Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 141/2008. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 246 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA NR. 141

Ședința publică din 19 martie 2008

PREȘEDINTE: Ghertner Artur

JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa

JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica

Grefier - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA - reprezentat prin procuror

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 517 din 28 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală - în dosarul nr-.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru 17 martie 2008, respectiv pentru azi 19 martie 2008.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315/24.03.2006 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 5672/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale în sumă de 500 RON ( 5.000.000 ROL) pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 1 an stabilit conform art. 82 al. 2 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 și urm. Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea - credință a bunurilor societății, prev. de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată.

S-a respins, ca nefondată acțiunea civilă a cauzei, exercitată de partea civilă ""

S-a dispus desființarea, prin anularea în totalitate a înscrisului fals intitulat " din Ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000", semnat de inculpat în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al "" S, aflat la fila nr. 23 din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1698/P/2002.

În baza art.191 al. l Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 RON (2.500.000 ROL)

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1698/P/2002 din 30.06.2004, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal și de folosire cu rea - credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2000, inculpatul, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al "" Saî ntocmit și semnat un înscris intitulat " din Ședința Consiliului de Administrație din 12 aprilie 2000", în care se specifica faptul că în ședința Consiliului de Administrație al "" S de la acea dată, s-a aprobat vânzarea mașinii de ambalat model 14 tip 847/266 (tip ) și a monoblocului de imprimare; ulterior inculpatul a trimis acel j înscris prin fax la "" S, iar în baza acestuia și a solicitării telefonice a inculpatului, la data de 26.07.2000, "" S, prin directorul său executiv, a vândut către "", jud. B, utilajele prevăzute în înscrisul falsificat, pentru suma totală de 1.154.862.915 ROL.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului s-au probat cu: denunțul ( 17-18), copie a procesului - verbal al ședinței Consiliului de Administrație al "" S din data de 12.04.2000 ( 19- 22); copia înscrisului intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000 " ( 23); adresa România ( 24- 26); declarațiile martorilor audiați în cauză ( 31- 34); copia încheierii nr. 312/24.02.1998 a judecătorului delegat de Tribunalul Suceava pe lângă PRC al Județului S ( 36); copie act adițional al Statului și Contractul S ( 37, 38); copia procesului - verbal al AGA de la S din data de 29.10.1998 ( 39 - 42); copia statutului S ( 43 -56); copia procesului - verbal de control la ( 61); nota contabilă din 30.09.2000 a ( 59); copia procesului - verbal de recepție nr. 91/2000 al ( 62, 63); copia facturii fiscale seria - - nr. - ( 64); copia OP nr. 1187/31.07.2000 emis de către ( 65); copia actului adițional la Actul al S ( 69); procesul -verbal nr. 4 din 28.05.1997 al AGA a S ( 77 - 80); contractul de societate al S ( 107 - 112); actul constitutiv al S ( 113 - 133); adresa nr. 10364/10.06.2002 a S ( 170 - 175); raportul de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil G ( 184 - 240 ); declarația olografa a inculpatului ( 241- 243).

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul ( 125 126) și martorii ( 110), ( 111) și ( 112).

La cererea inculpatului, prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile, prin care să stabilească data la care a fost închisă secția de carton din cadrul S, care au fost motivele ce ai; determinat luarea măsurii desființării acelei secții, care era valoarea contabilă a mașinii de carton model 14 tip 847/226 și a monoblocului de imprimare la data vânzării acestora, care era procentul valorii acestor utilaje din valoarea contabilă a întregului patrimoniu al S la data vânzării lor, să se precizeze dacă operațiunea de vânzare a utilajelor a fost reflectată în raportul cenzorilor și în auditul financiar intern și să se indice în funcție de profitul secției de carton în anii anteriori vânzării celor două utilaje, dacă vânzarea acestor bunuri a produs vreun prejudiciu părții civile

( 142).

În urma probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 07.06.2001, persoană juridică ză, cu sediul social în 69 Du, 62380, Franța, prin reprezentantul său a depus la Poliția Mun. S un denunț penal formulat împotriva inculpatului, arătând că acesta din urmă ar fi întocmit în fals un înscris denumit " din ședința Consiliului de Administrație - 12 aprilie 2000".

Din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

-, persoană juridică de naționalitate ză, cu sediul social în Franța, 69 Du, 62380, înmatriculat în Registrul Comerțului din sub nr. B- ( 91 B 10) din 29.01.1991, a devenit la data de 29.01.1998 acționar la

La data de 24.02.1998 a fost numit un nou consiliu de administrație la S, format din numiții, și inculpatul, președinte al acestui Consiliu de Administrație fiind numit inculpatul.

La data de 12.04.2000, la sediul social al din-, comuna Otopeni, județul I, a avut loc ședința Consiliului de administrație al S, ședință prezidată de către inculpat. La această ședință au mai participat, ca membri ai consiliului de administrație, și.

Ulterior acestei date, însă tot în cursul lunii aprilie 2000, inculpatul a întocmit și semnat un înscris intitulat " din ședința consiliului de administrație din 12 aprilie 2000", în care se specifica faptul că, în ședința Consiliului de Administrație al S din data menționată în înscris s-a aprobat vânzarea mașinii de ambalat model 14 tip 847/266 ( tip ) și a monoblocului de imprimare ( componente grup SR 18 - 01), fapt ce nu corespundea realității.

Acest înscris a fost trimis de inculpatul prin fax la S, iar în baza acestui înscris și a solicitării telefonice a inculpatului la data de 26.07.2000, S, prin directorul său executiv, a vândut către, jud. B, utilajele prevăzute în înscrisul întocmit de către inculpat, respectiv mașina de ambalat model 14 tip 847/266 ( tip ) și monoblocul de imprimare ( componente grup SR 18 - 01), pentru suma totală de 1.154.862.915 lei, conform facturii fiscale seria S - nr. -. Suma sus- amintită a fost plătită de către, jud. B, prin ordinul de plată nr. 1187/31.07.2000.

Ulterior, s-a constatat că în ședința Consiliului de Administrație a S din 12.04.2000 nu a figurat pe ordinea de zi, aprobarea vânzării utilajelor industriale mai sus - amintite inculpatul întocmind în fals înscrisul intitulat " din ședința consiliului de administrație din 12 aprilie 2000".

Astfel, pe ordinea de zi a ședinței sus - amintite, așa cum rezultă în procesul - verbal încheiat cu această ocazie, au figurat trei puncte.

Primul punct a vizat încheierea bilanțului contabil al

La al doilea punct pe ordinea de zi a figurat și aprobarea proiectului de buget de venituri și cheltuieli al SC SA pentru anul 2000.

Corespondent celor două puncte de pe ordine de zi au fost votate rezoluțiile nr. 10/2000, respectiv 11/2000.

Deși pe ordine de zi a mai figurat și un pct.3 intitulat " Diverse" din analiza procesului - verbal de ședință, rezultă că la acest punct nu s-a discutat nici un aspect și nu s-a luat nici o hotărâre.

De astfel, din declarațiile martorilor și, rezultă că în ședința din 12.04.2000, a Consiliului de Administrație al S nu s-a discutat vânzarea vreunui utilaj industrial al acestei societăți.

Mai mult, conform art.19 din Statutul S, singurul organ al acestei societăți care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale (inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale societății) era consiliul de administrație (organul colectiv de conducere) și nu președintele consiliului de administrație.

Conform expertizei contabile efectuate în cauză de partea vătămată Sas uferit un prejudiciu în valoare de 1.633.812.000 de lei, reprezentând prejudiciul nerealizat în perioadele de timp - semestrul II 1999; 2000; 2001; 2002 și semestrul I 2003 ( la stabilirea acestui prejudiciu expertul contabil a avut în vedere ponderea ridicată a producției celor două utilaje în producția totală a secției carton ).

De asemenea, prin aceeași expertiză contabilă s-a mai stabilit că vânzarea celor două utilaje a adus un prejudiciu de 7.499.232.833 lei, cauzat de neincluderea în valoarea de inventar cele două utilaje a cheltuielilor de montaj, a celor vamale, a contravalorii lucrărilor de dezasamblare a utilajelor, precum și neachitarea chiriei de către.

Fiind audiat, inculpatul a arătat că nu a fost ideea sa de a întocmi ul din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000, el semnându-1 după ce acesta i-a fost adus de către secretara consiliului. De asemenea, inculpatul a arătat faptul că, întrucât avea calitatea de director general, avea dreptul să efectueze vânzarea acestor utilaje și cumpărarea altora, precizând că prețul cu care au fost vândute utilajele nu a fost stabilit de către dânsul, ci de către contabilitate, în funcție de valoarea cu care erau trecute în inventar.

S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.133.044.833 RON, reprezentând daune materiale (54 - faza de judecată).

Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul contabil G, rezultă că cele 2 utilaje vândute erau singurele mijloace tehnice ale secției de " carton " din cadrul S, iar prin încheierea și vânzarea lor în fapt, secția a fost desființată.

S-a mai stabilit că prejudiciul total care a fost creat în activul S prin valorificarea celor două mijloace corporale, reprezintă suma de 7.499.232.833 ROL, din care 7.285.760.033 ROL - contravaloarea cheltuielilor de montaj+vamă, 132.082.392 ROL -contravaloarea chiriei, iar 81.390.408 ROL - contravaloarea dezmembrării. De asemenea, s-a stabilit că prejudiciul creat la S, prin beneficiul nerealizat care se putea înfăptui în perioada absenței utilajelor la secția carton are o valoare actualizată de 1.633.812 ROL.

În consecință, din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, a rezultat că prejudiciul creat la S are o valoare totală de 9.133.044.833 lei, acesta fiind produs din chiria neîncasată, din dezmembrarea utilajelor, din nefacturarea cheltuielilor de montaj plus vamă și din beneficiul nerealizat pe timpul înstrăinării utilajelor.

Din raportul de expertiză financiar contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G ( 180 -202) a rezultat că activitatea secției de carton nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, deoarece secția mai avea în dotare utilaje asemănătoare și în fapt, și-a continuat activitatea de croit ambalaje și de legare a acestora până la mijlocul lunii februarie 2000; nu au fost identificate motivele reale ale opririi activității secției la mijlocul lunii februarie 2000, deoarece nu s-a făcut nici o mențiune în procesele - verbale ale Consiliului de Administrație în intervalul octombrie 1999 - martie 2000 și conducerea societății nu a pus la dispoziția expertizei alte documente referitoare la aceasta.

S-a mai stabilit că, operațiunea de vânzare a utilajelor - mașina de ambalat carton și monobloc de imprimare - nu a fost reflectată (comentată) în raportul cenzorilor și în auditul financiar pe anii 1999 și 2000, în sensul că nu s-a făcut nici un comentariu referitor la această operațiune și la consecințele ei.

S-a mai reținut că, întrucât mașina de produs carton a funcționat independent de utilajele expediate și pentru că secția mai avea în dotare utilaje identice cu cele expediate, secția de carton nu și-a încetat activitatea de produs carton și de confecționare ambalaje din carton după expedierea către a celor două utilaje; conducerea compartimentului financiar contabil nu a prezentat documentele solicitate de expertiza contabilă - rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001, astfel că nu s-a putut stabili pe baza de documente primare data încetării activității secției. Din discuțiile purtate cu unul din muncitorii care a lucrat în secție în iulie 1999 - iulie 2000, Lemne, a rezultat că secția și-a oprit activitatea la mijlocul lunii februarie 2000, deși lucra la capacitatea normală. Conducerea secției i-a informat că secția a fost oprită în vederea efectuării reparațiilor și modernizărilor la mașina de carton. Pe durata efectuării expertizei contabile conducerea, prin compartimentul financiar contabil sau prin conducerea secției nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, ca urmare a reducerii capacității de imprimare. în consecință, expertiza nu a putut calcula prejudiciul suferit de societate corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor două utilaje la De asemenea, nu a prezentat documente din care să rezulte că în intervalul iulie 1999 - februarie 2000, scăzut producția de ambalaje croite din carton datorită reducerii capacității de legare ambalaje.

În temeiul acestor constatări, s-a ajuns la concluzia că vânzarea celor 2 utilaje nu a produs un prejudiciu cert părții civile, constând în beneficiul nerealizat din vânzarea producției din cauza imposibilității de inscripționare a ambalajelor ori din imposibilitatea de legare a ambalajelor croite din carton, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu cele vândute.

S-a constatat că mașina de legal ambalaje și monoblocul de imprimare - nu a produs vreun prejudiciu părții civile cauzat de subevaluarea utilajelor deoarece aceste utilaje au fost facturate la un preț mai mare cu 386.629.621 lei de cât valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată). Această vânzare nu a produs un prejudiciu părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26 iulie 1999 până la 15 februarie 2000 când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Din analiza datelor înregistrate în balanța și bilanțul pe anii 1997 -1999, din cele constatate în cadrul secției de carton și din informațiile furnizate de compartimentul financiar contabil a rezultat că nu s-au făcut investiții pentru modernizarea utilajelor împrumutate și ulterior vândute la - mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare. Prin natura construcției lor, aceste utilaje nu pot fi modificate în sensul modernizării lor, aceste operațiunii putând fi efectuate de constructor prin reproiectarea utilajului respectiv. Nu au fost efectuate nici amenajări sau modernizări exterioare aferente acestor utilaje deoarece punerea lor în funcțiune presupune operațiuni relativ simple și ieftine care odată realizate sunt folosibile pe toată durata de viață a utilajului. Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei, vreunui document din care să rezulte că s-au efectuat asemenea lucrări și cheltuieli pentru modernizarea utilajelor în cauză, astfel încât s-a stabilit că, pe lângă cheltuielile normale necesare funcționării celor două utilaje nu s-au făcut investiții în acestea pentru modernizarea lor.

S-a mai reținut că nu poate fi stabilită valoarea de piață ( piața internă) a utilajelor - mașina de legat ambalaje și monobloc de imprimare deoarece în România nu a existat și nu există o piață activă pentru astfel de utilaje și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția termenului de piață activă, în sensul că nu au fost suficiente cantități de asemenea active tranzacționate, nu pot fi găsiți suficienți potențiali cumpărători și prețurile nu au fost disponibile spre a fi cunoscute public. Partea civilă nu a făcut demersuri la furnizorii externi pentru a cunoaște prețul de ofertă pentru utilaje identice sau cu aceeași destinație pentru a stabili eventuala valoare de piață externă. Urmare demersurilor făcute de expertiza contabilă la furnizorul italian firma și - a comunicat prețul de livrare de 43.680 euro, care reprezintă valoarea pe piața externă - italiană - a utilajului mașina de legat ambalaje tip, care este apropiată de valoarea contabilă calculată de expertiza contabilă la întrebarea nr. 2, respectiv, 41.855 USD, la data vânzării acestui utilaj - 26.07.2000.

Pentru monoblocul de imprimare - fiind un subansamblu al mașinii de confecționat ambalaje, expertiza nu a reușit să intre în legătură cu firma ză pentru stabilirea valorii de piață externă a acestuia.

Valoarea de dezasamblare a utilajelor mașina de legat ambalaje din
carton și monoblocul de imprimare, de împachetare și încărcare,
înregistrate în evidența contabilă în luna iulie 1999 fost de 9.245.680 lei, care
actualizată cu rata inflației la sfârșitul anului 2003 este de 22.229.716 lei.

nu a suportat cheltuielilor de transport pentru cele două utilaje, întrucât acestea au fost transportate cu mijloace auto venite de la B și plătite de B. Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei contabile documente prin care să dovedească faptul că ea a suportat cheltuieli de transport auto pentru respectivele utilaje.

În cauză s-a întocmit de către expertul contabil G, desemnat de către instanță la cererea părții civile, un raport de expertiză contabilă judiciară - opinie separată ( 165 - 170 faza de judecată), din care rezultă că, predarea utilajelor a cauzat un prejudiciu în suma de 997.658.534 lei format din: 355.721.776 lei chirie ( calculată la nivelul amortizării lunare) neîncasată de la pentru folosirea utilajelor în perioada iunie 1999 - iulie 2000; - 600.836.502 lei profit nerealizat în semestrul II 1999 prin diminuarea producției secției de carton după predarea utilajelor în cauză; 40.100.256 lei cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la; la aceste pierderi s-ar mai putea adăuga prejudiciul din eventuala subevaluare a monoblocului de imprimare și supraestimare a gradului de uzură, dacă o expertiză tehnică ar stabili acest lucru.

Mașina de ambalat carton a fost facturată cu valoarea contabilă de inventar actualizată la data de 26.07.2000, iar monoblocul de imprimare cu un preț ce reprezenta 4,46 % din valoarea de inventar în mod arbitrar.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătorești de către expertul tehnic, rezultă că valoarea cheltuielilor de dezasamblare și de împachetare a celor două utilaje este de 2100, 67 RON (178).

Expertul contabil Gap recizat cu privire la opinia separată a expertului contabil G, că nu s-a precizat din ce surse, din ce documente au fost preluate datele privind producția pe semestrul I de 6006 tone plăci și cutii de carton și de 5757 tone în semestrul II, iar în lipsa menționării surselor de date și a copiilor xerox de pe documentele conținând datele invocate, aceste date nu sunt relevante; este posibil ca producția, respectiv vânzările să fi înregistrat o scădere datorită scăderii cererii de ambalaje din carton, scădere care să nu aibă nici o legătură cu lipsa celor două utilaje, iar în lipsa unor date certe, bazate pe documente primare de producție nu poate fi invocată de reducerea volumului de producție și în final nu poate fi invocat profitul nerealizat.

Cu privire la profitul nerealizat calculat în opinia separată la suma de 600.836.502 lei, se reține formularea în categoria prejudiciului de, prin cedarea utilajelor care fac obiectul dosarului P/5672/2004 ar putea fi inclusă și diminuarea în sem. II a producției secției de carton și prin aceasta obținerea unui profit mai mic cu 600.836.502 lei. Concluzia expertului este îndoielnică prin utilizarea expresiei " s-ar putea"; nu s-au menționat documentele (sursele) din care au fost e datele luate în calcul; nu au fost anexate în copie documentele care conțin datele luate în calcul și nu rezultă în mod cert că producția s-a diminuat cu 249 tone din cauza lipsei celor două utilaje; motiv pentru care nu poate fi luată în considerare opinia separată formulată de expertul asistent din partea părții civile cu privire la existența prejudiciului de 600.836.502 lei, constând în beneficiul nerealizat.

Prima instanță a dat eficientă concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, apreciind că, activitatea secției de carton din cadrul S nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, având în vedere faptul că secția respectivă mai avea în dotare utilaje asemănătoare.

Având în vedere faptul că personalul de conducere a compartimentului financiar - contabil nu a prezentat documentele solicitate, respectiv rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001, prima instanță a arătat că în mod corect a reținut expertul contabil G, faptul că nu s-a putut stabili pe bază de documente primare data încetării activității secției. De asemenea, a reținut că, întrucât pe durata efectuării expertizei contabile conducerea S nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, expertul a fost în imposibilitatea de a calcula prejudiciul suferit de partea civilă corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor 2 utilaje la

Având în vedere faptul că nu au fost prezentate documente din care să rezulte că în perioada iulie 1999 - februarie 2000 scăzut producția de ambalaje croite din carton datorită reducerii capacității de legare ambalaje, prima instanță a apreciat că în mod corect s-a reținut că partea civilă nu a încercat vreun prejudiciu cert constând din beneficiul nerealizat din vânzarea producției.

De asemenea, întrucât partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei contabile documente prin care să dovedească faptul că a suportat cheltuielile de transport auto pentru cele două utilaje, prima instanță a apreciat că aceasta nu a suportat cheltuielile respective.

În ceea ce privește cheltuielile de demontare și împachetare a celor două utilaje, care la nivelul anului 2003, reactualizate cu rata inflației se ridică la suma de 22.229.716 ROL, prima instanță a apreciat că inculpatul nu este ținut sa suporte această sumă, atât timp cât, la data de 23.06.1999 - Bas olicitat către S, " să asigure transportul unei mașini de legat tip de la la B, iar directorul societății - a menționat pe documentul respectiv - " se aprobă împrumut pe o perioadă de 3 luni". Cu avizul de însoțire a mărfii nr. - din 02.07.1999 și cu auto - delegat - a fost transportată la B - pentru "una mașină de tip împrumutată pentru o perioadă de trei luni". Cu avizul nr. -/ 09.06.1999, auto -, delegat - a fost expediat și transportat la B -, pentru un monobloc de imprimare 18 - 01", iar pe aviz directorul general a făcut mențiunea "de acord cu închirierea".

În consecință, prima instanță a apreciat că prin vânzarea celor două utilaje, partea civilă S nu a încercat nici un prejudiciu material, astfel după cum s-a reținut în concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești.

S-a reținut că fapta inculpatului de a întocmi în fals înscrisul intitulat " din ședința consiliului de administrație din 12.04.2000", pe care ulterior 1-a trimis prin fax la S, în vederea producerii unei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a apreciat că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv sub aspectul laturii subiective.

În acest sens, prima instanță a motivat că infracțiunea de folosire cu rea - credință a bunurilor societății se săvârșește numai cu intenție, cerință care rezultă din expresia "cu rea-credință", folosită de legiuitor în cuprinsul textului art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, intenția implicând știința făptuitorului că pricinuiește o pagubă prin fapta sa de folosire a bunurilor societății.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că inculpatul, nu a urmărit sau acceptat că prin vânzarea celor două utilaje să producă vreo pagubă societății S, pagubă care, de altfel, nici nu s-a produs.

Astfel, s-a reținut că din raportul de expertiză financiar - contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, a rezultat că prin vânzarea celor două utilaje nu s-a produs vreun prejudiciu cert părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26.07.1999 până la 15.02.2000, când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Prima instanță a apreciat că, deși potrivit art.19 din Statutul S, singurul organ al acestei societăți care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale, inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale societății, era consiliul de administrație, inculpatul a considerat că, în calitate de președinte al acestui consiliu, era îndreptățit să efectueze atât vânzarea unor utilaje ale societății, cât și cumpărarea altora.

Prin urmare, prima instanță a constat că în cauză nu este dată reaua - credință cu care a acționat inculpatul - cerința esențială prevăzută de legiuitor pentru existența infracțiunii de folosire, cu rea-credință, a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată, astfel încât, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea acestei infracțiuni, nefiind realizată latura sa subiectivă.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză financiar -contabilă întocmită în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G, din care rezultă că prin vânzarea celor două utilaje nu s- cauzat vreun prejudiciu cert părții civile SC SA S, prima instanță a respins, ca nefondată, acțiunea civilă a cauzei, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Desființarea, prin anularea în totalitate, a înscrisului fals intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000", a fost dispusă de către prima instanță în baza art.170 Cod proc. penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă S și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a arătat că sentința este netemeinică în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal deoarece se impunea aplicarea pedepsei cu închisoare și nu aplicarea pedepsei amenzii într-un cuantum modic cât și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, nefiind atins scopul preventiv și educativ al pedepsei. Totodată arată că sentința este nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată, deoarece din probatoriul administrat în cauză atât în timpul urmăririi penale cât și a judecății reiese cu certitudine vinovăția inculpatului. Pe baza înscrisului întocmit în fals de către inculpat, trimis prin fax la partea civilă și a solicitării telefonice a inculpatului, partea civilă a vândut utilajele prevăzute în înscris către, rezultatul direct fiind oprirea activității secției de carton care până în anul 1999 era una dintre cele mai profitabile secții ale părții civile. Totodată prin vânzarea celor două utilaje s-a adus părții civile un prejudiciu de 1.633.812.000 rol reprezentând beneficiul nerealizat în perioada semestrului II 1999 - semestrul I 2003. față și de motivele de apel depuse în scris la dosar solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului.

Inculpatul apelant a solicitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.P.P. încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, motivat de faptul că în cauză lipsește hotărârea adunării generale de atragere a răspunderii penale, acțiunea penală fiind pusă în mișcare în lipsa plângerii prealabile a adunării generale a, achitarea sa pentru aceeași infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și pentru motivul lipsei laturii obiective, motivat de faptul că actul material de vânzare a utilajelor nu face parte din modalitățile prin care se săvârșește această infracțiune, și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b sau b/1 Cod procedură penală, în principal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, motivat de faptul că înstrăinarea fiind rezultatul voinței exclusive exprimate în condițiile art. 72 și 196 din Legea nr. 31/1990, înscrisul nu poate fi considerat falsificat, iar câtă vreme și în lipsa acestui înscris vânzarea este expresia manifestării legale de voință a administratorului, nu suntem în prezența infracțiunii prev. de art. 290. iar în subsidiar a solicitat să se facă aplicarea disp. art. 18¹Cod penal.

De asemenea, tot în subsidiar, inculpatul apelant a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției. Totodată, a solicitat respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă.

Partea civilă a arătat, în esență, că prin modul în care s-a făcut judecata fondului a fost lipsită de posibilitatea de a-și face apărările și de a-și susține cererile de probatoriu, fiind practic lipsită de un grad de jurisdicție, solicitând orientarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal, precum și schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, orientată spre maximul special prevăzut de lege, datorită persistenței infracționale deosebite, ce denotă un grad de înrăire ridicat.

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea civilă a solicitat admiterea acțiunii civile, iar la calculul prejudiciului să fie avute în vedere expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, precum și expertiza efectuată în apel.

Prin decizia penală nr. 517 din 28.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate la termenul de judecată din 17.12.2007 de inculpatul, prin apărător.

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de partea civilă S, împotriva sentinței penale nr. 315 din 24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 5672/2004 și respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:

A fost schimbată încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform disp. art. 82 al. 1.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și urm. Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S și în consecință a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 975.896.862 lei, reprezentând despăgubiri civile.

S-a dispus anularea înscrisului intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000" semnat de inculpat în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al S, înscris aflat la fila 23 dosar urmărire penală.

Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că în mod corect prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a întocmi în fals înscrisul intitulat" din ședința consiliului de administrație din 12.04.2000", pe care ulterior 1-a trimis prin fax la S, în vederea producerii unei consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.

Pedeapsa amenzii penale în sumă de doar 500 lei, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, aplicată inculpatului, nu este suficientă pentru a-și atinge scopul educativ - preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal, având în vedere că alterarea adevărului cu privire la înscrisurile care au însușirea de a produce consecințe juridice prezintă un evident pericol social.

Astfel, prin falsificarea și folosirea unui astfel de înscris se aduce atingere încrederii publice în autenticitatea sau veridicitatea înscrisurilor, periclitându-se, astfel, relațiile sociale care se întemeiază pe această încredere.

Scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare.

Deși inculpatul, prin apărător, a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, datorită împlinirii termenului de prescripție, Tribunalul a constatat că în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este inclus și actul material al folosirii acelui înscris, folosire care, în speță, a avut loc la 26.07.2007, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni, calculat conform art. 122 al. 1 lit. d Cod penal, raportat la art. 124 Cod penal, care însă în prezent nu este împlinit.

În ceea ce privește fapta de scoatere din circuitul productiv și vânzarea mașinii de ambalat carton model R- 847/226 și a monoblocului de imprimare, care a avut drept rezultat oprirea activității secției "Carton ", care până în anul 1999 era una dintre cele mai profitabile secții ale S, măsura nefiind justificată din punct de vedere economic, Tribunalul a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Astfel, singurul organ care avea competența de a aproba încheierea de contracte comerciale, inclusiv de vânzare a unor utilaje industriale ale S era Consiliul de Administrație și nu președintele Consiliului de Administrație.

Pe baza înscrisului întocmit în fals de către inculpatul, trimis prin fax la S și a solicitării telefonice a acestuia, Sav ândut utilajele prevăzute în înscrisul falsificat către, măsura nefiind justificată din punct de vedere economic, rezultatul direct fiind oprirea activității secției "Carton ", care până în anul 1999 era una dintre cele mai profitabile secții ale

Prin urmare, fapta inculpatului apelant, care cu știință a îndeplinit în mod defectuos un act și prin aceasta a cauzat un prejudiciu părții civile S, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246.

Deși la data comiterii faptei inculpatul nu avea calitatea de funcționar public, potrivit art. 258. dispozițiile art. 246 - 250 Cod penal se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

Potrivit art. 147 al. 1 Cod penal, prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

În consecință, în baza art. 334 Cod procedură penală, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Cu privire la cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate la termenul de judecată din 17.12.2007 de inculpatul, prin apărător, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art. 23 al.1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă, în cursul judecății, instanța, din oficiu, sau una dintre părți invocă neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra constituționalității acelei prevederi.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 al. 2 Cod procedură penală și art. 282/1 din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 441/2006 în măsura în care principiul oficialității procesului penal se aplică și infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, când societatea comercială este integral privatizată, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282/1 din Legea nr. 31/1990, text introdus prin Legea nr. 441/2006, în măsura în care acest text se aplică și faptelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 441/2006, nu au legătură cu prezenta cauză.

Art. 282/1 din Legea nr. 31/1990 prevede că pentru infracțiunile prevăzute titlul VIII din această lege, acțiunea penală se exercită din oficiu, iar articolul 2 alin. 2.C.P.P. prevede că actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Ori, dat fiind faptul că în cauză se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de către inculpatul, din infracțiunea de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, tribunalul a constatat că excepțiile de neconstituționalitate invocate, care vizează prevederi din Legea nr. 31/1990, precum și articolul 2 alin. 2 Cod procedură penală, care prevede că actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel, nu au nici o legătură cu prezenta cauză, astfel încât nu se justifică suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, s-au avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În considerarea acestor criterii, s-a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, tribunalul a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și fără executare.

Conform art. 82 al. 1 Cod penal, instanța a stabilit termen de încercare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și urm. Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1 și 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Soluționând latura civilă, tribunalul a constatat că S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.133.044.833 RON, reprezentând daune materiale ( 54 - dosar fond ).

Din raportul de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale de către expertul contabil G, rezultă că cele 2 utilaje vândute erau singurele mijloace tehnice ale secției de "carton " din cadrul S, iar prin încheierea și vânzarea lor în fapt, secția a fost desființată.

S-a mai stabilit că prejudiciul total care a fost creat în activul S prin valorificarea celor două mijloace corporale, reprezintă suma de 7.499.232.833 ROL, din care 7.285.760.033 ROL - contravaloarea cheltuielilor de montaj + vamă, 132.082.392 ROL -contravaloarea chiriei, iar 81.390.408 ROL - contravaloarea dezmembrării. De asemenea, s-a stabilit că prejudiciul creat la S, prin beneficiul nerealizat care se putea înfăptui în perioada absenței utilajelor la secția carton are o valoare actualizată de 1.633.812 ROL.

Din raportul de expertiză financiar contabilă efectuată în cursul cercetării judecătorești de către expertul contabil G ( 180 -202 - dosar fond), a rezultat că activitatea secției de carton nu s-a oprit din cauza transferării cu titlu de împrumut și apoi a vânzării celor două utilaje, deoarece secția mai avea în dotare utilaje asemănătoare și în fapt, și-a continuat activitatea de croit ambalaje și de legare a acestora până la mijlocul lunii februarie 2000; nu au fost identificate motivele reale ale opririi activității secției la mijlocul lunii februarie 2000, deoarece nu s-a făcut nici o mențiune în procesele - verbale ale Consiliului de Administrație în intervalul octombrie 1999 - martie 2000 și conducerea societății nu a pus la dispoziția expertizei alte documente referitoare la aceasta. S-a mai stabilit că operațiunea de vânzare a utilajelor - mașina de ambalat carton și monobloc de imprimare - nu a fost reflectată ( comentată) în raportul cenzorilor și în auditul financiar pe anii 1999 și 2000, în sensul că nu s-a făcut nici un comentariu referitor la această operațiune și la consecințele ei S-a mai reținut că, întrucât mașina de produs carton a funcționat independent de utilajele expediate și pentru că secția mai avea în dotare utilaje identice cu cele expediate, secția de carton nu și-a încetat activitatea de produs carton și de confecționare ambalaje din carton după expedierea către a celor două utilaje; conducerea compartimentului financiar contabil nu a prezentat documentele solicitate de expertiza contabilă - rapoartele de producție și fișele de magazie ale produselor realizate de secție în intervalul 1999 - 2001, astfel că nu s-a putut stabili pe baza de documente pri]mare data încetării activității secției. Din discuțiile purtate cu unul din muncitorii care a lucrat în secție în iulie 1999 - iulie 2000, Lemne, a rezultat că secția și-a oprit activitatea la mijlocul lunii februarie 2000, deși lucra la capacitatea normală. Conducerea secției i-a informat că secția a fost oprită în vederea efectuării reparațiilor și modernizărilor la mașina de carton. Pe durata efectuării expertizei contabile conducerea, prin compartimentul financiar contabil sau prin conducerea secției nu a prezentat pachetul de comenzi la care a fost nevoită să renunțe în perioada iulie 1999 - februarie 2000, ca urmare a reducerii capacității de imprimare. în consecință, expertiza nu a putut calcula prejudiciul suferit de societate corespunzător beneficiului nerealizat ca urmare a neexecutării comenzilor de confecționare din cauza trimiterii celor două utilaje la De asemenea, nu a prezentat documente din care să rezulte că în intervalul iulie 1999 - februarie 2000, scăzut producția de ambalaje croite din carton datorită reducerii capacității de legare ambalaje.

S-a constatat că mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare - nu a produs vreun prejudiciu părții civile cauzat de subevaluarea utilajelor deoarece aceste utilaje au fost facturate la un preț mai mare cu 386.629.621 lei de cât valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată). Această vânzare nu a produs un prejudiciu părții civile, deoarece secția avea în dotare utilaje asemănătoare cu care a continuat procesul de producție de la 26 iulie 1999 până la 15 februarie 2000 când secția a fost închisă din motive independente de expedierea celor două utilaje și vânzarea ulterioară a acestora.

Din analiza datelor înregistrate în balanța și bilanțul pe anii 1997 -1999, din cele constatate în cadrul secției de carton și din informațiile furnizate de compartimentul financiar contabil a rezultat că nu s-au făcut investiții pentru modernizarea utilajelor împrumutate și ulterior vândute la - mașina de legat ambalaje și monoblocul de imprimare. Prin natura construcției lor, aceste utilaje nu pot fi modificate în sensul modernizării lor, aceste operațiunii putând fi efectuate de constructor prin reproiectarea utilajului respectiv. Nu au fost efectuate nici amenajări sau modernizări exterioare aferente acestor utilaje deoarece punerea lor în funcțiune presupune operațiuni relativ simple și ieftine care odată realizate sunt folosibile pe toată durata de viață a utilajului. Partea civilă nu a prezentat în cursul efectuării expertizei vreun document din care să rezulte că s-au efectuat asemenea lucrări și cheltuieli pentru modernizarea utilajelor în cauză, astfel încât s-a stabilit că, pe lângă cheltuielile normale necesare funcționării celor două utilaje, nu s-au făcut investiții în acestea pentru modernizarea lor.

S-a mai reținut că nu poate fi stabilită valoarea de piață ( piața internă) a utilajelor - mașina de legat ambalaje și monobloc de imprimare deoarece în România nu a existat și nu există o piață activă pentru astfel de utilaje și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în definiția termenului de piață activă, în sensul că nu au fost suficiente cantități de asemenea active tranzacționate, nu pot fi găsiți suficienți potențiali cumpărători și prețurile nu au fost disponibile spre a fi cunoscute public. Partea civilă nu a făcut demersuri la furnizorii externi pentru a cunoaște prețul de ofertă pentru utilaje identice sau cu aceeași destinație pentru a stabili eventuala valoare de piață externă. Urmare demersurilor făcute de expertiza contabilă la furnizorul italian firma și - a comunicat prețul de livrare de 43.680 euro, care reprezintă valoarea pe piața externă - italiana - a utilajului mașina de legat ambalaje tip, care este apropiată de valoarea contabilă calculată de expertiza contabilă la întrebarea nr. 2, respectiv, 41.855 USD, la data vânzării acestui utilaj - 26.07.2000.

Pentru monoblocul de imprimare - fiind un subansamblu al mașinii de confecționat ambalaje, nu s-a reușit a se intra în legătură cu firma ză pentru stabilirea valorii de piață externă a acestuia.

n cauză s-a întocmit de către expertul contabil G, desemnat de către prima instanță la cererea părții civile, un raport de expertiză contabilă judiciară - opinie separată ( 165 - 170 - dosar fond), din care rezultă că predarea utilajelor a cauzat SC un prejudiciu în suma de 997.658.534 lei format din: 355.721.776 lei chirie ( calculată la nivelul amortizării lunare) neîncasată de la pentru folosirea utilajelor în perioada iunie 1999 - iulie 2000; - 600.836.502 lei profit nerealizat în semestrul II 1999 prin diminuarea producției secției de carton după predarea utilajelor în cauză; 40.100.256 lei cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la. La aceste pierderi s-ar mai putea adăuga prejudiciul din eventuala subevaluare a monoblocului de imprimare și supraestimare a gradului de uzură, dacă o expertiză tehnică ar stabili acest lucru.

Expertul contabil Gap recizat cu privire la opinia separată a expertului contabil G, că nu s-a arătat din ce surse, din ce documente au fost preluate datele privind producția pe semestrul I de 6006 tone plăci și cutii de carton și de 5757 tone în semestrul II, iar în lipsa menționării surselor de date și a copiilor xerox de pe documentele conținând datele invocate, aceste date nu sunt relevante; este posibil ca producția, respectiv vânzările să fi înregistrat o scădere datorită scăderii cererii de ambalaje din carton, scădere care să nu aibă nici o legătură cu lipsa celor două utilaje, iar în lipsa unor date certe, bazate pe documente primare de producție nu poate fi invocată de reducerea volumului de producție și în final nu poate fi invocat profitul nerealizat.

Cu privire la profitul nerealizat calculat în opinia separată la suma de 600.836.502 lei, se reține formularea în categoria prejudiciului de, prin cedarea utilajelor care fac obiectul dosarului P/5672/2004 ar putea fi inclusă și diminuarea în sem. II a producției secției de carton și prin aceasta obținerea unui profit mai mic cu 600.836.502 lei. Concluzia expertului este îndoielnică prin utilizarea expresiei "s-ar putea"; nu s-au menționat documentele (sursele) din care au fost e datele luate în calcul; nu au fost anexate în copie documentele care conțin datele luate în calcul și nu rezultă în mod cert că producția s-a diminuat cu 249 tone din cauza lipsei celor două utilaje; motiv pentru care nu poate fi luată în considerare opinia separată formulată de expertul asistent din partea părții civile cu privire la existența prejudiciului de 600.836.502 lei, constând în beneficiul nerealizat.

Datorită concluziilor contradictorii ale acestor rapoarte de expertiză efectuate în cauză și apreciind că la întocmirea acestora nu au fost avute în vedere actele esențiale pentru stabilirea prejudiciului de către expertul desemnat de prima instanță, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize contabile, de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil recomandat de către partea civilă, (f 64 - 99 dosar apel).

Din concluziile acestui raport de expertiză, a rezultat că din calculele efectuate s-a estimat că înstrăinarea celor două utilaje către a cauzat părții civile S un prejudiciu în sumă de 975.896.862 lei, format din suma de 333.960.104 lei chirie, calculată la nivelul amortizării lunare, neîncasată de la, pentru folosirea utilajelor după expirarea celor 3 luni de împrumut gratuit, până la facturarea și încasarea contravalorii acestora, suma 600.836.502 lei profit nerealizat, ca urmare a diminuării producției fizice, după scoaterea din funcțiune a celor două utilaje și suma de 41.100.256 lei, cheltuieli efectuate cu dezmembrarea și împachetarea utilajelor în vederea expedierii la.

Tribunalul a înlăturat concluziile reținute în raportul de expertiză întocmit de către expertul contabil G, precum și cele reținute în raportul de expertiză contabilă efectuată de către expertul contabil G, întrucât acestea sunt în contradicție cu concluziile celorlalte rapoarte de expertiză, urmând ca la soluționarea laturii civile a cauzei să dea eficiență concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil recomandat de către partea civilă, având în vedere următoarele: aceste concluzii se coroborează cu concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul contabil G; partea civilă nu a contestat concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de către expertul contabil, la care a participat și expertul contabil; aceste concluzii îi sunt mai favorabile inculpatului, în sensul că suma stabilită drept prejudiciu cauzat părții civile este în cuantum mai redus decât cel reținut în concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul contabil

Prin urmare, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul disp. art. 14 și art. 346.C.P.P. rap. la art. 998 și urm. Cod civil, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S și în consecință l-a obligat pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 975.896.862 lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 170 Cod procedură penală a anulat înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de Administrație din 12.04.2000" semnat de inculpat în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al S, înscris aflat la fila 23 dosar urmărire penală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, acesta a arătat că în mod greșit instanța de apel a soluționat excepția de neconstituționalitate ridicată de apărătorul său odată cu soluționarea cauzei pe fondul ei, încălcând grav formele de procedură și dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr. 47/1992.

În soluționarea excepției de neconstituționalitate instanța în fața căreia se ridică aceasta are obligația de a urma procedura specială instituită prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care, în art. 29 alin. 6, stabilește că instanța, în cazul în care apreciază ca inadmisibilă excepția, va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată ce va putea fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța nu poate soluționa cauza pe fondul ei, aceasta echivalând cu o antepronunțare asupra fondului.

În mod greșit instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții ( și implicit cererea de suspendare a cauzei), excepție invocată având relevanță în cauză întrucât viza neconstituționalitatea unei norme procedurale care, în caz de admitere, ar fi condus la pronunțarea față de inculpat a unei soluții de încetare a procesului penal în baza art. 10 lit. f Cod procedură penală și lăsarea ca nesoluționată a laturii civile a cauzei în concordanță cu disp. art. 346 alin. ultim Cod procedură penală.

Este dat totodată motivul de casare prev. de art. 385⁹pct. 9 Cod procedură penală, decizia instanței de apel necuprinzând în totalitate motivele pe care se întemeiază soluția, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare în baza art. 385¹⁵lit. c Cod procedură penală.

Astfel, dacă în cauză au fost efectuate mai multe expertize financiar - contabile care formulează concluzii contradictorii în ceea ce privește întinderea prejudiciului și cauzele producerii acestuia, instanța avea obligația de motiva argumentat reținerea ca fiind adecvată a concluziilor numai uneia dintre acestea, în cazul de față al expertizei efectuate de.

De asemenea, instanța de apel a respins fără nici o motivare și obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, în încheierea de dezbateri concluzionând în mod generic că acestea sunt nefondate.

Deși la data soluționării cauzei în apel nu a fost prezent, în mod greșit instanța de apel a respins cererea apărătorului de acordare a unui termen pentru a i se aduce la cunoștință solicitarea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată și pentru a-și formula apărările corespunzătoare cu noua încadrare, această împrejurare constituind motivul de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală.

Instanța de apel, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal și reținerea în sarcina inculpatului a unor fapte săvârșite în perioada anului 1999, pronunțat o hotărâre de condamnare pentru alte fapte decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Instanța de apel a dispus condamnarea sa pentru alte acte materiale ce ar intra în conținutul acestei infracțiuni (închirierea utilajelor), fără a face în cauză aplicarea art. 335 Cod procedură penală (extinderea pentru alte acte materiale).

A mai arătat inculpatul-recurent, în scris (nu și în motivele susținute oral în instanță) că în mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa în infracțiunea de abuz în serviciu - prev. de art. 246 Cod penal, din descrierea arătată în actul de sesizare a instanței, însușită și în motivarea deciziei din apel, rezultând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 30/1990 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Hotărârea de condamnare sub aspectul, fie chiar și a infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, este nelegală și netemeinică, instanța de apel reținând în mod greșit în sarcina sa comiterea unei fapte penale, în cauză fiind motivul de casare prev. de art. 385⁹Cod procedură penală.

În mod greșit a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, în cauză impunându-se achitarea sa în baza arat. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.

Din moment ce vânzarea utilajelor s-a făcut de administrator cu respectarea dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 (abrogate prin Legea nr. 441/2006, în prezent textul se regăsește în art. 150), nefiind necesară aprobarea consiliului de administrație, înscrisul intitulat " din ședința Consiliului de administrație din 12.04.2000" este lipsit de efecte, fiind inutil sub aspectul valabilității exprimării voinței sociale la încheierea actului de înstrăinare.

În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar ar reține existența în sarcina sa cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat în apel, solicită încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală, în cauză fiind împlinit termenul prescripției speciale prev. de art. 124 Cod penal (la data de 26.01.2008).

Hotărârea recurată este nelegală și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, între fapta pretins săvârșită și prejudiciul în sumă de 975.896.862 lei, neexistând raport de cauzalitate.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 9, 10,12, 14, 15, 17 și 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 385⁹alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În ședința publică din data de 17.12.2007, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 2 alin. 2 Cod procedură penală și art. 282¹din Legea nr. 31/1990 introdus prin Legea nr. 441/2006 în măsura în care principiul oficialității procesului penal se aplică și infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, când societatea comercială este integral privatizată și a disp. art. 282¹din Legea nr. 31/1990, text introdus prin Legea nr. 441/2006, în măsura în care acest text se aplică și faptelor anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 441/2006.

Instanța de apel a amânat pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile invocate odată cu fondul, a constatat apelurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri, prin decizia penală nr. 517 din 28.12.2007 procedând astfel cum pe larg mai sus s-a arătat.

Or, soluționând cererea inculpatului-recurent de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, odată cu fondul cauzei, instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată în condițiile în care rezolvarea dată a fost aceea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a se decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată "în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care aceasta a fost respinsă în apel, instanța de apel nu putea soluționa apelurile declarate în cauză.

Trebuie dată eficiență textului de lege sus-menționat - art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, care se referă în mod expres la încheierile prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și împotriva cărora exista calea de atac a recursului.

Deci instanța de apel avea obligația legală de a pronunța mai întâi o încheiere, prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, temeinicia și legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanța imediat superioară.

Trecând la soluționarea pe fond a cauzei concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere ce a fost respinsă, instanța de apel a încălcat formele de procedură și dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât, sub acest aspect, soluția pronunțată este nelegală și netemeinică.

Nu se poate reține tardivitatea promovării prezentei căi de atac relativ la primul motiv de recurs invocat, întrucât instanța, pronunțându-se asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale odată cu fondul, hotărârea este supusă unei singure căi de atac, în termenul general prevăzut de Codul d e procedură penală.

Așa fiind, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵pct. 2 lit. c Cod procedură penală, îl va admite.

Va casa în totalitate decizia penală nr. 517 din 28.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs invocate de inculpat, pentru a se pronunța în cauză o hotărâre legală și temeinică.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la 26.11.1944 în Rusia, domiciliat în mun. B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr. 517 din data de 28.12.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- (1218/P/2006).

Casează în totalitate decizia penală mai-sus menționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

Ex. 2/21.03.2008

Jud. apel -

Jud. fond -

Președinte:Ghertner Artur
Judecători:Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica

#Judecator Ghertner Artur

Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 141/2008. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 141/2008. Curtea de Apel Suceava