia spre Olanda.
Potrivit actelor comunicate inculpatul urma să se întâlnească în loc. - Ungaria cu cetățeanul, pentru a-i preda acestuia cantitatea de droguri care a fost găsită, cei doi ținând legătura prin intermediul uni alt cetățean,. Potrivit interceptărilor telefonice a vorbit de mai multe ori cu inculpatul și i-a comunicat acestuia că urmează să se întâlnească cu în pentru a-i preda drogurile. Comunicarea s-a făcut prin trei numere de telefon, acestea fiind găsite asupra inculpatului în momentul în care a fost prins la vamă. Tot din actele comunicate de poliția olandeză rezultă că în data de 10.07.2008, a sunat pe un din numerele de telefon găsite asupra inculpatului și au discutat despre o anumită încărcătură pe care acesta din urmă trebuia să o preia, dar că a fost amânată întrucât nu a fost completă. Din declarația dată de în data de 12.08.2008 poliției din rezultă că acesta a discutat cu inculpatul prin telefon pentru a se înțelege asupra locului de întâlnire.
Inculpatul recunoaște că a vorbit la telefon cu cei doi cetățeni turci, în subiectul discuție se referea la alte împrejurări, arătând că el trebuia să se întâlnească cu niște prieteni în, care urmau să meargă în vacanță, în Turcia, împreună cu familiile. Această susținere a inculpatului este parțial adevărată, întrucât același a declarat că a plecat din Olanda cu două mașini însoți de nepotul soției lui și două prietene, dând impresia că merg în vacanță.
Curtea, apreciază că în mod nefondat prima instanță a apreciat că amplasarea drogurilor s-a făcut pe teritoriul României, cu motivarea că în vama G locul prin care a intrat - ul în România, nu au depistate nereguli.
Din declarațiile cetățenilor turci, menționate mai sus, date în fața autorităților olandeze, rezultă că inculpatul cunoștea de existența drogurilor, în acest sens fiind reținută și declarația dată de patronul firmei de transport "Oz ", numitul din care rezultă că inculpatul a asistat la încărcarea remorcii și a semnat lista de încărcare, deși acesta susține că nu a participat la această operațiune.
Se mai reține că potrivit adresei întocmite de ofițerul de legătură de la Ambasada Olandei la B, din data de 17.07.2008, autoritățile din Olanda au în cercetări o grupare condusă de cetățeni turci care urmau să transporte din Turcia în Olanda o cantitate de 117 kg heroină, între aceste persoane fiind și cetățeni turci nominalizați mai sus. Așa se poate explica de ce la controlul efectuat s-a găsit în automarfarul condus de inculpat doar cantitatea de 59 kg ca diferența fiind probabil scoasă din automarfar prin tăietura din prelată pe teritoriul României.
Împrejurarea că la PCTF G nu au fost descoperite drogurile, nu poate constitui un argument că aceste droguri au fost introduse doar pe teritoriul României.
Față de considerente expuse mai sus, Curtea apreciază că încadrarea juridică dată faptelor, de către instanța de fond, este greșită și față de starea de fapt reținută în baza probelor administrate, încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută în rechizitoriu, respectiv trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.2 raportat la art.2 alin.1 din 143/2000 și de introducere în România de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000.
Nu poate fi reținută forma continuată a infracțiunii prev.de art.3 alin.2 așa cum se arată în motivele de apel a DIICOT, întrucât în speță a avut loc un singur act material de introducere în țară a drogurilor.
Curtea, mai apreciază că apelul DIICOT este fondat și în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, întrucât fără temei s-au reținut circumstanțele atenuante, prev.de art.74 lit.a, circumstanțe care nu pot fi luate în considerare având în vedere pericolul social ridicat al faptei comise de către inculpat, precum și cantitatea mare de droguri care au făcut obiectul traficării. Se mai are în vedere și conduita procesuală a inculpatului, care a negat orice implicare în traficul de droguri, în pofida dovezilor care duc la o altă concluzie.
Cu privire la primul motiv de apel al inculpatului, așa cum s-a menționat mai sus, Curtea, apreciază că fapta inculpatului constituie infr.prev.de art.2 alin.2 raportat la art.2 alin.1 și infr.prev.de art.3 alin.3 raportat la art.3 alin.1 din 143/2000, astfel că cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi admisă.
Cu privire la al doilea motiv de apel, s-a arătat că inculpatul a cunoscut existența drogurilor, era implicat în activitatea de trafic de droguri în varianta transportării celor 59 kg de heroină, din Turcia până în Ungaria, unde urmau să fie predate altor peroane.
Nu poate fi reținută nici susținerea inculpatului cu privire la nulitatea comisiei rogatorii, întrucât nu există nici un argument pentru a se afirma că aceasta este întocmită cu încălcarea prevederilor legale.
Comisia rogatorie a fost solicitată de către DIICOT Biroul Teritorial Arad poliției din, în baza căreia au fost înaintate o serie de acte relevante pentru cauză, și din care rezultă, așa cum s-a mai arătat, că inculpatul, pe durata transportării drogurilor s-a aflat tot timpul în legătură cu alte persoane de etnie, care se aflau pe teritoriul statului olandez, implicate și ele în traficul de droguri.
Față de considerentele mai sus enunțate va fi admis apelul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, în baza art. 379 pct.2, lit.a C.P.P. se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza, în baza art.2 alin.2, raportat la art.2 alin.1 din 143/2000, modificată și completată prin 522/2004, va fi condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de, 10 (zece) ani închisoare.
În baza art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000, modificată și completată prin 522/2004, va fi condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, la pedeapsa de, 15 (cincisprezece) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal, se vor contopi pedepsele în cea mai grea și se va dispune executarea de către inculpat a pedepsei de:
-15 (cincisprezece) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, teza - II-a, lit.b
Cod PenalÎn baza art.65 alin.2 Cod Penal, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a, teza - II-a, lit.b Cod Penal, pe o durată de 5 ani.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce în continuare arestul preventiv din data de 18.03.2009 la zi.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2, lit.a C.P.P. admite apelul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Arad, împotriva sentinței penale nr. 65/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art.2 alin.2, raportat la art.2 alin.1 din 143/2000, modificată și completată prin 522/2004, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.03.1980 în localitatea - Turcia, cu domiciliul în Turcia, CNP. -, în prezent deținut în Penitenciarul Arad, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, la pedeapsa de:
-10 (zece) ani închisoare.
În baza art.3 alin.2, raportat la art.3 alin.1 din 143/2000, modificată și completată prin 522/2004, condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, la pedeapsa de:
-15 (cincisprezece) ani închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod Penal, contopește pedepsele în cea mai grea și dispune executarea de către inculpat a pedepsei de:
-15 (cincisprezece) ani închisoare,cu interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, teza - II-a, lit.b
Cod PenalÎn baza art.65 alin.2 Cod Penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit. a, teza - II-a, lit.b Cod Penal, pe o durată de 5 ani.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare arestul preventiv din data de 18.03.2009 la zi.
Obligă inculpatul la plata sumei de 2600 lei, cheltuieli judiciare și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 2320 lei către SC " " SRL, reprezentând cheltuieli ocazionate cu serviciile de traducere, asigurate de interpretul de limbă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED: CC/30.10.2009
Dact: 3 exempl/30 Octombrie 2009
Primă instanță: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea
