Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 cod penal). Decizia 19/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.19
ședința publică din 23 aprilie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
s-a întrunit în ședință publică pentru soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei nr.2/17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr- privind pe inculpatul lt.colonel (.).
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Grefier a fost.
La apelul nominal au răspuns intimatul inculpat lt.colonel (.) asistat de apărător ales avocat și reprezentantul intimatei părți civile Ministerul Apărării, consilier juridic scu.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei și a învederat că prin decizia nr.2/17 ianuarie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul lt.colonel (.), a fost desființată sentința nr.33/10 octombrie 2007 a Tribunalului Militar Timișoara și în baza dispozițiilor art.380 proc.pen. raportat la art.332 alin.(2) proc.pen. s-a dispus restituirea cauzei la Direcția Națională Anticorupție pentru refacerea urmăririi penale.
Procurorul militar a depus la dosar copie de pe ordonanța din 25 octombrie 2006 în dosarul nr.60/P/2006 al Parchetului Militar Timișoara.
Președintele completului a constatat recursul în stare de judecată și a dispus trecerea la dezbateri.
Procurorul militar a susținut motivele scrise de recurs depuse la dosar (file.5-10) și a menționat că judecata apelului a avut loc cu încălcarea art.289 și art.377 alin.(1) proc.pen. în sensul că s-a omis a se da cuvântul părților în dezbaterea apelului; în plus, greșit s-a dispus restituirea cauzei în temeiul art.332 alin.(2) proc.pen. iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unuia din motivele de apel invocate de Direcția Națională Anticorupție și nici asupra unei excepții ridicate de apelantul inculpat prin apărător.
În concluzie a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.3859pct.10 proc.pen. și art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Apărătorul intimatului inculpat lt.colonel (.) a solicitat respingerea recursului declarat de Direcția Națională Anticorupție și menținerea hotărârii instanței de apel, care este temeinică și legală.
Reprezentantul intimatei părți civile Ministerul Apărării a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Intimatul inculpat lt.colonel (.) a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
constată că prin sentința nr.33/10 octombrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Timișoaraa fost condamnat inculpatul lt.colonel (.) la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 cu aplicarea art.41 alin.2, art.74 lit.a), c), art.76 lit.c) pen. și art. 132din Legea nr.78/2000. Prin hotărâre s-a dispus în temeiul art.81 pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.82 pen. și în baza art.359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării prevederilor art.83 pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei.
Tot prin sentință a fost admisă acțiunea civilă formulată de Ministerul Apărării și a fost obligat inculpatul în baza art.14 și 15 proc.pen. și art.998 civ. la 11.427 lei despăgubiri civile. Potrivit art.163 alin.(2) proc.pen. a fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra imobilului aflat în proprietatea comună a soților, iar conform art.353 și art.163 alin.(1) și (5) proc.pen. s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile ale inculpatului; în baza art.118 lit.b) pen. s-a confiscat de la acesta suma de 7.759 lei iar în final a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în perioada 01 mai 2005 - 17 iunie 2006 inculpatul lt.colonel (.), având aceeași rezoluțiune infracțională, a folosit fără drept militarii angajați pe bază de contract și un salariat civil din unitatea pe care o conducea, pentru activități de construcții și amenajări ale mai multor imobile situate în diverse orașe; în acest timp persoanele respective figurau ca prezente la program, fiind salarizate pentru activitatea desfășurată; astfel, el a cauzat Ministerului Apărării un prejudiciu de 11.427 lei și totodată a obținut un folos patrimonial ilegal pentru el și familia sa, în valoare de 7.759 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari și inculpatul lt.colonel (.). Instituția statului a solicitat desființarea sentinței întrucât greșit a fost înlocuită măsura asigurătorie luată în timpul urmăririi penale și greșit a fost individualizată pedeapsa. Inculpatul a cerut desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai mici, înlăturarea măsurilor de siguranță și stabilirea valorii prejudiciului creat, la suma de 7.759 lei, în loc de 11.427 lei.
La data de 17 ianuarie 2008 instanța de apel a pus în discuția părților din oficiu - ca excepție - valabilitatea actelor de urmărire penală, având în vedere că din verificarea lor a reieșit faptul că urmărirea penală a fost începută la 14 februarie 2007, zi în care i s-au adus la cunoștință inculpatului învinuirile, acesta fiind audiat de procuror la 20 octombrie 2006 iar declarațiile martorilor audiați sub prestare de jurământ au fost consemnate pe tipizate începând de la 04 octombrie 2006 până la 30 ianuarie 2007.
Cu privire la excepție, procurorul militar a arătat că eventuala nulitate a actelor de urmărire penală a fost acoperită prin judecarea cauzei în primă instanță când probatoriul testimonial a fost administrat în public și inculpatul a avut posibilitatea de a-și formula apărarea. Avocatul inculpatului a arătat că acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare în timpul urmăririi penale. Reprezentantul intimatei părți civile a lăsat la aprecierea instanței soluția iar inculpatul personal și-a însușit concluziile apărătorului.
Urmare a soluționării acestei excepții, prin decizia nr.2/17 ianuarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B au fost admise cele două apeluri declarate, a fost desființată sentința nr.33/10 octombrie 2007 a Tribunalului Militar Timișoara și în baza art.380 proc.pen. raportat la art.332 alin.(2) proc.pen. a fost restituită cauza la Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor săvârșite de militari pentru refacerea urmăririi penale, cu motivarea că există cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.(2) proc.pen. care au afectat faza urmăririi penale; în final cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că urmărirea penală este afectată de "nulități directe care s-au transmis asupra actului de sesizare (nulitate indirectă)" existând neregularitățile procedurale următoare:
- în cauză au fost reaudiați martorii în dosarul nr.109/P/2006 mai înainte de începerea urmăririi penale, în afara cadrului procesual penal;
- martorii au fost audiați de comisarul desemnat prin rezoluție, declarațiile acestora fiind semnate ulterior de procuror, deci înainte de începerea urmăririi penale, iar comisarii pot efectua numai acte de cercetare penală, nu și de urmărire penală;
- faptul că în aceeași zi a fost prezentat materialul de urmărire penală, s-a întocmit rechizitoriul și s-au făcut verificări pentru legalitate "ridică serioase semne de întrebare în legătură cu o asemenea operațiune și conduce la concluzia că procedeul utilizat ignoră dispozițiile art.6 din în sensul că celeritatea excesivă a operațiunilor i-au răpit inculpatului dreptul de a dispune de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale";
- inculpatul trebuia să aibe posibilitatea de a-și organiza apărarea fără restricții;
- procurorul nu putea delega organul de cercetare penală să efectueze acte de urmărire penală;
- instituirea din oficiu a măsurii asigurătorii fără o cerere formulată de partea interesată contravine dispozițiilor legale.
S-a concluzionat, în final, de către instanța de apel că urmărirea penală a fost afectată de așa-numitele "nulități directe" prin administrarea probelor de către un organ necompetent, în afara cadrului procesual penal și prin încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil.
Împotriva hotărârii în apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția Judiciară care, în scris și oral, prin reprezentant, a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel deoarece judecarea apelului a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art.289 și 377 alin.(1) proc.pen. în sensul că: 1- s-a omis a se da cuvântul părților în dezbaterea apelului, 2 - instanța nu s-a pronunțat asupra unuia dintre motivele de apel și nici cu privire la o excepție ridicată de apelantul inculpat și 3 - în mod greșit s-a dispus restituirea cauzei în temeiul art.332 alin.(2) proc.pen.
Recursul este întemeiat, deși nu toate motivele invocate sunt justificate.
1. Astfel, este de reținut faptul că, într-adevăr instanța nu a acordat părților cuvântul în dezbaterea apelului pe fond, deoarece a soluționat cu precădere o excepție, caz în care corect a acordat cuvântul pentru dezbaterea acesteia tuturor părților prezente (așa cum rezultă din partea introductivă a hotărârii), motiv pentru care critica nu este întemeiată.
2. În ceea ce privește nepronunțarea în legătură cu unul din motivele de apel (greșita înlocuire a măsurii asigurătorii luate în timpul urmăririi penale) și asupra unei excepții ridicate de apelantul inculpat (aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor privind sechestrul), Tribunalul Militar Teritorial B a procedat corect atâta timp cât nu a judecat apelul pe fond, ci a rezolvat excepția invocată din oficiu și care trebuia soluționată cu precădere.
3. În schimb, motivul care a determinat declanșarea căii de atac și admiterea acesteia este prevăzut în cazul de casare din art.3859alin.(1) pct.10 proc.pen. conform căruia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare (tocmai pentru că această cauză a fost restituită la procuror fără a fi analizate în fond faptele prezentate prin rechizitoriu și asupra cărora s-a pronunțat instanța de fond prin sentința nr.33/10 octombrie 2007, când inculpatul a fost condamnat așa cum s-a arătat mai sus în considerente), așa cum era investită datorită declanșării apelului.
Instanța de recurs a analizat probele administrate în cauză și cu precădere cele din dosarul nr.109/P/2006 al Ministerului Public - Parchetul Național Anticorupție, în special ordonanța din 25 octombrie 2006 în dosarul nr.60/P/2006 al Parchetului Militar Timișoara prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe lt.colonel în favoarea Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, aflată la dosarul cauzei - fil.15 și 16, rezoluția din 04 octombrie 2006 în același dosar al aceluiași parchet militar prin care s-a dispus începerea urmăririi penalein remsub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.248 pen. rezoluția din 27 ianuarie 2007 în dosarul nr.109/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin care s-a dispus ca un ofițer de poliție judiciară să efectueze cercetări în cauză, ordonanța de luare a măsurii asigurătorii în același dosar al Direcției Naționale Anticorupție și rezoluția de începere a urmăririi penale din 14 februarie 2007 din dosarul nr.109/P/2006.
Au mai fost analizate și verificate toate declarațiile martorilor de la fila 32 până la fila 94 cât și declarațiile inculpatului - toate din faza de urmărire penală.
Drept urmare, Curtea constată că urmărirea penală și-a desfășurat cursul în condiții legale, nici una din dispozițiile procedurale nefiind încălcată. Astfel, greșit instanța de apel a apreciat că martorii au fost reaudiați în dosarul nr.109/P/2006 în afara cadrului procesual penal, nefiind dovezi în acest sens; simpla afirmație făcută de judecătorii din apel nu este suficientă în susținerea supoziției lor. Mai mult decât atât, din actele de la dosar (exemplu: fil.39 și 40, 43 și 44, 47 și 48, 59 și 60, 62, 63 și 64 rezultă că declarațiile martorilor au fost luate de procurorul competent conform legii, semnate de acesta cât și de ofițerul de poliție judiciară desemnat legal prin rezoluție în ziua și momentul când au fost date.
"semne de întrebare", "celeritate excesivă", "răpirea dreptului" folosiți în conținutul deciziei din apel ca motivare, nu numai că sunt nepotriviți, nejuridici și nu justifică soluția dar nu au nici o relevanță în cauză, pentru că nu au influențat în nici un fel desfășurarea procesului penal.
Cu privire la dreptul la apărare - atâta timp cât inculpatul a fost asistat de apărător, i s-au pus în vedere dispozițiile legale, a semnat procesul verbal de prezentare a materialului și nu a avut niciodată vreo obiecție în acest sens, se constată că nu a existat nici o restricție în exercitarea acestuia.
Este de reținut faptul că procurorul militar delegat în cauză a respectat dispozițiile art.216 alin.(3), 217 alin.(4), 218 alin.(3) și 219 alin.(1) proc.pen. atunci când a delegat un ofițer de poliție judiciară cu efectuarea de cercetări penale în cauză, așa cum rezultă din fil.29 din dosarul de urmărire penală.
Conform art.197 alin.(2) proc.pen. există nulitatea actului atunci când nu s-au respectat dispoziții referitoare la competența după materie, calitatea persoanei, sesizarea instanței, compunerea acesteia, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului, asistarea acestuia de către apărător când este obligatorie și efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Referitor la aceste dispoziții, Curtea constată că nu a fost încălcată nici una, deoarece în cauză competența după materie și după calitatea persoanei revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția pentru combaterea infracțiunilor de corupție săvârșite de militari (așa cum s-a și desfășurat), sesizarea instanței a avut loc prin rechizitoriu corect întocmit și confirmat, compunerea instanței de fond a fost conform legii alcătuită dintr-un judecător militar iar judecata a avut loc în ședință publică. Este de remarcat faptul că la ședință a participat procurorul militar iar inculpatul a fost prezent și asistat de apărător. În atare situație, nu se justifică susținerea instanței de apel că urmărirea penală a fost afectată de nulități (nici "directe", nici "relative", nici "absolute"); toate probele au fost administrate de către un organ competent în cadrul procesului penal și cu respectarea dreptului inculpatului atât la un proces echitabil cât și la apărare.
În această ordine de idei se constată că instanța de apel nu a arătat în concret care sunt nulitățile ce ar fi afectat urmărirea penală; simpla enumerare a unor aspecte nu înseamnă motivarea soluției care, oricum nu este explicată și justificată; exprimarea generic cu privire la aspecte de procedură penală nu este de natură să motiveze o soluție, atâta timp cât justificarea în acest domeniu trebuie făcută strict și în concret.
Instanța de apel a mai susținut că lipsește rezoluția de declinare a efectuării urmăririi penale; acest aspect nu este caz de nulitate. În plus, actul există și este datat 25 octombrie 2006 în dosarul nr.60/P/2006, semnat de procurorul militar adjunct al Parchetului Militar Timișoara - înscris atașat la dosar.
Deoarece nu s-a făcut dovada existenței vreunei nulități prevăzute de art.197 proc.pen. instanța de recurs constată că dispozițiile art.332 alin.(2) proc.pen. au fost interpretate și aplicate greșit de către instanța de apel.
În plus, menționarea ca "situații care au afectat urmărirea penală" a: audierii martorilor mai înainte de începerea urmăririi penale, semnarea declarațiilor lor ulterior luării/dării acestora "semnele de întrebare" pe care și le-a pus instanța de apel (fără a se referi la ceva concret), "celeritatea excesivă" și instituirea măsurii asigurătorii în primul rând este greșită întrucât nu există nici o neregularitate legată de acestea, iar în al doilea rând - chiar dacă ar fi existat - nu sunt nulități și ca atare, nu pot servi ca argument pentru restituirea cauzei la procuror conform art.332 alin.(2) proc.pen. așa cum greșit a hotărât Tribunalul Militar Teritorial B.
Sintetizând, instanța de recurs constată că Tribunalul Militar Teritorial B prin restituirea greșită a cauzei la parchet nu s-a pronunțat asupra apelurilor declarate (parchetului și inculpatului) și care se refereau la fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.
În atare situație, în temeiul art.38515alin.(1) pct.2 lit.c) proc.pen. Curtea va admite recursul declarat, va casa hotărârea atacată și va dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată (decizia în apel a Tribunalului Militar Teritorial B ), existând cazul prevăzut de lege menționat mai sus.
Deoarece s-a dispus rejudecarea, în temeiul art.38517alin.(4) raportat la art.383 alin.(3) proc.pen. prin prezenta decizie se va stabili că ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Militar Teritorial B (fila 1 - dosar nr-).
Față de soluția ce se va adopta de către C, văzând dispozițiile art.192 alin.(3) proc.pen. cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Antricorupție, intimat inculpat fiind lt.colonel (.), intimată parte civilă Ministerul Apărării.
Casează decizia nr.2/17 ianuarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B.
Dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.
Ultimul act procedural rămas valabil este înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Militar Teritorial B.
Cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
G
GREFIER
Red.CB/25.04.2008
Tehn.MM/2ex/25.04.2008
Jud.fond
Jud.apel -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
