Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 87/1994 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 140
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul-,domiciliat în comuna Noi, nr. 140, jud. S, și de partea civilăStatul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S,cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 508 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 martie 2008, apoi pentru astăzi, 19 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 249 din 26.03.2007 a Judecătoriei Rădăuți, față de inculpatul s-a dispus:
- încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în baza art. 10 lit. g Cod procedură penală și
- achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 cu aplicarea art. 13 al. 1 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, parte civilă fiind Statul Român, prin ANAF -
Prin aceeași sentință, față de inculpatul - s-a dispus:
- achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, parte civilă fiind Statul Român, prin ANAF - B și
- condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal la pedeapsa de 500 RON amendă, în condițiile art. 631Cod penal, parte responsabilă civilmente fiind " International " - SRL R, prin lichidator Societatea Comercială Profesională SRL
Acest inculpat a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile 7.050 RON cu titlu de plată TVA cu penalitățile aferente, începând cu data rămânerii definitive a sentinței civile 1794/2000 a Judecătoriei Rădăuți.
S-a menținut sechestrul asigurator asupra autoturismului - Renault - -, proprietatea inculpatului -.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire cu rea credință a bunurilor societății, prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și a inculpatului --, pentru a răspunde penal de săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora următoarele:
În cursul anului 2002 organele S - prin Direcția de control fiscal, au efectuat un control la " INTERNATIONAL " R, finalizat prin referatul întocmit la data de 17.10.2002.
controlului a constat în verificarea modului în care societatea își onorează obligațiile fiscale față de stat, în calitate de plătitor de impozite și taxe.
În urma controlului efectuat de organele abilitate, s-a constatat că societatea era constituită în anul 1996 și avea ca principal obiect de activitate efectuarea de lucrări de construcții.
În această perioadă, administrator al societății a fost inculpatul -, iar acționar în afară de inculpat, a fost numitul -, " COM " R, la care acționar era și inculpatul --.
Inculpatul -, prin declarațiile date, a negat faptul că în perioada supusă controlului ar fi avut calitatea de administrator al societății, însă din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, a rezultat că în evidențele acestuia nu a fost înregistrată nici o mențiune în acest sens, mai mult, inculpatul a participat și la adunarea generală a acționarilor din data de 21.03.2003, alături de ceilalți acționari.
Controlul efectuat de organele financiare a mai evidențiat faptul că inculpatul -, pe lângă funcția de administrator al " INTERNATIONAL " Raî ndeplinit și funcția de administrator al "A " din Germania.
De asemenea, s-a mai constatat că de la înființarea societății și până la terminarea controlului, societatea a avut un singur director economic și contabil în persoana numitului -, iar în perioada august-decembrie 1999 acesta a îndeplinit și funcția de director executiv, când a predat-o inculpatului --.
La data de 16.03.1998, în baza actului de garanție imobiliară autentificat de Biroul Notarului Public sub nr. 833, inculpatul - în calitatea ce o avea și anume aceea de administrator al " INTERNATIONAL " a girat pe asociatul -, pentru suma de 100.000 mărci germane, împrumutată de la firma "A " din Germania, cu activul Ferma pastorală, evaluată la suma de 2.207.500 lei.
Prin același act, inculpatul a angajat societatea ca în contul împrumutului făcut de numitul - să livreze firmei germane, materiale de construcții, cu un termen de execuție de 6 luni.
Cum avansul primit nu a fost restituit și nici nu au fost livrate materialele promise, prin sentința civilă nr. 1694 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosarul nr. 1419/2000, s-a constatat că firma germană a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de ipotecă, societatea creditoare obligându-se să plătească diferența de valoare de 500.000.000 lei.
Cum în această perioadă, inculpatul -- îndeplinea funcția de director executiv, a întocmit factura fiscală nr. -, în valoare de 500.000.000 lei, ce atesta vânzarea către firma germană a cărei administrator era inculpatul -, a fermei pastorale.
S-a considerat că, în realitate, valoarea obiectului tranzacției a fost mult mai mare și anume, în afară de suma de 100.000 mărci germane primită ca avans pentru livrările de materiale de construcții ce urmau să fie efectuate și suma de 500.000.000 lei primită în urma hotărârii pronunțate, se mai adaugă și peștele din iaz, cu o valoare de 297.453.360 lei.
Ambii inculpați știau că valoarea imobilului cu care a fost constituită garanția era mult mai mare, însă a fost de acord să încheie tranzacția în limita sumei de 500.000.000 lei.
Organul de control financiar a constatat că atunci când s-a vândut iazul către firma germană, în actele contabile nu s-a trecut suma de 279.543.360 lei, reprezentând prețul peștelui, obligație ce revenea directorului executiv --, el fiind C ce a întocmit factura fiscală, în acest fel ascunzând sursa de venit impozabil.
Prin același act de control s-a stabilit că în perioada cât inculpatul -- a îndeplinit funcția de director executiv al societății nu a ținut evidența contabilă, nu a întocmit bilanțurile și balanțele contabile și nu a făcut rapoarte financiare, așa cum se prevede prin Legea nr. 82/1991.
Prin activitatea defectuoasă a celor doi inculpați, obligațiile fiscale față de stat au fost diminuate cu suma de 1.165.362.843 lei, din care impozitul pe profit suplimentar 272.696.050 lei, diferența de sumă constituind pagubă, însă nu prejudiciu rezultat din faptă penală, fiind penalități și majorări de întârziere pentru neachitarea la timp a sumelor datorate cu titlu de taxe și impozite.
În motivarea soluției s-a arătat că s-a împlinit termenul de prescripție referitor la infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, iar în ceea ce privește pe inculpatul a reținut că începând cu data de 21.03.2004 acesta și-a depus demisia din funcția de administrator la " INTERNATIONAL ", respectiva cerere fiind înregistrată sub nr. 139/21.03.2000 și aprobată în adunarea generală a acționarilor din 31.03.2000.
Întrucât sentința civilă nr. 1794/2000 a Judecătoriei Rădăuția fost pronunțată la data de 22 mai 2000, iar factura nr. - a fost emisă la data de 29.06.2000, deci după o perioadă de 3 luni de când inculpatul - își depusese demisia, este evident că, în contextul celor prezentate, acesta nu putea să fie complice la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea 87/1994 s-a arătat că aceasta nu a putut fi dovedită în sarcina inculpatului -, însă s-a reținut existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994. Astfel, după pronunțarea sentinței civile nr. 1794/22.05.2000, inculpatul -- a emis factura nr. -/29.06.2000 cu o valoare de 500.000.000 lei, din care în valoare de 79.831.033 lei, iar la denumirea produselor înstrăinate a enumerat numărul de parcele funciare după evidența cărții funciare, fără a se face mențiune cu privire la construcții sau pești.
Expertul desemnat în cauză a concluzionat că, întrucât suma de 100.000 mărci germane nu a intrat în patrimoniul societății, ci a rămas asupra numitului -, administratorul societății nu avea obligația să o cuprindă în prețul vânzării activului.
Ca atare, s-a considerat de către instanța de fond că, de vreme ce prin hotărârea judecătorească a fost consfințită înstrăinarea fermei, mai cu seamă că suma în valută fusese plătită anterior directorului economic -, se impunea și emiterea facturii pe numele acestuia, indiferent dacă ar fi fost onorată sau nu plata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul - și partea civilă Statul Român, prin ANAF -
În apelul său inculpatul a solicitat achitarea, pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat de prima instanță deoarece în hotărârea de adjudecare a fermei pastorale era consemnat ca preț, suma de 100.000 mărci datorată de -, plus diferența de 500.000.000 lei. Cum însă C în cauză nu depusese suma de 100.000 mărci, aceasta nu constituia venit realizat, pentru a fi contabilizată în vederea perceperii impozitului pe profit și a - astfel că omisiunea contabilizării unui venit realizabil dar nu realizat, nu poate constitui infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În apelul său partea civilă a solicitat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost reținute în rechizitoriul Parchetului, aceștia făcându-se vinovați de comiterea faptelor. Astfel, deși inculpatul - a negat faptul că în perioada supusă controlului ar fi avut calitatea de administrator al societății, din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceavaa rezultat că în evidențele acestuia nu a fost înregistrată nici o mențiune în acest sens, mai mult inculpatul, participând și la adunarea generală a acționarilor din data de 21.03.2003, alături de ceilalți acționari.
Controlul efectuat de organele financiare a mai evidențiat faptul că inculpatul -, pe lângă funcția de administrator la " INTERNATIONAL " R, a îndeplinit și funcția de administrator al "A " Germania.
De asemenea, s-a constatat că de la înființarea societății și până la terminarea controlului, societatea a avut un singur director economic și contabil, în persoana numitului -, iar în perioada august - decembrie 1999, acesta a îndeplinit și funcția de director executiv, când a predat-o inculpatului --.
S-a mai suspus analizei faptul că inculpatul --, care îndeplinea funcția de director executiv, a procedat la întocmirea facturii fiscale nr. - în valoare de 500.000.000 lei, ce atesta vânzarea către firma germană a cărei administrator era inculpatul - a fermei pastorale.
În atare situație, s-a considerat că, în realitate, valoarea obiectului tranzacției a fost mult mai mare, în afară de suma de 100.000 mărci germane primită ca avans pentru livrările de materiale de construcții ce urmau să fie efectuate și suma de 500.000.000 lei primită în urma hotărârii pronunțate, se mai adaugă și peștele din iaz, cu o valoare de 297.453.360 lei. Ambii inculpați cunoșteau faptul că valoarea imobilului cu care a fost constituită garanția era mult mai mare, fiind de acord să încheie tranzacția în limita sumei de 500.000.000 lei.
Organele de control au constatat faptul că atunci când s-a vândut iazul către firma germană, în actele contabile nu s-a trecut suma de 179.543.360 lei, reprezentând prețul peștelui, obligație ce revenea directorului executiv --, acesta fiind C care a întocmit factura fiscală, ascunzând în acest fel sursa de venit impozabil.
S-a mai arătat că prin același act de control întocmit de organele fiscale, s-a stabilit că în perioada cât inculpatul -- a îndeplinit funcția de director executiv al societății nu a ținut evidența contabilă, nu a înregistrat operațiunile contabile și veniturile realizate de societate, nu a întocmit bilanțurile și balanțele contabile.
Așa fiind, s-a considerat că prin activitatea celor doi inculpați au fost diminuate creanțele fiscale datorate bugetului de stat.
Totodată, s-a apreciat că neacordarea de penalități nu poate fi justificată într-un proces privind infracțiuni de natură economică, instanța trebuind să acorde acest beneficiu nerealizat (folosul de care a fost lipsită partea civilă) cu titlu de obligații fiscale accesorii, respectiv majorări până la 01.01.2003, dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2005, majorări de întârziere începând cu data de 01.01.2006.
Prin decizia penală nr. 508 din 17.12.2007 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul - și partea civilă Statul Român - - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S și i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, în raport de probele existente la dosar.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 31/1990, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la. spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial.
Instanța de apel a constat însă că această prevedere nu are decât sancțiuni civile, iar achitarea inculpatului, pe considerentul că își dăduse demisia este corectă, nefiind probată activitatea de complice a acestuia. În acest sens, s-au reținut ca probe demisia inculpatului înregistrată la 21.03.2000 și procesul-verbal al din 30.03.2000.
Referitor la latura civilă, s-a reținut că potrivit art. 21 al. 1 din OG 92/2003 creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creanțe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
În prezenta cauză nu poate fi vorba de un raport de drept fiscal, ci de un raport de drept penal născut între stat și inculpat. acestui raport de drept penal se naște și un raport de drept civil în cadrul procesului penal, raport al cărui temei sunt dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil. Această interpretare este susținută și de dispozițiile art. 89 din OG 92/2003 conform cărora dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Termenul curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Așadar, debitul rezultat în urma săvârșirii infracțiunii și care are ca temei răspunderea civilă va deveni obligație fiscală după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, prin efectuarea formalităților cerute de codul d e procedură fiscală. C care va stabili întinderea creanțelor accesorii va fi organul fiscal și nu instanța de judecată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, Tribunalul consideră că în mod corect prima instanță a avut în vedere calculul efectuat de expert la suma ce reprezintă prețul vânzării fermei pastorale, considerându-se că în situația în care s-ar fi emis factură pentru întreaga sumă de 991.500.000 lei (500.00.000 lei + 441.500.000 lei), ar fi reprezentat 150.331.933 lei ROL, din care aferentă sumei de 100.000 mărci ar fi de 70.500.000 lei ROL.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs inculpatul - și partea civilă Statul Român - - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Inculpatul - a solicitat casarea parțială a deciziei penale nr. 508/2007 a Tribunalului Suceava, precum și a sentinței penale nr. 249/2007 a Judecătoriei Rădăuți, în sensul achitării sale pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală - motiv de casare prev. de art. 3859pct. 18.
S-a motivat că suma de 100.000 mărci pe care - o datora societății International R (sumă consemnată ca parte din preț în hotărârea de adjudecare a fermei pastorale ) nu a fost achitată până la data controlului din octombrie 2002, astfel că nu constituie un "venit realizat".
Or, art. 13 din Legea nr. 87/1994 sancționează fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau prin alte documente legale, în întregime sau în parte "veniturile realizate".
Arată inculpatul că nu el avea responsabilități în sectorul financiar contabil al societății, neputând fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 13 din legea nr. 87/1994.
S-a reținut chiar în actul de sesizare că, în anul 2002, - îndeplinea scriptic funcțiile de director economic și contabil, iar inculpatul îndeplinea funcția de director executiv. În această situație, răspunderea pentru ținerea contabilității revenea primului, potrivit art. 11 alin. 1 și 5 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Începând cu anul 2000, - a refuzat să se mai ocucpe efectiv de contabilitate, fără însă a preda atribuțiunile unei persoane autorizate.
De ținerea contabilității s-a ocupat, din acel an, martora - salariată neautorizată. Or, într-o asemenea situație, răspunderea pentru bunul mers al serviciului contabil revenea patronului ( G - tatăl lui - ) - potrivit art. 11 alin. 6 din aceeași Lege nr. 82/1991.
Partea civilă a criticat hotărârile pentru nelegalitate și neteminicie, apreciind că situația de fapt corectă a fost cea stabilită prin rechizitoriul nr. 765/P/2004.
Astfel, s-a arătat că în urma controlului efectuat de organele abilitate s-a constatat că " INTERNATIONAL " R era constituită din anul 1996 și avea ca principal obiect de activitate efectuarea de lucrări de construcții.
Deși inculpatul - a negat faptul că în perioada supusă controlului ar fi avut calitatea de administrator al societății, din verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceavaa rezultat că în evidențele acestuia nu a fost înregistrată nicio mențiune în acest sens, mai mult, inculpatul participând și la adunarea generală a acționarilor din data de 21.03.2003 alături de ceilalți acționari.
Controlul efectuat de organele financiare a mai evidențiat faptul că inculpatul -, pe lângă funcția de administrator la " INTERNATIONAL " Raî ndeplinit și funcția de administrator al A Germania.
De asemenea, s-a constatat că de la înființarea societății și până la terminarea controlului, societatea a avut un singur director economic și contabil în persoana numitului -, iar în perioada august - decembrie 1999 acesta a îndeplinit și funcția de director executiv, când a predat-o inculpatului -.
La data de 16.03.1998, în baza actului de garanție imobiliară autentificat de Biroul Notarului Public sub nr. 833, inculpatul -, în calitate de administrator al " INTERNATIONAL " Rag irat cu activul "Ferma pastorală ", evaluată la suma de 2.207.500.000 lei (ROL) pe asociatul - pentru suma de 100.000 mărci germane.
Prin același act, inculpatul a angajat societatea ca în contul împrumutului făcut de numitul - să livreze firmei germane materiale de construcții cu un termen de execuție de 6 luni. Întrucât avansul primit nu a fost restituit și nici nu au fost livrate materialele promise, prin sentința civilă nr. 1794/22.05.2000 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 1419/2000 s-a constatat că firma germană a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de ipotecă, societatea creditoare obligându-se să plătească diferența de valoare de 500.000.000 lei.
Cum în această perioadă inculpatul - îndeplinea funcția de director executiv, a procedat la întocmirea facturii fiscale nr. - în valoare de 500.000.000 lei, ce atesta vânzarea către firma germană al cărei administrator era inculpatul -, a fermei pastorale.
S-a considerat că, în realitate, valoarea obiectului tranzacției a fost mult mai mare, în afară de suma de 100.000 mărci germane primită în avans pentru livrările de materiale de construcții ce urmau să fie efectuate și suma de 500.000.000 lei primită în urma hotărârii pronunțate, se mai adaugă și peștele din iaz cu o valoare de 297.453.360 lei. Ambii inculpați cunoșteau faptul că valoarea imobilului cu care a fost constituită garanția era mult mai mare, fiind de acord să încheie tranzacția în limita sumei de 500.000.000 lei.
Organele de control au constatat faptul că atunci când s-a vândut iazul către firma germană, în actele contabile nu s-a trecut suma de 279.543.360 lei reprezentând prețul peștelui, obligație ce revenea directorului executiv --, acesta fiind C care a întocmit factura fiscală, ascunzând în acest fel sursa de venit impozabil.
Prin același act de control întocmit de organele fiscale s-a stabilit că în perioada cât inculpatul - a îndeplinit funcția de director executiv al societății nu a ținut evidența contabilă, nu a înregistrat operațiunile contabile și veniturile realizate de societate, nu a întocmit bilanțurile și balanțele contabile.
Prin activitatea celor doi inculpați au fost diminuate creanțele fiscale datorate bugetului de stat.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul contabil G, prin precizările formulate pentru termenul de judecată din data de 16.10.2006 (adresa nr. 13835/12.10.2006) s-a învederat instanței de fond faptul că acestea apar ca nefondate raportat la situația de fapt și la dispozițiile legale avute în vedere. Mai mult, refacerea de către expertul desemnat a evidenței contabile, a documentelor primare ale societății și modificarea pe cale de consecință a cuantumului obligațiilor datorate bugetului general consolidat constituie operațiuni în contradicție cu dispozițiile Normei nr. 35/2001 privind expertiza contabilă emise de - Consiliul Superior, prin care se stipulează că expertul nu are ca atribuții efectuarea sau corectarea mențiunilor din evidența contabilă (activități care revin persoanei care conduce compartimentul contabil), acesta fiind limitat doar la constatarea stării de fapt.
Având în vedere această situație de fapt, s-a apreciat că soluția instanței de fond cu privire la latura penală, menținută de instanța de apel, este nelegală și netemeinică.
Cu privire la latura civilă precizează următoarele:
Prin sentința penală nr. 249/26.03.2007, astfel cum a fost menținută prin decizia penală nr. 508/17.12.2007, s-a dispus obligarea inculpatului --, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile suma de 7.050 lei cu titlu de TVA cu penalitățile aferente, începând cu data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1794/22.05.2000 a Judecătoriei Rădăuți și până la achitarea integrală a debitului.
Partea civilă apreciază că acordarea penalităților nu poate fi justificată într-un proces privind infracțiuni de natură economică, instanța trebuind să acorde acest beneficiu nerealizat (folosul de care a fost lipsită partea civilă) cu titlu de obligații fiscale accesorii, respectiv majorări până la 01.01.2003, dobânzi și penalități de întârziere până la 31.12.2005, majorări de întârziere începând cu data de 01.01.2006.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu disp. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că numai recursul declarat de inculpatul - este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriu, s-a reținut în sarcina inculpatului - că în perioada cât a fost director executiv al societății " INTERNATIONAL " R nu a ținut evidența contabilă, nu a înregistrat operațiuni contabile și veniturile realizate de societate, nu a întocmit bilanțurile și balanțele contabile și nu a făcut raportările financiare așa cum impune Legea nr. 82/1991, inacțiune care a avut ca rezultat diminuarea obligațiilor către bugetul de stat.
Instanța de fond a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pe considerentul că acesta nu avea cunoștință de existența peștelui din iaz, iar la sfârșitul anului 1999, când a fost numit director executiv, nu i-au fost puse la dispoziție documentele contabile din anii precedenți. De asemenea, în actul de garanție din 16.03.1998 și sentința civilă nr. 1794 din 22.05.2000 nu se menționa faptul că iazul ce se include în ferma pastorală ar fi populat cu. Această situație rezultă din probele administrate, iar achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994 este corectă, la dosar neexistând dovezi concludente care să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991 în vigoare la data săvârșirii faptelor deduse judecății (în actuala reglementare art. 10), răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării patrimoniului.
În cazul în care contabilitatea nu se ține de persoane autorizate, răspunderea revine patronului.
În consecință, subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală poate fi orice persoană fizică care are atribuții ce privesc evidențierea în documentele contabile oficiale a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate.
În speță, deși societatea avea obligația să organizeze și să conducă contabilitatea, inculpatul - nu avea niciuna din aceste atribuții, nu era angajat în compartimentul contabil și nici nu era patronul societății.
Față de această situație, în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală va dispune achitarea acestuia.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, de menționat că acesta și-a depus demisia la data de 21.03.2000, situație confirmată și prin procesul - verbal al AGA din 30.03.2000. Neînregistrarea demisiei la aceeași dată la. nu atrage răspunderea penală a inculpatului pentru actele neîndeplinite de alte persoane după această perioadă întrucât potrivit art. 131 din Legea nr. 31/1990 hotărârile Adunării Generale sunt publicate în Monitorul Oficial pentru a fi opozabile terților. Neînregistrarea la. nu are decât sancțiuni civile.
Sub aspectul laturii civile, urmare achitării inculpatului - în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, pe cale de consecință, în baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală va respinge acțiunea civilă promovată de
De asemenea, cum inculpatul - nu este subiect activ al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 765/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți asupra autoturismului proprietatea acestuia.
În cauză nefiind o hotărâre de condamnare a inculpaților, Curtea va înlătura obligația de comunicare a hotărârii la.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul inculpatului - în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală și va respinge ca nefondat recursul promovat de partea civilă Statul Român - - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2,3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul -, fiul lui - și, născut la data de 22.07.1965 în com. Noi, jud. S, domiciliat în com. Noi, nr. 140, jud. S, CNP - - împotriva deciziei penale nr. 508 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Casează în parte decizia penală nr. 508 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava și sentința penală nr. 249 din 26 martie 2007 Judecătoriei Rădăuți și în rejudecare:
Achită pe inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 al. 1 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Înlătură aplicarea art. 631Cod penal.
Înlătură obligația inculpatului - de a plăti în solidar cu partea responsabilă civilmente suma de 7050 lei cu titlu de TVA, precum și a penalităților aferente.
Respinge acțiunea civilă formulată de Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ridică sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 765/P/2004 din 03.06.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți asupra autoturismului marca - Renault E 7 J - A2, înmatriculată sub nr. -, proprietatea inculpatului -.
Înlătură dispoziția de comunicare a dispozitivului la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei penale.
Cheltuielile judiciare privind pe inculpatul - din toate instanțele rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S și obligă să plătească cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/07.04.2008
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
