Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 1061/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1061/
Ședința publică din 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 44/01.08.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, inculpatul - a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 290 Cod penal, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Prima instanță l-a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În continuare, Judecătoria Lugojl -a condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. și ped. de art. 248 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prev. și ped. de art. 263 al. 2 Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul - să execute pedeapsa cea mai grea și finală de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 81, 82 și 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare.
Conform art. 359 Cod proc.penală s-a atras atenția în scris inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Consiliul local al comunei.
Potrivit art. 346 Cod proc.penală, rap. la art. 14 al. 3 lit. b Cod proc.penală, cu referire la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 14.990,549 lei (149.905.490 lei vechi) către partea civilă Consiliul Local.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.
Potrivit art. 346 Cod proc.penală, rap. la art. 14 al.3 lit. b Cod proc.penală, cu referire la art. 998 Cod civil l-a obligat pe același inculpat la 1100 lei (11.000.000 lei vechi) către partea civilă, despăgubiri.
S-au respins restul despăgubirilor civile de 5900 lei (59.000.000 lei vechi) pretinse de această parte civilă.
În baza art. 14 al. 3 lit. a Cod proc.penală, rap. la art. 170 Cod proc.penală, s-a dispus anularea actelor false, bonuri de vânzare cu seria -: nr. - din 3.03.2004; nr. -/28.02.2004; nr. - din 24.02.2004; nr. - din 21.02.2004; nr. -/13.02.2004; nr. -/ 11.02.2004; nr. -/9.02.2004; nr. -/ 27.01.2004; avizele de însoțire cu seria -: nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/ 19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/ 17.01.2005 și nr. -/17.01.2005.
S-a luat act că partea vătămată Consiliul Județean T nu a formulat pretenții civile în cauză.
S-a constatat lipsa calității procesuale a Primăriei comunei.
În baza art. 191 Cod proc.penală inculpatul a fost obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din 19.12.2006, în dosar nr. 467/P/2006, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 248 al. 1 Cod penal, art.246 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 290 Cod penal și art. 263 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, iar în baza art. 14 al. 3 lit. a Cod proc.penală rap. la art. 170 Cod proc.penală s-a solicitat să se dispună anularea bonurilor de vânzare cu seria -: nr. - din 3.03.2004; nr. -/28.02.2004; nr. - din 24.02.2004; nr. - din 21.02.2004; nr. -/13.02.2004; nr. -/11.02.2004; nr. -/9.02.2004; nr. -/ 27.01.2004; avizele de însoțire cu seria -: nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr.-/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005 și nr. -/17.01.2005.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2006, reclamantul din localitatea nr. 125, jud. Taf ormulat mai multe plângeri penale, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de învinuitul care, în calitate de primar al comunei, a săvârșit, în perioada anilor 2000 - 2006, infracțiuni de abuz în exercitarea atribuțiilor sale de primar: tăierea și furtul unor mari cantități de masă lemnoasă din pădurea comunală de către persoane care au avut aprobarea primarului, în condițiile în care predarea - primirea pădurii comunale s-a efectuat fără o evaluare corectă, a intermediat vânzări - cumpărări de terenuri de la cetățenii din comună, efectuarea de lucrări in comună fără recepția acestora, nesesizarea organelor de poliție în legătură cu tăierile ilegale de arbori, etc. (a se vedea plângerile penale de la paginile 14 - 45,. I dosar urmărire penală).
Din probele administrate de prima instanță, s-a reținut că la data de 18.12.2003, prin procesul verbal de predare primire nr. 5213/2003, Ocolul Silvic a predat Primăriei 224,26 ha de pădure, iar în data de 17.05.2006 s-a efectuat o nouă predare între cele două instituții, suprafața predată în total fiind de 296,03 ha, conform procesului verbal de predare primire nr. 1430/2004. În cele două procese verbale este consemnat faptul că la predarea primirea pădurii nu au fost găsite cioate nemarcate și nu au fost constatate tăieri ilegale de arbori, aceste procese verbale fiind semnate de către învinuit sau reprezentanții Primăriei (filele 2 - 5 vol. II dosar urmărire penală).
La data de 24.12.03, Ocolul Silvic a întocmit actul de punere în valoare a partidei 13 AF în vederea exploatării pentru producție industrială, iar la data de 26.11.2003 actul de punere în valoare a partidei 10 AF, care are ca destinație "nevoi locale" (filele 20, 76 vol. II dosar ). Ca urmare, la data de 19.01.2004 Primăria a primit autorizația de exploatare nr. 4/19.01.2004 pentru exploatarea partidei 13 AF din pădurea comunală în UP VMu. 85, 87 al cărei gestionar este, termenul de exploatare fiind 19.01.2004 - 19.03.2004, dată la care se va efectua reprimirea partidei și autorizația de exploatare nr. 168 din 26.11.2003 pentru exploatarea partidei 10 AF din UP II 67, 68 al cărei gestionar era (f 27 - 28, 78 vol. II dosar ).
Conform autorizației de exploatare nr. 4/19.01.2004 semnată de învinuit, s-au marcat un nr. de 114 arbori având un volum brut de 151 mc în vederea exploatării industriale în partida 13 AF gestionată de către învinuit.
În perioada 25 - 28.08.2004 Hae fectuat un control al exploatării partidelor 10AF și 13 AF constatând că din acestea au fost tăiați nemarcați un nr. de 200 de arbori cu un volum de 262,588 mc, valoarea pagubei fiind de 149.905.490 ROL, (actul de control nr. 1692/26.08.2004, fila 86 și următoarele vol. II dosar ).
Organele de control au stabilit faptul că vinovată de producerea pagubei se face conducerea Primăriei, constatându-se că cele doua partide nu au fost reprimite la termenele stabilite în autorizațiile de exploatare, respectiv 30.12.2003 pentru partida 10 AF și 19.03.2004 pentru partida 13 AF. Prin adresa nr. 4747 din 19.10.2006 Tac omunicat faptul că nici în prezent aceste partide nu au fost reprimite (a se vedea filele 85 - 97 vol. II dosar ).
În calitatea sa de primar, învinuitul a întocmit, la data de 10.11.2004, un înscris denumit "referat" (fila 119 dos. II) în care a menționat că: "sunt de acord și propun trecerea pe risc de serviciu a contravalorii tăierilor ilegale constatate prin actul de control nr. 204/TM/31.08.2004 întocmit de " făcând de fapt referire la adresa prin care se înainta actul propriu zis de control cu nr. 1692 din 26.08.2004. Din acest înscris denumit referat, nu rezultă cu cine este de acord învinuitul, însă propunerea de trecere pe risc de serviciu este adresată consiliului local al primăriei. Învinuitul cunoștea că, din actul de control s-a stabilit că vinovăția pentru producerea pagubelor aparține conducerii Primăriei, mai exact celor doi gestionari, gestionarul partidei 13 AF în care valoarea pagubei este de 142.556.645 ROL și gestionarul partidei 10 AF în care valoarea pagubei era de 7.348.845.ROL, valoarea totală fiind de 149.905.490 ROL, astfel că, încălcând prevederile legii, învinuitul a propus trecerea pe risc de serviciu a pagubei, fără a întocmi o documentație aferentă acestei propuneri și fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la trecerea unei pagube pe risc de serviciu.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 22 al. 4 din Regulamentul pentru Fondului Forestier din anul 1988 "În condițiile legii, se poate aproba de către consiliul local să nu se impute pădurarului valoarea unei pagube, la propunerea șefului instituției pe baza verificării sale în teren, la sesizarea făcută în maximum 24 de ore de la constatarea evenimentului, ce exclude vinovăția pădurarului și a actelor de constatare întocmite de acesta". În cazul nostru, constatarea s-a făcut în data de 24.08.2004 prin actul de control 1692/2004, iar propunerea de trecere pe risc de serviciu s-a făcut în data de 10.11.2004. Paguba nu putea fi trecută pe risc de serviciu, fiind încălcate și prev. art. 25 din Regulamentul de Pază, în care se precizează că în cazurile în care pagubele produse fondului forestier constatate cu ocazia unei inspecții, nejustificate de pădurar, sunt până la 3 retribuții lunare ale acestuia, persoana care efectuează inspecția este obligată să facă și cercetările prealabile și să propună aplicarea sancțiunilor ce se impun. Potrivit aceluiași art. 25 al. 3, în situația în care din cercetarea prealabilă rezultă săvârșirea unor infracțiuni, conducerea unității va formula plângere penală și va suspenda obligatoriu din funcție persoanele vinovate.
În concluzie, propunerea învinuitului de trecere pe risc de serviciu este nelegală întrucât, așa cum s-a arătat, acesta nu a întocmit o documentație care ar fi justificat trecerea pagubei pe risc de serviciu, a depășit termenul de 24 de ore când putea fi făcută o astfel de propunere de la data constatării, iar paguba depășește valoarea a 3 retribuții lunare a pădurarului. În acest caz, persoana trecută în acte ca paznic de pădure, era angajat în realitate ca paznic de pășune și nu pădurar, neputând fi angajată răspunderea materială a acestuia. Mai mult decât toate aceste condiții neîndeplinite, propunerea de trecere a pagubei pe risc de serviciu este nelegală, întrucât faptele constatate constituie infracțiuni și nu se poate acorda trecerea pe risc de serviciu în aceste condiții. Această împrejurare a fost confirmată și prin adresa 5970 din 7.12.2006 a T( fila 141 vol. II dosar ).
În baza înscrisului menționat anterior și denumit "referat", în ședința din 15.11.2004, Consiliul local, prin Hotărârea 33/2004, a aprobat trecerea pe risc de serviciu a contravalorii tăierilor ilegale de arbori constatate de H prin actul de control nr. 2004/Tm/31.08.2004, reprezentând tăierea ilegală a 200 de arbori, în valoare de 149.905.490 ROL, în condițiile în care învinuitul a prezentat în ședința consiliului local doar "referatul" și adresa de înaintare a actului de control, adresă care are nr. 204/Tm/31.08.2004, fără a prezenta și actul de control cu nr. 1692/26.08.2004 (fila 86 vol. II), precum și procesele verbale de control al exploatării pentru partidele 10 AF și 13 AF din 26.08.2004 și respectiv 25.08.2004 (filele 95 - 96 - 97) în care era specificat faptul că vinovată de producerea pagubelor se face Primăria.
Această hotărâre a Consiliului Local a fost înaintată Prefecturii T Biroul Juridic în aceeași prezentare incompletă în care a fost făcută și propunerea de către învinuit, adică s-a trimis spre avizare procesul verbal de ședință, hotărârea consiliului și referatul întocmit de învinuit, fără ca propunerea și hotărârea să aibă la bază o documentație care trebuia întocmită de cel care a făcut propunerea, adică de către învinuit. Prefectura T avizează aceasta hotărâre considerând-o în conformitate cu normele legale în materie silvică. Astfel că, Biroul Juridic al Prefecturii Tac omunicat cu privire la legalitatea adoptării Hotărârii nr. 33 din 15.11.2004 a Consiliului Local, prin adresa nr. 7133/D/II/d1/28.06.2006 că, la adoptarea hotărârii nu au fost încălcate prevederile legale (fila 133 vol.I), neavând cunoștință, despre condițiile prevăzute de lege cu privire la trecerea unei pagube pe risc de serviciu, anterior motivată.
Ulterior adoptării acestei hotărâri, o parte din consilieri au contestat legalitatea sa, realizând că propunerea pentru trecerea pe risc de serviciu nu a fost motivată, nefiind făcută o documentație, nu a fost discutată, nefiind aduse la cunoștința consiliului local actul de control cu valoarea pagubei, ancheta efectuată de primar și alte documente justificative. Contestația a fost înregistrată la Prefectura Județului T cu nr. 3982/11.04.2005, (fila 127 vol. 2 dosar ), însă consilierii semnatari nu au primit un răspuns la aceasta contestație (vezi declarații martori filele 130 - 145 vol. I dosar ). Cert este că ulterior acestei hotărâri, în ședința de consiliu local din data de 29.03.2005, a fost revocată chiar Hotărârea cu nr. 33 din 15.11.2004 prin Hotărârea nr. 14 din 29.03.2005. O lună mai târziu, la data de 26.04.2005, s-au reluat discuțiile privind trecerea pe risc de serviciu a pagubei mai sus arătate, hotărâre aprobată, care a rămas definitivă.
La data de 15.04.2004, conform contractului de munca nr. 8 (fila 172 vol. II dosar ), numitul este angajat de către învinuit în calitate de paznic de pășune, contrar Hotărârii Consiliului Local nr. 15 din 26.05.2003, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 01.06.2003 să se înființeze un post de referent cu probleme silvice (pădurar), iar în maximum 15 zile de la ocuparea acestui post, să se desființeze cele două posturi de paznic de pășune împădurită. Aceasta hotărâre prevede angajarea pe acest post doar de persoane cu pregătire silvică medie corespunzătoare.
Deși partea vătămată nu avea calificarea de pădurar pentru a putea răspunde de gestiunea pădurii, acesta fiind angajat ca paznic de pășune, învinuitul în mod abuziv a emis Dispoziția nr. 5/13.01.2006 pentru a fi trecută în debit paznicului, suma totală de 25.287,14 RON, sumă care totalizează valoarea prejudiciului rezultat din actul de control 1692/2004, prejudiciu ce fusese trecut ca risc de serviciu, precum și prejudiciul constatat prin actul de control nr. 1 din 2006 al T (filele 184, 188 vol. II dosar ). Trecerea în debit a acestei sume s-a făcut fără a fi comunicată în scris către pentru aop utea contesta. În declarația sa (filele 101 - 108 vol. I dosar ) partea vătămată a arătat că nu este vinovat de producerea acestor pagube ce i-au fost trecute in debit, el fiind angajat ca paznic de pășune și nu ca pădurar, iar în actul de control întocmit la partida 13 AF s-a specificat că vinovată de producerea pagubei se face conducerea primăriei și nu paznicul de pășune, care nu este angajat conform normelor silvice, neavând pregătirea necesară, mai mult decât atât, partea vătămată a arătat că l-a informat pe învinuitul despre tăierile ilegale (vezi filele 189,190 vol. II dosar ). Partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1500 de RON și dorește să nu-i fie imputată suma de 25.287,14 RON.
Cu privire la acest aspect, învinuitul a declarat că a dat dispoziție viceprimarului să treacă în debit toate pagubele constatate de către T persoanelor vinovate de producerea lor, și că nu a cunoscut că în borderoul de debit nr. 9/2006, semnat de învinuit, este inclusă și paguba care anterior a fost trecută pe risc de serviciu (declarația filele 64 - 79 vol. I dosar ).
S-a observat că, acoperirea acestei sume prin darea în debit, s-a efectuat tardiv (la doi ani de la constatarea pagubei) și doar după ce organele de urmărire penală fuseseră sesizate de către și demarate cercetările în cauză.
Pentru justificarea în contabilitatea Primăriei a materialului lemnos exploatat din partida 13 AF, învinuitul a dispus, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, și G, emiterea de bonuri de vânzare și avize de însoțire fictive, pe numele unor cetățeni din localitatea (filele 101 - 108, 116 - 121 vol. I dosar ). Aceste documente au fost întocmite fictiv pentru a justifica materialul lemnos care a fost marcat, de această dată, și care a fost exploatat din partida 13 AF, gestionată de către învinuit.
Bonurile de vânzare nu sunt semnate la rubrica "cumpărător" de persoanele trecute pe bon, iar la rubrica "predător" este trecut învinuitul, fără semnătură; la fel și avizele de însoțire nu sunt semnate la rubrica "destinatar" de către persoanele care sunt trecute ca și destinatar. Toate aceste documente fictive (filele 33 - 72 vol. II dosar ) se referă la partida 13 AF aflată în gestiunea învinuitului. Fiind audiate persoanele trecute pe bonuri și avize, acestea au declarat că, nu au cumpărat în cursul anilor 2004 - 2005 material lemnos de la Primăria, nu au semnat și nici nu au cunoștință de existența vreunui bon sau aviz întocmit pe numele lor (a se vedea declarațiile martorilor, filele 147 - 155 vol. II dosar ).
Un aspect foarte important de subliniat este ca materialul lemnos exploatat în partida 13 AF, gestionată de învinuit, a avut regim de exploatare industrială și a fost vândut, conform acestor documente fictive ca și lemn de foc, pe care l-ar fi cumpărat cetățeni din comună. În realitate, lemnul a avut alt destinatar. Astfel, învinuitul și-a justificat exploatarea materialului lemnos marcat din punct de vedere volumetric (cantitatea totală de material lemnos din actele întocmite fictiv este egală cu cantitatea totală de material lemnos marcată în teren în vederea exploatării, conform autorizației de exploatare, 151 mc) nu și valoric. În acest sens, partida a avut marcat un volum brut de 151 mc de material lemnos de esență prețioasă, preponderent, și, cu diametre de peste 30 de cm (a se vedea fișele de despuiere filele 24 - 27 vol. II dosar ) al cărui preț mediu pe metru cub la acea dată era de 230 de mii ROL și a fost vândut, conform documentelor fictive, la un preț inferior, între 60 și 80 de mii ROL/mc, ca lemn de foc. Acest preț fusese stabilit anterior ca preț pentru lemn de foc către populație, prin hotărârea consiliului local. În final, învinuitul a primit câte două exemplare din documentele fictive de la cei care le întocmiseră, a totalizat bonurile și avizele pe două borderouri fiind depuse contravaloarea acestora la casieria Primăriei (vezi filele 73 și 75 vol. II dosar ).
Activitatea învinuitului de instigare a persoanelor care au completat aceste documente fictive este evidentă prin faptul că acesta, în calitate de gestionar al partidei 13 AF, era interesat să justifice exploatarea materialului lemnos care s-a făcut în alte scopuri evidențiind în contabilitate acest fapt.
Nu este lipsit de importanță nici faptul că exploatarea materialului lemnos marcat în partida 13 AF, conform autorizației de exploatare, a avut loc în perioada 19.01.2004 - 19.03.2004, iar avizele de însoțire sunt întocmite în anul 2005.
Învinuitul, în calitate de primar al comunei, a fost sesizat de către paznicul de pășune, imediat după angajarea sa, cu privire la tăieri ilegale și furt de arbori nemarcați din pădurea comunală. Sesizările s-au făcut atât verbal cât și în scris; astfel prin sesizarea înregistrată cu nr. 917 din 26.04.2004 indica tăieri ilegale din pădurea, iar în sesizarea cu nr. 1270 din 21.06.2004 indica cioate descoperite în partidele și Dosul, specificând că sunt partide deschise de primărie (vezi filele 189 - 190 vol. II dosar ). Cu toate acestea, învinuitul nu a sesizat de îndată organele de urmărire penală, așa cum avea obligația legală. Mai mult, nici după constatarea infracțiunilor prin actele de control cu nr. 1692 din 26.08.2004 (care avea ca obiect chiar sesizarea 1270 făcută de ), nr. 553 din 20.06.2005, nr. 554 din 16.06.2005 și nr. 554 din 17.06.2005 ale, învinuitul nu a sesizat de îndată organele judiciare cu privire la tăierile ilegale de arbori. Organele judiciare au fost sesizate după un an de la constatarea acestor infracțiuni de către (fila 253 vol. II) deși tăierile ilegale și furturile de arbori s-au produs în pădurea Primăriei, iar în conformitate cu prevederile articolului 68 lit. v din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, primarul "răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului". Paguba stabilită prin aceste acte de control este de 273.414.923 ROL.
Prin lipsa sesizării de îndată a organelor judiciare, s-a îngreunat astfel identificarea autorilor faptei, administrarea de probe în cauză și implicit recuperarea pagubelor, obstrucționând prin această atitudine desfășurarea anchetei, dosarele fiind trecute la cauze cu autori necunoscuți din lipsă de probe.
Audiat în faza de urmărire penală pentru infracțiunile sus menționate ( 64-67; 68-70; 72-73; 76-79) învinuitul a declarat că din anul 2000 este primarul comunei. În data de 17.05.2004, Ocolul Silvic a predat suprafața de pădure de 296,03 ha. către Primăria, procesul verbal de punere în posesie s-a semnat de învinuit și de secretarul primăriei, iar predarea-primirea s-a făcut către paznicii de pășune și, obligația de pază rezultând din fișa postului.
Prin dispoziția învinuitului, răspunderea pentru pădurea și pășunea comunală revenea viceprimarului, ca atribuție de serviciu înscrisă în fișa postului.
În perioada când s-a predat pădurea comunală, Primăria a primit autorizație pentru exploatare parchete cu material lemnos de foc și pentru exploatare industrială, situate în pășunea comunală, distribuit la instituții și persoane fizice din zonă, bonurile de vânzare fiind eliberate de viceprimar, iar banii rezultați fiind evidențiați în contabilitate. materialului lemnos de către beneficiari se făcea în prezența paznicilor de pădure, respectiv pentru parcela AF 13.
De parchete a răspuns viceprimarul, conform dispoziției nr. 137/29.01.2003, învinuitul menționând că nu a fost gestionarul nici unui parchet și nu cunoaște modul cum au fost exploatate, bonurile de vânzare aflându-se la viceprimar prin dispoziția 13/21.01.2004.
Cu privire la cele 8 bonuri în care învinuitul a fost trecut ca predător,a declarat că nu a predat nici o cantitate de material lemnos și nici banii pentru bonuri, nu a dat dispoziție pentru emiterea bonurilor și nu le-a semnat.
În urma controlului efectuat de H, s-a constatat o pagubă de 149.905.490 lei vechi prin actul de control nr. 1692/2004, pagubă rezultată prin tăieri ilegale de arbori în localitatea, comuna, păzită de paznicul și învinuitul a propus trecerea acestei sume pe risc de serviciu, menționând că nu a întocmit alte documente decât referatul cu această propunere ( 70 aliniat ultim) și Consiliul Local a aprobat propunerea sa, iar Prefectura Județului T nu a contestat această hotărâre.
Până la controlul învinuitul a declarat că nu a fost sesizat de paznici pentru tăieri ilegale de arbori.
A declarat că, în data de 28.02.2006 domnul a întocmit borderoul de debit nr. 9 pentru suma de 25.287,14 lei pentru debitorul, sumă cuprinsă în totalul pagubei trecută pe risc de serviciu și că a semnat borderoul fără să i se aducă la cunoștință că suma cu care a fost debitat este cuprinsă în paguba susmenționată, acesta fiind debitat cu mai multe sume.
A mai declarat că a sesizat atât scris cât și verbal organele de poliție pentru tăieri ilegale de arbori.
A menționat, de asemenea, că a ocupat postul de paznic prin concurs.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul și-a completat declarațiile date în faza de urmărire penală, menționând că la predarea-primirea suprafeței inițiale de pădure de 224,26 ha. Ocolul Silvic nu a făcut o evaluare a acesteia, inculpatul nu s-a deplasat în teren și nu a cerut un act de evaluare pentru că nu știa cum se procedează.
Abia la predarea întregii suprafețe de pădure de 293,03 ha. Taf ăcut o evaluare în care s-a menționat că nu sunt cioate, iar predarea-primirea s-a făcut în prezența paznicilor de pădure, fără ca inculpatul să se deplaseze în teren, susținând că, a fost accidentat la piciorul stâng în anul 1994 și se deplasează greu. A semnat autorizația de exploatare pentru partida 13 AF pentru că era conducătorul instituției și nu exista pădurat la vremea respectivă, dar nu gestiona această partidă.
A mai declarat că paznicul a făcut sesizări scrise și verbale pentru tăiere și furt de arbori, și inculpatul personal s-a deplasat în teren împreună cu lucrătorii de poliție pentru a depista acele persoane, și consideră că nu se face vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni și nu este de acord că achite nici o pagubă.
Partea vătămată Consiliul Județean Taa rătat că nu se constituie parte civilă în cauză.
Partea vătămată Primăria comunei a invocat excepția lipsei calității procesuale, invocând art. 18 și 19 al. 1 din Legea 215/2001, conform cărora comuna ca unitate administrativ teritorială este persoană juridică de drept public, excepție admisă la termenul de judecată din 28.09.2007.
Partea vătămată Consiliul Local al comunei a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 14.990,549 lei despăgubiri civile.
Partea vătămată a depus în scris constituirea de parte civilă pentru suma de 70.000.000 ROL.
Din examinarea actelor și lucrărilor întregului dosar, s-a reținut că inculpatul - este primarul comunei județul T din anul 2000.
La data de 18.12.2003, în baza Legii nr. 1/2000, reprezentanții Ocolului Silvic " " au procedat la predarea suprafeței de pădure de 224,26 ha. către Primăria comunei, procesul verbal pentru primirea acestei suprafețe - încheiat la aceeași dată - fiind semnat de inculpat în calitate de primar, în condițiile în care paznicii de pășune și au fost angajați ulterior.
În această suprafață de pădure erau incluse partidele AF 10 și AF 13.
Ulterior, la 17.05.2004 Ocolul Silvic a procedat la predarea către Primăria a întregii suprafețe de 296,03 ha. și la punerea în posesie, ocazie cu care la aceeași dată s-a încheiat procesul verbal de punere în posesie, menționându-se că Primăria este reprezentată de inculpat, actul de predare fiind semnat de acesta în calitate de primar, și de secretar.
Predarea s-a făcut în urma unei inspecții de fond și la acea dată s-a constatat că, nu există cioturi de arbori nemarcate cu ciocanul silvic.
La data de 21.11.2003, pentru punerea în valoare a partidei 10 AF, s-a procedat de către reprezentantul Ocolului Silvic, prin împreună cu viceprimarul comunei de la acea dată, la inventarierea fir cu fir și marcarea a 165 fire din unitatea amenajistică 67, 68, pentru evaluarea masei lemnoase și s-a încheiat proces verbal la aceeași dată (vol. II, 77).
La data de 26.11.2003 s-a făcut actul de punere în valoare a parcelei 10 AF pentru nevoi locale și s-a autorizat exploatarea acestei mase lemnoase prin gestionarul, pentru perioada 26.11 - 30.12.2003 dată când va fi reprimit parchetul, autorizația de exploatare purtând numărul 168 din 26.11.2003.
La data de 20.12.2003, pentru punerea în valoare a partidei 13 AF s-a procedat de către același reprezentant al S la evaluarea masei lemnoase din A 85, 86,87 împreună cu inculpatul, ocazie cu care s-au inventariat fir cu fir 114 fire marcate cu ciocanul silvic și la aceeași dată s-a încheiat proces verbal, semnat de inculpat în calitate de gestionar (vol. II, 27).
Actul de punere în valoare a acestei partide s-a făcut la 24.12.2003 pentru producție industrială (vol. II, 20), fiind emisă autorizația de exploatare nr. 4/19.01.2004, valabilă pe perioada 19.01-19.03.2004, dată când se va reprimi parchetul.
Tot la 19.01.2004 s-a predat prin proces verbal inculpatului, spre exploatare, partida AF 13, act semnat de inculpat (vol. II, 29).
Prin dispoziția primarului nr. 137/29.11.2003. acesta și-a delegat atribuțiile de gestionare pentru "parchetele deschise" în către viceprimarul (vol. II, 237) până la angajarea paznicului de pășune, însă la data emiterii dispoziției era deschisă doar partida 10 AF gestionată de viceprimar, partida 13 AF fiind deschisă abia la 24.12.2003, astfel că gestionarul partidei 13 AF era doar inculpatul.
În perioada 24 - 26 august 2004, C H - Tae fectuat un control al exploatării masei lemnoase din partidele 10 și 13 AF, iar prin nota de constatare din 26.08.2004 (vol. II, 87), în prezența paznicului de pădure și a viceprimarului de la acea dată G, s-au constatat următoarele: paznicul de pășune nu are pregătirea corespunzătoare în specialitate, partidele 10 și 13 AF nu au fost reprimite la termen și răspunderea incumbă Primăriei, stabilind termen imediat și permanent de intrare în legalitate.
Prin adresa nr. 4747/9.10.2006 (vol. II, 11) VTa informat Poliția municipiului L că până la data de mai sus, Primăria comunei nu a solicitat reprimirea celor două parchete, iar din adresa nr. 4532/6.11.2006 rezultă că, autorizațiile de exploatare pentru cele două partide nu au fost prelungite (vol. II, 10).
Cu ocazia controlului s-a încheiat actul nr. 1692/26.08.2004 - necontestat de Primăria - stabilindu-se un prejudiciu de 149.905.490 ROL, rezultat din tăieri ilegale în număr de 200 arbori din parcelele 10 și 13 AF.
Prin referatul nr. 2309/10.11.2004 (vol. II, 119) inculpatul a propus trecerea pe risc de serviciu a pagubei constatate prin actul de control nr. 204/TM din 31.08.2004 întocmit de, făcând de fapt referire la adresa prin care s-a înaintat actul de control nr. 1692/26.08.2004 la Primăria (vol. II, 85).
Referatul întocmit de inculpat a fost înaintat Consiliului Local, care prin HCL nr. 33 din 15.11.2004, în ședința de consiliu, a hotărât trecerea pagubei de 149.905.490 ROL pe risc de serviciu.
Această hotărâre a fost înaintată Prefecturii Județului T, care a avizat-o favorabil.
La data de 29.03.2005 prin HCL nr. 14, același Consiliu Local, a revocat HCL nr. 33/2004, iar la data de 26.04.2005 a hotărât revocarea HCL nr. 14/2005 și trecerea pe risc de serviciu a pagubei susmenționate.
Hotărârea Consiliului Local care și-a produs efectele juridice este nr. 33/2004, ce a rămas valabilă prin revocarea HCL nr. 14/2005, chiar dacă ulterior HCL nr. 16/2005 a dispus asupra aceleiași probleme, de trecerea pagubei pe risc de serviciu, neputând coexista două HCL care să dispună în același sens.
Așa cum a recunoscut însuși inculpatul prin declarația dată la 15.09.2006 ( 70 dosar, aliniat ultim) "nu am întocmit alte documente cu privire la acea pagubă, doar referatul propus", făcând referire la paguba de 149.905.490 ROL propusă a fi trecută pe risc de serviciu.
Abuzul în serviciu al inculpatului rezultă din faptul că nu a prezentat la ședința consiliului local din 15.11.2004 actul de control al, din care rezulta că răspunderea revine Primăriei. Referatul pentru discutarea propunerii de trecere pe risc de serviciu nu figura pe ordinea de zi a ședinței de consiliu și totuși a fost dezbătut, la ședință participând și inculpatul, așa cum se menționează în procesul verbal încheiat.
Inculpatul a făcut o propunere nelegală de trecere pe risc de serviciu a pagubei constatate prin actul de control, în lipsa unei documentații care să justifice această propunere și fără a dispune efectuarea unei cercetări prealabile pentru aflarea persoanelor vinovate de prejudiciu, în condițiile art. 25 alin. 3 din OM nr. 15/1998 privind Regulamentul pentru paza fondului forestier, ce era necesară și, din care, dacă ar fi rezultat săvârșirea unor infracțiuni, conducătorul instituției avea obligația să formuleze plângere penală și să suspende obligatoriu din funcție persoanele vinovate.
Dispozițiile art. 22 alin. 4 din același act normativ se referă la faptul că, la constatarea unei pagube ce exclude vinovăția persoanelor însărcinate cu paza, șeful instituției sesizează organele abilitate în 24 ore, pentru trecerea pagubei de risc de serviciu, după o cercetare prealabilă.
Răspunderea materială a personalului de pază nu putea opera, în condițiile în care aceștia au fost angajați fără a avea specialitatea necesară postului ocupat, respectiv pregătire silvică medie corespunzătoare.
Ca urmare, inculpatul avea obligația sesizării Consiliului Local pentru trecerea pagubei pe risc de serviciu, și acest termen urma să curgă din data de 27.01.2004, când actul de control și întreaga documentație s-a înaintat Primăriei comunei sub nr. 192 (vol. II 21), dar inculpatul a întocmit referatul abia la data de 10.11.2004, înregistrat sub nr. 2309 (vol. II 119), deși avea obligația să cunoască prevederile legale susmenționate.
Nu s-au primit susținerile inculpatului în sensul că propunerea sa de trecere pe risc de serviciu nu constituie un act de dispoziție, cât timp inculpatul, în calitatea sa de funcționar public, participând la ședința consiliului local din data de 15.11.2004, avea obligația să depună documentația necesară pentru propunerea făcută, pentru a se avea în vedere o corectă stare de fapt cu privire la prejudiciu, având în vedere că, în calitatea sa de primar, răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, stipulată în fișa postului și în Legea nr. 215/2001 republicată a Administrației publice locale.
Deși inculpatul a exploatat partida AF 13 pentru nevoi locale, destinația acesteia privea nevoi industriale.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 248 Cod penal, pe lângă faptul că este infracțiune de serviciu, este și o infracțiune de rezultat.
Valoarea socială apărată este bunul mers al activității persoanei juridice de drept public, prev. de art. 145 Cod penal, iar subiectul nemijlocit este funcționarul public.
Inculpatul, cu bună știință, în calitatea sa de primar și șef al administrației publice locale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a făcut propunerea de a se trece pe risc de serviciu a pagubei de 149.905.490 ROL în mod defectuos, ceea ce a avut ca urmare producerea unei pagube adusă patrimoniului în cuantumul susmenționat, instituției pe care inculpatul o reprezintă, pericolul social grav existând datorită importanței activității acestei instituții, respectiv Consiliul Local.
Între fapta sa și prejudiciu există o legătură de cauzalitate determinată de modul defectuos în care a acționat inculpatul cu consecința producerii pagubei în patrimoniul acestei instituții.
Inculpatul a avut cunoștință că paguba îi putea fi imputată, astfel că a acționat cu intenție directă.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, care să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Prin HCL nr. 15/26.05.2003 s-a dispus ca începând cu data de 1.06.2003 să se înființeze un post de referent cu probleme silvice (pădurar), cu pregătire silvică medie corespunzătoare, și să se desființeze posturile cu J de normă de paznic de pășune împădurită.
Concursul pentru acest post s-a stabilit pentru datele de 15.06.2005 și respectiv 2.03.2006 (vol. II 195-200) după ce s-a constatat în urma controlului efectuat în perioada 24-26.08.2004 de către că, paznicii de pădure angajați nu au calificarea corespunzătoare.
Acest aspect era cunoscut de inculpat care, a emis dispoziția nr. 83 din 8.07.2003 (vol. II 203) prin care a constituit comisia de examinare pentru ocuparea postului de referent pe probleme silvice, datele stabilite pentru concurs fiind cele susmenționate.
La data de 15.04.2004, părții civile i s-a încheiat contractul de muncă nr. 8, fiind angajat ca paznic de pășune, în condițiile în care nu avea calificarea de pădurar pentru a putea gestiona pădurea.
După trecerea pe risc de serviciu a pagubei de 149.905.490 ROL, inculpatul a dispus prin dispoziția nr. 5/13.01.2006 ca viceprimarul G să urmărească actele de control întocmite de T și pagubele să fie înregistrate ca debite pentru persoanele vinovate. Totodată, a dispus ca inspectorul de finanțe să înregistreze la Primăria comunei, ca debite, sumele rezultate ca pagube, pentru persoanele vinovate (vol. II 247).
În baza acestei dispoziții, partea civilă a fost trecut în debit cu suma de 25.287,14 lei, fără a i se comunica dispoziția și fără a exista o cercetare prealabilă, fiindu-i reținută suma de 11.000.000 ROL prin borderoul de debite nr. 9/2006 (vol. II 188) în care se menționează că suma este rezultată din actul de control nr. 1692/2004 efectuat de
Suma debitată părții civile era cuprinsă în paguba de 149.905.490 ROL, trecută pe risc de serviciu, iar inculpatul cu bună știință și abuziv a semnat borderoul de debite susmenționat, în condițiile în care a dat dispoziție de recuperare a pagubelor rezultate din controalele efectuate, a semnat borderoul de debite, astfel că, nu a putut fi primită susținerea sa că, a fost în eroare cu privire la acest fapt.
Darea în debit a părții civile s-a efectuat tardiv, la data de 3.04.2006, cu aproximativ 2 ani de la data controlului, după sesizarea organelor de urmărire penală de către.
În drept, fapta inculpatului, funcționar public, de a dispune la data de 13.01.2006 darea în debit a pagubelor constatate de, care îl vizau pe partea civilă, în condițiile în care aceasta nu avea calificarea necesară pentru a gestiona pădurea și în condițiile în care suma imputată a fost trecută pe risc de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 Cod penal. Subiect activ calificat este inculpatul, funcționar public, iar subiect pasiv special este partea civilă, căruia i s-a cauzat o vătămate a intereselor legale, o lezare materială, săvârșită cu intenție directă de către inculpat, care a emis dispoziția nr. 5/2006 și a semnat borderoul de debite nr. 9/2006, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile în sumă de 11.000.000 ROL (1100 lei), ce i-a fost reținută din veniturile realizate. Pentru această faptă, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, care să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Pentru justificarea în contabilitatea Primăriei a materialului lemnos exploatat din partida AF 13, gestionată de inculpat, acesta a dispus, conform declarațiilor martorilor, și G, emiterea de bonuri de vânzare și avize de însoțire fictive pe numele unor cetățeni din localitatea ( 101-114, 116-121 vol. I dosar ).
Pe bonurile de vânzare emise, la rubrica predător este trecut inculpatul, fără semnătură, la fel și în avizele de însoțire, care nu sunt semnate la rubrica destinatar de către persoanele care sunt trecute cu această calitate.
Materialul lemnos exploatat în partida 13 AF, gestionată de inculpat, a avut regim de exploatare industrială și a fost vândut, conform unor documente fictive, ca și lemn de foc,pe care l-ar fi cumpărat cetățeni din comună.
Actele care au fost întocmite în fals din dispoziția inculpatului sunt bonuri de vânzare cu seria -: nr. - din 3.03.2004; nr. -/28.02.2004; nr. - din 24.02.2004; nr. - din 21.02.2004; nr. -/13.02.2004; nr. -/ 11.02.2004; nr. -/9.02.2004; nr. -/27.01.2004; avizele de însoțire cu seria -: nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/19.01.2005; nr. -/ 17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005; nr. -/17.01.2005 și nr. -/17.01.2005.
Deși autorizația de exploatare pentru partida AF 13 era valabilă din 19.01- 19.03.2004, când trebuia să fie reprimită partida, avizele de expediție s-au întocmit în anul 2005.
Activitatea de instigare a inculpatului s-a manifestat prin determinarea unor persoane din subordine de a întocmi liste cu persoane din comună, pe numele cărora urmau să se emită acte cu privire la vânzarea materialului lemnos, listă întocmită de soția inculpatului, după ce în prealabil a luat legătura telefonică cu inculpatul și l-a rugat pe viceprimarul G să întocmească această listă și acesta a refuzat, și a paznicului de pășune, care s-a deplasat în anul 2005 în localitatea, la pădurarul, cu lista acelor persoane și acesta, în baza solicitării Primăriei, a întocmit avize de însoțire pe numele persoanelor înscrise în lista primită de la soția inculpatului, și predată lui, care la rândul său a predat-o soției inculpatului în câte 2 exemplare, în vederea depunerii banilor la casierie și a predării documentelor la contabilitate ( 101 - 108, 109 - 115, 146, 161-162 vol. I și lista de la fila 73 vol. II dosar ).
Prin documentele fictive s-a reținut că prețul de vânzare pentru materialul lemnos, vândut ca lemn de foc, a fost inferior celui care trebuia să fie înscris în regim de exploatare industrială.
Determinarea de către inculpat a persoanelor din cadrul Primăriei comunei de a întocmi documente fictive, prin care a urmărit să-și justifice exploatarea materialului lemnos din partida AF 13 pe care o gestiona, și de a evidenția acest fapt în contabilitate, verbal, prin rugăminți și îndemnuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. și ped. de art. 25, rap. la art. 290 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, care să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Inculpatul a fost sesizat verbal și în scris, cu numărul 917/26.04.2004 și nr. 1270/21.06.2004 (189 - 190 vol. II) despre tăieri ilegale și furt de arbori, și nu a sesizat de îndată organele de urmărire penală, așa cum avea obligația, deși răspundea de "inventarierea și administrarea bunurilor ce aparțin domeniului public și privat al comunei" în baza art. 68 lit. v din Legea 215/2001 a Administrației publice locale.
Inculpatul a acționat cu vinovăție în condițiile în care, având calitatea de funcționar public cu atribuții de conducere, i se impută nesesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală despre săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, deși a avut cunoștințe certe cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.
Nesesizarea constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, săvârșită de inculpat ca subiect activ calificat, subiectul pasiv fiind statul.
Deși controlul a avut loc în perioada 24-26.08.2004, inculpatul nu a dat curs sesizărilor făcute de, iar din adresa nr. 1375/29.08.2005 (vol. II 253) a T se reține că Primăria pe anul 2004 și 2005 nu a luat măsuri pentru recuperarea pagubelor constatate în această perioadă, sesizând în acest sens Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Nu a putut fi primită declarația martorului, care a declarat că în anul 2004 au existat sesizări din partea inculpatului cu privire la tăieri ilegale de arbori, neexistând dovezi scrise în acest sens.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive a infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare prev. și ped. de art. 263 al. 2 Cod penal, pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare, care să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei.
La dozarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările în care au fost săvârșite faptele infracționale, persoana inculpatului, care a negat săvârșirea faptelor, considerând că, nu îi revine nici o răspundere.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și finală, de 2 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T la data de 19.03.2008, sub același număr de dosar, respectiv -.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapta sa de a propune trecerea pe risc de serviciu a contravalorii tăierilor de arbori din pădurea comunală, această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina sa deoarece, la momentul predării de către Inspectoratul Silvic a pădurii comunale, nu s-a făcut o inventariere faptică a pădurii pentru a determina existența cioatelor rezultate în urma tăierii, astfel că valoarea pagubei stabilită nu are o determinare exactă, iar pe de altă parte, trecerea pe risc de serviciu nu este un act personal, ea reprezentând rezultatul unei hotărâri a fostului consiliu local al comunei. Hotărârea respectivă a fost înaintată Prefecturii T, care avea posibilitatea să o atace în justiție. Hotărârea unui organ colectiv de conducere nu îi poate fi imputată deoarece ar contraveni răspunderii penale, care este o răspundere numai pentru fapta proprie.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, inculpatul a apreciat că imputarea unei părți din tăieri paznicului de pășune nu poate constitui o faptă infracțională, câtă vreme persoana în cauză putea să conteste dispoziția prin care a fost dat în debit. Împrejurarea că această dispoziție nu i-a fost comunicată nu l-a lipsit pe acesta de posibilitatea de a contesta, iar, pe de altă parte, numitului, deși a fost angajat ca paznic de pășune, i s-au trasat și sarcini de a exercita paza pădurii comunale.
Referitor la infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a arătat că nu a dispus întocmirea de bonuri de vânzare de material lemnos în fals, el având reprezentarea că toate bonurile de vânzare de material lemnos reprezintă realitatea și că persoanele trecute în aceste bonuri au primit materialul lemnos.
În sfârșit, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.263 Cod Penal, inculpatul a arătat că a sesizat postul de poliție, în scris, despre tăierile de pădure, iar împrejurarea că nu s-au luat măsuri nu îi poate fi imputată.
Prin decizia penală nr. 194/A din 1.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 44/01.08.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr-.
A fost desființată sentința apelată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, s-a luat act că partea civilă Consiliul Local a renunțat la pretențiile civile. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că apelul este fondat, însă numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Inculpatul a contestat existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice sub două aspecte, respectiv pentru faptul că, în momentul predării pădurii comunale de către Inspectoratul Silvic, nu ar fi existat o inventariere faptică pentru a determina existența cioatelor rezultate în urma tăierii, iar, pe de altă parte, trecerea pe risc de serviciu a pagubei rezultate nu a fost un act personal, reprezentând rezultatul unei hotărâri a Consiliului Local al comunei.
În ceea ce privește susținerea inculpatului, potrivit căreia la momentul predării pădurii comunale de către Inspectoratul Silvic, nu ar fi existat o inventariere faptică pentru a determina existența cioatelor rezultate în urma tăierii, aceasta este contrazisă de probele existente la dosar. În acest sens se poate observa faptul că la dosarul de urmărire penală există procesul verbal încheiat la data de 18.12.2003, între reprezentanții Ocolului Silvic și Primăria comunei, cu prilejul predării către aceasta din urmă a unei suprafețe de pădure de 224, 26 ha, în care erau incluse partidele AF 10 și AF 13, proces verbal care a fost semnat, în calitate de primitor, de către inculpat.
De asemenea, inculpatul, în calitate de primar al comunei, a semnat și procesul verbal de primire și punere în posesie a întregii suprafețe de pădure de 296, 03 ha, proces verbal întocmit la data de 17.05.2004, ocazie cu care, așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal, s-a constatat că nu există cioturi de arbori nemarcate cu ciocanul silvic.
Sub același aspect, s-a mai reținut faptul că, în ceea ce privește partida AF 13, al cărei gestionar era inculpatul, s-a încheiat un proces verbal de predare a acestei partide, spre exploatare, inculpatului, la data de 19.01.2004, proces verbal care a fost semnat de inculpat fără rezerve.
Instanța de apel a mai reținut că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice se poate realiza prin două modalități: neîndeplinirea unui act care face parte din atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia.
În prezenta cauză, în sarcina inculpatului nu a fost reținută infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru trecerea pe risc de serviciu a pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori, această hotărâre reprezentând voința unui organism colegial. În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, determinând adoptarea acelei hotărâri amintite anterior, prin aceea că nu a prezentat Consiliului Local al comunei concluziile actului de control nr.1692/26.08.2004 al H, prin care s-a stabilit că răspunderea pentru paguba cauzată aparține Primăriei comunei. În consecință, instanța de apel a apreciat că răspunderea penală a inculpatului nu a fost atrasă de adoptarea Hotărârii nr.33/15.11.2004 a Consiliului Local, ci de nerespectarea procedurilor legale care a condus la adoptarea acestei hotărâri.
Inculpatul avea obligația să cunoască Regulamentul pentru paza fondului forestier, potrivit căruia trecerea pe risc de serviciu a pagubei constatate printr-un act de control poate fi dispusă numai după efectuarea unei cercetări prealabile pentru stabilirea persoanelor vinovate de producerea pagubei, urmând ca, după efectuarea acestei cercetări prealabile, în situația în care este exclusă vinovăția persoanelor însărcinate cu paza fondului forestier, să se procedeze la sesizarea organelor abilitate pentru trecerea pagubei pe risc de serviciu, termenul de sesizare fiind de 24 de ore.
Or, adresa nr.204/TM/31.08.2004 a Inspecției T, prin care au fost înaintate actele de control Primăriei, solicitându-se stabilirea modalității de recuperare a prejudiciului, a fost comunicată instituției conduse de inculpat, la data de 02.09.2004.
Abia la data de 10.11.2004, prin referatul nr.2309, inculpatul, fără o cercetare prealabilă și fără prezentarea unei documentații justificative, propune Consiliului Local, trecerea pe risc de serviciu a pagubei constatate prin actul de control nr.1692/26.08.2004 al
În consecință, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 248.Cod Penal, fapta acestuia de a propune, în mod nelegal, trecerea pe risc de serviciu a pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori de pe raza unor parcele aflate în gestiunea sa, fără efectuarea unei cercetări prealabile, fără prezentarea unor documente justificative și fără a aduce la cunoștința consilierilor locali concluziile actului de control întocmit de organele silvice, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, numitul, în calitate de primar al comunei, exercitându-și în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
După cum s-a arătat deja, prin nota de constatare întocmită la data de 26.08.2004 de către T, s-a stabilit că paznicul angajat de Primăria pentru a păzi pădurea comunală nu este de specialitate, neavând pregătirea corespunzătoare prevederilor legale.
Sub acest aspect, s-a reținut faptul că numitul a fost angajat de Primăria ca paznic de pășune, la data de 15.04.2004, acesta neavând calificarea de pădurar, astfel că nu putea gestiona pădurea.
În acest context, în condițiile în care inculpatul, în calitate de primar al comunei, deși cunoștea împrejurarea că partea vătămată nu avea printre atribuțiile de serviciu și paza pădurii comunale, el neavând pregătirea necesară pentru a fi pădurar, aspect constatat inclusiv de autoritățile silvice, a dispus darea în debit a acestuia cu suma de 25.287, 14 lei reprezentând contravaloarea pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori, fapta numitului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 acestui prejudiciu în sarcina părții vătămate s-a făcut fără să fi existat o cercetare prealabilă care să stabilească împrejurarea că persoana în cauză este vinovată de producerea pagubei. De altfel, prin actul de control nr.1692/26.08.2004 întocmit de T, s-a stabilit că răspunderea pentru paguba cauzată revine Primăriei, la conducerea căreia se afla inculpatul. Or, la data respectivă, deși prin Hotărârea Consiliului Local nr.15/26.05.2003 s-a dispus ca începând cu data de 01.06.2003 să se înființeze un post de referent cu probleme silvice (pădurar) și să fie angajat un pădurar cu pregătire silvică medie corespunzătoare, inculpatul, în calitate de primar, nu a luat măsuri pentru aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri. În cursul anului 2004, la Primăria, nu a existat un pădurar, astfel că gestiunea pădurii comunale revenea inculpatului.
În consecință, imputarea pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori, paznicului de pășune, care nu era angajat ca pădurar și care nu avea pregătirea necesară pentru a gestiona pădurea, aspecte cunoscute de inculpat, reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.246
Cod PenalTribunalul a mai reținut că împrejurarea că numitului i-au fost trasate, în fapt, și sarcini de pază a pădurii comunale, pe care acesta le-ar fi acceptat, nu are nici o relevanță în cauză. Condițiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a putea gestiona un fond forestier sunt stabilite de legiuitor, dispozițiile legale fiind de strictă interpretare, astfel că, în situația în care o persoană nu îndeplinește aceste cerințe, orice dispoziție de impunere a exercitării unor atribuții specifice activității de pădurar este abuzivă, iar persoana în cauză nu este ținută să le îndeplinească.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța de apel a constatat că inculpatul își susține nevinovăția, afirmând că nu a dispus întocmirea unor bonuri de vânzare de material lemnos în fals, el având convingerea că toate aceste bonuri reprezintă realitatea și că persoanele trecute în aceste bonuri au primit acel material lemnos.
Materialul probator administrat în cauză infirmă însă apărările inculpatului. La data de 20.12.2003 a fost întocmit procesul verbal de punere în valoare a partidei AF 13, procedându-se la evaluarea masei lemnoase din UA 85, 86, 87, ocazie cu care s-au inventariat fir cu fir 114 arbori marcați cu ciocanul silvic, procesul verbal fiind semnat în calitate de gestionar de inculpat.
Ulterior, la data de 24.12.2003 s-a întocmit actul de punere în valoare a acestei partide (13 AF) pentru producție industrială, pe baza acestuia fiind emisă autorizația de exploatare nr.4/19.01.2004, valabilă în perioada 19.01 - 19.03.2004.
Din analiza acestor înscrisuri, rezultă că materialul lemnos de pe raza partidei 13 AF și marcat pentru tăiere, putea fi folosit doar pentru exploatare industrială. Este evident că inculpatul, care a semnat toate procesele verbale amintite mai sus, cunoștea această împrejurare. Cu toate acestea, pentru a justifica în contabilitatea instituției pe care o conducea exploatarea materialului lemnos din partida 13 AF, inculpatul a solicitat mai multor angajați ai Primăriei să întocmească mai multe bonuri de vânzare de lemne către mai mulți cetățeni din localitatea.
În acest sens au fost observate declarațiile martorilor G și, viceprimari ai comunei. Martorul a menționat că inculpatul i-a solicitat să întocmească o listă cu numele persoanelor din comună pe seama cărora urmau să fie emise acte de vânzare a materialului lemnos, însă a refuzat să se conformeze acestei solicitări.
În acest context, inculpatul a luat legătura cu partea vătămată, care, potrivit propriilor afirmații, s-a deplasat în localitatea, unde a discutat cu pădurarul, prezentându-se la acesta din urmă cu o listă care conținea numele mai multor persoane, listă pe care partea vătămată a primit-o de la soția inculpatului. Pe baza solicitării Primăriei, pădurarul a întocmit avize de însoțire pe numele persoanelor înscrise pe lista prezentată de, aceste avize fiind ulterior predate de partea vătămată soției inculpatului în două exemplare.
La rândul său, martorul a evidențiat faptul că a completat bonurile pentru vânzarea materialului lemnos exploatat din partida 13 AF aflată în gestiunea inculpatului, cu datele de identificare ale cumpărătorilor și cantitatea de material lemnos, toate fiindu-i indicate de inculpat. După întocmirea lor, bonurile au fost predate inculpatului.
S-a mai reținut și faptul că persoanele indicate în cuprinsul acestor bonuri (, R, ), potrivit propriilor declarații, nu au cumpărat, în perioada 2003-2004, material lemnos de la Primăria, nu au semnat și nici nu cunosc nimic în legătură cu existența unor bonuri sau avize întocmite pe numele lor.
Tribunalul a considerat că, la solicitarea inculpatului, au fost audiați și martorii, și, care au precizat că au primit de la Primăria mai multe bonuri pentru vânzarea de material lemnos pentru încălzire, ei intrând în posesia acestor lemne. Declarațiile acestor martori nu pot fi contestate, însă nu schimbă cu nimic situația în ceea ce privește nerealitatea documentelor întocmite pe numele persoanelor indicate mai sus, cei trei martori neputând oferi nicio informație sub acest aspect.
De asemenea, apărătorul inculpatului a depus la dosar un tabel care cuprinde numele mai multor persoane despre care se afirmă că ar fi primit lemne de foc din parchetul 13 în perioada anului 2004, tabel care ar fi fost semnat de aceste persoane (fila 84 dosar). Instanța de apel a apreciat că acest tabel nu poate fi luat în considerare la soluționarea cauzei, având caracterul unui înscris extrajudiciar. Persoanele presupus semnatare ale acestui tabel nu s-au prezentat în fața organelor judiciare pentru a fi ascultate, cu atât mai mult cu cât, o parte dintre aceste persoane, în cursul urmăririi penale, au dat declarații diferite, astfel că, în contextul în care nu se cunosc împrejurările în care acest tabel a fost întocmit și semnat, acest înscris nu poate fi reținut ca mijloc de probă în prezenta cauză.
Reținând și împrejurarea că, deși valabilitatea autorizației de exploatare a materialului lemnos expirase încă din luna martie 2004, iar avizele de expediție au fost întocmite doar în cursul anului 2005, instanța de apel a apreciat că în mod corect Judecătoria Lugoja reținut existența, în prezentul dosar, a infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, numitul determinând mai multe persoane din cadrul Primăriei să întocmească documente fictive cu ajutorul cărora să justifice exploatarea materialului lemnos aflat în gestiunea sa.
În sfârșit, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 263.Cod Penal, instanța de apel a reținut că dispozițiile legale amintite se completează și cu dispozițiile art. 227 alin. 2.C.P.P. care stabilesc faptul că orice funcționar care a luat cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, este obligat să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală.
De altfel, aceeași obligație, potrivit dispozițiilor art. 227 alin.1 C.P.P. revine și oricărei persoane cu funcție de conducere într-o unitate la care se referă art.145
Cod PenalDin interpretarea dispozițiilor art. 263.Cod Penal rezultă că funcționarul public care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, are obligația de a sesiza organul de urmărire penală sau procurorul potrivit legii de procedură penală.
Or, așa cum rezultă din dispozițiile art. 222 și 223.C.P.P. sesizarea organelor de urmărire penală se poate face prin plângere sau denunț și nu în alte modalități. Mai mult decât atât, după cum rezultă din dispozițiile art.221 alin.4 C.P.P. atunci când prin săvârșirea unei infracțiuni s-a produs o pagubă unei instituții publice, unitatea păgubită, pe lângă obligația de a sesiza de îndată organele de urmărire penală, are și obligația de a prezenta situații explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă.
Tribunalul Timișa avut în vedere și faptul că în prezenta cauză este de necontestat faptul că inculpatul, în calitate de primar al comunei, a fost sesizat atât verbal, cât și în scris de către numitul (26.04.2004, 21.06.2004) în legătură cu tăierea ilegală de din pădurea comunală și furtul de lemne din patrimoniul Primăriei. Cu toate acestea, deși avea obligația legală de a sesiza organele de urmărire penală, inculpatul nu a făcut-o și, așa cum rezultă din adresa nr.1375/29.08.2005 a T, în calitate de conducător al Primăriei, în anii 2004 și 2005 nu a făcut nimic pentru recuperarea prejudiciului cauzat, motiv pentru care organele silvice s-au adresat organelor de urmărire penală.
Apărările inculpatului, în sensul că s-a adresat polițiștilor din comună, nu au putut fi primite. După cum s-a arătat deja, sesizarea organelor de urmărire penală trebuie făcută potrivit legii de procedură penală, or, în cauză, în situația în care păgubită era Primăria comunei, modalitatea de sesizare era plângerea reglementată de art.222 Or C.P.P. nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața primei instanțe inculpatul nu a prezentat vreo plângere, care să fi fost înregistrată la organele de urmărire penală, și prin care să fi solicitat tragerea la răspundere penală a celor vinovați de tăierea ilegală de arbori și furtul de material lemnos. Declarațiile martorilor care, în perioada martie 2002 - februarie 2006, îndeplinit funcția de agent de poliție în comuna, și, agent de poliție în comuna, și care au afirmat că au existat, în anul 2004, sesizări scrise din partea inculpatului cu privire la tăierile ilegale de arbori, nu pot conduce la înlăturarea răspunderii numitului, atâta timp cât aceste presupuse sesizări nu au fost prezentate organelor judiciare.
În ceea ce privește însă latura civilă a procesului penal, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este fondat. În acest sens, în cursul soluționării apelului, la dosarul cauzei a fost depusă hotărârea nr. 15/12.03.2009 a Consiliului Local (fila 77), prin care s-a stabilit că partea civilă Consiliul Local nu mai are pretenții civile față de inculpat, prejudiciul urmând să fie recuperat ulterior, prin deschiderea unor procese civile împotriva persoanelor vinovate pentru producerea prejudiciului.
În consecință, în temeiul art. 14.C.P.P. raportat la art. 346.C.P.P. instanța de apel a luat act de împrejurarea că partea civilă Consiliul Local a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. e sunt Cod Penal supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și nu servesc la despăgubirea acesteia. În condițiile în care la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpatul a dobândit vreun bun prin săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, instanța de apel a apreciat că suma reprezentând contravaloarea pretențiilor civile la care s-a renunțat nu poate fi confiscată.
Împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. deoarece fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, propunerea făcută de primar, de trecere pe risc de serviciu a pagubei, neproducând efecte juridice, doar hotărârea Consiliului local producând astfel de efecte.
Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, arată că numitul avea calitatea de paznic de pășune și a fost delegat și pentru a păzi pădurea, iar în mod greșit i s-a imputat suma de 2.500 lei, sumă care putea fi contestată în mod legal.
Referitor la infracțiunea de instigare la fals, se arată că declarațiile numiților și sunt mincinoase, în sensul că nu au fost determinați să emită bonuri de către primar.
În privința infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, se solicită, de asemenea, achitarea, deoarece se susține că șeful de post a fost sesizat verbal.
În subsidiar s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece nu s-a clarificat paguba în privința numitului, nu s-a clarificat situația bonurilor și nu există constituire de parte civilă a Consiliului local în apel.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare, precum și din oficiu, în condițiile art. 3859alin. 3.C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În privința infracțiunii prev. de art. 248.Cod Penal se constată că în mod corect a fost reținută această faptă, atâta timp cât inculpatul a propus, în mod nelegal, trecerea pe risc de serviciu a pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori de pe parcelele aflate în gestiunea sa, fără efectuarea unei cercetări prealabile (așa cum prevede Regulamentul pentru paza fondului forestier), fără a aduce la cunoștința consilierilor locali concluziile actului de control întocmit de organele silvice și fără prezentarea unor documente justificative.
În aceste condiții, este evident că inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei, și-a exercitat atribuțiile sale de serviciu în mod defectuos, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 248.
Cod PenalReferitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, se constată că inculpatul, în aceeași calitate de primar, deși cunoștea că numitul se ocupa de paza pășunii și nu avea în atribuțiile sale de serviciu paza pădurii comunale, deoarece nu avea pregătirea necesară în acest sens, a dispus darea în debit a acestuia cu suma de 25.287,14 lei, reprezentând contravaloarea pagubei rezultate în urma tăierii ilegale de arbori. Această faptă a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, deoarece imputarea pagubei rezultate în urma tăierii de arbori părții vătămate, care nu era angajat ca pădurar și nici nu putea fi angajat pe un asemenea post deoarece nu avea pregătirea necesară, cunoscând aceste aspecte, reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, care a condus la o vătămare a intereselor părții vătămate.
În mod corect a stabilit instanța că sarcinile trasate părții vătămate referitoare la paza pădurii, nu au relevanță, deoarece partea vătămată nu îndeplinea condițiile legale pentru a gestiona un fond forestier, dispoziții care au un caracter imperativ.
Impunerea exercitării unor astfel de atribuții, fără îndeplinirea condițiilor legale, reprezintă o purtare abuzivă din partea inculpatului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece acesta a determinat mai multe persoane din cadrul Primăriei să întocmească documente fictive, cu ajutorul cărora a încercat să justifice materialul lemnos aflat în gestiunea sa. În acest sens sunt declarațiile părții vătămate și, acesta din urmă arătând că a completat bonuri pentru vânzarea materialului lemnos exploatat de pe parcela aflată în gestiunea inculpatului, cu datele de identificare ale cumpărătorilor și cantitatea de material lemnos indicate de către inculpat.
De asemenea, o serie de martori (, și alții) au declarat că nu au cumpărat în perioada 2003-2004, lemn de la Primăria și nu cunosc despre existența unor bonuri sau avize întocmite pe numele lor.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut și infracțiunea prev. de art. 263.Cod Penal, respectiv infracțiunea de omisiune a sesizării organelor judiciare. Potrivit art. 227.C.P.P. orice persoană cu funcție de conducere a unei unități la care se referă art. 145.Cod Penal, care a luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni, este obligată să sesizeze organele de urmărire penală. Aceeași obligație a fost instituită oricărui funcționat care a luat la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile (art. 227 alin. 2.C.P.P.). De asemenea, potrivit art. 221 alin. 4.C.P.P. când prin săvârșirea unei infracțiuni s-a produs o pagubă, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă.
Din probatoriul existent rezultă cu certitudine că inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei, avea cunoștință de tăierile ilegale de arbori și avea obligația să sesizeze organele de urmărire penală, dar acest lucru l-au făcut doar organele silvice.
Așa fiind, se apreciază că recursul inculpatului este nefondat în ceea ce privește cererea de achitare pentru faptele penale reținute în sarcina sa, această cerere nebazându-se pe probatoriul administrat.
În privința cererii de casare a cauzei cu trimitere, se constată că instanța a anulat bonurile false, iar inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă, care, de altfel, nu a atacat hotărârea pronunțată.
În privința Consiliului Local se constată că aceasta, printr-o hotărâre, a renunțat la pretențiile civile, urmând ca paguba să fie reparată pe alte căi.
În consecință, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /30.10.2009
Tehnored./2 ex./06.11.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1061/
Ședința publică din 30 octombrie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 194/A din 1.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
