Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1060/

Ședința publică din 30 octombrie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, și și de părțile civile - SRL și SYSTEM SRL D, ambele prin reprezentant -, jud. H, împotriva deciziei penale nr. 185/A din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 429 pronunțată la data de 19.02.2009 în dosar nr- al Judecătoriei Deva, urmare a strămutării cauzei, fiind soluționată de Judecătoria Arad, s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de părțile vătămate - - System SRL D și - System SRL D, reprezentate legal prin și prin avocat din Baroul Hunedoara, privind pe inculpații, și, din infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 (pentru inculpatul ), respectiv complicitate la infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 (față de inculpații și ), în infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, art. 289 și art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, față de inculpatul, respectiv complicitate la infracțiunile prev. de art. 215 alin. 2, art. 289 și art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, față de inculpații și.

În baza art. 278 alin. 1 lit. c și alin. 9 Cod procedură penală, instanța s-a considerat legal sesizată cu privire la inculpații și.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea cu rea-credință a bunurilor unei societăți într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990; pentru complicitate la folosirea cu rea-credință a bunurilor unei societăți într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990; pentru complicitate la folosirea cu rea-credință a bunurilor unei societăți într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.

În baza art.346 alin. 2 Cod procedură penală s-au respins acțiunile civile exercitate de părțile civile - - System SRL D și - System SRL D, reprezentate legal prin.

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de partea vătămată, privind acordarea cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocațial și alte cheltuieli.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală părțile vătămate au fost obligate în solidar, la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea din 26.02.2008, pronunțată în dosar - a Judecătoriei Deva, a fost admisă plângerea părților vătămate, în baza art. 278 /1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, au fost desființate parțial ordonanțele date de procurori în dosarele 191/P/2007 și 613/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990; a fost disjunsă plângerea față de făptuitorii și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990; urmare a disjungerii s-a format un nou dosar și anume - a Judecătoriei Deva.

Între timp, la data de 21.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea formulată de petiționarul, pentru strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului - al Judecătoriei Deva, la Judecătoria Arad.

La data de 18.04.2008, prin sentința penală nr. 601/2008, pronunțată de Judecătoria Deva în dosar - (intitulată în mod greșit sentință, întrucât potrivit art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală - instanța trebuia să pronunțe încheiere), a fost admisă plângerea părților vătămate, și în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, au fost desființate ordonanțelor procurorilor în dosarele 191/P/2007 și 613/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, cauza fiind reținută pentru judecarea pe fond.

Ulterior, prin încheierea din 30.05.2008, având în vedere minuta deciziei penale nr. 967/21.05.2008, pronunțată în dosar -, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Judecătoria Deva, a dispus reunirea cauzei cu nr. -, la dosarul - și trimiterea lor la Judecătoria Arad.

Judecătoria Arad, apreciind că în cauză nu au fost incidente dispozițiile art. 32, 35, 36 și 42 Cod procedură penală și că Judecătoria Deva ar fi fost competentă să se pronunțe asupra excepției invocate de inculpatul privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. c Cod procedură penală, vis-a vis de decizia în interesul legii nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de inculpații și, prin încheierea din 11 decembrie 2008, trimis cauza cu numărul - la Judecătoria Deva, instanță învestită să soluționeze cauza față de cei doi inculpați.

Prin încheierea din 13.01.2009, dosar -, Judecătoria Devaa scos cauza de pe rol și a trimis-o din nou la Judecătoria Arad, cu motivarea că cele două cauze au fost reunite de către Judecătoria Deva încă din data de 30.05.2008, deși Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Arad numai cu privire la inculpatul, apreciindu-se că acestea trebuiau judecate împreună. De asemenea, Judecătoria Devaa mai arătat că, deși această instanță a reținut în mod greșit cauza spre judecată, în baza art. 278¹alin. 8 lit. c Cod procedură penală, în condițiile în care față de inculpații și nu fusese începută urmărirea penală, însă această deficiență poate fi constatată de instanță odată cu soluționarea fondului, fiind incidente chiar dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală - o condiție prevăzută de lege, astfel că Judecătoria Deva "nu poate reveni asupra a ceea ce un complet de judecată deja s-a pronunțat, fiind pusă chiar în mișcare acțiunea penală".

Cu privire la legala sesizare a instanței, Judecătoria Arads -a considerat legal sesizată referitor la inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea - credință a bunurilor unei societăți într-un scop contrar intereselor acesteia, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 272 din Legea 31/1990, prin sentința penală 601/18.04.2008, pronunțată de Judecătoria Deva, în dosar -, situație în care actul de sesizare al instanței privind pe cei doi inculpați și, este plângerea părții vătămate, potrivit art. 278¹alin. 8 lit. c și alin. 9 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, având în vedere conexarea dosarelor, la care inițial, partea vătămată, inculpații și apărătorul lor nu s-au opus, s-a apreciat că, deși ar fi incidente dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală, lipsește o condiție prevăzută de lege, și anume nelegala sesizare a instanței vis-a vis de decizia 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța nu poate reține dispozițiile art. 10 lit. f Cod procedură penală, întrucât ar însemna ca partea vătămată să fie lipsită de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, plângerea sa împotriva soluțiilor date de procurori, a fost admisă, instanța reținând cauza spre judecare.

În ce privește schimbarea încadrării juridice solicitată de părțile vătămate prin apărător ales, din infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 32/1990, privind pe inculpatul, în infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 2, art. 289 și art. 291.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar din complicitate la art. 272 pct. 2, privind pe inculpații și, în complicitate la înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, toate în formă continuată, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. 2.Cod Penal, art. 26 raportat la art. 289 și art. 26 raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, instanța a reținut următoarele:

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, este necesară o acțiune de inducere in eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, astfel încât să se creeze celui indus în eroare, o falsă reprezentare a realității.

Sub aspectul laturii subiective, făptuitorul trebuie să-și dea seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dovedește.

Or, în speță, inculpatul a avut împuternicire inițială, de la reprezentantul părților vătămate, să încheie orice fel de acte, pentru a putea conduce și desfășura activități în cadrul celor două societăți comerciale.

Referitor la ceilalți doi inculpați, și, în calitate de complici, partea vătămată nu a arătat în ce constă infracțiunea de complicitate la înșelăciune, partea vătămată afirmând doar că inculpatul, în "calitate de director general nu le-a întocmit fișa postului cu sarcinile de serviciu, ci le-a sugerat să facă așa cum a făcut el, adică să încheie contracte de prestări servicii din partea firmelor unde aceștia erau administratori".

În ce privește infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, s-a reținut că nici această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Inculpatul și complicii nu au alterat în nici un fel contractele de prestări servicii. De altfel, nu există nici obiectul material al infracțiunii - înscrisul oficial. Contractul de prestări servicii, facturile fiscale, nu reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora "înscris oficial" este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 Cod penal sau care aparține unei asemenea unități.

Referitor la infracțiunea de uz de fals, respectiv complicitate la această infracțiune, prevăzută de art. 291 Cod penal și art. 26 raportat la art. 291 Cod penal, s-a reținut că nici această faptă nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Atâta timp cât nu există infracțiunea de falsificare a unui înscris, nu există nici uzul de fals. Aceasta este o infracțiune derivată și subsecventă, care nu este posibilă decât prin săvârșirea mai întâi a unei fapta de falsificare a înscrisului, înscris pe care făptuitorul îl folosește în vederea producerii unei consecințe juridice.

Mai mult decât atât, partea vătămată a formulat plângere penală la Parchetul H, solicitând cercetarea inculpatului și pentru aceste fapte, iar a inculpaților și numai pentru art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, însă urmărirea penală a fost începută numai față de.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, s-a arătat că la data de 3.11.2004, cetățeanul belgian V; patronul - - SRL D și - SRL D, a sesizat organele de poliție, solicitând cercetarea inculpatului, fost administrator la cele două societăți în perioada 2001-2004, pentru însușirea din patrimoniul acestora a unor sume importante de bani, apreciind că a fost prejudiciat cu suma de 3.058.939.100 lei ROL.

În concret, au fost reclamate două deplasări efectuate de către fostul administrator în Belgia, decontate pe cele două societăți comerciale, deși au fost vizite în interes personal al acestuia și a soției sale, precum și încheierea unor contracte de prestări servicii, în condiții dezavantajoase, cu alte firme private, la care avea interes.

În urma probelor administrate, instanța a reținut că reprezentantul părților vătămate, s-a cunoscut cu mulți ani în urmă cu inculpatul, devenind chiar prieteni. a venit în România în calitate de investitor, înființând - - SRL D în anul 1996, firmă cu capital integral străin.

În luna februarie 2001, inculpatul a devenit director general a acestei firme, încheind un contract de muncă cu patronul belgian, negociindu-se un salariu lunar de 35.000 franci belgieni.

La data de 22.03.2001, a înființat cea de a doua societate, - SRL D, cu același sediu social, între părți intervenind o înțelegere ca inculpatul să îndeplinească funcția de director general și la această societate comercială, fără a încheia un contract de muncă separat. Patronul belgian a întocmit o procură notarială, prin care îl împuternicea pe inculpat să reprezinte ambele firme în raporturile juridice cu terții.

Activitatea managerială a societăților vătămate a fost desfășurată de către inculpat până în data de 15.06.2004, când acesta a reziliat contractul de muncă, întrucât, în urma alegerilor locale din iunie 2004, devenit primar al orașului.

După aceasta, patronul belgian a numit în funcția de director general al celor două societăți, pe martorul, care a constatat că firmele respective se aflau într-o situație financiară dificilă.

Activitatea celor două societăți a fost verificată de un contabil belgian, iar noul administrator a solicitat efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, în raportul întocmit de expertul fiind menționate mai multe abateri de natură financiar - contabilă.

Fiind deja sesizate organele de cercetare penală, la solicitarea noului administrator și la solicitarea organelor de cercetare penală, la cele două unități comerciale s-a efectuat un control de specialitate de către Direcția ăa F inanțelor Publice a Județului H, control materializat în procesele verbale nr. 15957/28.06.2005 și 10499/30.06.2005.

În actele de control s-au menționat mai multe abateri financiar - contabile, printre care încheierea unor contracte de prestări servicii cu alte firme private ce au avut drept consecință înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nedeductibile din puncte de vedere fiscal, calculându-se obligații bugetare suplimentare, înregistrarea altor cheltuieli fără documente justificative și nevirarea la termenele scadente a unor obligații către bugetul consolidat al statului, purtătoare de dobânzi și penalități de întârziere.

În baza acestor constatări, la data de 14.09.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, republicată.

În expertiza contabilă judiciară efectuată de expert la solicitarea inculpatului, în esență, s-a concluzionat că cele două societăți comerciale nu au fost prejudiciate prin activitățile desfășurate de către inculpat, iar în legătură cu plata unor servicii de consultanță, prime de asigurare, sponsorizări și deplasările din străinătate, au fost respectate prevederile legale.

Astfel, s-au precizat următoarele:

- decontările celor două deplasări în Belgia efectuate de inculpat, au documente justificative legale, pentru a putea fi decontate;

- relațiile comerciale dintre cele două societăți comerciale, administrate de inculpat cu - SRL, - SRL și - SRL, pe perioada 1.01.2003-30.06.2004, s-au desfășurat prin înregistrarea în contabilitatea societăților respective a operațiunilor efectuate, prin întocmirea de documente contabile și financiare legale (facturi, chitanțe, ordine de plată);

- plățile către societățile respective au fost făcute în numerar în baza chitanțelor eliberate, precum și prin ordine de plată, prin bancă, iar la data de 30.06.2004, nu au existat datorii restante între acestea;

- diferența dintre salariul negociat cu patronul belgian și cel încasat efectiv, conform contractului de muncă și a înțelegerii ulterioare dintre părți, a fost evidențiat în contabilitate;

- pentru sumele facturate de partenerii comerciale către cele două părți vătămate administrate de inculpat, s-au calculat impozite, s-a înregistrat TVA colectat, obligațiile bugetare, fiind în general, virate.

La solicitarea patronului belgian, a fost efectuată o nouă expertiză financiar - contabilă, de către un colectiv de trei experți, fixând aceleași obiective, prin care se solicita stabilirea pagubelor produse de învinuit celor două societăți vătămate și să se lămurească eventualele contradicții dintre constatările primului expert și actele de control întocmite de DGFP a Județului

Noua expertiză a concluzionat următoarele:

- cu privire la impozitele și taxele datorate bugetului consolidat al statului neachitate la scadență, organul de control a DGFP a Județului H nu a constatat deficiențe referitoare la modul de determinare și înregistrare, fiind calculate doar accesorii, cu mențiunea că acestea nu au fost produse din culpa individuală a inculpatului și că i-ar fi fost imputabile acestuia;

- impozitele și taxele suplimentare stabilite de organul de control fiscal, au fost determinate de înregistrarea eronată în contabilitate, a unor operațiuni economice ca deductibile, deși trebuiau înregistrate ca și cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;

- referitor la semnarea contractelor de prestări servicii încheiate de societățile vătămate cu alți agenți economici privați, la care exista suspiciunea că inculpatul avea interes, experții au precizat că nu pot să se pronunțe cu privire la identitatea persoanei respective.

De menționat că, în calitate de director general al societăților vătămate, inculpatul avea calitatea de a angaja patrimonial cele două societăți, în baza procurii notariale semnate de patronul belgian, care printre altele îl împuternicea să le reprezinte în relațiile cu terții.

- cu privire la salariul încasat de învinuit în calitate de director general a celor două societăți vătămate, experții au apreciat că plata salariului s-a făcut în mod legal și înregistrarea în evidența contabilă este conformă cu prevederile legale, fiind calculate și virate la bugetul local al statului toate taxele și impozitele aferente obligațiilor salariale;

- unele cheltuieli privind cele două vizite în Belgia, efectuate de inculpatul au fost înregistrate eronat ca și deductibile, dar acestea nu schimbă rezultatul exercițiului financiar rămânând în continuare pierdere;

- cu privire la cheltuielile efectuate reprezentând prime de asigurare, experții au concluzionat că nu s-a creat nici o pagubă societății SRL.

Concluzia finală a experților contabili a fost că nu există contradicții între constatările expertizei contabile și procesele verbale încheiate de organul de control din cadrul DGFP

Nemulțumit de această expertiză, patronul belgian, prin apărător ales, a solicitat completarea raportului întocmit de cei trei experți în sensul că aceștia să stabilească în mod clar prejudiciul real adus celor două societăți vătămate, însă, în răspunsul formulat nu au fost aduse elemente noi.

Având în vedere considerentele de mai sus, precum și pentru cele ce urmează, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, nefiind întrunite elementele constitutive a acestei infracțiuni.

În ce privește pe inculpații și în calitate de complici, din probele administrate în cauză, nu rezultă că aceștia ar fi înlesnit sau ajutat în vreun mod la săvârșirea infracțiunii comise de inculpatul.

Aceștia nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu bună-credință, să-și aducă aportul la bunul mers al activității celor două societăți vătămate

Răspunderea penală este condiționată de existența relei-credințe în utilizarea bunurilor sau a creditelor societății, în consecință, pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni se cer întrunite cumulativ, următoarele condiții:

- să se săvârșească o faptă de folosire a unui bun sau a creditului unei societăți;

- actul de folosire să fie săvârșită de către administrator (printre altele);

- folosirea să fie realizată cu rea - credință, aceste condiții relevând legătura indisolubilă ce există între latura obiectivă și cea subiectivă a acestei infracțiuni;

- acțiunea să fie săvârșită în scop contrar intereselor societății, în folosul propriu al inculpatului sau pentru a favoriza o altă societate.

Or, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații nu au făcut altceva decât să concure la bunul mers al activității societăților vătămate. Încă de la începutul activităților celor două societăți, implicarea inculpaților a fost totală. Ei au reușit să aducă cele două societăți vătămate la un nivel cunoscut, - - producând un număr de peste 70 de produse, câteva fiind chiar protejate de OSIM.

În ce privește -, aceasta a ajuns la un moment dat să fie unicul distribuitor al rețelei de magazine.

Inculpata, a recunoscut că - SRL a încasat suma de 31.400 lei de la societățile vătămate, însă această sumă reprezintă contravaloarea serviciilor enumerate în contractul de prestări servicii, respectiv întocmirea contabilității celor două firme, încheierea balanței, depunerea de declarații, etc.

De asemenea, din probele administrate în cauză rezultă că pentru conducerea celor două societăți vătămate s-a stabilit ca inculpatul să beneficieze de o retribuție lunară echivalentă cu suma de 1500 Euro.

Întrucât în contractul încheiat cu - SRL, societatea inculpatului și - s-a trecut un salariu mediu și fără vreun raport cu responsabilitatea asumată, administratorul societăților vătămate, a lăsat pe seama inculpatului să găsească o modalitate legală de completare a salariului până la nivelul convenit.

S-a dovedit că inculpatul a prestat efectiv activitatea pentru care a fost desemnat, iar din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că sumele ridicate lunar, în baza contractelor de muncă și a contractului de management, s-au încadrat strict în limitele convenției inițiale.

Cu toate că în încheierea prin care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, s-a reținut că acesta "avea obligația să-și folosească cunoștințele în materie de afaceri și management și nu să le vândă, prin intermediul altei societăți", s-a reținut că înțelegerea cu reprezentantul părților vătămate a fost în sensul ca inculpatul să fie plătit pentru această activitate și nu rezultă din nici probă că inculpatul s-ar fi obligat să presteze servicii gratuite.

Din declarațiile martorilor, coroborate cu cele ale inculpaților, precum și din însuși actul de audit efectuat de expertul belgian, rezultă că facturile emise de către - SRL au fost cunoscute și analizate periodic de însuși reprezentantul societăților vătămate -, care a analizat, în detaliu, toate actele contabile, ori de câte ori venea în România sau acestea îi erau transmise în Belgia.

Cu toate că reprezentantul părților vătămate, a reclamat faptul că inculpatul s-ar fi deplasat în Belgia împreună cu soția în interes personal, pe banii societăților vătămate, probele administrate în cauză au dovedit contrariul.

Nici celelalte acuze nu au putut fi dovedite.

Inculpatul susține că reprezentantul părților vătămate, nu are ce să-i reproșeze și că motivul pentru care a formulat plângerea penală ar fi acela pur șicanator, în sensul că i-ar fi cerut inculpatului, care avea deja calitatea de primar al orașului, să îi faciliteze primirea unei balastiere în schimbul retragerii plângerii penale, fapt confirmat și de martorul ( 74 verso, instanță).

În acest sens, inculpatul, a depus la dosar copia unui contract de donație imobiliară, autentificat la un birou notarial public din D ( 82 instanță), din care rezultă că reprezentantul părților vătămate, și-a retras toate plângerile penale și acțiunile civile formulate împotriva numitului, care a donat în schimb un imobil situat în comuna, sat, jud.

Din declarațiile inculpaților, coroborate cu celelalte probe, rezultă că reprezentantul societăților vătămate nu avea cunoștințele de specialitate necesare pentru a achiziționa utilajele necesare producției și, cu toate acestea, el a achiziționat utilaje la suprapreț sau inutile, făcând posibilă acumularea de datorii.

Față de toate considerentele de mai sus, s-a apreciat că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 (inculpatul ), respectiv de complicitate la această infracțiune (față de inculpații și ), că în baza atribuțiilor de serviciu, atât inculpatul în calitate de administrator, cât și inculpații și, în calitate de director de producție respectiv director economic, nu au făcut altceva decât să eficientizeze activitățile celor două părți vătămate, astfel că inculpații au fost achitați.

Referitor la acțiunea civilă, s-a reținut că cele două societăți vătămate s-au constituit părți civile cu suma de 3.058.039.100 lei ROL, respectiv 305.803 lei RON.

Întrucât nu s-a reținut nici o culpă în sarcina inculpaților în comiterea prejudiciului, instanța a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile împotriva inculpaților și a părților responsabile civilmente - SRL, - SRL și - SRL.

Împotriva sentinței penale nr. 429/19.02.2009 a Judecătoriei Arada declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și încetarea procesului penal față de inculpații și întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, în cauză fiind inaplicabile dispozițiile art. 278 lit. c) Cod procedură penală. Cu privire la inculpatul, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea acestuia, pe motiv că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care inculpatul cu rea credință a folosit resursele financiare ale societăților părți civile, încheind contracte de consultanță care în fapt nu s-au prestat.

Împotriva aceleași hotărâri au declarat apel și părțile civile, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât activitatea acestuia a constat în încheierea unor contracte, care în fapt nu s-au derulat, fiind contracte încheiate cu sine însuși sub pretextul că s-ar fi negociat un alt salariu. Ulterior, inculpatul a procedat identic și în situația inculpaților și. Un alt aspect nereținut de prima instanță a fost deplasarea inculpatului în Belgia în interes personal, cu soția, toate cheltuielile fiind decontate pe seama părților civile. În cursul anului 2004 inculpatul a virat mai multe sume de bani și a sponsorizat școli și grădinițe în scopul câștigării alegerilor locale. În același scop inculpatul a sponsorizat Partidul național Liberal cu bunuri în valoare de 20.798.383 lei ROL și cu suma de 1.000.000 lei ROL/lună pe durata anului 2003. Cu privire la acțiunea civilă, s-a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea civilă, prejudiciul fiind dovedit și chiar în lipsa unui elemente constitutiv al infracțiunii, prima instanță avea obligația de a acorda despăgubirile.

Prin decizia penală nr. 185/A din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și părțile civile - - System SRL și - System SRL împotriva sentinței penale nr. 429/19.02.2009 a Judecătoriei Arad, care a fost desființată în totalitate, au fost desființate și încheierile de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, și și în consecință:

În baza art. 278¹alin. 8 lit. b) Cod procedură penală s-a admis plângerea formulată de petentele - - System SRL și - System SRL împotriva ordonanței din 16.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva și împotriva ordonanței prim procurorului emisă în dosar nr. 613/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, s-au desființat soluțiile menționate și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vederea redeschiderii urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și în vederea începerii urmăririi penale față de inculpații și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și a fost respinsă cererea inculpaților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada avut în vedere următoarele:

Analizând din oficiu normele privitoare lainstanța competentăa judeca din punct de vedere teritorial cauza privind pe inculpații și:

La data de 1.08.2007 părțile civile prin reprezentat au formulat plângere împotriva soluției procurorului, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Deva sub numărul -. La data de 28.09.2007 părțile civile au solicitat Înalta Curte de Casație și Justiție strămutarea judecării cauzei. La data de 30.10.2007 s-a respins cererea de strămutare conform încheierii Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 5127.

Ulterior, la data de 21 mai 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a judecării cauzei de la Judecătoria Deva la Judecătoria Arad.

Nelegal, Judecătoria Deva prin încheierea din 30.05.2008 a dispus conexarea dosarului - la dosarul nr- și a înaintat cauza la Judecătoria Arad, invocând decizia nr. 967/21.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind strămutarea. Astfel, s-au ignorat dispozițiile privind instanța competentă a se pronunța asupra reunirii cauzelor. Conform art. 36 cu referire la art. 35 alin. 1 teza a I-a Cod procedură penală, ca urmare a prorogării de competență prin efectul-/221/2007, instanța mai întâi sesizată era Judecătoria Arad, instanță căreia îi revenea competența de a dispune reunirea cauzelor. Apreciind asupra nelegalității sus menționate în raport de art. 197 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile privitoare la sesizarea instanței ci dispozițiile privitoare la competența teritorială, dispoziții ale căror încălcare sunt sancționate cu nulitate relativă. Întrucât inculpații și părțile civile nu au menționat vreo vătămare cu privire la această competență teritorială, nici la primul termen cu procedură completă în primă instanță și nici prin motivele de apel, tribunalul din oficiu în raport de art. 197 alin. 1 și 4 analizat în ce măsura s-ar putea produce o astfel de vătămare. În privința părților civile, vătămarea nu există, acestea solicitând strămutarea judecării cauzei încă din data de 28.09.2007, dată la care nu se discutase disjungerea cauzei. În privința inculpaților și, aceștia nu au invocat vreo vătămare cu privire la competența de reunire a cauzelor ci cu privire la sesizarea suplimentară, respectiv încheierea prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor. Întrucât reunirea cauzelor era necesară pentru justa soluționare a acestora, reținându-se că la săvârșirea infracțiunii au participat și acești inculpați în calitatea de complici, existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) Cod procedură penală, nu se justifică anularea încheierii din 30.05.2008 prin care s-au încălcat normele privitoare la competența teritorială.

Cu privire la motivul invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad privind greșita reținere a cauzei pentru judecată conform art. 278¹lit. c) Cod procedură penală pentru inculpații și și nulitatea actului de sesizare, Tribunalul Arada reținut că la data de 18.04.2008 printr-un act intitulat greșit sentință, Judecătoria Devaa admis plângerea părților civile, a desființat soluțiile procurorului și a reținut cauza pentru judecata inculpaților și, deși procurorul a dispus în situația acestora neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea - credință a bunurilor unei societăți, într-un scop contrat intereselor acesteia, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 272 din Legea 31/1990.

Inculpații și au invocat în primă instanță nulitatea actului de sesizare, iar Judecătoria Arad inițial a trimis cauza la Judecătoria Deva, care prin încheierea din 13.01.2009 a constatat că în condițiile în care Judecătoria Arad nu a făcut aplicabilitatea art. 42 Cod procedură penală, iar încheierea intitulată greșit sentință este suspusă analizei odată cu fondul cauzei, a retrimis cauza la Judecătoria Arad. Ulterior, Judecătoria Arada analizat excepția prin sentința apelată arătând că nu poate fi primită întrucât actul de sesizare al instanței îl formează conform art. 278¹alin. 9 Cod procedură penală plângerea persoanelor vătămate. Totodată, prima instanță a reținut că ar fi nelegală sesizarea cu privire la greșita conexare a dosarelor dar arată că sunt inaplicabile dispozițiile privitoare la art. 10 lit. f) Cod procedură penală întrucât s-ar încălca dreptul la un proces echitabil.

Procurorul, prin motivele de apel, a arătat că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 lit. f) Cod procedură penală, lipsa unei condiții prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, invocând în susținere decizia pronunțată în interesul legii cu nr. XXXXVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul a constatat că în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 10 lit. f) Cod procedură penală, întrucât prin încetarea procesului penal s-ar încălca pentru părțile civile dreptul la un proces echitabil, fără a se putea reține vreo culpă procesuală pentru acestea. Cu privire la distincția dintre nelegala sesizare și încălcarea normelor privitoare la competența teritorială, aspectele au fost analizate anterior

Prima instanță în mod greșit a reținut că această excepția nu ar privi actul de sesizare al instanței, invocând art. 278¹alin. 9 Cod procedură penală și ignorând împrejurarea că încheierea (intitulată greșit sentință) este un act de sesizare suplimentară a instanței, așa cum sunt și încheierile de punere în mișcare a acțiunii penale conform art. 336 sau 337 Cod procedură penală. Analizând excepția nulității actului din 18.04.2008 prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații și, s-a constatat că art. 278¹alin. 8 lit. c) Cod procedură penală se aplică doar în cazul soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a urmăririi penale, nu și al celor de neîncepere a urmăririi penale. Prin urmare, sintagma conținută în acest text, referitoare la suficiența probelor, semnifică faptul că a fost realizat atât obiectul cât și temeiul acțiunii penale, care nu poate avea loc decât în faza de urmărire penală, iar nu și în aceea a actelor premergătoare. Cum în cauză nu a fost începută urmărirea penală, reținerea cauzei la instanță după desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este nelegală. Încălcarea acestor dispoziții constituie o încălcare a drepturilor procesuale ale inculpaților și, care sunt astfel lipsiți de toate garanțiile procesuale pe care legea le-a oferit. Lipsa urmăririi penale, care este o fază obligatorie a procesului penal, conduce la o sesizare nelegală a instanței de judecată și la incidența art. 197 alin. 2 Cod procedură penală. Pentru aceste considerente, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arada fost admis, cu consecința desființării sentinței apelate și a încheierii (intitulate greșit sentință) prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acești inculpați și reținerea cauzei spre judecată, plângerea părților civile fiind admisă și cauza trimitisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vederea începerii urmăririi penale față de acești inculpați, ocazie cu care procurorul va audia inculpații și vor analiza apărările acestora.

Analizând din oficiu actul de sesizare suplimentară, respectiv încheierea de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul:, tribunalul a reținut că, fiind un act procesual de sesizare suplimentară, încheierea prin care se pune în mișcare acțiunea penală trebuie să cuprindă descrierea faptei în elementele sale esențiale, astfel încât inculpatul să își poată formula apărările, iar partea vătămată să poată propune probe în susținerea plângerii sale. Prima instanță a descris parțial fapta constând în încheierea unor contracte de consultanță juridică, servicii ce în fapt nu au fost prestate, cauzând societăților, părți civile, un prejudiciu total de -,05 lei. Totodată, s-a mai arătat că fapta ar mai consta în decontarea nelegală de către inculpat a cheltuielilor de deplasare și ședere în Belgia, cauzând un prejudiciu de 6575,30 lei. Raportat la această descriere a faptei, s-a indicat încadrarea juridică respectiv infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul a constatat că încheierea de punere în mișcare a acțiunii penale nu cuprinde descrierea detaliată, astfel cu este indicată în actul primar de sesizare - plângerea părților vătămate, în care s-a arătat că fapta ar consta și în sponsorizarea în perioada campaniei electorale din 2004 mai multor instituții de învățământ din circumscripția electorală unde candida pentru funcția de primar, și sponsorizarea pe durata anului 2003 Partidului Național Liberal - Organizația cu bunuri în valoare de 20.798.383 lei ROL și cu suma de 1.000.000 ROL/lună. Urmare a acestei încheieri de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, prima instanță nici nu a analizat aspectele descrise în plângere, deși față de acesta s-au efectuat acte de urmărire penală, iar inculpatul a invocat în apărare, în dezbatere în apel, limitele judecării cauzei conform încheierii prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Întrucât nulitatea privește sesizarea instanței, în raport de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 197 alin. 3 Cod procedură penală, aceasta nu poate fi înlăturată în nici un mod, astfel că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și părțile civile a fost admis cu consecința desființării sentinței apelate și a încheierii din 26.02.2008 pronunțate în dosar nr.- prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul.

Cu privire la motivele invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și părțile civile privind existența probelor pentru vinovăția inculpatului, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a apreciat că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, pe motiv că inculpatul nu a făcut altceva decât să eficientizeze activitățile celor două societăți părți civile, cărora nu le-a fost creat un prejudiciu, iar contractele de consultanță sunt un mod de plată pentru activitatea ce acesta a prestat-

Prima instanță a ignorat împrejurarea că singura posibilitate legală de plată a unei activități este fie salariul, fie suma de bani convenită prin contractul de prestări servicii. Analizând contractul de muncă, s-a constatat că suma de bani constând în salariu, a fost cea de 600 lei RON. Invocarea unei convenții verbale, necontestată de angajatorul, prin care s-a arătat că plata ar fi fost de 33 000 franci belgieni, nu exonerează de răspundere penală, întrucât inculpatul a concurat cu angajatorul la eludarea dispozițiilor legale privind salariul în scopul păgubirii statului prin diminuarea impozitelor. De asemenea, contractul de muncă este încheiat în formă scrisă și constituie mijlocul prin care părțile probează salariul negociat. Inculpatul și-a premeditat fapta și a creat în acest scop societăți comerciale prin care vindea în fals consultanță juridică părților civile, folosind cu rea credință creditul acestora. În desfășurarea activității infracționale, inculpatul a fost ajutat de inculpații și. Reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) privind Cod Penal indivizibilitatea, că pentru fiecare dintre inculpați nu a fost stabilit, pe întreaga durată a activității infracționale prejudiciul creat prin diferența dintre salariul negociat și cel prevăzut în contractul de muncă, nu au fost efectuate cercetări în contabilitatea societăților părți responsabile civilmente în vederea stabilirii prejudiciului real, pentru justa soluționare a cauzei în întregul ei, s-a admis apelul părților civile și a Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, a fost desființată sentința și cu privire la inculpatul, și încheierea de punere în mișcare a acțiunii penale față de acest inculpat, a fost admisă plângerea împotriva soluției procurorului și trimisă cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale față de acesta. În efectuarea urmăririi penale, se va urmării stabilirea existenței prejudiciul efectiv creat de fiecare inculpat. În acest sens, se va efectua de către procuror o reanaliză a expertizei contabile și la solicitarea părților, dacă prejudiciul nu va putea fi stabilit prin reanalizarea expertizelor existente, se va efectua o nouă expertiză cu acest obiectiv. Cu privire la prejudiciul cauzat prin abuziva decontare a deplasărilor pretins în interesul serviciului, se va avea în vedere lipsa ordinului de deplasare care justifica interesul deplasării în interesul părților civile, cuantumul prejudiciului și se vor efectua cercetări dacă perioada suspusă cercetării au fost încheiate contracte sau era necesară deplasarea inculpatului în interesul societăților părți civile.

Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs inculpații, și și părțile vătămate - - SRL și - SRL.

Inculpații au criticat decizia pentru nelegalitate, pe motiv că a fost pronunțată cu ignorarea unor dispoziții esențiale de procedură și de drept material, întrucât soluția de trimitere a cauzei la parchet este în contradicție cu dispozițiile art. 278¹.

C.P.P.

Se arată că instanța de fond a stabilit în mod corect că a fost bine sesizată și a soluționat pricina în baza probelor administrate prin achitarea inculpaților, astfel că instanța de apel nu putea să se pronunțe asupra unei plângeri contra rezoluției procurorului, aceasta fiind rezolvată de Judecătoria Deva. În cazul în care ar fi constat că sesizarea nu era corespunzătoare, instanța nu putea să pronunțe altă soluție decât una din cele prev. de art. 345.

Cod Penal

Părțile civile au înaintat instanței în scris câte o cerere prin care arată că își retrag recursurile formulate.

Examinând recursurile inculpaților în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, se constată că decizia recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

În ce-i privește pe inculpații și se observă că instanța de apel în mod întemeiat a dispus desființarea încheierilor de punere în mișcare a acțiunii penale și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.

Din actele de la dosar se reține că prin sentința penală nr. 601/2008 Judecătoria Devaa admis plângerile părților vătămate - - SRL și - SRL, a desființat ordonanțele nr. 191/P/2007 și 613/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, și s-a reținut cauza spre judecare pe fond, dispunându-se punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor unei societăți într-un scop contrar intereselor acesteia, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.

Soluția instanței de reținere a cauzei spre judecare pe fond este nelegală, întrucât față de cei doi inculpați nu s-a dispus începerea urmăririi penale de către procuror. Urmărirea penală este o fază obligatorie a procesului penal, în cadrul căreia se administrează probe, iar părțile implicate pot să-și facă apărările pe care le consideră necesare.

Punerea în mișcare a acțiunii penale doar pe baza actelor premergătoare efectuate de procuror nu este în măsură să asigure respectarea drepturilor procesuale a părților, inclusiv a dreptului la apărare sau a dreptului la un proces echitabil.

Hotărârea prin care s-a dispus reținerea cauzei spre judecare și prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală nu poate fi atacată separat decât odată cu fondul, astfel că instanța de apel în mod legal a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind îndrituită să se pronunțe și cu privire la admisibilitatea plângerii părților vătămate.

Prin urmare prevederile art. 278¹al. 8, lit. c se C.P.P. aplică doar în situația în care soluția procurorului este de scoate de sub urmărire penală și de încetare a urmăririi penale nu și împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța mai avea posibilitatea de respingere a plângerilor părților civile ca nefondate, conform prev. art. 278¹, al. 8 lit. a C.P.P. însă în speță, în mod întemeiat instanța de apel a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a se analiza întreaga activitate infracțională a inculpaților, așa cum rezultă din considerentele deciziei apelate.

În ce-l privește pe inculpatul, se reține că față de el s-a început urmărirea penală de către procuror, însă ulterior, prin ordonanță, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Și față de acest inculpat se impune trimiterea cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale și cercetarea împreună cu ceilalți 2 inculpați, fiind aplicabile prev. art. 33.Cod Penal privind indivizibilitatea, urmând a se stabili pentru fiecare inculpat prejudiciul efectiv creat pe baza reanalizării materialului probator administrat până în prezent sau administrării altor probe dacă se consideră necesar, conform precizărilor făcute de instanța de apel.

Așadar, recursurile inculpaților sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 385¹⁵, pct. 1 lit. b

C.P.P.

În baza art. 385⁴rap. la art. 369.C.P.P. se va lua act de retragerea recursurilor părților civile.

Văzând și prevederile art. 192 al. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 185/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În baza art. 385⁴rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile - - SRL D și - SRL.

Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /06.11.2009

Tehnored./09.11.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1060/

Ședința publică din 30 octombrie 2009

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 185/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

În baza art. 385⁴rap. la art. 369.C.P.P. ia act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile - - SRL D și - SRL.

Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G - - - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- .

- referitor la sentința penală nr. 429 pronunțată la data de 19.02.2009 în dosar nr- al Judecătoriei Arad

- referitor la decizia penală nr. 185 pronunțată la data de 12.06.2009 în dosar nr- al Tribunalului Arad

CĂTRE,

TRIBUNALUL ARAD - SECȚIA PENALĂ

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1060/R din 30.10.2009, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 185/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile - - SRL D și - SRL.

Urmare acestei hotărâri, conform deciziei dvs. nr. 185/12.06.2009, pronunțată în dosar nr-, care a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel Timișoara mai sus menționată, vă aducem la cunoștință că dosarul cauzei, împreună cu toate anexele, a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vederea redeschiderii urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și în vederea începerii urmăririi penale față de inculpații și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- .

CĂTRE,

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DEVA

Vă trimitem alăturat: dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara, care conține.file, dosarul nr- al Tribunalului Arad - 92 file; dosarul nr- al Judecătoriei Arad - 127 file; dosarul nr. - al Judecătoriei Deva - supliment - nenumerotat; dosarul nr- al Judecătoriei Deva - 118 file; dosarul nr. - al Judecătoriei Deva - numerotat în continuare de la fila 119 la fila 160; dosarul de urmărire penală nr. 191/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara - vol. I - 205 file; vol. II - 506 file; vol. III - 715 file; vol. IV - 78 file; vol. V - care conține expertiza contabilă - nenumerotat; dosarul nr. 613/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara - nenumerotat.

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 1060/R din 30.10.2009, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr. 185/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și s-a luat act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile - - SRL D și - SRL.

Urmare acestei hotărâri a Curții de Apel Timișoara, a rămas definitivă decizia penală nr. 185/12.06.2009 a Tribunalului Arad, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vederea redeschiderii urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și în vederea începerii urmăririi penale față de inculpații și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Urmează ca dvs. să luați măsurile care se impun conform celor dispuse prin decizia penală mai sus menționată.

PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- .

- referitor la sentința penală nr. 429 pronunțată la data de 19.02.2009 în dosar nr- al Judecătoriei Arad

- referitor la decizia penală nr. 185 pronunțată la data de 12.06.2009 în dosar nr- al Tribunalului Arad

CĂTRE,

JUDECĂTORIA ARAD

Urmare acestei hotărâri, conform deciziei Tribunalului Arad nr. 185/12.06.2009, pronunțată în dosar nr-, care a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel Timișoara mai sus menționată,

Vă aducem la cunoștință că dosarul cauzei, împreună cu toate anexele, a fost trimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva în vederea redeschiderii urmăririi penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și în vederea începerii urmăririi penale față de inculpații și pentru săvârșirea complicității la infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,

- -

Președinte:Gheorghe Bugarsky
Judecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea

#Judecator Gheorghe Bugarsky

Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Timisoara