Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 156/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ și părțile civile G și, împotriva deciziei penale nr. 352/A din 04.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat: recurenta-parte civilă asistată de avocat, intimații -inculpați și în stare de libertate, lipsă fiind recurentul parte civilă G pentru care a răspuns avocat, intimații - inculpați și.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța, față de soluția pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, în baza art. 70 al. 2 Cod procedură penală, a adus la cunoștință inculpaților prezenți și G, fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-li-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă dă o declarație, li s-a pus în vedere să declare tot ceea ce știu cu privire la faptă și la învinuirea ce se aduce.
Intimatul - inculpat, declară că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs. Depune cele două invitații emise de Parchet.
Intimatul-inculpat G, declară că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere și nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat pentru părțile civile.
Intimații-inculpați și G, pe rând, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor părților vătămate și a învinuiților pe fond.
Hotărârea pronunțată în apel este nelegală sub aspectul greșitei constatări a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale și a încetării procesului penal pornit împotriva celor patru inculpați, având în vedere că la urmărirea penală celor patru învinuiți li s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 6.12.2004, la data de la data de 23.05.2005 li s-a comunicat soluția adoptată de procuror - ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, rezultă că prin actele efectuate de procuror în această perioadă s-au efectuat acte de urmărire penală și astfel cursul termenului de prescripție a fost întrerupt.
Sub aspectul laturii civile, hotărârea este nelegală în sensul că, greșit a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile.
Avocat având cuvântul pentru părțile civile, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și recursul declarat de părțile civile, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, considerând că ambele laturi au fost greșit soluționate. Raportat la art. 123 Cod penal, termenul de prescripție a fost întrerupt de nenumărate ori, prin actele de procedură care au fost comunicate învinuiților ulterior. Cât privește latura civilă, aceasta a fost lăsată nesoluționată. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul părților civile, solicită admiterea acestuia, pentru aceleași motive formulate de Parchet.
Intimatul-inculpat, depune memoriu și înscrisuri la dosar, solicită respingerea recursurilor, menținerea soluției pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, terenul concesionat aparține Primăriei, există acte din care rezultă că acesta este domeniu public. deține acasă 3000 și 2000 peste drum, nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte că terenul este al lor.
Intimatul - inculpat G, solicită respingerea recursurilor formulate de Parchet și părțile civile.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1003 din 26.10.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art.11 pct. 3 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpaților și G pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal și în baza art.181alin.3 coroborat cu art.19 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpaților sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei noi, fiecare.
În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 26 raportat la art. 246 Cod penal.
În baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal, în baza art.181alin. 3 coroborat cu art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 lei noi fiecare.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile G și.
În baza art.192 pct.1 lit. d Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 50 lei noi cheltuieli judiciare avansate.
În baza art.193 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea privind cheltuielile judiciare făcute de părți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în calitate de primar al comunei Roșie, a semnat contractul de concesiune, fără număr din data de 9.05.2003 deși cunoștea că nu există o hotărâre a Consiliului local în acest sens, iar contractul nu cuprindea precizarea obiectului și era semnat de alte persoane decât cele îndreptățite. Inculpatul G, în calitate de viceprimar al comunei, a semnat fără drept contractul de concesiune, certificatul de urbanism și autorizația de construcție, în locul secretarului comunei. Inculpatul, în calitate de referent urbanism a întocmit certificatul de urbanism și autorizația de construcție, pe care le-a și semnat, fără a respecta prevederile legale referitoare la avize, cereri, hotărâre a Consiliului Local.
Inculpații, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, au încălcat prevederile legale referitoare la concesiune. La data concesionării, terenul era stăpânit de părțile vătămate G și care, însă, stăpâneau cu 1616. mai mult teren decât cei 2000. înscriși în titlul de proprietate. Este adevărat că a fost concesionată doar suprafața de 1000. însă p. termenii contractului sunt foarte vagi astfel că nu se poate stabili dacă suprafața concesionată face parte din cei 2000. înscriși p. în titlul de proprietate al părților vătămate sau din suprafața de 1616. stăpânită abuziv de aceștia.
Deși faptele acestor inculpați există, s-a reținut că, sub aspect penal ele nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptelor săvârșite, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art.181Cod penal, și anume modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorilor.
Referitor la primele criterii, pe lângă cele reținute anterior, instanța a mai reținut că inculpații au concesionat o suprafață de teren numiților și cunoscând că părțile vătămate stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlu și considerând că titlul de proprietate al acestora este nul.
Pe de altă parte, instanța a considerat că vinovăția lor nu este înlăturată nici în situația în care au avut intenția de a concesiona suprafața de teren deținută de părțile vătămate peste cea înscrisă în titlu. În acest caz ar fi trebuit să o identifice exact în contract și nu în termeni vagi, așa cum au procedat.
Din probatoriul administrat a rezultat că și faptele de care este învinuită inculpata, există. Astfel, inculpata a înscris pe cererea numitei un număr și date de înregistrare fictive, care au fost ulterior preluate în certificatul de urbanism și autorizația de construcție și a semnat-o în numele petentei. Acest aspect nu are relevanță penală întrucât și-a însușit cererea iar la data de 16.09.2002 formulase chiar ea o astfel de cerere, care a fost înregistrată sub nr.5034. Așa fiind, instanța a constatat că faptele inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
Prima instanță a reținut că nu poate pronunța o soluție de achitare a inculpatei în baza art.10 lit. d Cod procedură penală întrucât o astfel de soluție ar înrăutăți situația părților vătămate în propria cale de atac. În cazul căilor de atac, deci și în cazul plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, care sunt tot căi de atac, funcționează principiulnon reformatio in pejus, potrivit căruia nu se poate agrava situația părții în propria cale de atac. Părțile vătămate au atacat soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ iar inculpata nu a atacat această soluție.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, G, și părțile vătămate G și.
Părțile vătămate au susținut prin apărător că sancțiunile aplicate inculpaților sunt prea blânde, iar latura civilă a cauzei a rămas nesoluționată deși se impune obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale solicitate.
Inculpații au susținut tardivitatea plângerii formulată de părțile vătămate în sensul că nu s-au respectat termenele prevăzute de art.2781Cod procedură penală.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate de părți cât și din oficiu, instanța de control judiciar a reținut că plângerea părților vătămate G și este tardivă pentru considerentele următoare:
Prin ordonanța din 22.03.2005 dată în dosarul de urmărire penală nr.2398/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamțs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și aplicarea unor sancțiuni administrative. La data de 23.04.2005, părțile vătămate G și s-au adresat cu plângere împotriva acestei soluții, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, care prin rezoluția din 27.05.2005 a respins-o ca neîntemeiată.
La data de 18 iulie 2005 aceleași părți vătămate au formulat plângere la Judecătoria Piatra Neamț, înregistrată sub nr.6160/2006.
Potrivit art.185 Cod procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Prin dispozițiile art. 278 Cod procedură penală s-a stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluției dată de procuror, care curge de la data comunicării soluției de respingere a plângerii sau în cazul nesoluționării în termen a acesteia, de la expirarea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva. În cauză petenții au sesizat instanța de judecată cu depășirea termenului legal de 20 zile prevăzut de art.2781Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 256/AP/27.09.2007 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpații, G, împotriva sentinței penale nr.1003 din 26.10.2006 a Jud. P N, s-a desființat în totalitate sentința și încheierea pronunțată la data de 20.09.2005 de aceeași instanță și rejudecând cauza în temeiul art. 2781alin.8 lit. a Cod pr. penală, a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petenții G și împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 2398 din 22.03.2005 a Parchetului de pe lângă Jud. P Au fost obligați petenții să plătească statului câte 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță.
În temeiul art. 379 pct.1 lit. b cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de părțile vătămate G și și în temeiul art.192 alin.2 Cod pr. penală, au fost obligate părțile vătămate să plătească statului câte 20 lei și inculpaților câte 125 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Prin decizia penală nr. 121 din 15.02.2008 a Curții de APEL BACĂU, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și recursurile declarate de părțile civile G și împotriva deciziei penale nr. 256/AP din 27.09.2007 a Tribunalului Neamțs -a casat în totalitate sentința și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor formulate de apelantele - părți civile G și și de apelanții - inculpați, G, și Tribunalului Neamț.
În baza art. 38517al. 4 raportat la art. 383 al. 3 Cod procedură penală s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, până la termenul de judecată din data de 24.05.2007, inclusiv.
Pentru pronunțarea soluției de casare cu trimitere instanța de recurs a reținut că în mod nelegal prin decizia penală nr. 256/AP din 27.09.2007 a Tribunalului Neamțs -a admis excepția de tardivitate a plângerii penale formulată de părțile vătămate G și, deși din probele dosarului rezultă că petenții au formulat plângere penală la instanță în termenul prev. de art. 2781al. 1 teza finală Cod procedură penală.
Cauza în rejudecare a fost înregistrată la TRIBUNALUL NEAMȚ cu nr- din 5.03.2008.
Analizând motivele de apel invocate în apelul inculpaților și în apelul părților vătămate și examinând cauza sub toate aspectele în cadrul efectului devolutiv al apelului, conform dispozițiilor art. 371 al. 2 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind întemeiate apelurile declarate de inculpații, G, și și ca fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile G și .
Astfel, probele administrate în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, respectiv: certificate medico - legale, hotărâri judecătorești, procesele - verbale de executare silită, comunicări ale diferitelor autorități, titluri de proprietate, documentații cadastrale, schițe de amplasament, acțiuni civile, întâmpinări, plângeri penale, rapoarte de expertiză, hotărâri ale Consiliului Local al com. Roșie, jud. N, contracte de vânzare cumpărare, registru de evidență intravilan com. Roșie, sat, jud. N, declarația martorului G, conduc la stabilirea vinovăției penale a inculpaților,
Prin ordonanța nr.2398/P/2003 din 22.03.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț (fila 315 dosar urmărire penală) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților,Gcercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal și aplicarea sancțiunii de câte 10.000.000 lei amendă administrativă, a învinuitului cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.246 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ de 8.000.000 lei amendă și a învinuitei cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal fiind sancționată cu 8.000.000 lei amendă administrativă. În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, procurorul a reținut că faptele au fost comise de către învinuiți însă s-a apreciat că date fiind circumstanțele în care au fost comise și persoana învinuiților, sunt aplicabile dispozițiile art.181Cod penal diferențiat în funcție de puterea decizională a acestora.
În mod corect, prin încheierea din 20.09.2005 a Judecătoriei Piatra Neamț, (fila 150 dosar fond) a fost respinsă tardivitatea plângerii invocată de către învinuiți în apărare, a fost admisă plângerea părților vătămate G și în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a desființat ordonanța parchetului nr.2398/P/2003, s-a reținut cauza pentru judecată și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 246 Cod penal și,pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal.
Soluționând plângerea pe fond, judecătoria, prin sentința penală nr.1003/26.10.2006 a pronunțat o soluție identică cu ordonanța emisă de parchet în sensul că inculpații au fost achitați în baza art.10 lit.1Cod procedură penală și le-au fost aplicate amenzi administrate în aceleași limite. Probele administrate în cauză au fost temeinic și just interpretate de prima instanță, sub aspectul stabilirii faptelor și a încadrării juridice care s-a data fiecăreia dintre acestea.
La data de 9.05.2003, în baza Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, între Consiliul Local Roșie, județul N, reprezentat de în calitate de primar și numita, s-a încheiat Contractul de concesiune având ca obiect concesionarea "unei suprafețe de teren" din domeniul privat al comunei, în scopul realizării unei locuințe (filele 84 - 88 dosar urmărire penală). Actul astfel încheiat a fost semnat de primarul, pentru secretar a semnat fără drept viceprimarul G, iar pentru contabilul șef a semnat agentul agricol; din declarațiile inculpaților G și rezultă că aceștia au recunoscut că au semnat actul fără drept întrucât la acea dată, persoanele cu drept să semneze nu se aflau în primărie, sugerând astfel o urgență nejustificată pentru semnarea actului.
Contractul de concesiune încheiat la data de 9.03.2003, a fost întocmit de către inculpați cu încălcarea condițiilor elementare de validitate a actelor juridice, în sensul că nu s-a precizat întinderea suprafeței de teren, amplasamentul acesteia și în lipsa unei hotărâri de consiliu local, contrar prevederilor Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor. Analizând prin comparație adresele nr. 4247/21.07.2003 (fila 138 ) și nr. 7610/10.12.2003 (fila 151 ) emise de Primăria Roșie și semnate de inculpații și G, rezultă că terenul concesionat numitei ar avea când suprafața de 1.000. când suprafața de 3.613. însă în fapt familia a ocupat suprafața de 2.000.
La data întocmirii contractului de concesiune, toate părțile cunoșteau amplasamentul fizic al terenului, în sensul că acesta era în posesia părții vătămate G și se afla înscris în titlul de proprietate eliberat în favoarea acestuia cu nr.28/319/21.09.1994, astfel cum rezultă și din adresa nr. I - 2536/23.12.2003 a Oficiului de cadastru N (fila 152 ).
Certificatul de urbanism și autorizația de construire au fost eliberate numitei cu o urgență nejustificată la un interval de timp de numai 1- 2 zile după încheierea contractului de concesiune și fără respectarea prevederilor legale în sensul că nu exista avizul privind alimentarea cu energie electrică, acte care au fost întocmite de inculpatul.
Din concluziile raportului de expertiză grafologică a rezultat că numărul de înregistrare fictiv - 2119/5.04.2003 - (fila 89 ) înscris pe cererea de eliberare a certificatului de urbanism a fost efectuat de inculpatul, iar cererea propriu - zisă a fost scrisă de către inculpatul, purtând o semnătură efectuată în mod fictiv de către o persoană rămasă neidentificată.
Rezultă astfel că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, inculpații au încălcat cu intenție norme legale ce reglementează atât activitatea organelor administrației publice locale cât și cu privire la procedura de concesionare a terenurilor; faptele comise de inculpați au avut drept consecință vătămarea intereselor părților vătămate, au generat o stare gravă de conflict permanent între familiile și, materializată în existența mai multor litigii de natură penală sau civilă.
Față de probele administrate în cauză rezultă vinovăția penală a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.246 Cod penal și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal.
Reținând aceste încadrări juridice în sarcina inculpaților s-a constatat că în raport cu dispozițiile art. 122 al. 1 lit. d Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale pentru fiecare dintre inculpați.
Astfel, textul sancționator al art. 246 Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, iar textul sancționator al art. 290 Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Pentru aceste limite de pedeapsă prin dispozițiile art. 122 al. 1 lit. d Cod penal se prevede că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani. În cauză, faptele care se rețin în sarcina inculpaților au fost săvârșite în luna mai 2003, astfel că termenul prescripției răspunderii penale s-a împlinit la în luna mai 2008.
Nu se identifică în cauză, situații de întrerupere a prescripției răspunderii penale astfel cum sunt strict prevăzute prin dispozițiile art. 123 Cod penal.
În consecință, pentru motivele analizate anterior, TRIBUNALUL NEAMȚ prin decizia penală nr.352/A/4.12.2008 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaților constatând intervenită prescripția răspunderii penale pentru toți inculpații.
În latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă în daune civile materiale și morale formulată de părțile civile G ȘI în contradictoriu cu inculpații, G, având în vedere dispozițiile art. 346 Cod procedură penală și faptul că această cauză a fost soluționată pe temeiul excepției încetării procesului penal.
În temeiul considerentelor analizate în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de părțile civile G și.
Împotriva acestei decizii a declara recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și de părțile civile G și, arătând că nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și a fost greșit rezolvată acțiunea civilă.
Recursul declarat este întemeiat.
Conform prevederilor art.123 Cod penal termenului prescripției prevăzute în art. 122 ( lit. d - de 5 ani) se întrerupe prinîndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. Iar conform art.124 Cod penal Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă
Pentru a stabili actele de procedură în privința cărora există obligația de comunicare, trebuie avute în vedere dispozițiile Codului d e procedură penală care reglementează obligația respectivă și anume art. 152 al. 3 Cod procedură penală, care se referă la înmânarea unui exemplar al mandatului de arestare persoanei arestate ( nu este cazul în speță) - art. 250 Cod procedură penală cu privire la procedura prezentării materialului de urmărire penală ( cum este cazul în speța prezentă) și art. 360 Cod procedură penală, referitor la comunicarea hotărârilor judecătorești.
Având în vedere că la urmărirea penală inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 6.12.2004 ( procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, 282-285 dosar urmărire penală ), iar la data de 22.03.2005 li s-a comunicat învinuiților soluția adoptată de procuror - ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, rezultă că în perioada 6.12.2004 - 22.03.2005, prin actele efectuate de procuror s-au îndeplinit față de cei patru învinuiți acte de urmărire penală și astfel cursul termenului de prescripție a răspunderii penale a fost întrerupt.
Aceste acte au fost aduse la cunoștința învinuiților și prin aceasta sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 123 Cod procedură penală - pentru întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Pe de altă parte și modul de rezolvare a laturii civile este greșit deoarece în art. 346 al.2 se prevede faptul că atunci Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit.1ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.
Față de această situație, Curtea în baza art. 38515pct.2 lit. c cu art. 3859pct.16 Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și de părțile civile G și împotriva deciziei penale nr. 352/A/4.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul de mai sus pe care o casează în totalitate și se va trimite cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL NEAMȚ.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c cu art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ și de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 352/A/4.12.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul de mai sus pe care o casează în totalitate.
Trimite cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL NEAMȚ.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
04.03.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
