Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 153/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Crîșmaru Gabriel
- - - JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene judecător
-A - - grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurent-inculpat, împotriva deciziei penale nr. 417/A din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea soluției atacate apreciind pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 1320/24 iunie 2008 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod penal. Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II și lit. b din Codul penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
A fost apoi suspendată atât pedeapsa principală cât și pedeapsa accesorie în baza art. 81 Cod penal, respectiv a art. 71 alin. 5 Cod penal.
Termenul de încercare a fost stabilit potrivit art. 82 Cod penal, inculpatului atrăgându-i-se atenția cu privire la conținutul art. 83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă s-a luat act că nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că inculpatul a achitat Spitalului Județean de Urgență B cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că la data de 06.10.2006, în jurul orei 13,00 inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare - pe DN 2-, din direcția Adjud- Pe raza localității, neadaptând viteza la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra autovehiculului, care a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar de către.
În urma impactului, a fost accidentat, fiind necesară internarea sa la Spitalul Județean B în perioada 06-18.10.2006. Conform certificatului medico-legal nr.790/11.04.2007, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B, a prezentat un politraumatism cu fractură de col femural stâng. Vindecarea acestor leziuni a necesitat 70-75 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a criticat-o în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
Oral, în instanță avocata aleasă a apelantului a solicitat achitarea, deoarece inculpatul practicând taximetria o eventuală condamnare atrage în mod implicit anularea permisului de conducere auto și respectiv pierderea serviciului.
Examinând sentința apelată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prin decizia penală nr. 417/A/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a constatat că sentința apelată este legală și temeinică.
În cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei este necesar a se avea în vedere, în primul rând, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și împrejurările în care fapta a fost comisă. Or,din expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza la condițiile meteo rutiere. În momentul efectuării virajului spre dreapta și intrarea pe acostament, dacă ar fi circulat cu "frânare ușoară", autoturismul și-ar fi păstrat ținuta de drum, iar ieșirea de pe acostament s-ar fi realizat la o viteză redusă (aproximativ 40 km/) ceea ce ar fi eliminat derapajul și consecințele sale. neadecvată condițiilor meteo rutiere și manevrele inadecvate până la impact, mai ales manevra bruscă de revenire pe carosabil ce a provocat derapajul au creat condițiile iminente de accident.
Impactul s-a produs pe sensul regulamentar de deplasare al autoturismului TICO, pe de lângă acostament a sensului autoturismului condus de către inculpat aflat în derapaj a traversat sensul și contrasensul și a intrat în coliziune cu autoturismul TICO, care circula regulamentar pe sensul său. Victima nu a avut posibilitatea să efectueze manevre de evitare a impactului. Victima de 39 de ani a suferit un politraumatism cu fractură de col femural stg. pentru vindecarea leziunilor având nevoie de 70 - 75 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere cele de mai sus, s-a reținut că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
Împotriva decizie ide mai sus a declarat recurs inculpatul care a solicitat aplicarea prevederilor art.181Cod penal.
Recursul declarat este nefondat.
Conform prevederilor art.181Cod penal "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că primele instanțe au apreciat în mod corect gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere modul de producere al acesteia și urmarea produsă. Cu privire la persoana inculpatului, aspecte noi nu au apărut în cauză deoarece inculpatul, deși legal citat nu s-a prezentat să își susțină recursul.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.417/A/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 417/A/ 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul de mai sus.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, din data de 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
a
Red.-
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
4.03.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Crîșmaru Gabriel, Ecaterina Ene
